Vin la tine, Ierusalime român, cu cea de a doua venire a Mea, iar cuvântul venirii Mele te pregăteşte pe tine, cel ce crezi, şi te îmbracă în haină de mireasă ca să Mă întâmpini ca pe Mirele Care vine în miez de noapte, şi a Cărui mireasă veghează întru întâmpinarea Sa. Amin.
Să nu te leneveşti în veghe dacă Eu, Domnul, îţi vorbesc dulce şi răbdător. Să nu te crezi că eşti vrednic pentru Mine dacă Eu te păstoresc şi te cresc în credinţă şi în împlinirea venirii Mele cuvânt în mijlocul tău. Tu să veghezi şi să priveghezi în toată clipa pentru haina ta de nuntă şi pentru întâlnirea cea mare a învierii morţilor, care va fi curând, curând, la ultimul Meu cuvânt de înviere a lor. Tu să aştepţi această înviere aşa cum şi mărturiseşti că aştepţi învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Hristos a înviat! Cetele de sfinţi şi de îngeri sunt în mii şi mii şi în zeci de mii de mii cu tine, poporul Meu de azi, pentru serbarea sfintelor mironosiţe ale învierii Mele dintre morţi. Eu am înviat pe deplin, şi n-am mai murit apoi, şi am rămas începutul învierii celor adormiţi.
Hristos a înviat! Aşa spuneau mironosiţele Mele, iar Maria Magdalena, care a vorbit cu Mine după învierea Mea, s-a dus şi le-a vestit celor ce fuseseră cu Mine şi care se tânguiau şi plângeau, şi le-a spus lor „Hristos a înviat!”. Dar ei, auzind că Eu sunt viu şi că am fost văzut de ea, n-au crezut. S-au dus apoi la ei şi Luca cu Cleopa, cărora M-am arătat pe când ei mergeau la o ţarină şi apoi le-am frânt pâinea şi M-am lăsat descoperit că Eu sunt Domnul şi că am înviat. Dar nici pe aceştia nu i-au crezut ucenicii Mei. Şi M-am arătat lor apoi pe când ei şedeau la masă, şi i-am mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor că n-au crezut pe cei ce Mă văzuseră înviat, şi apoi le-am zis lor: «Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi». Amin.
O, poporul Meu, mare va fi ziua învierii celor adormiţi, iar azi e zi de mare sărbătoare, că s-a pomenit în mijlocul tău neamul omenesc cel adormit, care stă acum şi te priveşte pe tine, cel mezin, şi pe Mine, trup şi cuvânt în mijlocul tău şi înconjurat de sfinţi şi de îngeri şi de duh de sărbătoare cerească pe pământ răscumpărat. E mare oastea cerească împrejurul tău, căci cei ce cred pe Dumnezeu, au cerul ca acoperământ şi ca scăpare a lor. Când sluga lui Elisei s-a temut văzând oştirile sirienilor înconjurându-i pe ei în cetate, i-a zis lui Elisei: «Ce vom face, stăpânul meu?», iar Elisei s-a rugat şi a zis: «Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!». Şi când i-am deschis ochii ucenicului lui Elisei, a văzut acesta tot muntele plin de cai şi de care de foc împrejmuindu-l pe Elisei, care îi zisese lui: «Să nu te temi, fiindcă cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei». Şi a zis Elisei: «Loveşte-i cu orbire, Doamne». Iar Eu am făcut după cuvântul lui, şi el i-a condus pe sirieni în Samaria, şi apoi a zis: «Doamne, deschide-le ochii ca să vadă, ca să vadă unde sunt».
Poporul Meu, e mare cât cerul şi pământul, e mare cât cele ce nu se văd taina credinţei în acestea, iar cei pe care Eu, Domnul, i-am ales şi îi aleg pentru ca să arate ei oamenilor taina credinţei şi faptele ei, aceştia trebuie crezuţi şi trebuie urmaţi în credinţa lor în cele cereşti, ce nu se văd, căci dacă s-ar vedea, n-ar mai putea omul să le privească, şi apoi n-ar mai fi omul până la sfârşit cu Dumnezeu.
Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. Iar acum iarăşi grăiesc cu gura Mea, şi glasul Meu se aude până dincolo de locuinţa morţilor, şi aceştia se pregătesc pentru înviere. Şi va fi ca la învierea Mea când mironosiţele Mele au venit dis-de-dimineaţă şi au văzut piatra răsturnată de pe mormânt, căci îşi ziceau: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?». Şi când au intrat ele în mormânt, au văzut în partea dreaptă pe îngerul mormântului Meu, îmbrăcat în veşmânt alb, şi el le-a zis lor: «Nu vă înspăimântaţi. Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Iată locul unde L-au pus. Mergeţi şi spuneţi ucenicilor că a înviat». Mi-am lăsat îngerul mormântului Meu ca să le vestească lor că am înviat şi ca să le spună să meargă cu vestea învierii Mele la ucenicii Mei, dar ei n-au crezut când ele le-au spus. Nu aveam cum să nu-i mustru pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor. Şi iată, nu am cum să nu-i mustru pe cei ce aud glasul cuvântului Meu, vestit vouă de însăşi gura Mea, copii străjeri la uşa venirii Mele după om ca să-l înviez din moartea faptelor lui cele fără Dumnezeu. Nu am cum să nu zdrobesc necredinţa şi împietrirea inimii celor ce nu vor să creadă venirii Mele cuvânt pe pământ, glasului Fiului lui Dumnezeu, care se lasă auzit de morţii din morminte, cum tot aşa a fost şi acum două mii de ani peste locuinţa morţilor. Eu sunt Cel ce am zis: «Vine vremea, şi a şi venit, când cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi ei vor învia spre viaţă sau spre osândă veşnică». Amin.
Să-Mi răspundă cei ce s-au făcut slujitori de altare dacă ei cred în Scriptura Mea cea de acum două mii de ani care vorbeşte despre învierea celor din morminte. Iată, fac şi aceştia ca şi cei din vremea trupului Meu care n-au crezut că cei din morminte vor învia, n-au crezut până n-au văzut mormintele deschise şi multe trupuri ale sfinţilor care au înviat şi s-au arătat în Ierusalim. Nu-Mi pasă de necredinţa şi de împietrirea inimii lor dacă nu cred ei glasului Meu care vine astăzi pe pământ, dar îmi pasă de mântuirea lor şi de aceea nu tac peste pământ. Nu tac, pentru că Eu dacă am venit de la Tatăl cuvânt pe pământ, am venit să grăiesc, nu să tac, şi la glasul cuvântului Meu amuţeşte şi va amuţi din zi în zi mai mult necredinţa omului, şi va vorbi cerul şi pământul. Amin.
Ucenicii Mei se tânguiau şi plângeau, iar Eu nu i-am lăsat aşa după ce am înviat, şi am trimis la ei pe Maria Magdalena şi pe alţi ucenici mai mici, iar ei n-au crezut, şi Eu Mă uitam la necredinţa şi la împietrirea inimii lor. Şi pe când ei se aşezaseră la masă, M-am lăsat văzut în mijlocul lor şi le-am făcut mustrare, şi apoi pe Toma l-am pus cu degetul lui în semnul cuielor din mâinile Mele şi în coasta Mea cea străpunsă, ca să creadă el că Eu sunt şi că am înviat, şi apoi i-am spus: «Fericit eşti acum că ai văzut şi ai crezut, dar mai fericiţi sunt cei ce nu văd şi cred». Amin. O, cine pe pământ voieşte fericirea asta pe care Eu am rostit-o lui Toma, cel ce a crezut după ce a văzut?
O, ce să-ţi fac, omule, ca să crezi? Să te fac să Mă vezi ca să Mă crezi? O, care este fapta credinţei tale, omule necredincios şi împietrit? în zadar spui tu, cel necredincios şi împietrit, în zadar spui tu că Eu, Cel ce grăiesc în mijlocul acestui popor, nu sunt Eu, ci e diavolul sau omul. în zadar spui. Spui aşa pentru că eşti plin de tine şi de slava ta de pe pământ. Spui aşa pentru că tu faci altceva decât credinţa şi faptele ei.
Iar pe voi, slujitori ai bisericilor lumii, v-a orbit slava cea deşartă în care vă ţin oamenii slavei deşarte de pe pământ, şi nu vă voi cruţa să nu vă mustru pentru necredinţa şi pentru împietrirea şi pentru cerbicea voastră cea tare, căci Eu, Domnul, am în mijlocul poporului român râul cuvântului Meu şi albia lui pe care am arătat-o lumii întregi prin iconomia Mea cea cerească pe pământ, şi am popor de fii, şi în mijlocul lor fii unşi de Mine, Domnul, după rânduiala lui Melchisedec, rânduială cerească, nu pământească, căci în mijlocul lor Eu stau cuvânt şi Mă arăt lor cu sfinţii Mei cei mari şi cei mici, şi am în ei duh proorocesc şi vedere din vederea Mea cu care Mă uit în om şi după om şi peste tot pe pământ, după cum am Eu de văzut şi de cuvântat peste om, şi am martori nemincinoşi, şi aceştia vestesc venirea Mea cuvânt de înviere peste pământ, aşa cum am avut acum două mii de ani pe mironosiţe, pe Iosif şi pe Nicodim, martori nemincinoşi ai răstignirii şi ai învierii Mele, iar lângă ei pe sfinţii cărora li s-au deschis mormintele şi au înviat în Ierusalim şi au grăit despre Mine că sunt Fiul Tatălui, Fiul Cel răstignit şi înviat, şi aceştia iarăşi vor mărturisi în ziua învierii celei mari, ziua când Eu voi suna din trâmbiţă învierea morţilor şi, apoi, după ea, viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Am între sfinţi pe trâmbiţa Mea Verginica. Ea cât a fost cu trupul pe pământ în vremea lucrului cuvântului Meu prin ea, îmi aducea ea în mijlocul poporului care asculta pe atunci glasul cuvântului Meu, îmi aducea ea jertfă de ispăşire a păcatelor celor adormiţi şi rugă de mulţumire pentru cei vii, şi iubire cu mult dor pentru mironosiţele învierii Mele. Ea a lăsat apoi vouă ca să duceţi această zi de prăznuire peste morţi şi peste vii, s-o duceţi şi s-o aduceţi Domnului şi cerului de sfinţi până la ziua cea mare a învierii trupurilor din ţărâna în care ei se odihnesc aşteptând pe Domnul, fiilor de azi ai credinţei cuvântului Meu. O, ce minunată este coborârea Mea la voi, iar voi sunteţi martori nemincinoşi ai glasului Meu care grăieşte peste voi din norii cei de deasupra voastră şi pe care Eu stau şi vă cuvintez. Amin, amin, amin.
– Voiesc, Doamne, Cel ce primeşti jertfa aceasta, voiesc să mă aplec cu mulţumire şi să-i mângâi pe ei pentru că-mi poartă spre Tine ceea ce eu, trâmbiţa Ta prin care ai cuvântat peste ei, le-am lăsat lor să poarte mai departe: praznicul mironosiţelor, că eu an de an adunam la masa aceasta, a Ta şi a mea, pe sfinţi, şi apoi pe poporul care auzea atunci glasul cuvântului Tău. Că iată, sunt aproape cincizeci de ani de când Tu Te slăveşti peste pământ cu cuvântul venirii Tale, începând de la mine şi până la aceştia mai mici, care ne ascultă pe noi, cei din cer, pe Tine, Doamne, Care vii atât de minunat acum la ei şi le vorbeşti lor cu taina cea din rai, minunea cea de la început şi cea de la sfârşit, căci Tu eşti începutul şi sfârşitul, şi nu vrea omul să creadă aceasta şi să se aplece sub cuvântul Tău de azi şi sub taina lui cea ruptă din rai, şi cu care ai venit să-l faci iar pe om, o, Doamne al învierii! Amin.
Mă aplec în faţa voastră şi vă alint şi vă povăţuiesc să nu lăsaţi jos pe Domnul, copii care aţi avut credinţa venirii Domnului. Purtaţi-L, fiilor copii, şi aveţi grijă de venirea Lui, că El va veni curând, curând, curând la voi cu casa voastră cea din cer şi vă va cuprinde în ea, şi atunci voi nu veţi mai suspina, şi veţi fi martori nemincinoşi ai venirii Domnului peste cei ce nu cred acum, şi tot ochiul vă va vedea pe voi, cei dispreţuiţi de necredinţa lor, şi pe Domnul, Cel necunoscut de cei ce nu cred din pricina mândriei lor de a nu crede şi de a-şi face voile lor împotriva voii Domnului, Care vine să-i arate omului voia lui Dumnezeu.
Şi acum, zic fiilor Ierusalimului: Hristos a înviat! Iar mironosiţelor şi tuturor sfinţilor adunaţi la praznicul de azi din mijlocul vostru le zic: Bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă pentru Domnul, Care a găsit credinţă pe pământ pentru venirea Sa, ca să lucreze cu ea învierea făpturii, naşterea din nou a lumii ce va să fie. Amin, amin, amin.
– O, Verginico, trupul Meu cel înviat s-a arătat peste ucenici cu haina lui cea din Tatăl, iar îmbrăcămintea Mea Mă trece prin zid, Mă trece din cele ce nu se văd în cele ce se văd, ca să Mă vadă omul, şi aşa M-au văzut ucenicii. O, tu eşti martorul Meu cel nemincinos, şi te-ai arătat acum, în preajma praznicului tău, înviată în ochii celor ce văd cele ce nu se văd, dintre fiii Ierusalimului Nostru de azi.
Se bucură tot neamul cel omenesc care a fost de la omul cel întâi zidit şi până azi că li s-a făcut de Mine chemarea la pomenirea sfintelor mironosiţe, aşa cum lucram Eu cu tine pe vremea trupului tău. Aş voi să te bucuri şi aş voi să nu mai plângi. Dar pentru asta îţi trebuie izvor de bucurii de la poporul Nostru cel mic, o, Verginico! Acum însă avem la masă cu ei pe sfinţi în zeci de mii de mii, şi între ei sunt serbate cereşte sfintele mironosiţe, mărturisitoarele învierii Mele. Hai să Ne lăsăm cu pace peste cei mici, cu pacea sfinţilor cei serbaţi cereşte în mijlocul lor. Amin.
O, bucuraţi-vă, voi, sfinţilor, căci izbăvirea cea mare şi cea întreagă este la uşi, este aici. Bucuraţi-vă, mironosiţe ale învierii Mele, că Mi-aţi slujit pe pământ şi Mi-aţi urmat iubirea până dincolo de învierea Mea apoi, şi până la venirea Mea de azi când Eu, Domnul Cel înviat, vă mărturisesc acum şi aici, în praznic ceresc în mijlocul Ierusalimului Meu cel din români, poporul venirii Mele, poporul credinţei cea de la sfârşit de timp, credinţă minune, minune care a putut să-Mi împlinească venirea Mea prin cei ce au crezut şi cred. Şi iată, Eu vin, căci am pus credinţă în ei, şi prin ei am putut să găsesc pe pământ credinţă. Amin. Aceasta înseamnă credinţă. Aşa credinţă cer Eu să aibă cei ce zic că cred. Eu cer omului credinţă în împlinirea Scripturilor Mele cele ce mai sunt de împlinit, şi apoi să le împlinească omul aşa cum le-a împlinit Zaharia şi Ioan Botezătorul, şi mama Mea Fecioara, şi fiii lui Iosif, în casa căruia Eu am crescut între ei, şi apoi ei au fost apostolii Mei, preoţii Mei, după rânduiala cea tainică a lui Dumnezeu, după rânduiala lui Melchisedec încă de pe vremea trupului Meu, căci mai înainte de răstignirea şi de învierea Mea Eu i-am aşezat pe ei slujitori ai împărăţiei Mele şi nu le-am spus mai-marilor templului. Eu Mi-am aşezat pe pământ neam împărătesc, preoţie sfântă, popor agonisit de Dumnezeu, precum şi azi lucrez şi fac popor, şi cu el biruiesc lumea toată, iar Duhul Cel Sfânt este împăratul lumii şi nu mai este alt împărat pe pământ, căci Eu şi cu sfinţii Mei din cer şi de pe pământ împărăţim cu lucrare de Duh Sfânt, pe care omul tare la cerbice nu are cum s-o cunoască, nu are cum s-o priceapă şi apoi s-o vadă.
Hristos a înviat! le spun celor din cer. Amin.
Hristos a înviat! le spun celor din locuinţa morţilor. Amin.
Hristos a înviat! le spun celor din iad. Amin.
Iar ţie, Ierusalime care crezi pe Domnul Dumnezeul tău, împăratul cerului şi al pământului, Făcătorul văzutelor tuturor şi al nevăzutelor, ţie îţi zic: pace ţie! Şi tu să fii fiu al păcii, ca să se odihnească peste tine pacea Mea.
Pace vouă, copii ai Ierusalimului nou! căci sfinţii din cer stau cu voi la masă, şi cu găteli cereşti pentru voi.
Pace vouă! Fiţi ucenici, fiţi cu învăţător, fiilor. în toată vremea fiţi cu învăţător. Faceţi-vă iubiţi prin ceea ce sunt Eu în voi, nu prin ceea ce sunteţi voi în voi, căci când te faci iubit cum vor ceilalţi ai tăi, atunci te faci iubit, şi altfel nu se poate aceasta. Faceţi-vă iubiţi cerului, şi al vostru să fie cerul, şi cum vrea cerul, aşa să fiţi voi pe pământ. Amin.
Pace vouă! Fiţi ucenici cu învăţător, fiilor, şi faceţi-vă copii. Mereu, mereu copii să staţi şi să fiţi, mereu ucenici cu învăţător, ca să fiţi voi după chipul şi asemănarea Mea, fiindcă Eu aceasta vă învăţ, şi aşa vă ajut să fiţi prin cei pe care Eu îi povăţuiesc pentru viaţa voastră cu Mine, pentru plăcerea Mea în voi, şi a voastră în Mine, fiilor ucenici. Amin, amin, amin.
11-05-2003
