Cobor în grădină în zorii dimineţii cu mângâierea Mea, cu Duhul Sfânt Mângâietorul. Amin, amin, amin.
Mă revărs peste voi, cei care v-aţi adunat în preajma ieslei cuvântului Meu. Popas pentru trei zile aţi făcut şi voi, şi Eu, iar a treia zi vă umplu de slava Duhului Sfânt Mângâietorul şi vă slobozesc. Nunta Mea cu mireasa Mea, cu poporul Meu cel din români, e nuntă de veac nou, şi ţine zi şi noapte, căci Mirele e de sus, iar mireasa rămâne îmbrăcată în veci de veci, şi-n culcare, şi-n sculare, şi la muncă, şi la petrecere, şi la jale, şi la bucurie, şi pe pământ, şi în cer. Mireasa este aceea care nu-şi dă jos haina de mireasă. Nunta Mea cu mireasa Mea este praznic de Rusalii, este sărbătoarea care ţine veşnic în ea pe fiii nunţii şi pe nuntaşi. Amin.
La începutul sărbătorii v-am dat din pacea Mea. Acum, vă voi slobozi cu cuvântul Meu, şi iarăşi vă dau din pacea Mea. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu aşa îmi mângâi ucenicii. Acum, mergeţi întru ale voastre, dar nu uitaţi pe Dumnezeu. Mă voi revărsa peste voi cu duhul bucuriei sfinte. Mă voi încălzi în voi tot mai mult. Vă voi strâmtora şi de sus, şi de jos, şi din lături cu dorul după Mine, şi veţi cunoaşte că aţi stat în preajma Mea trei zile la rând, şi veţi simţi cum dorul vă va arde, şi vă veţi zice: „Oare nu ardea inima în noi când ne vorbea de sus?”. V-am dat pâine dulce şi vin nou v-am dat, şi am stat cu voi îmbrăcat în haina cuvântului. Luaţi cu voi de pe masă şi vă puneţi în trăistuţe, că zilele de pe pământ sunt grele, iar pâinea şi vinul s-au amărât şi s-au oţeţit peste tot. Luaţi din cina Mea cu voi şi rămâneţi în duhul nunţii, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ. Am stat cu sfinţii şi cu îngerii la masă cu voi. Am mâncat din blidul vostru, că Ne este tare dor să venim cu cerul pe pământ. M-am sculat cu voi, am dormit cu voi, M-am odihnit cu voi, am cântat cu voi, am petrecut cu voi. în fiecare bucurie sfântă din voi, Eu am fost bucurându-Mă de voi.
Arde inima în Mine, şi dorul din ea arde după om. După lucrul mâinilor Mele arde dorul Meu. îl las şi peste voi, căci focul lui este foc mistuitor, care curăţă duhul şi sufletul şi trupul omului, este foc care-l ţine pe om cald şi viu şi treaz şi cu dor.
V-am dat cuvântul Meu. Faceţi-vă din el cămăşuţă şi hăinuţă de vreme rea, şi mamă şi tată şi rude şi slavă şi viaţă, căci cele vechi trec cu trosnet, iar Eu, Domnul, vin cu cele noi şi le aşez peste om şi peste pământ, ca să-i dau omului cer nou şi pământ nou şi să-l numesc fiul Meu. Lumea şi faţa ei nu vor mai fi, şi Eu vin şi aşez în loc cerul cel nou şi pământul cel nou, şi pe omul cel plin de dorul Meu, şi Mă voi împlini văzut cu Scriptura care a spus: «Iată, Eu sunt cu voi până în veci, şi îmi veţi fi Mie martori din margini în margini, şi apoi voi fi cu voi pe vecii».
Iată, Eu vă vindec de ranele care vin de la păcate. Vedeţi să nu vă mai loviţi, că nu mai este alifie pentru rane, nu mai e pe nicăieri decât în grădina Mea, care ţine în ea cuvântul Meu cel vindecător, alifie şi untdelemn şi vin şi iarbă de leac pentru inimă şi pentru trup.
Eu Mă duc la cer şi iar vin, şi iar Mă duc şi iar vin, şi Mă duc şi vin, că nu mai am pe altcineva decât pe Tatăl şi pe cei ce Mă iubesc dându-se Mie locaş şi casă de cină a Mea cu ei şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri. O, lumea zice despre Mine că sunt în cer. Strigă lumea la cer după Mine; strigă lumea la Mine în vreme de necaz şi de jale, dar în vreme de bucurie se hrăneşte cu bucuriile ei, cu cele ce face ea, iar Eu sunt Omul, sunt Fiul Omului, sunt Cel căzut pe cale între tâlhari şi nu Mă ia nimeni pe braţe să Mă ducă în casa sa şi să-Mi toarne untdelemn pe rane. Cobor mereu de la Ierusalim la Ierihon, din cer pe pământ, şi toţi Mă dezbracă de haină şi Mă rănesc şi Mă bat şi Mă lasă în drum abia viu. Preoţii şi leviţii au de lucru şi nu se opresc lângă ranele Mele, dar iată, cel de neam străin vine lângă Mine şi Mă ia pe umeri şi Mă duce în casa sa şi îmi dă vindecare, aşa cum samarinenii M-au primit în casa lor când am bătut în poarta lor în ziua când M-am întâlnit cu ei la fântâna lui Israel.
Eu sunt Omul Cel de pe cruce. Am stat pe pământ în mijlocul celor bolnavi şi al celor păcătoşi, am stat la masă cu vameşii şi cu cei păcătoşi, şi apoi preoţii şi leviţii M-au luat şi M-au bătut în cuie pe cruce. După ce am înviat şi M-am dus la Tatăl, am venit iar, şi tot aşa am petrecut. Vameşii şi păcătoşii şi desfrânaţii au ieşit în calea Mea şi au rupt din pâinea lor şi Mi-au dat iubirea lor şi au fost Mie martori. Acum, tot din lume Mi-am cules un buchet de spice şi le-am pus înaintea Mea ca să-Mi fac cale printre oameni, să trec iar prin lume după două mii de ani de la venirea Mea.
Puntea Mea între cer şi pământ este cuvântul, dar iată durere, că în casa Tatălui Meu nu încap decât pe ascuns, decât pe furiş. Am încăput cu crucea între tâlhari, dar în casa Tatălui Meu nu pot încăpea, iar Eu sunt Omul Cel de pe cruce, şi Mă dau jos de pe ea ca să îmbrăţişez pe cel durut, pe cel lovit, pe cel părăsit, pe cel ce nu încape în lume. O, nu poate cel bogat într-ale lui, nu poate să vină cu împărăţia Mea, căci sarcina lui este grea şi n-o poate urni ca s-o ia cu el dacă vine la Mine. Cel ce vine la Mine cu crucea sa, acela nu vine, dar cel ce vine să ia crucea Mea şi s-o ducă, acela pentru aceea vine, şi nu să-i fie bine. Acela vine să-Mi facă Mie bine, că este milostiv şi Mă ia şi Mă odihneşte. De aceea zic vouă: mergeţi şi faceţi şi voi aşa. Luaţi pe umeri crucea Mea. Crucea cea din lume este drum fără înviere, dar pe drumul crucii Mele ia omul înviere prin cruce, prin crucea Mea. Amin.
Sunt Domnul Mângâietorul. îl mângâi pe om, şi Eu Mă plâng de lipsa mângâierii. De două mii de ani M-am mângâiat cu cei nemângâiaţi, cu cei zdrobiţi de greutăţi şi de păcate, dar drepţii s-au ascuns de Mine, şi ei nu dau mângâieri.
Acum, Mă plec cu sărutul Meu ceresc şi le mulţumesc celor ce Mi-au primit în suflet chemarea Mea. V-am chemat la masa cinei Mele şi ne-am dat daruri unii altora, daruri cereşti ne-am dat şi unii pe alţii ne-am mângâiat, că aşa este pe calea Mea. Sunt cu cerul pe calea Mea cu omul, dar puţini sunt cei pătrunşi la inimă de chemarea Mea. Eu sunt în România şi Mă desfăt cereşte cu cei ce au primit să-Mi fie Mie popor pentru venirea Mea. Veniţi şi voi, veniţi din când în când la masa cinei Mele, şi mărturisiţi apoi de la margini la margini petecuţul de pământ peste care Eu Mă slăvesc peste om cu slava cuvântului Meu. Sunt aici, deasupra. Pe nori de slavă stau. Miriade de miriade îmi ţin trupul Meu cel învelit în cuvânt, iar Tatăl este în Mine. Mama Mea Fecioara stă de-a dreapta Mea, împărăteasă a neamului creştinesc. Ea îmi sărută ranele şi se bucură pentru Mine şi plânge pentru Mine, şi plânge. Eu îi culeg lacrimile, că e mama Mea, şi nu e iubire pe pământ ca iubirea ei de mamă a Mea, mama lui Dumnezeu Cuvântul. Dar mai fericiţi sunt cei ce aud glasul Meu şi împlinesc cuvântul Meu, că aceia sunt fericirea mamei Mele şi fericirea Mea, că mama Mea Fecioara Mă voieşte Mire, numai că Eu sunt îndurerat.
îmi plec fruntea îndurerată şi vă dau pacea Mea vouă, celor ce aţi ascultat chemarea Mea şi aţi venit la ieslea Mea, şi la izvor aţi venit. Izvorul Meu este cuvântul, şi e dulce izvorul şi dă peste margini şi se revarsă peste pământ. M-am mângâiat cu voi. Căutaţi şi voi mângâierea cu Mine, că n-am casă să Mă odihnesc, căci sunt gol de om, şi golul din Mine este omul. Veniţi la Mine şi luaţi din masa venirii Mele şi vă gătiţi de nuntă cerească. Nunta Mea e fără sfârşit. Duhul Sfânt Mângâietorul v-a fost mângâiere peste sărbătoarea Mea cea de trei zile cu voi. îmi pun din când în când la lucru pe fiii de la iesle şi le spun să-Mi pregătească masă de cină ca să cinez cu omul, cu cel cu inimă mare să cinez, aşa cum am cinat cu Zaheu. Vă aduc mângâiere pe Duhul Sfânt, ca semn de mulţumire că v-aţi coborât în calea Mea la chemarea Mea. Calea Mea e cu suspin, e cu dor şi cu suspinul Meu pe ea, căci suspin după om, după lucrul mâinilor Mele suspin de şapte mii de ani. Cântaţi-i durerii Mele şi Mi-o alinaţi. Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om. Amin.
Iar pe voi, copilaşi de la iesle, vă prind în mantia Mea, vă ţin la sânul Meu şi vă umplu de iubirea Mea cea pentru om, că vreau să-l fac pe om să se dea înapoi lui Dumnezeu. Amin. Sărbătoarea Mea de la voi a coborât cerul lângă voi, iar îngerii s-au dus în cămările ploii şi v-au dat, fiilor, că suspina pământul de sete. Eu sunt Cel ce aduc mila Mea peste cei buni şi peste cei răi, căci cei buni aduc pe Dumnezeu cu mila pe pământ. Vă prind şi vă cuprind şi vă mângâi şi suflu peste voi din Mine, că sunteţi osteniţi, dar sunteţi frumoşi, şi nimeni nu mai are ce am Eu. Vă am pe voi, şi vă am uşurare. Mă tângui vouă şi Mă mângâi în durerea Mea. Curând, curând nu vor mai fi lacrimi nici pe obrazul Meu, nici pe obrazul sfinţilor, nici la voi. Mai osteniţi un pic, un picuţ, şi vin cu odihna Mea şi a voastră. Duhul Sfânt Mângâietorul vă cuprinde în taina Sa, căci voi sunteţi taină de nepătruns, fiindcă Eu vă acopăr în ochii celor ce vă privesc pe voi. Vă am ca pe o comoară. Am cumpărat pentru voi toată ţarina, ca să vă am pe voi, ca să vă am ai Mei. Voi sunteţi aşteptaţi de şapte mii de ani. Sunteţi scrişi în cartea înţelepciunii de sus la întemeierea lumii, şi toată firea a aşteptat clipa arătării voastre, descoperirea fiilor lui Dumnezeu în mijlocul neamului român.
Eu am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.
Acum ne vom odihni, căci aţi trudit. Fiecare zi de nuntă are nevoie de pregătire şi de jertfă. Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart. Curând, curând soarele va străluci de şapte ori mai mult, şi lumea se va înnoi sub puterea cuvântului Meu, care iarăşi face lumea. Eu din nou îl zidesc pe om. Amin. Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.
O, fiilor de la ieslea Mea de azi, cuprindeţi-Mi mereu venirea şi lăsaţi-vă mereu cuprinşi în ea, căci voi sunteţi iubirea Mea cea de la venirea Mea, şi sunteţi taina cea de nepătruns a venirii Mele după două mii de ani. Amin, amin, amin.
18-06-2000
