E sărbătoarea crucii, iar crucea este altarul pe care S-a jertfit Dumnezeu Fiul întâia oară, şi apoi S-a dat; S-a dat spre jertfire, S-a dat celor ce au iubit crucea Lui. Amin.
O, e mare minune să iubească omul crucea lui Hristos. Nu ştie omul ce înseamnă aceasta, iar cel ce a ştiut s-a jertfit pentru Mine, şi Eu M-am jertfit pentru el, căci cine iubeşte crucea Mea, acela o împlineşte pe ea. Amin.
O, poporul Meu, altarul pe care stau Eu, altarul pe care stai tu este crucea, fiule de azi. Aşa au stat şi ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. Răul care-l pierde pe om trebuie răstignit, ca să aibă omul înviere prin răstignire, căci fără răstignire omul nu are viaţa Mea în el, ci o are pe a lui, că omul nu ştie să iubească crucea Mea.
Când l-am făcut pe om şi am pus în el duh de viaţă, l-am simţit în Mine apoi. Duhul lui era în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt era în duhul lui, şi era Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt una cu omul, şi a fost bucuria aceasta o clipă, şi apoi omul s-a vrut în duhul lui, şi tot aşa a fost tot neamul omenesc, de atunci şi până azi.
Aş vrea să te învăţ, poporul Meu. Zi de învăţat vreau să fie ziua de sărbătoare a crucii Mele. Duhul tău, fiule, să fie în Duhul Sfânt. Aceasta vreau să te învăţ, căci taina aceasta e mare de tot, şi nu e om pe pământ s-o cunoască. Numai cel ce o trăieşte pe ea, numai acela o cunoaşte şi o are. Duhul tău să fie în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să fie în duhul tău, dar nu să crezi că este aşa, ci să lucrezi să fie aşa, că altfel omul cade cu zgomot şi nu este, căci scris este: «El va fi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru mulţi, şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma; vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi spre robie».
O, poporul Meu, în cine este Dumnezeu, se cunoaşte că este, şi în cine este omul, se cunoaşte că este, se cunoaşte după tot lucrul şi după tot cuvântul. în cine pune Dumnezeu, se cunoaşte că pune El, se cunoaşte după faptă şi după cuvânt şi după cruce, după suferinţă. Dar în cine pune omul însuşi, iarăşi se cunoaşte, şi acolo unde să mai pună şi Dumnezeu? Acolo îşi ia omul singur din cele din Dumnezeu, îşi ia după cum e placul lui, şi nu-şi ia crucea unul ca acela, ci îşi ia merite şi îşi ia slavă de-a gata, dar nu aşa este crucea Mea şi iubirea pentru ea, şi aceasta este sminteala care se bagă sub numele Meu ca să-l strice, şi aceasta aduce mânia Mea, căci Eu am zis aşa: «După cum se adună neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Şi va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi, şi aceştia vor strânge din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelege, şi îi vor arunca pe ei în foc cu văpaie, şi acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor». Amin.
Vreau, poporul Meu, să te învăţ taina crucii; vreau să te deprind tot mai mult, tot mai sus, tot mai frumos; vreau să te aşez cu duhul tău în Duhul Sfânt. Duhul tău să fie în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să fie în duhul tău, că Mi-e tare dor de toată împlinirea aceasta peste tine, şi tu eşti aşteptarea Mea şi nădejdea Mea pentru viaţa veacului ce va să fie, poporul Meu. Când tu eşti dulce pentru Mine şi când Eu sunt dulce pentru tine, Eu sunt un Dumnezeu fericit, adevărat fericit. Această împărăţie de veci Eu o doresc de şapte mii de ani cu mare dor. Ca toată făptura, aştept şi Eu Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, fiii care vor fi de-ajuns de dulci pentru Mine, iar Eu de-ajuns de dulce pentru ei, prin Duhul Sfânt, poporul Meu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este pecetea ta, şi prin ea Domnul te ocroteşte de rău şi te face salvator în mijlocul pământului, şi mulţi vor lua din harurile Mele care te vor însoţi pe tine, că-Mi este milă de om, şi voiesc să-i întind ancora, şi voiesc să-l primesc pe cel ce vine la Mine. Acesta este semnul celor ce vin la Mine: duhul lor este în Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt este în duhul lor. Aşa lucram Eu şi cu cei dintâi creştini care se făceau creştini prin Duhul Sfânt mărturisit de ei, şi aceia veneau spre botez şi se făceau lucrători, şi prin lucrarea lor adevereau aceasta, adevereau pe Duhul Sfânt, Care era în duhul lor, căci duhul lor era în Duhul Sfânt. Ei erau primii creştini atunci, şi Eu umblam cu ei şi îi hrăneam şi îi adăposteam sub cuvântul Meu, şi ei puteau prin Mine, şi apoi prin ucenicii Mei care făceau, la rândul lor, ucenici Mie. Aşa sunteţi şi voi azi. Sunteţi primii creştini, fiilor, că pe pământ nu mai sunt creştini, şi Eu a trebuit să vin iar, şi să fac iar biserică, şi s-o fac aşa cum îmi trebuie Mie la vremea de sfârşit. Voi sunteţi primii creştini ai cuvântului Meu de azi, ai venirii Mele de azi, şi v-am făcut ucenici şi v-am învăţat ce înseamnă lucrare de ucenic şi v-am rugat s-o lucraţi, şi să nu vă fie greu s-o lucraţi. Duhul vostru să fie în Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt să fie în duhul vostru, căci taina crucii se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt, Care Mă mărturiseşte pe Mine şi prin Care Eu mărturisesc de la margini la margini împărăţia cerurilor pe pământ. Amin.
Dar cu cine să grăiesc Eu pe pământ despre taina crucii când omul nu iubeşte crucea, nu iubeşte răstignirea pe cruce, pe crucea Mea? Căci Eu am fost fără de păcat, şi tot aşa voiesc să trăiască şi omul, şi să iubească această cruce, că nu este grea, şi este uşoară. O, nu ştie omul cât de bine şi cât de uşor i-ar fi să stea cu duhul lui în Duhul Sfânt, ca să stea apoi Duhul Sfânt în duhul lui şi să se vadă aceasta în toată vremea, căci Duhul Sfânt nu este cu măsură. Crucea Mea trebuie să se facă dragoste în om, iar măsura vieţii lui să fie crucea Mea, trăirea Mea şi cuvântul Meu.
O, copii plăpânzi, o, poporul Meu, cum să mai grăiesc cu tine ca să te ţin cald şi ca să-Mi dai din căldura ta? Căldura ta, dacă-Mi foloseşte Mie, îţi foloseşte şi ţie, iar altfel tu eşti plăpând, plăpând de tot. Căldura pentru Dumnezeu îl face pe om să poată şi să Mă aibă în toate ale lui aşa cum sunt Eu. Voiesc, fiilor, să fiţi mari cu această înţelepciune, şi daţi-vă unii altora căldura Mea din voi. Ea când este, se face cuvânt şi se dă, şi se bucură când se dă, şi se hrăneşte pe sine şi creşte, şi aşa este lucrarea ei. Faceţi aceasta şi veţi fii vii, şi aşa să vă găsesc, şi aşa se cheamă că staţi împreună. Iar unde staţi voi aşa, acolo sunt şi Eu, şi Mă bucur, şi bucuria Mea vă hrăneşte, fiilor.
Eu vin greu la voi când n-am bucurie de la voi. Eu cu greu grăiesc peste voi când n-am bucurie de la voi. Eu sufăr şi Mă doare dacă n-am bucurie de la voi. Deschideţi braţele şi Mă mângâiaţi când sunt îndurerat, că veţi avea nevoie de multă mângâiere, fiilor creştini, iar Eu voi avea de la voi şi vă voi da. Aşa este măsura, şi aşa să lucrăm cu ea, că pentru mângâierea cea de veci trebuie mult să adunaţi la Mine şi să aveţi la Mine. Eu am nevoie de multă mângâiere, şi dacă-Mi daţi când vă cer, atunci veţi aduna şi nu altcând. Vreau să Mă bizui pe voi, că sunt îndurerat la sfârşit de timp şi îmi trebuie mângâiere la durere. Vă învăţ cu mult dor, iar Tatălui Savaot îi este milă când aude ce vă spun şi ce vă cer. îi este milă Tatălui de Mine, poporul Meu!
– Mila Mea e cu Tine, Fiule scump; cu Tine şi cu poporul Nostru cel de pe pământ.
O, e sărbătoarea crucii, poporul Meu! E ziua crucii Fiului Meu, ziua când crucea dusă de El a ieşit din pământ şi s-a îmbrăţişat cu omul.
Hai, poporul Meu, hai, tată, să mai grăiesc şi Eu, Tatăl, cu tine, că toată Treimea Dumnezeiască este de o fiinţă şi este nedespărţită în lucrarea Sa. Amin.
Deschideţi guriţele cu Duhul Sfânt şi daţi Fiului Meu mângâiere. Să ştiţi că faţa voastră este înăuntru, şi de acolo se arată afară. Dacă inima e dulce, aşa este şi faţa ei. Frumosul nu este cel din afară, şi omul nu ştie ce este frumosul la om.
Nu ştie omul să-l preţuiască pe creştin. Cei ce stau în numele Meu peste oameni nu ştiu să vină la voi şi să stea la această masă cu Mine şi cu voi şi cu moşii şi cu strămoşii. Iar Eu aşa le spun; spun ce a spus Fiul Meu: «Mulţi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară, şi acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor». Amin.
O, ce bine ar fi să ştie orice om să-l preţuiască pe creştin, căci faţa creştinului este frumoasă ca şi inima lui. Să ştii, poporul Meu, să ştii, tată, că vine această vreme, iar tu să fii frumos pentru vremea aceasta. Să ştii să stai pe picioare, şi să Mă ţii şi pe Mine dacă stai, că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este pecetea ta, şi prin ea vei fi ocrotit de rău, şi prin ea vei fi salvator pentru seminţia cea nouă a cerului nou şi a pământului nou. Amin.
îţi cere Fiul Meu mângâiere. Mila Mea e cu El, şi tot aşa să fie şi a ta, poporul Meu, căci sub cortul sub care cerul te ocroteşte şi te creşte, Eu şi cu Fiul din nou grăim. El cu Mine, şi Eu cu El, precum grăiam acum două mii de ani spre adeverirea Lui de Fiu al Meu. Mă preaslăveam în El şi îl mărturiseam în auzul multora ca să rămână aceasta, şi să fie apoi credinţă în Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Crucea Fiului Meu e numai durere, şi multă durere, căci cu duhul e multă şi e lungă. îţi cere Domnul tău mângâiere, poporul Meu. Ştii tu, oare, să-I dai? Ştii tu ce-ţi cere El ca să ştii cum să-I dai? Duhul Lui Se zdrobeşte pentru tine şi după tine. Cuvântul Lui e râu peste tine şi îţi aşteaptă mângâierea. Căldura ta, dacă-I foloseşte Lui, îţi foloseşte şi ţie. Vrea Domnul să Se încălzească în tine şi tu să-L mângâi cu această căldură. Dă-I Fiului Meu tot ce-ţi cere, că El vrea să te înveţe taina crucii, poporul Meu. Când El Mi-a zis: «Părinte, preaslăveşte pe Fiul Tău!», Eu I-am răspuns: «L-am preaslăvit şi îl voi mai preaslăvi». Iată, aceasta fac. Fac aşa cum am grăit. Eu aşa îl mângâi pe El. Dacă El este mângâierea Mea, Eu sunt mângâierea Lui, dar şi tu să fii, că Eu sunt Tatăl, şi Mi-e milă, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– îi este Tatălui milă de Mine, Ierusalime nou, popor micuţ şi cu dorul Meu după tine. Deschide braţele şi Mă mângâie, că Eu sunt Omul durerii, Dumnezeu şi Om sunt, şi Mă doare ca Dumnezeu şi ca omul. Iată cum te învăţ Eu pe tine taina crucii, poporul Meu. Suferinţa Mea o împart cu tine, şi crucea ei e numai durere, căci cu duhul e multă şi e lungă şi trebuie mângâiere pentru cruce, poporul Meu. Puntea Mea dinspre cer spre pământ e cuvântul. Cu el Mă bucur şi cu el Mă plâng, şi aştept taina omului nou şi, apoi, veşnicia. Amin.
Numai crucea îl poate face nou pe om, iar Sângele Meu îl desăvârşeşte şi îl dovedeşte desăvârşit. Cel blând şi smerit este cel ce stă pe cruce şi ia din ea şi de pe ea şi seamănă cu Mine, căci Eu sunt Omul Cel nou Care S-a arătat pe pământ de la Tatăl. Amin.
Poporul Meu, Eu am stat pe cruce pentru viaţa ta în Mine, şi te-am învăţat să stai şi tu pentru viaţa Mea în tine, dar să stai frumos, poporul Meu, că pe cruce se stă frumos şi cu dulce, iar crucea trebuie să se facă dragoste în om, poporul Meu. O, cum să te învăţ Eu mai frumos şi mai dulce taina crucii? Să ştii, poporul Meu, că omul frumos nu este cel din afară, ci este cel dinăuntru. Omul cu inima urâtă nu e de nici un preţ, că acela nu iubeşte crucea. Dar cel frumos la inimă cunoaşte taina crucii, şi acela e de mare preţ. învaţă-te să înţelegi tot cuvântul Meu şi să nu treci pe lângă el, că e păcat, poporul Meu. El te învaţă lecţia vieţii. Amin. Lecţia vieţii este crucea. Cea mai mare şcoală a vieţii este crucea. Ea îl face frumos pe om, numai să vrea omul s-o înveţe aşa cum am învăţat-o Eu când am venit de la Tatăl pe pământ. Dacă am văzut că omul nu găseşte iubirea de Dumnezeu, am venit şi M-am făcut Om şi i-am arătat omului crucea, iubirea de Dumnezeu, blândeţea şi smerenia inimii în care iubeşte Dumnezeu. Amin.
Lucrarea voastră să fie inima voastră, şi aşa să se vadă cele dinăuntru ale voastre, fiilor, precum se şi văd. Căutaţi însă înţelepciunea, şi prin ea să vă măsuraţi clipă de clipă, că Eu vă sunt Păstor. Amin, amin zic vouă: Eu vă sunt Păstor; Eu şi nu voi. în cine pun Eu se cunoaşte că pun Eu. în cine pune omul însuşi se cunoaşte că pune omul. Când Eu pun în om pe cele ale Mele, se cunoaşte că le pun Eu, dar când omul ia să-şi pună singur, se cunoaşte şi aceasta. Dar vouă Eu să vă fiu Păstor; Eu şi nu voi. Cei ce staţi în trupul poporului Meu, să vă fiu Eu Păstor. Eu şi nu voi, copii iubiţi, că v-am învăţat taina crucii. Amin.
Taina Păstorului cu crucea, această taină ar trebui s-o înveţe cei ce se vor păstori. O, de unde vor aceştia să înveţe păstoria când se vor păstori? Cine s-ar mai duce să se facă păstor dacă ar trebui să înveţe taina Păstorului cu crucea? Nu s-ar mai duce nimeni să ia păstorie şi oi de păstorit dacă ar trebui să aibă cruce.
Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Am venit din nou Păstor pe pământ. Glăsuiesc cu dor, şi fericit este cel ce vine să-i dau. Eu îi dau viaţă celui ce vine, şi nu-i cer nimic decât să ia ce-i dau şi să poarte dacă ia. Amin.
Acum, cununi de îngeri întru toate pun pentru voi peste ţara nunţii Mele, şi zic: binecuvântată să fii, tu, ţară a venirii Mele cu sfinţii. îngerii fac cerc deasupra ta şi în jurul tău, iar tu să priveşti în sus, nu în jos, şi să iubeşti comoara Mea din tine, că prin ea tu eşti de mare preţ în ochii Mei, că unde sunt ai Mei, acolo sunt şi Eu, şi te ocrotesc prin ei. Amin. Te voiesc cer nou şi pământ nou, şi vreau să voieşti şi tu, dar ia-Mă de păstor, ţara Mea, că Eu sunt Păstor cu cruce, fiindcă aşa M-a primit ţara Mea cea dintâi. Iar tu eşti ţara Mea cea din urmă, şi te am de la Tatăl, ca să nu fiu fără casă la venirea Mea cea de la sfârşit. Eu sunt Păstorul tău, fie că ştii, fie că nu ştii, fie că vrei, fie că nu vrei, căci aşa e soarta ta cea de la Tatăl. Te mângâi cu venirea Mea şi îţi ung fruntea şi te numesc a Mea, căci am în tine comoara Mea, şi tu eşti ţarina cea cu comoară în ea, aşa cum Eu am grăit despre taina aceasta. Amin.
Iar tu, poporul Meu, să ştii să fii frumos, tot mai frumos. Duhul tău să fie în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să fie în duhul tău, dar nu să crezi că este aşa, ci să lucrezi să fie aşa. Amin. Fiecare copil al tău, poporul Meu, să fie aşa cum zic Eu, că Eu vă sunt Păstor.
O, nu uitaţi şi nu pregetaţi să faceţi aşa cum Eu vă învăţ, aşa cum Eu vă păstoresc, ca să fiţi mângâierea Mea, şi din graiul vostru Eu să Mă mângâi cu multul, aşa cum voi luaţi de la Mine cu multul şi cu mângâiere, că vremea e cu durere, dar Eu vă sunt Păstor, Păstor mângâietor. Amin, amin, amin.
27-09-2001
