Coboară Domnul pe pământ cuvânt. Amin, amin, amin. Eu sunt Cuvântul Care a făcut cerul şi pământul. învăţătura Mea este din Tatăl, şi cine Mă cunoaşte pe Mine în ea, îl cunoaşte şi pe Tatăl, şi cine ascultă de ea, ascultă de Tatăl, Care M-a trimis Cuvânt pe pământ. Amin.
V-am aşezat ca să Mă primiţi şi să aşezaţi în cartea lui cuvântul Meu, voi, străjeri care ascultaţi glasul Meu. O, fiilor, Mi-e tare milă de voi când vă văd doborâţi de tot felul de griji şi de neputinţa de a le mai scoate la capăt. Dar Eu sunt putere pentru voi şi vă învăţ mereu, mereu, şi nu ştie şi nu pricepe poporul Meu cât vă învăţ Eu pe voi. El doar Mă ia de la voi şi vede ce spun Eu, dar cât grăiesc Eu vouă şi cât vă învăţ Eu pentru el, nu ştie el, fiindcă voi sunteţi atât de umiliţi înaintea lui cât să poată el să fie şi să nu se teamă de fiinţa Mea din voi, de lucrarea Mea din voi peste el.
Învăţătura Mea e tainică din voi, şi dacă n-ar fi aşa tainică, Eu n-aş mai putea pentru voi şi pentru Mine, că pe pământ Eu am încăput puţin de tot cu slava Mea cea mare, fiindcă omul nu preţuieşte pe Dumnezeu, şi de aceea îi este aşa de greu omului pe pământ. Eu ar trebui să fiu cea mai mare grijă şi bucurie a omului; Eu şi cu toată lucrarea Mea pe care am pus-o şi o pun mereu pe pământ lângă om ca să fiu cu omul şi ca să fie omul cu Dumnezeu.
Adânc şi dureros îmi este suspinul după câtă lucrare cerească am lucrat pe pământ ca să-l întorc pe om în dragostea Mea, în starea cea de har în care am fost Eu în toată vremea trupului Meu în mijlocul oamenilor care M-au văzut şi care atât de puţin au ştiut să se uite şi să vadă şi să înţeleagă apoi că Eu am fost Dumnezeu coborât între oameni în mare taină, precum şi astăzi sunt. Puţin de tot înţelege omul că Eu Mă aplec după el în chip atât de tainic, aşa cum şi acum două mii de ani am pregătit pe mama Mea Fecioara ca să Mă poarte, şi apoi să Mă nască şi să Mă dea oamenilor de Mântuitor al lor, venit de la Tatăl.
O, mamă, te sărbătoresc pe tine în mijlocul poporului cuvântului Meu, şi amintesc celor ce Mă iau de aici cuvânt, că te-ai supus venirii Mele pe pământ încă de când erai pruncă micuţă de te-au adus la templu cei ce te-au născut, ca să te dea lui Dumnezeu, şi după ce te-au dat, tu ai crescut; şi după ce ai crescut, ai slujit planului venirii Mele de la Tatăl la om. Adânc şi îndurerat îmi este suspinul după câtă lucrare cerească am lucrat pe pământ ca să Mă cunoască omul prin lucrările Mele cele pentru el, mamă, şi ca să se întoarcă el în dragostea Mea, şi Eu să-i dau har, mamă. Mă fac cu tine sărbătoare în mijlocul poporului cuvântului Meu ca să-i dau har, că lucrarea harului în om îi dă omului ochi ca să vadă şi urechi ca să audă, şi apoi credinţă, iubire şi faptă şi dor şi suspin după Dumnezeu, mamă. Cel ce are har are suspin, are dor de Mine, are putere să Mă aibă şi să Mă arate oamenilor aşa cum M-ai arătat tu, mamă plină de har. Dacă tu ai ştiut să Mă doreşti şi să Mă iubeşti şi să Mă aştepţi, Eu ţi-am împlinit dorul şi iubirea şi aşteptarea, căci durerea după Dumnezeu îl aduce pe El la om, mamă.
– O, Fiule şi izvorule al harului cel din Tatăl! Cum să fac să-l ajut pe om să se lase prins în harul Tău cel din Tatăl? Cum să fac să-Ţi alin aşteptarea Ta după om? Hai să-i vorbesc omului, Fiule scump, şi să-l aşezăm în har, că pe pământ nu mai e har din harul Tău, Fiul meu Cel de acum două mii de ani şi până azi şi până pe vecii! Hai să putem cu putere nemaiauzită peste om, că e vremea celei de a treia iubiri, şi nu ne mai aude omul.
Te strigă cerul să-ţi dea har, omule. Te cheamă Domnul să-L auzi cum vine spre tine, şi să-L cunoşti că vine. Acum două mii de ani eu I-am fost poartă între cer şi pământ, şi a venit Domnul şi a fost cu oamenii pe pământ, şi apoi S-a dus din nou la Tatăl, dar S-a lăsat pe Sine omului, că a avut putere să facă aceasta, şi apoi a spus: «Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului». Adevărat a fost acest cuvânt al Lui, căci Fiul meu a fost tot o taină cu omul, începând de la Avraam, Isaac şi Iacov şi până azi când a ajuns sfârşitul veacurilor.
Să nu mai spună omul deştept de pe pământ că nu este sfârşitul veacului. El spune aşa pentru că nu citeşte în Scripturile Fiului meu, Care vine iarăşi curând, curând văzut pe pământ, şi toate neamurile îl vor vedea venind pe nori cu putere şi cu slavă multă, căci aşa a spus El, iar cuvintele Lui nu trec fără să se împlinească, aşa cum nu au trecut nici cele despre mine spuse prin prooroci.
O, dacă L-aţi iubi pe El, voi, fii ai oamenilor, El v-ar da har şi aţi cunoaşte venirea Lui şi L-aţi dori şi L-aţi iubi şi L-aţi aştepta pe El, şi aceasta v-ar fi bucuria, şi în afară de aceasta nu este bucurie pe pământ. Gustaţi şi veţi vedea că aceasta este bucuria, şi apoi El, Fiul meu, va avea putere peste voi şi veţi fi după chipul şi asemănarea Lui şi îl veţi vedea pe El. Amin.
O, Fiule al Tatălui şi al meu! Pune putere în cuvântul meu care cheamă omul la Tine, şi umple-l de har pe om aşa cum m-ai umplut pe mine, şi hai să putem cu putere nemaiauzită peste om, că e vremea celei de a treia iubiri şi nu ne aude omul. Fă-l pe om să-l doară dorul de Tine, că durerea cea după Dumnezeu îl aduce pe Domnul la om. Hai să fim iar pe pământ, că este scris să fie aşa. Hai, Fiule, hai cu zeci de mii de sfinţi, hai să coborâm, că este scris, şi este vremea acestei Scripturi, că omul nu mai poate cu puterea Ta, şi poate numai cu puterea lui cu care se scoală împotriva Ta ca să nu vii, ca să nu fii. Stau cu trupul îngenuncheat înaintea Ta ca să Te rog să fim iar pe pământ, şi să ştie omul taina venirii Tale, şi s-o vadă apoi, că tot cerul trebuie să se coboare pe pământ cu toată lucrarea lui cea nevăzută, şi să se vadă apoi ca în cer pe pământ şi nu ca pe pământ. O, nu poate omul să vadă, Fiule scump. Omul este orb pentru sine şi pentru Tine. Hai, Fiule scump, hai să fim lumina lumii, că îngerul luminii Tu eşti, cu viaţa Ta în om. Tu eşti viaţa, şi viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric. Hai, Doamne al puterilor, ascultă ruga mea, căci pentru fericirea Ta îţi cer acestea. Amin, amin, amin.
– O, tu ştii, mamă, că omul este fericirea Mea, drahma cea pierdută, mamă. Eu sunt Domnul puterilor cereşti, şi de şapte mii de ani omul îmi striveşte puterea, căci puterea Mea este viaţa Mea în om, mamă. Dar Eu ştiu că trebuie să-l fac pe om să Mă dorească şi să Mă iubească şi să Mă aştepte aşa cum tu ai făcut, mamă.
O, cere-Mi, omule, har! Apropie-te de venirea Mea, că Eu sunt cu ea pe pământ şi te aştept să Mă arăt şi să Mă vezi, dar vreau să-ţi fiu Mântuitor şi nu vreau să te temi în ziua venirii Mele. O, cât să mai stau cu ea? Cât să te mai aştept? Te strig să-Mi urmezi, omule. De lângă tine te strig. Ascultă-Mi chemarea! Necredinţa ta nu va mai putea nimic pentru tine, şi chiar de vei da să te mai ascunzi de Mine, Eu nu Mă voi mai ascunde, şi Mă voi arăta curând, curând şi voi aduce cu Mine sfinţii şi le voi da lor pământul dreptăţii, fiindcă Eu aşa le-am făgăduit lor.
Dar tu, popor care crezi venirii cuvântului Meu la tine ca să te povăţuiesc cu el, auzi suspinul Meu îndurerat după om, că multă lucrare cerească am lucrat peste tine ca să-l întorc pe om în dragostea Mea, în starea cea de har în care am fost Eu pe pământ între oameni. Învăţătura Mea este din Tatăl, şi cine Mă cunoaşte pe Mine în ea, îl cunoaşte şi pe Tatăl. Te-aş povăţui mult de tot. Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales. Stai mereu în dor şi în iubire şi în aşteptare şi învaţă bine să faci acestea şi nu te sătura să înveţi şi să faci aşa, că Eu te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti uitându-te la Mine, nu la tine. Mereu, mereu te privesc. Stau deasupra ta cu braţele pline de har, numai să te am ascultător şi supus lucrului facerii lumii, că Eu vin la tine ca să fac lumea, poporul Meu. Să nu fii mulţumit cum eşti tu, şi să fii mulţumit cum sunt Eu, ca să fii ca Mine cu mulţumire şi cu râvnă fără de capăt, poporul Meu, că iar şi iar îţi spun: uită-te la Mine, nu la tine. Cine se uită la Mine, acela vede, iar cine se uită la sine nu vede.
Vreau să Mă uit la tine şi să te văd, poporul Meu. Vreau să te învăţ, şi tu să Mă asculţi şi să doreşti învăţătura Mea împlinind-o. Nu numai cu urechea s-o doreşti, ci şi cu fapta ei care aşteaptă după orice cuvânt al Meu rostit peste tine. Eu sunt Dumnezeu, dar îmi vine să spun că nu mai pot. Fă-Mă să pot, poporul Meu, şi uită-te în Scripturi şi vezi că atunci când poate omul, pot şi Eu. Omul nu mai poate nimic pentru Mine, şi Eu nu mai pot nimic pentru el fără el. Dar tu fă-Mă să pot peste om şi fii copil frumos, că Eu mereu, mereu ţi-am spus aceasta, dar caută să pătrunzi bine taina acestui cuvânt, căci cerul se uită la tine şi aşteaptă după harul Meu din tine, nu după harul tău. Omul nu ştie cum să se dea Mie, dar pe tine te-am învăţat, şi te-aş învăţa în fiecare zi dacă tu ai putea să-Mi dai glas în mijlocul tău ca să te povăţuiesc şi ca să Mă asculţi cu tot ceea ce-ţi cer. Nu e bine să Mă iubeşti pentru tine. E bine să Mă iubeşti pentru Mine, şi aşa fel de iubire îţi cer, că Eu vreau să pot pentru om, şi altfel nu pot prin el.
Vreau să Mă uit la tine şi să te văd, poporul Meu. Vreau să nu uiţi ochiul Meu de peste tine. învaţă-te să stai zi şi noapte cu Mine şi veghează să Mă ai pe Mine, nu pe tine, poporul Meu. Nu poţi sta fără veghe, căci cine nu veghează piere, iar Eu te-am ales să ajung cu tine la ziua venirii Mele, ziua când Eu voi birui, ca apoi să Mă odihnesc. Amin. Umilinţa ta cea mai mare să fie harul cel lucrător în fiecare zi, şi să asculţi aceasta ce-ţi spun şi să te sileşti fără de plată, căci cei ce sunt ai lui Hristos nu mai sunt ai lor, ci sunt ai lucrării harului de sus pe pământ. Amin. Iată sărbătoare şi învăţătură, căci aşa înseamnă sărbătoare. Luaţi şi împliniţi mereu astăzi, mereu acum, că Mă doare adânc neascultarea de la om. Dar tu, poporul Meu, apleacă-te cu ascultare şi fă voia Mea şi cere tot ce nu ai, şi Eu îţi voi da la stăruinţa ta. Amin.
O, fiilor care staţi înaintea Mea şi înaintea poporului ca să-i daţi cuvântul Meu! Nu ştiu ce să vă mai dau ca să puteţi pentru lucrul vostru cel atât de greu. Nu ştiu cum să vă mai ocrotesc de dureri. Vouă vă trebuie ajutor mare, dar nimeni nu vă dă, fiilor, şi mila de voi îmi pătrunde fiinţa ca în vremea răstignirii şi Mă doare şi nu e nimeni să-Mi aline această durere. V-am făcut porţile Mele între cer şi pământ şi intru pe ele la Israel cel de azi. Să cunoască şi el intrarea aşa cum o cunosc Eu. Uitaţi-vă la Mine şi luaţi putere, căci harul Meu vă îmbracă în el mereu. V-am dat putere să vă faceţi legănuţ. Aveţi grijă de el ca de ceva pus deoparte, şi tot ce vă învăţ Eu, aşa să ascultaţi.
Acum, vă întăresc fiinţa. Mi-aţi dat putere să Mă fac cuvânt cu sărbătoare peste poporul Meu şi peste om. Vă dau şi Eu puteri, iar voi folosiţi-le pentru Mine, fiilor, căci har peste har vă dau ca să aveţi, ca să puteţi şi ca să pot Eu prin voi din zi în zi mai mult, mai aproape şi mai cu dor, dar puneţi dor între popor şi Mine, şi el să ia şi să aibă şi să-Mi dea, şi Eu voi fi tot mai aproape, iar pasul Meu se va ivi peste pământ tot mai aproape, şi tot şi toate Mă vor simţi venind. Amin, amin, amin.
04-12-2002
