... Măi copii, nu fiţi, tată, răi, că Eu am fost bun chiar şi cu Iuda, care M-a vândut, şi când Mă judecau, Eu l-am chemat. Am trimis pe un ucenic de al Meu să-l cheme să-l iert, căci am ştiut de pierzarea sa că avea să se sinucidă. Dar n-a voit să vină, şi s-a dus şi s-a spânzurat. N-a voit să vină, că i-a fost ruşine. Ruşinea lui nu a fost de la Dumnezeu, căci când M-a vândut, nu i-a fost ruşine, dar când l-am chemat Eu, i-a fost ruşine.
... Domnul Iisus a ursit să nu muriţi, şi să-L întâmpinaţi pe Domnul când va veni cu tot cerul Său.
... Când s-a făcut lucrarea prin acest vas, multe minuni am lucrat, multe miresme v-am arătat.
... Nu vă mai puneţi nădejdea în fabricile lor, în uzinele lor, în pungile lor cu bani, pe care vi le dau prin muncă. E mai bună punga duhovnicească şi care se va da la fiecare în parte.
... Copilaşul Meu, oiţa Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în ţară străină. Au fost doi copii: Oltul şi Mureşul, şi amândoi s-au despărţit unul de altul. Mureşul a apucat-o la răsărit, şi Oltul la apus. Şi Domnul a zis Oltului: „Oltule, râu spumegat, face-te-oi adânc şi lat, să fii mereu tulburat şi cu sânge amestecat”. Iar Mureşului i-a zis: „Mureş, Mureş, apă lină, şi cu unda veşnic plină, nu te du în ţară străină, că n-ai parte de odihnă”. Oltul era păgân, iar Mureşul era creştin.
... Ai cerut vreodată sănătate de la Mine? Poate ai cerut, dar nu cum trebuie, ci cu inimă rea. Cere, creştine, cum cere cerşetorul când vine la poartă la tine şi îţi cere hăinuţă sau pâine. Chiar dacă Domnul e în lucru, îi trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta.
... Să nu-ţi fie ruşine de lume că te porţi după legea Mea. Să-ţi fie ruşine de Mine că te porţi după lume; că iată, Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde, plină de lume, şi prin lume mai erau şi din neamurile voastre, şi a venit cineva şi a închis locul acela, şi trâmbiţa striga cu lacrimi: „Vino la mine, căci cine se închide în locul acela nu mai poate ieşi”. Şi nimeni nu auzea, că a venit o fanfară cu cântare dulce şi au început toţi să joace. Şi a întrebat Verginica şi a început să apuce unul, doi, până la nouăzeci şi doi, dar n-a mai putut salva pe nimeni. Abia a scăpat ea singură, că a venit focul şi i-a mistuit pe toţi. Cei ce erau afară au scăpat şi s-au sfinţit prin binecuvântare sfântă. Şi veţi vedea această vedere, că nu se ascunde de ochii voştri.
... Mai demult se purtau creştinii cu barbă şi cu plete, dar acum nu se mai poate, că-ţi pune lumea mâna pe plete şi le întinează. N-ai să poţi tu, creştine, îndura chin pentru barbă şi pentru plete, că te va ţine unul de o mână şi altul de o mână şi te vor tunde şi te vor ciumpăţi pe faţă. Şi de ce să ajungi batjocorit de Gog şi Magog?
08-02-1979
