Vine Domnul pe pământ. Amin, amin, amin. Mă vestesc întru venirea Mea. Mă aşez duh de pace peste grădina cuvântului Meu. întăresc stâlpii porţilor Mele ca să stea după voia Mea, şi trimit cuvântul Meu pământului şi îmi lucrez lucrarea venirii Mele.
Vin şi botez pământul în cuvântul Meu. Vin să cufund pământul în cuvântul Meu ca în apă, ca să-l botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi să fie nou apoi, să fie din cer apoi, ca şi omul cel nou prin botezul credinţei şi al Duhului Sfânt prin pocăinţă. Mă fac botezător. Cuvântul Meu este râul vieţii, apa în care cufund pământul, căci tot şi toate aşteaptă cer nou şi pământ nou. Cuvântul Meu este Iordanul care curge de sus în jos şi se împarte în patru braţe şi botează pământul. Apa vieţii este el, iar cine se apleacă să bea din el nu mai însetează după nimic şi stă întru venirea Mea. Fericit este cel ce-şi stâmpără setea şi căutarea botezându-se în apa râului vieţii, în cuvântul vieţii.
În zilele acestea tot omul de pe pământ ar trebui să vină la Iordanul vieţii, la apa cuvântului Meu care curge din cer peste grădina lui, ca să se facă botez cu Duhul Sfânt peste tot omul de pe pământ. Şi iată, Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu pământului ca să tânjească după el popoarele şi să zică: «Să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele». Scris este în prooroci: «În zilele cele de apoi muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munţilor, şi piscul lui va fi ridicat peste culmi, şi spre ele vor veni noroadele, căci pe el va fi Domnul, Care va judeca popoarele şi va împărţi dreptate la neamuri tari, până la margini. Domnul va face din cei şchiopi o rămăşiţă, şi din cei trudiţi un neam tare, şi Eu voi împărăţi peste ei în numele Sionului în veci». Amin.
Eu sunt Cel ce am lucrat peste pământ de la Facere şi până azi, şi voi lucra mai departe ca să sfârşesc tot ce a fost scris să fac şi să lucrez, tot ce a fost scris despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Amin. Este scris în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, despre întocmirea omului nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi voi împlini, şi împlinesc. Amin. Chipul omului nou este descoperirea Duhului Sfânt pus de Mine în om, strălucind din om peste făptură. Şi va fi un Domn, o credinţă şi un botez peste tot pământul, căci cuvântul Meu va merge şi va boteza peste tot, aşa cum apele Iordanului s-au sfinţit cu botezul Meu de la Ioan şi au sfinţit firea apelor din ape în ape, de la margini la margini, din cer până pe pământ, de deasupra cerului şi până dedesubtul pământului, căci Eu eram Cel aşteptat de toată făptura, şi am împlinit proorocia care spune: «încă o dată va clătina Domnul nu numai pământul, ci şi cerul». Amin.
Apa este taina naşterii din nou. Când am făcut cerul şi pământul, le-am scos din ape şi le-am aşezat în legile lor cele veşnice. Am despărţit apele de ape şi am pus la mijloc cerul, tăria cerului. Apoi am zis şi s-au adunat apele de sub cer la un loc şi s-au făcut mări, şi din ele s-a ivit pământul, şi din pământ a odrăslit apoi iarbă şi pomi după ce apa cea de sus a coborât pe pământ ploaie. Iată, apa este taina naşterii. Pământul cel dintâi s-a făcut din apă. Pământul cel de al doilea, tot din apă, şi apoi am venit Eu şi am sfinţit apele botezându-le pentru naşterea omului din apă şi din Duh şi din sânge, căci Eu am venit să lucrez naşterea cea veşnică a omului care vine spre naştere.
Iată, naşterea omului pe pământ începe cu moartea, cu păcatul, iar naşterea omului în cer începe cu apa, cu pocăinţa cea prin botez. Pocăinţa este naşterea omului în cer, şi dacă aceasta este naşterea, unde este biserica de pe pământ? Să vină să mărturisească pe născuţii ei! Să vină! Şi dacă nu vine, Eu, Domnul, poruncesc îngerului Meu s-o aducă să se înfăţişeze cu Mine şi să arate pe născuţii ei, să arate rodul pocăinţei fiilor ei. Dar ea este femeie desfrânată, care a înşelat pe bărbatul ei dându-i carte de despărţire. Rodul pocăinţei s-a uscat în ea, iar sfinţii au ieşit din ea, căci ea s-a făcut cetate mare cu care se desfrânează împăraţii pământului, precum este scris despre ea în Scripturile pe care ea nu voieşte să le audă, nu voieşte să le lase pentru adevărul din ele, şi îşi închide ochii dinspre ele ca să nu vadă. Eu, Domnul, trebuia să fiu bărbatul ei, Mirele ei, dar ea a ales desfrânarea şi nu pocăinţa. Ea şade pe ape multe, precum este scris în Scripturi despre ea, căci şi-a făcut apele ei din desfrânările ei cu împăraţii pământului, şi şade pe ape multe: «Femeie desfrânată, cu cupa fărădelegilor ei în mâna ei, din care au băut amanţii ei şi s-au îmbătat, şi ea şade pe spatele lor, beată de sângele sfinţilor Mei». Eu, Domnul, o voi dezgoli pe ea, ca să se vadă faptele desfrânării ei, căci i-am trimis apa cea curăţitoare, ca să se spele de desfrânările ei şi de urâciunile ei cu care stă pe loc înalt în inima mărilor; i-am trimis duhul pocăinţei, ca să se boteze în el. Ea însă stă în sângele ei, şi nici vorbă de naştere în ea, căci naşterea este pocăinţa, care are putere prin botezul cu apă, la credinţa în Hristos, şi apoi, prin botezul cu Duhul Sfânt, care este rodul celor botezaţi în botezul pocăinţei, care spală păcatele în apă şi în pocăinţă. Iată, apa este taina naşterii făpturii şi taina naşterii omului nou prin pocăinţă, prin apă, şi apoi prin pecetea Duhului Sfânt, care străluceşte de şapte ori mai mult decât soarele în cei ce se botează cu botezul Meu. Amin.
M-am îmbrăcat în om. Am luat chipul omului pe deasupra ca să-Mi învelesc slava dumnezeirii Mele şi să vin să-i arăt omului naşterea, taina naşterii de sus. L-am învăţat pe om să osândească păcatul în însuşi trupul său, căci Eu am luat chipul lui Adam, chipul omului făcut de Dumnezeu, şi M-am apropiat la apa Iordanului acum două mii de ani, căci acolo Ioan, cel vestit prin prooroci, chema oamenii la pocăinţă ca să se lumineze la cunoştinţă şi să Mă primească pe Mine, Cel vestit prin legea lui Moise, prin prooroci şi prin psalmi. El îi spăla de păcate în apa Iordanului şi îmi făcea Mie cale în inima lor. Apoi am venit Eu aplecându-Mă ca unul care se pocăieşte, ca să Se arate prin aplecarea Mea la Iordan sub mâna lui Ioan, care-Mi făcea cale spre oameni, să Se arate prin apă, prin taina apei, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; Tatăl glăsuind despre Mine; Eu arătându-Mă lumină a lumii, şi Duhul Sfânt întărind închinarea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt în chip desăvârşit, întreit lucrătoare, la râul Iordan. Iar în zilele acestea, după două mii de ani de la naşterea Mea din apă şi din Duh Sfânt, Mă mărturisesc pe Mine însumi Omul Cel nou, începătura lumii noi, care va moşteni veacul cel nou. Mă sărbătoresc pe Mine însumi, ieşit din apele Iordanului acum două mii de ani, Omul Cel nou, cu Duh dătător de viaţă şi cu praznic de Bobotează peste tot omul care are pocăinţă desăvârşită, spre iertarea păcatelor. Iar iertarea se adevereşte peste om prin dobândirea Duhului Sfânt, Care este chipul lui Dumnezeu în om, prin biserică, aşa cum glăsuieşte Scriptura despre făptura omului nou.
Iată biserica! Ea este omul al cărui chip are pe el pe Duhul Sfânt prin faptele sfinţeniei şi prin rugăciunea care uneşte pe om cu Mine. în zilele acestea biruiesc Eu cu taina bisericii Mele împotriva bisericii lumii care-şi zice biserică, dar nu este, ci este cetatea cea mare, cu nume tainic pe ea, cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului. Iar Eu am zis sfinţilor Mei care-Mi urmează în lume: «Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu gustaţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei!». Amin. Lucrarea ei cea mincinoasă este scrisă în toată Scriptura, căci antichrist şi-a găsit în toată vremea loc ascuns sub haină de biserică, locul lui cel tainic, numele lui cel tainic, în timp ce sfinţii care-Mi sunt Mie biserică sunt numiţi cu nume rău pentru calea lor cu Mine. în zilele acestea vin şi dezvelesc lucrarea cea ascunsă sub nume de biserică, şi voi dezgoli trupul celui ce lucrează împotriva Mea de sub numele cel tainic al desfrânatei care şi-a pus pe fruntea ei nume de biserică a lui Hristos, dar ea este hristosul cel mincinos care Mi-a luat haina şi cartea şi casa. Eu însă vin curând, şi iată, vin şi îmi plivesc via şi pun peste ea naşterea cea din nou, taina naşterii omului prin pocăinţă şi prin apă, şi apoi prin focul Duhului Sfânt, care arde pe omul cel vechi ca să odrăslească din el om nou, îmbrăcat în Duhul Sfânt, Care străluceşte pe Dumnezeu în om. Iar peste grădina cuvântului Meu din mijlocul României grăiesc şi sfinţesc taina naşterii din apă şi din duh, şi zic: sfinţească-se apele grădinii Mele prin Mine şi prin cei sfinţi care stau înaintea Mea! Sfinţească-se de cuvânt, de râul cuvântului Meu care curge ca apa şi adapă pământul! Sfinţească-se ziua aceasta de Bobotează, şi binecuvântată să fie lauda Ierusalimului!
Laudă, Ierusalime, pe Domnul! Laudă pe Dumnezeul tău, Sioane, că Domnul a întărit porţile tale şi a binecuvântat pe fiii tăi întru tine. Amin. Iată, M-am făcut botezător. Botez pământul cu Duhul Sfânt şi cu foc. Sunt în mână cu unealta de curăţire şi îmi curăţ aria şi îmi adun grâul Meu în poală, iar pleava o pun pe foc.
Apa este taina naşterii pentru pocăinţă. Pocăinţa este naşterea omului, iar Duhul Sfânt arată iertarea omului, naşterea din nou a omului. Dobândirea Duhului Sfânt este răsplata omului care se sfinţeşte prin pocăinţă şi prin faptele sfinţeniei. Această apă este taina naşterii omului din Dumnezeu şi a vieţii veşnice, aşa cum am făgăduit Eu celor ce cred în Mine botezându-se cu botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, spre naşterea omului din Dumnezeu.
Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu pământului ca să audă popoarele şi să zică: «Să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale, iar noi să mergem pe ele». Amin. în zilele acestea Eu, Domnul, împărăţesc peste rămăşiţa popoarelor în numele Sionului, şi biruiesc cu taina bisericii şi veghez din vârful ei pentru împlinirea făgăduinţelor Mele prin care rostesc şi zic: har, har peste ea! Amin, amin, amin.
19-01-2000
