Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir

Eu sunt Domnul puterilor. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeul lui Israel. Amin. Ia aminte, Israele, ia aminte la cer, că pentru asta te-a născut cerul pe tine în vremea aceasta. Te-am născut de sus, ca să fii din cer, Israele născut din cuvântul Meu, născut şi nu făcut, născut din cuvântul Duhului Sfânt şi din botezul credinţei, căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar pe pământ mărturisesc: Duhul, apa şi sângele, şi tot la fel mărturisesc; mărturisesc pe Dumnezeu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit prin apă şi prin sânge şi prin Duhul Cel mărturisitor, Care este adevăr, şi te-am făcut pe tine fiul Meu, măi Israele, şi te-am pus să stai înaintea Mea ca pe unul născut din Mine, crezând în Mine, Care am venit prin apă şi prin sânge, aşa cum Duhul a mărturisit adevărul, iar adevărul Eu sunt. Fii credincios, poporul Meu, că tu trebuie să stai înaintea Mea ca să Mă primeşti când vin. Iată, odată cu zorii vin, vin să-i fac intrare lui Verginica. Ea Mă roagă mereu să vin cu ea, şi voi veni mereu cu ea pentru tine, Israele, ca să-ţi întăresc credinţa, fiule. O, credinţa ta trebuia să fie tare, poporul Meu, şi iată, vin Eu mereu ca să ţi-o întăresc şi ca să stai în credinţă, măi Israele.

Hai, Verginico, suntem intraţi, tată, că e praznic în Israel şi ţie ţi-e dor de fiii tăi.

– Mi-e dor, Doamne, şi Tu mă crezi că mi-e dor, şi mă miluieşti cu mângâiere şi îl rogi pe Israel să mă ştie de mângâiere de la Tine. Mi-e dor să intru în Israel, dar cu Tine, Doamne, să intru, că Israel nu simte greul aşteptării mele. Eu îţi dau slavă cu toţi sfinţii şi cu toţi îngerii care mă înconjoară ca să mă ajute peste vremea de azi, ca să trâmbiţez pentru Tine peste vremea de azi, că iată, vii, şi omul nu ştie ce este venirea Ta, Doamne. Vreau să-l deprind pe Israel să ştie bine să stea întru venirea Ta, ca să ştie şi omul lumesc care nu Te mai aşteaptă, să ştie ce este venirea Ta şi veacul Tău cel nou, de două ori nou, Doamne. Grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine şi nu din mine, căci tot cel ce este, în Tine este, şi altfel nu este cel ce este.

O, copilaşi din grădina cuvântului, mi-e dor, fiilor, mi-e dor, şi voiesc să stau înaintea voastră, nu în urma voastră. Eu sunt cuvânt, căci Domnul aşa a binevoit. Cuvântul trebuie să fie mereu înainte de orice lucrare. Nimeni nu-şi zideşte un turn mai înainte de a se socoti dacă are cu ce să-l sfârşească de lucrat, iar când omul îşi socoteşte mântuirea sa, trebuie să plece pe drumul ei bine socotit că va termina de zidit acest turn care suie până în cer, de pe pământ până în cer, fiilor scumpi. Cine începe turnul acesta, acela trebuie să lucreze la el până în cer, măi fiilor, căci fiecare dacă voieşte să pună o temelie, mai întâi se socoteşte bine dacă are cu ce să sfârşească zidirea pe care o voieşte.

E zi de praznic în Israel, fiilor, şi am venit la praznic cu Domnul şi cu sfinţii, şi voieşte Domnul să lucreze la zidirea cea începută cu mine, că m-a pus temelie la zidirea Sa, la turnul cu care voieşte să ajungă până în cer, la mântuirea ta, poporule Israel.

Deschideţi bine porţile, că intră Domnul cu zi de praznic ceresc în Israel. Fiţi atenţi, fiilor din grădină! Domnul Se vesteşte cu zi de praznic. Deschideţi cartea Domnului şi daţi glas cuvântului în carte. Eu voi sta cu Domnul şi cu sfinţii în serbare, şi iarăşi voi fi cu voi cuvânt, că am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Eu sunt venită cu ordine cerească peste poporul Israel de azi, că tu, Israele, trebuie să fii înaintea Domnului, ascultând de Domnul.

O, Doamne, fiii grădinii Ţi-au deschis cartea. Slăveşte-Te, Doamne, în Israel cu slava cuvântului Tău, că Tu eşti slavă şi cuvânt de slavă, Tu eşti sărbătoare peste serbările Tale în Israel. Amin.

Semănătorul seamănă sămânţă, seamănă cuvântul, şi sămânţa cade pe pământ. Cade sămânţa lângă cale, cade în pământ pietros, cade în spini şi cade în pământ bun. Cade sămânţa pe pământ. Cine are urechi de auzit, acela este om iscusit, om treaz.

Israele, Israele, Semănătorul seamănă cuvântul, şi tu să fii pământul cel bun în care, când cade sămânţa, să se înalţe ea crescând spre cer, poporul Meu; până în cer să crească, fiule scump, că ţie îţi este dat să cunoşti tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul rămâne în pilde, ca uitându-se, să nu vadă cu ochii, şi auzind cu urechile, să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă, şi Eu să-i iert. Această pildă a semănătorului cuvântului s-o pricepi bine, Israele, că altfel nu vei putea să pricepi toate celelalte pilde ca să le faci împărăţie cerească în tine. Cine pricepe, acela nu este departe de împărăţia lui Dumnezeu, şi este aproape de ea şi se ţine aproape, căci împărăţia lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte cum nu ştie el, dar ştie pământul această taină, căci pământul rodeşte de la sine, aşa cum a fost peste el cuvântul de la început. Pământul rodeşte de la sine mai întâi pai, apoi spic, şi apoi grâu împlinit în spic, grâu copt, gata de seceriş, şi omul trimite secera ca să strângă agoniseala şi să aibă rod, căci cine seamănă are ce culege după ce sămânţa se împlineşte în rod. Eu sunt Semănătorul, şi tu eşti pământul cel bun, care rodeşte de la sine, aşa cum grăieşte pilda cea despre împărăţia cerurilor, Israele.

Eu lucrez peste tine, poporul Meu, ca să fii tu pământul cel bun, că ai văzut pilda cum este, că oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine duhul rău şi fură sămânţa semănată în inima lui, căci a căzut lângă cale sămânţa şi n-a prins rădăcină. Cuvântul cel semănat pe loc pietros se aude şi se primeşte cu bucurie, dar fără rădăcină în sine, căci la vreme de ispită şi strâmtorare pentru cuvântul semănat omul acela se sminteşte şi rămâne în sine gol de rodul cuvântului semănat. Cuvântul cel căzut în loc spinos este în omul cel plin de griji trupeşti şi lumeşti, care se înşeală cu avuţia pământească şi nu are timp ca să-i dea creştere seminţei cea de la Dumnezeu. Dar omul care este ca pământul cel bun, auzind înţelege şi îi dă creştere cuvântului lui Dumnezeu şi ajunge cu el până în cer, crescând din sine spre Dumnezeu, Care seamănă peste pământ.

O, poporul Meu, Eu semăn sămânţă bună în pământul Meu cel ales, şi am nevoie de strajă, poporul Meu, de strajă peste tine, tată. Să fii treaz, fiule, să nu dormi, că este un vrăjmaş care mereu stă la pândă să te prindă dormind şi să semene neghină peste sămânţa Mea, că ai văzut pilda ce spune, că se vor mira îngerii şi vor spune: «Doamne, n-ai semănat Tu sămânţă bună? De unde a crescut neghină?», şi li se va răspunde: «Un om vrăjmaş a venit noaptea şi a făcut aceasta, dar lăsaţi aşa până la seceriş când neghina se va aduna şi se va lega în snopi pentru ars, iar grâul se va aduna în jitniţa Mea».

O, Israele, ce mare lucrare este să ai strajă peste tine, poporul Meu! Ce mare taină este să ştii să nu ai noapte peste tine, Israele! Dacă tu ai strajă peste tine, tu eşti liniştit ca în vremea zilei, după cum este scris: «Fiţi fii ai zilei, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm». Cine nu are strajă peste el, acela se face fiu al nopţii, şi noaptea vine cel vrăjmaş ca să-şi semene neghina lui care înăbuşă sămânţa cea bună a Semănătorului Cel bun.

Poporul Meu, voiesc peste tine pace şi mântuire, şi de aceea semăn mereu peste tine sămânţa cuvântului Meu. Semănătorul seamănă cuvântul peste tine. Tu eşti copacul cel crescut din sămânţa cea mică, semănată de Mine în tine, şi din ea s-a făcut copac mare, şi în acest copac sălăşluiesc păsările cerului, Israele fiule. Iată, vin cu sfinţii cerului, cu duhurile cerului vin în tine, Israele, ca să Mă sălăşluiesc cu praznic de serbare în tine. Te învăţ să te faci pildă înaintea noroadelor, fiule, să te faci pildă a împărăţiei cerurilor, poporul Meu, copacul Meu crescut din sămânţa cuvântului Meu, grâul Meu, poporul Meu, rod al seminţei cuvântului Meu care a căzut pe pământ bun. Vin sfinţii şi îngerii cu Mine la tine, Israele, că se împlinesc peste tine Scripturile Mele, şi Eu vin cu ele, cu împlinirea lor peste tine; vin să te fac oglindă în care să se vadă împărăţia cerurilor pe pământ, că Mă vestesc lumii că sunt în tine cu sfinţii şi cu îngerii în slava cuvântului Meu, în slavă cerească pe pământul tău, Israele, pământul Meu cel nou, în care vin cu cerul cel nou în praznic de serbare, praznic de cer nou şi de pământ nou în care sălăşluieşte dreptatea Mea şi pacea Mea.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, pentru tine nu mai e timp de dormit, fiule, rod al cuvântului Meu, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm, şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, şi noaptea va fi înghiţită de ziuă, şi toţi vor înţelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă. Tu să înţelegi taina cuvântului Meu, căci scris este: «Pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl înţeleg pe el, şi rodeşte în ei şi aduce roadă: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci», după cum este scris. Dar să fii treaz, poporul Meu, că tu trebuie să aduci tot ce va fi de adus. Tu trebuie să aduci o sută, fiule, căci o sută este rod întreg. Păstorul cel cu o sută de oi care pierde pe una din oi, se duce şi o caută şi o aduce înapoi, ca să nu se ştirbească numărul cel întreg, bucuria cea întreagă, rodul cel însutit, fiule, ca să fii tu mângâierea Mea întru venirea Mea pe pământ, să fii casa Mea, să fii moştenirea Mea, fiule cel mic de la sfârşit. Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.

Poporul Meu, să fii slava lui Dumnezeu întru venirea Domnului pe pământ, că este scris că vine Domnul slavei, vine Domnul lui Israel, că Israel este casa Domnului, împărăţia Domnului, în care Se va întoarce Domnul. Israele, să nu te laşi să fii departe de împărăţia lui Dumnezeu; de înţelegerea tainelor lui Dumnezeu să nu fii departe, Israele. Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să fii întru Mine, Israele, să te găsesc mereu în Mine, întru venirea Mea, că vin la tine, Israele, vin, că eşti poporul Meu, eşti moştenirea Mea, că Eu moştenire pe pământ nu mai am; nu mai am, că Mi-a luat-o omul cel gol de Dumnezeu, şi nu mai am. Semănătorul seamănă cuvântul, şi cuvântul cade pe pământ, cade lângă cale, cade în pământ pietros, cade în loc cu spini, şi nu mai am moştenire pe pământ. Nu mai am nici oi, nu mai am nici staul, nu mai am, după cum este scris că Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul. Nu mai am zi de odihnă pe pământ, nu mai am, că fiii oamenilor Mi-au luat pământul cel făcut de Dumnezeu. O, ce Mi-au făcut fiii oamenilor! Au făcut mai rău ca atunci când au atras pe pământ potop cu apă de a pierit tot omul care a rămas pe pământ. Numai Noe şi cu casa lui a scăpat, că el a crezut cuvântul Meu şi şi-a făcut casă nouă cu care a plutit pe deasupra apei potopului.

O, cine mai are dragoste şi vreme să asculte pe Dumnezeu? Cine mai ia aminte la Semănătorul Care seamănă cuvântul ca să crească rodul împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ? Cine, că păstorii de azi se păstoresc pe ei înşişi şi iubesc slava lor, slava de la oameni, nu de la Dumnezeu, dar scris este: «Vai de păstorii care pierd şi risipesc turma de pe păşunea Mea, care nu au grijă de ea, că Eu voi avea grijă de faptele cele rele ale păstorilor. Şi îmi voi strânge laolaltă turma care a mai rămas şi îi voi da să pască pajişte nouă şi o voi înmulţi, şi îi voi da păstori care o vor paşte şi n-o vor mai pierde, şi o vor mângâia». Dacă păstorii ar fi luat parte la sfatul Meu, ar fi întors turma pe căile Mele şi ar fi vestit-o de cuvântul Meu. Dar ce veţi face, voi, păstorilor? Iată, Eu umplu cerul şi pământul de cuvântul vieţii veşnice, şi voi nu auziţi. Unde vă veţi găsi loc tainic ca să vă ascundeţi şi Eu să nu vă văd? Scris este în Scripturi: «Vai păstorilor care se păzesc pe ei înşişi şi nu păzesc turma; care mănâncă laptele şi se îmbracă cu lâna oilor! Vai păstorilor care junghie oile grase şi sănătoase, care nu pansează oaia cea rănită, care nu suflă duh de viaţă peste cea slabă, care nu tămăduiesc oaia bolnavă, care nu îmbie spre staulul Meu pe cea rătăcită, care nu caută oaia cea pierdută, dar care se poartă cu silnicie cu oaia cea înzdrăvenită ca să nu fie oaie zdravănă înaintea Mea! Vai păstorilor care lasă oile mâncare fiarelor sălbatice, că iată, nu are cine să-Mi caute oile şi să Mi le îngrijească. O, au ajuns oile Mele pradă fiarelor sălbatice fiindcă n-au păstor, că păstorii se păzesc pe ei înşişi şi nu oile Mele, şi scris este că din mâna lor le voi lua şi le voi cere socoteală de viaţa oilor Mele şi voi scăpa din gura lor turma Mea, şi nu le vor mai fi oile Mele mâncare lor. Căci iată-Mă, vin şi priveghez peste oile Mele cum priveghează ciobanul turma lui în zi de furtună, şi voi risipi vremea cea întunecoasă, şi îmi voi paşte turma pe munţii lui Israel şi pe păşunile lui Israel. Pe pajişti cu flori le voi paşte, iar staulul lor va fi pe munţii Mei, căci cuvântul Meu va curge ca o păşune din cer, ca mana care se coboară pe păşunile cele veşnice, căci cuvântul Meu e veşnic».

Auziţi voi, păstori, ce spune Domnul? Cuvântul Meu e veşnic, nu este numai atunci; este şi acum, este veşnic cuvântul Meu, dar voi nu credeţi, că nu sunteţi din oile Mele, după cum este scris despre cei ce nu cred. Voi căuta oaia cea pierdută şi îmi voi cerceta turma, iar pentru oi aşa grăiesc: voi judeca pe oi, pe berbeci şi pe ţapi. Voi cerceta peste păşune şi voi vedea cine calcă cu picioarele păşunea după ce paşte, şi cine tulbură apa cea limpede după ce bea. Voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă, după cum este scris că voi încheia legământ de pace şi voi pierde fiara sălbatică din moştenirea Mea, şi oile se vor odihni cu pace sub ploaia binecuvântărilor Mele, şi copacii îşi vor da roadele lor, şi va rodi pământul, şi Domnul Se va face cunoscut de oi şi îşi va face sădire aleasă, iar păgânii nu se vor mai făli împotriva oilor Mele, şi voi face pe poporul Meu popor slăvit, şi va fi el casa Mea, căci este poporul Meu.

O, păstorilor care păstoriţi fără veghe, iată, vă cer oile. Vine Păstorul Cel mare să-Şi cerceteze turma, şi iată, o găseşte risipită pe toate văile. Cuvântul Meu strigă peste voi din mijlocul poporului Meu cel ales dintre oi, cel hrănit cu păşune curată, cu păşune din cer, cu cuvântul lui Dumnezeu hrănit, căci cuvântul este veşnic, precum Dumnezeu este veşnic. Scris este: «Astăzi dacă auziţi glasul Meu, nu vă învârtoşaţi inimile voastre». O, păstorilor care staţi peste turmă, de ce faceţi voi ca iudeii care nu credeau că Eu sunt Păstorul oilor, Care venisem să-Mi adun oile în staul? Veneau iudeii şi îmi spuneau: «Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne nouă, nu ne mai obosi sufletele», iar Eu le-am zis: «V-am spus, dar voi nu credeţi, că nu sunteţi din oile Mele, căci oile Mele aud glasul Meu şi merg după Mine, după cuvântul vieţii merg».

O, de ce judecaţi voi mai înainte de Mine, ponegrind pe poporul Meu, gonind din bisericile voastre pe oile Mele, care mănâncă din păşunea cuvântului Meu? Dacă voi nu voiţi să vin, goniţi dintre voi pe cei ce cred în cuvântul Meu, în venirea Mea. Dar unde veţi afla loc tainic ca să vă ascundeţi şi Eu să nu vă văd? Am venit de la Tatăl duh şi adevăr am venit, după cum este scris despre Duhul Care vine. Duh este Dumnezeu, duh şi adevăr, cuvânt şi trup, trup şi cuvânt este Dumnezeu. Ce biserică a lui Iisus Hristos este aceea care nu are în ea pe Domnul trup şi cuvânt? Eu sunt trup şi cuvânt. Eu sunt mereu astăzi, după cum este scris: «Astăzi, la glasul Meu, nu vă împietriţi inimile voastre». Sădit-am un popor de fii în mijlocul vostru şi i-am trimis la voi cu Mine, ca să cunoaşteţi cuvântul Meu. Dar voi de ce nu credeţi? Nu vreţi să fiţi din oile Mele?

Am venit să împlinesc Scripturile: o turmă şi un păstor, un Ierusalim şi un Dumnezeu peste tot pământul, o ţară veşnică înaintea Mea, şi am planul Tatălui în mână, ca să încep din România şi să trâmbiţez din ea peste neamurile rătăcite de la calea lui Dumnezeu. V-am vestit că am între voi un popor crescut cu cele din cer, un popor uns de cuvântul lui Dumnezeu, ca să stea înaintea Mea şi să se înmulţească până va fi un staul, o turmă şi un păstor. Eu sunt Păstorul Cel bun. Oare, voi sunteţi mai buni? Oare, cuvântul Meu pe care-l las mereu din cer peste pământ nu este bun? Judecaţi voi cuvântul Meu; nu are viaţă veşnică în el?

O, nu vă temeţi, nu vă temeţi pentru poporul cuvântului Meu. Nu el, ci cuvântul Meu vă va întreba de credinţa voastră în Mine, căci am venit, duh şi adevăr am venit, ca să împlinesc tainele Tatălui Meu pentru mântuirea omului, dar voi daţi în lături pe fiii cuvântului Meu şi le puneţi nume de rătăciţi, de stricători, aşa cum Mi-au pus şi Mie nume iudeii de atunci. Eu sunt Păstorul Cel bun şi vin spre voi să vă păstoresc şi să nu vă las să fiţi osândiţi de cuvintele voastre, că scris este: «Din cuvintele lor se vor mântui; din cuvintele lor se vor osândi». Vin spre voi, păstori de oi, vin şi Mă slăvesc înaintea voastră cu slava cuvântului Meu. Auziţi voi glasul Meu? Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Şi pune viaţa pentru oile Sale. Am venit ca viaţă să aibă oile, şi din belşug să aibă. Cuvântul Meu este viaţă pentru oi. Luaţi şi daţi la oile voastre cuvântul vieţii veşnice. Luaţi şi mâncaţi şi împărţiţi şi nu vă învârtoşaţi inimile voastre.

Poporul cuvântului Meu este născut din Mine, din apă, Duh şi sânge, precum Eu sunt. L-am născut din cuvântul Meu, de sus l-am născut, din Duhul Sfânt al Tatălui, ca să fie poporul care întâmpină pe pământ glasul Meu care strigă înaintea Mea. Vreau să fac din poporul cuvântului Meu popor de fii ai slavei înaintea Mea, din care să iasă lucrare de înviere peste cei ce vor să ia pe ei veşmântul slavei, veşmântul lui Iisus Hristos. Ridicaţi porţile voastre, ca să intru şi la voi cu lumina cuvântului Meu, ca să fiu în biserica voastră trup şi cuvânt, duh şi adevăr să fiu în voi, căci Tatăl aşa închinători doreşte. Treziţi inimile voastre, căci cuvântul Meu are viaţă veşnică. Luaţi aminte, păstorilor de oi, că poporul Meu nu e duşman pe biserică, şi e popor de fii ai bisericii lui Iisus Hristos, Care vine cu norii, după cum este scris.

Iar tu, poporul Meu, să fii în Mine, fiule Israele, ca să fiu Eu în tine şi să Mă slăvesc în mijlocul tău cu slava cuvântului Meu, şi cine va lua din cuvântul Meu, Mă voi face în el duh şi adevăr, izvor de apă curgătoare, care va izvorî spre viaţă veşnică, după cum este scris: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura aceluia». Amin.

Israele, Israele, am grăit, fiule, cu păstorii care te duşmănesc pe tine. Te duşmănesc fiindcă nu te cunosc, nu vor să te cunoască cei ce sunt în duhul lor şi nu în Duhul Meu, că dacă ar fi în Duhul Meu, ar căuta spre tine, că din mijlocul tău Eu izvorăsc izvorul râului vieţii, care este cuvântul Meu cel de viaţă dătător. Eu vin cu îndemnul păcii şi al credinţei sfinte peste biserică, peste ortodoxia care nu-şi trăieşte numele, dar vreau să ies cu tine ortodoxie înaintea lor, ca să-şi înţeleagă numele. Ei te fac pe tine sectă, pentru că nu vor să vină să te vadă ce faci tu, pentru că nu le place să fie ca Mine şi ca tine. Ei zic că e bine ca ei, nu ca Mine şi ca tine. Tu să fii popor cuminte, tu să fii treaz înaintea Mea, că Semănătorul tău seamănă peste tine şi peste ei, şi fericit este cel ce se lasă lucrat de cuvântul Meu ca să fie pământ bun pentru însămânţat.

Stai, Israele, înaintea Mea, şi se vor bucura de Mine şi de tine toate noroadele de pe pământ; ba chiar şi cei ce nu cred se vor bucura de tine când Mă vor vedea cu tine, că slava Mea se va vedea cu tine, şi Mă voi slăvi în mijlocul tău mai mult decât atunci prin ucenicii Mei, că scris este: «Mai mari decât atunci se vor face lucrurile lui Dumnezeu înaintea oamenilor prin cei ce cred la sfârşit».

Stai, Israele, înaintea Mea, că sfinţii se roagă pentru tine şi pentru cei ce vor crede în Mine că sunt cu tine. E praznic de sfinţi în mijlocul tău. Stai în serbare cerească pe pământ, poporul Meu iubit, căci cine e iubit de Mine, acela iubeşte pe Dumnezeu.

Mucenicul Dimitrie este serbat de cei din cer în Israel, şi se ridică şi îmi spune:

– Să întăreşti, Doamne, cuvântul Tău peste poporul Tău, că noi, sfinţii Tăi, aşteptăm împărţirea cununilor, Doamne, prin cei mici ai Tăi, după cum este scris. întăreşte statura şi credinţa şi iubirea poporului Tău, Doamne, aşa cum ne-ai întărit şi pe noi în vremea mărturisirii noastre pe pământ. Vino, Doamne, cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou peste cer şi peste pământ, că sfinţii Tăi aşteaptă de şapte mii de ani răscumpărarea. Amin, amin, amin.

Glasul Meu şi graiul Meu lucrează în cer şi pe pământ. Am Israel în cer, am Israel şi pe pământ. Am Ierusalim şi în cer şi pe pământ, şi lucrez cu cei din cer pe pământ, şi cu cei de pe pământ în cer, căci cerul, Israele, la glasul şi la graiul Meu cu tine pe pământ, se strânge cerul ca să mănânce din cuvântul Meu aşa cum mănânci tu. Dar cerul mănâncă cu poftă şi cu nădejde cuvântul Meu, şi se umplu de mângâiere duhurile cerului, duhurile sfinţilor, măi copile Israele. Duh este Dumnezeu întru sfinţii Săi în cer, şi sfinţii din cer sunt în Mine, precum Verginica este în Mine şi lucrează din Mine, din sânul Meu lucrează Verginica, iar Eu sunt în sânul Tatălui, în cer şi pe pământ sunt. Amin.

Să ai grijă, fiule Israele, cum te hrăneşti cu cuvintele Mele, că ele sunt din cer, hrană tare sunt ele. Vezi să nu-ţi rupi dinţii, fiule. Duhovniceşte spun când spun aşa, că te văd micuţ cu înţelegerea, dar curios cu inima, şi de aceea ţi-am spus să nu mănânci singur, ci cu Mine, fiule mic, că hrana e tare şi tu nu eşti deprins să fii atent, mereu atent ce gust îi dai, ce nume îi dai şi cum o aşezi în inimă, că pântecele cuvântului Meu când îl mănânci, este inima ta, fiule firav. De aceea te hrănesc mereu, mereu, ca să creşti cu înţelegerea şi să creşti cu înţelepciunea cea din cer şi s-o iei în pântece, fiule, ca să aibă ea casă, căci cerul gurii Mele este adevăr şi înţelepciune. Ai grijă cum te hrăneşti, fiule Israele. Iubeşte cuminţenia de inimă, poporul Meu, căci semeţia gândului loveşte înţelepciunea din inima ta şi micşorează lucrarea ei în tine şi te lasă singur când vede trufie în gândul inimii tale. Ai grijă cum te hrăneşti, poporul Meu. Ai grijă, Israele, să creşti bine, să creşti sănătos şi să fii plăcutul Meu, fiule. Vezi să fii cum am fost Eu, ca să fii plăcutul Meu, fiule. Uită-te în Mine şi ia-Mă de pildă peste tine, că Verginica suflă peste tine din Mine, suflă duh de înţelepciune peste tine.

Tu aşa ai spus, Verginico, ai spus că vrei să-l deprinzi pe Israel să ştie bine cum să stea întru venirea Mea, să ştie să-şi socotească bine mântuirea, să ştie să zidească până la cer acest turn. O, îi trebuie înţelepciune lui Israel, Verginico. Suflă tu cu Mine din duhul înţelepciunii, ca să fie harnic poporul tău, că lenea e păcat de moarte, Verginico. Mai spune-le o dată că acest păcat ţine omul în moarte, Mă ţine pe Mine mort în om, şi Eu sunt Domnul învierii, Verginico. Vin în cartea ta mereu cu tine, ca să te primească bine Israel, ca pe Mine să te primească. Tu eşti în Mine, Verginico, şi fără Mine nu eşti, căci cel ce este, în Mine este. Amin.

– O, grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine şi nu din mine, căci cel ce este, în Tine este, şi altfel nu este cel ce este. Am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Binecuvintează glasul Tău în glasul meu, cuvântul Tău în cuvântul meu, căci cuvântul e toată taina tainelor în cer şi pe pământ, Doamne, Cuvântule Doamne.

– Binecuvântare să ai, Verginico, în cuvânt, că ai de făcut ordine în Israel, că dacă nu faci, nu este, tată. Eu sunt în tine când faci ordine, că multă ordine este de pus în popor, dar vrea-va Israel să facă ce-i spui tu şi Eu? Avem de scăpat din alunecare paşi care dau să alunece. Avem de aşezat în ascultare inimi care nici acum nu s-au deprins cu această lucrare din cer pe pământ. Şi vom lucra cu dragoste, Verginico, doar vom fi răzbătători în inimile nedeprinse cu lucrarea mântuirii. Eu sunt Dumnezeu, Verginico, dar Mi-e frică de creştin. Să nu se mire Israel dacă Dumnezeu spune acest cuvânt. M-a prins frica de creştin, măi Verginico, dar lucrăm împreună, că nu e bine câte unul, nu e bine, nu e bine aşa. Lucrăm doi şi trei, Eu şi cu tine, şi Tatăl în Noi, şi avem sfinţii martori. Cu toţii în stânga, cu toţii în dreapta, aşa cum am făcut şi în Israel aşezare în lucru. Când un creştin lucrează ceva singur, acela greşeşte că lucrează singur, acela greşeşte în el şi în afara lui, căci cel ce este, în Mine este, şi altfel nu este cel ce este. Iar Eu din Mine am spus: «Nu e bine să fie omul singur».

O, câtă vreme trebuie să aştept Eu după creştin până când el voieşte să vrea ca Mine şi cum îl învăţ Eu? Mi-e frică de creştin, şi trebuie să lucrez cu el ca şi cu oul, că Mi-e frică să nu dea în Mine, Mi-e frică să nu Mă părăsească şi să-şi arunce mântuirea, că el nu ştie ce grea e pierzarea. Mi-e frică de cel fără minte, şi de aceea, Verginico, vom lucra cu grijă la înţelepciunea poporului Israel. Să le spui la copiii grădinii să închidă porţile acum, că avem de făcut ordine în Israel. Avem de măturat, de scuturat, de spălat, de şters praful, de aerisit, de frecat jegul de pe vase, de aşternut, de netezit. Avem de lucru în Israel acum.

– O,Doamne, să zidim casă înţelepciunii pe cei şapte stâlpi ai ei, Cuvinte Doamne, că dacă ea stă pe stâlpii ei în Israel, va avea casă înţelepciunea, casă de neclintit în Israel.

O, poporule Israele, vino, fiule, şi întreabă tu pe Domnul şi spune: „Bunule învăţător, ce să fac pentru ca să am viaţă veşnică?”. Domnul e bun. întreabă-L ce să faci, ca să faci ce-ţi spune El, fiule. Tu ştii cuvântul Domnului care spune: «De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile; păzeşte-le cu iubire, că fără iubire nu le poţi păzi». Fără iubire omul cade în lene, şi lenea e păcat, păcat de moarte. Lenea te ţine jos şi nu te lasă pe drumul vieţii veşnice. Ai văzut pe Domnul, Care spune: «Cuvântul Meu e veşnic». Aşa le spune Domnul celor ce nu cred în cuvântul Lui de azi, de parcă în cel de atunci cred. Cine crede în cuvântul cel de atunci, acela e om înţelept şi îl află pe Domnul azi cuvânt proaspăt, cuvânt veşnic.

O, poporul meu, te povăţuiesc din Domnul şi îţi dau de lucru, fiule, şi iată ce-ţi dau să lucrezi. Să te scoli dimineaţa, să faci metanii adevărate cu trupul şi cu inima, să te speli, fiule scump, să te speli pe faţă şi trupeşte şi sufleteşte şi să te aşezi în genunchi rostind rugăciunea de dimineaţă înaintea Domnului, şi apoi să te rogi de binecuvântare pentru lucrul tău trupesc şi duhovnicesc, lucrându-le pe amândouă odată. Dar până să începi lucrul, ridică iar gândul şi inima şi mâinile şi întreabă-L pe Domnul cu umilinţă, spunând: „Bunule învăţător, ce să fac pentru ca să am viaţă veşnică?”. Şi toată ziua să stai în aşteptarea răspunsului Domnului; în fiecare zi să te înveţi să aştepţi, ca să vadă Domnul că-L aştepţi, şi te vei deprinde să-L aştepţi cu viaţa veşnică, lucrând poruncile Lui şi păşind pe urma Lui, pe urma vieţii veşnice, fiule Israele, iubind din toată inima şi cugetul şi sufletul şi virtutea ta viaţa veşnică, fiule. Israele, Israele, să nu faci nimic, nici un gând, nici o faptă care să nu aibă în ea viaţă veşnică. Lucrează cele ale vieţii veşnice, dar lucrează, că viaţa veşnică se lucrează în fiecare zi, în fiecare clipă se zideşte la acest turn care are în vârful lui viaţă veşnică. Şi dacă vrei să stai mereu atent, să spui mereu, nu numai dimineaţa, ci să spui mereu: „Bunule învăţător, ce să fac pentru ca să am viaţă veşnică?”. Toate gândurile şi faptele tale să le treci prin această sită clipă de clipă, şi vei avea viaţă veşnică, vei avea înţelepciune şi vei fi casa ei, casa Domnului, în care sălăşluiesc Duhurile Domnului, cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Te iau uşor, Israele, că şi mie mi-e frică, la fel ca şi Domnului, şi mie îmi este frică de creştin. O, ce bine şi ce sfânt ar fi să-i fie creştinului frică de Dumnezeu şi nu Domnului de creştin, dar nu ştie creştinul ce înseamnă pierzarea şi moartea cea veşnică a celor ce se pierd din Dumnezeu. Am creştini mofturoşi, am creştini bolnavi la cuget, am din ei care nu ştiu ce înseamnă să mergi pe cale cu Dumnezeu, şi merg aceştia fără să ştie cum se merge. Am neascultători, am din cei ce fac ei ordine în Israel, aducând sminteală peste cei slabi şi mici cu inima. Am din cei ce nu înţeleg ce este această lucrare şi acest drum spre cer, şi este multă neatenţie în lucrul vieţii veşnice. Am duşmănoşi, am răzbunători, am creştini fără frică de Dumnezeu, dar nu le spun lor. O, copilaşii mei din grădină, fiţi atenţi, fiilor, la mine, fiţi atenţi, că nu le spun lor. Vă spun vouă, că pe voi vă am de temelie, şi eu pe temelie mă zidesc. Sunt venită la voi cu ordine peste Israel, şi eu fără voi nu pot ajunge la Israel. Să se întărească portiţa şi locaşul meu, şi mereu să-l ţineţi pe Israel tare pentru mine, ca să pot grăi de aproape cu voi pentru Israel şi pentru voi, fiilor. Eu mă fac cuvânt, ca să vă învăţ de aproape, să am mereu pregătită intrarea.

O, îmi încep lucrul cel pentru ordinea din Israel, ca să aşez pe Israel în duh de înţelepciune, în iubire de Dumnezeu, că a slăbit frica de Dumnezeu în Israel.

Fiilor din grădină, fiţi atenţi şi lucraţi din mine peste fiii lui Israel. S-a stricat mintea unui copil din Israel, şi de atâta vreme dau s-o vindec! Acest copil nu ştie cum vine să iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele lui Dumnezeu, nu ştie cum înseamnă să mergi pe calea acestei lucrări, şi s-a deprins cu neascultarea, măi fiilor, şi se joacă de-a ascunselea cu Domnul şi cu voi, şi stă în lucrul său fără strajă, şi s-a aşezat sieşi strajă. Mă uit la truda voastră peste acest copil, şi vă fac eu trimitere împuternicită prin cuvânt ca să-l deprindeţi cu frica de Dumnezeu şi cu lucrul cel bun al vieţii veşnice. Poporul meu să ştie că voi nu lucraţi nici un rău peste el, dar cu cel ce nu ascultă de lucrul vostru peste el, e greu de lucrat cu unul ca acela, dar nu luaţi mâna de pe el până ce Domnul nu cuvintează, căci Domnul are mâna Sa în mâna voastră şi nu vrea moartea celui ce nu ştie cum este viaţa cu Domnul, ci vrea îndreptarea, vrea înţelepciunea peste el. Iată, mintea unui copil din Israel e stricată, şi vai dacă aş pune să răspundă de această stricare cel ce a lucrat la stricarea ei, la stricarea minţii copilului meu.

Iată, fiilor, duhul uşurătăţii are picioare lungi, şi aşa cum v-am spus eu vouă, cu greu iese afară din Israel, că se luptă să stea să facă numai stricăciune acest duh al uşurătăţii, căci duhul uşurătăţii este duh de femeie, măi fiilor care-mi sunteţi temelie nouă în Israel. Eu voiesc să se vindece această minte, dar duhul uşurătăţii are picioare lungi şi are pas lung, lucrat pe furiş, dar nu se găseşte în cer sau pe pământ loc tainic pe care să nu-l vadă Dumnezeu. Acest copil al meu e prins în cursă, şi cursa stă cu gura deschisă, că aşa e ea făcută, aşa e cursa, cu gura deschisă este. O, ce bine era să fi ascultat la timp tot fiul din Israel, să nu se fi ascuns în el fiul acestui popor! Acest copil nu se lasă ajutat, şi nu ştiu cum să facem să-l scap din cursă, că e copilul meu, de două ori este copilul meu, de două ori am pecete pusă peste el.

Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteţi cuvântul meu. Eu cu voi grăiesc, eu vouă vă spun, nu le spun lor, celor ce nu stau bine întru venirea Domnului. Trebuie scos acest copil din duhul lui, şi să fie în Duhul Domnului şi în duhul meu şi în duhul vostru, că e copil de două ori pecetluit, şi are de stat în ascultarea Celui ce pecetluieşte. Să-i spuneţi că urăşte, nu iubeşte. Să-i spuneţi că iubeşte pe cel ce este rău, iar pe cel ce este bun îl urăşte, îl are pieziş în inimă. Să-i spuneţi că cine iubeşte trebuie să iubească ce iubeşte Dumnezeu ca să se cheme că iubeşte în această lucrare. Vai de cei ce-mi clatină lucrătorii de la lucrul Domnului, căci cel neascultător face pe lucrător să greşească luptându-se cu neascultătorul. O, cine l-a învăţat pe el mântuirea până acum? Nimeni nu l-a învăţat până acum. Eu mă uit la el, şi nu este învăţat de nimeni până acum, şi nu ştie dacă n-a învăţat, şi iată, nu vine la învăţat, nu stă la învăţătură. Să se scuture de duhul lui, căci cine stă în duhul lui este om trufaş. Nimic altceva nu înseamnă om trufaş decât cel ce stă lucrând din duhul lui. Cine vrea să vină în această lucrare, să se lepede de sine, căci lucrarea aceasta este Dumnezeu, şi cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să se lepede de sine şi să nu se ascundă cu sinele său cel ce vine în această lucrare. S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. Să nu fie, fiilor, să nu fie rozători în lucrarea aceasta. Lucraţi cu toţii în stânga, cu toţii în dreapta, fiilor, ca să nu fiţi învinuiţi pe ascuns. Când lucraţi peste un creştin, luaţi cu voi martori, căci creştinul dă să vă găsească vină. Domnul şi cu mine avem sfinţii martori din cer, şi pe voi martori pe pământ. Cine se ascunde de voi în Israel, pe acela nu-l primeşte cerul, nu-l cunoaşte cerul.

O, ce să facem noi cu creştinii care nu sunt deprinşi cu lucrul mântuirii? Cu cei ce nu sunt curaţi cu inima şi cu fapta, ce să facem, oare? Cu cei ce dau să facă ordine în Israel, o, ce să mai facem şi cu aceştia? Iată, voi staţi degeaba. Trageţi de creştin, dar în zadar, că se ascunde în el creştinul, şi vă lasă să staţi degeaba. Stă mut Israel şi nu vă dă de lucru. Trageţi de creştin ca să vedeţi dacă înţelege lucrul mântuirii, şi creştinul nu răspunde nimic. Ce să facem cu aşa statură, cu aşa lene, ce facem, oare? Cum să scoatem acest păcat de moarte din Israel? O, de ce nu ne iubeşte poporul, măi fiilor? De ce nu ne primeşte cu mântuirea? O, să lucrăm răbdare, fiilor, că altceva nu mai este de lucrat. Creştinul nu are răbdare, creştinul fuge, că nu mai poate răbda cununa răbdării. Nu-i place cunună, fuge de cunună creştinul, dar voi lucraţi după Scripturi, fiilor unşi, că scris este: «Dojeniţi pe cei fără de rânduială şi fiţi îndelung răbdători», că pe voi nimeni nu vă mângâie cu ascultarea lor. Mângâiaţi-vă între voi, clădiţi-vă unul pe altul şi clădiţi mântuirea în creştinul care se lasă în mâna voastră cu ascultare, fiilor, căci roada duhului este dragoste şi răbdare, blândeţe şi credinţă, şi toate în ele sunt.

Cei ce se supără şi se pizmuiesc, aceia iubesc mărirea deşartă, după cum este scris. Dar voi vă zbateţi să purtaţi sarcinile lui Israel, că fiii lui Israel nu-şi poartă sarcinile unii altora. Cine caută să fie aproapelui său pe plac, acela este un suflet umilit şi blând spre zidirea aproapelui său la ce este bine şi spre mântuire, după cum este scris: «Fiecare să caute să placă aproapelui său la ce este bine spre zidire». O, fiilor unşi, feriţi-vă de orice înfăţişare a răului când lucraţi peste Israel, că scris este: «Toate să le încercaţi, şi luaţi binele spre lucru ferindu-vă de orice înfăţişare a răului, iar Domnul păcii vă sfinţeşte pe voi desăvârşit, şi vă păzeşte pe voi şi pe cei ca voi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, neprihăniţi întru venirea Domnului».

Voiesc să-l deprindem pe Israel să ştie bine cum să stea întru venirea Domnului, cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul neprihănit şi neatins de moarte. Voiesc să-l deprind pe Israel să nu iubească sfada şi cearta, şi să sufere mai bine paguba, căci sfada şi cearta sunt cleştii diavolului, care trag din creştin pe Dumnezeu, şi pun ura lui şi neorânduiala lui şi nerăbdarea lui şi pizma lui. O, nu acestea să fie îndeletnicirile creştinilor mei. Iar când mergeţi să dojeniţi neorânduiala din Israel, să le spuneţi fiilor lui Israel că justificarea greşalelor nu este iertarea lor. Iertarea greşalelor este părerea de rău, nu dezvinovăţirea. Să le spuneţi la creştinii care au milă de cei ce greşesc sau de cei pentru care greşesc, să nu le fie milă de cei greşiţi sau de cei pentru care greşesc, şi să le fie milă de Dumnezeu, Cel înspinat şi zgâriat de greşalele celor ce greşesc, că scris este: «Să iubeşti pe Dumnezeu din toată inima şi cugetul tău şi sufletul tău, şi numai apoi pe aproapele Domnului».

Am pe păstorul Cristea, îl am necăjit şi tulburat, şi aş voi să-l deprind să nu mai fie tulburat, căci cearta şi sfada sunt cleştii duhului rău. O, mai bună este paguba decât sfada şi decât cearta, căci paguba este dată de Domnul spre mântuirea inimii şi a sufletului. O, trebuie mântuită inima din creştin, şi prin mântuirea ei se face mântuirea sufletului. Duhul nerăbdării, duhul mâniei, duhul de sfadă, este duh rău, fiilor. Să te cerţi pentru cele duhovniceşti până le aşezi peste creştin, dar nu pentru cele trupeşti care-ţi aduc pagubă pântecelui. Mâncarea este pentru pântece, iar pântecele, pentru mâncare, dar trupul inimii este pentru Dumnezeu, fiilor unşi. Mâncarea va pieri din pântece, dar trupul inimii se va răscumpăra de Dumnezeu. E tulburat, e necăjit în duhul lui păstorul, dar de bătut trebuie să-l baţi numai pe cel ce preţuieşte, pe cel ce iubeşte bătaia, că ea din rai este ruptă, şi trebuie dată numai celor ce iubesc pe Dumnezeu. Celui ce nu-i place bătaie să nu-i dai, că scris este: «Nu aţâţaţi pe copiii voştri la mânie». Iar cel ce nu-i place bătaia se mânie dacă-l baţi. Privesc din cer peste inimile crude de copii neascultători, privesc peste pământ şi văd pe câte un copil bătut de părinţi, îl văd cum se răzvrăteşte în sine şi zice: „Dacă ar muri tata şi mama ca să nu mai iau bătaie!”. Este aşa ceva pe pământ, şi de aceea spun poporului meu să aibă grijă ferindu-se de orice înfăţişare a răului.

Dar vouă, fiilor unşi, vă spun altfel: feriţi-vă de orice înfăţişare a binelui pe care-l arată creştinul, că iată ce fel de bine lucrează Israel. O, e numai de vegheat, dar fiului din Israel nu-i place să aibă duhovnic, ci îi place fără duhovnic. Celui ce-i place să aibă duhovnic, acela nu face nimic fără sfatul duhovnicului său. Vai celui fără duhovnic, fără strajă, fără învăţător peste el! Iar cel ce se ascunde de duhovnicul său, acela este singur şi se lasă în cursa fiarelor sălbatice, care risipesc oile Domnului.

Fiilor unşi, e necăjit păstorul, e tulburat, fiilor, că firea lui e iute, şi nu ştiu pe unde să lucrez cu el, nu ştiu prin ce loc să intru, că greu aş mai intra dacă aş intra, că eu nu pot să stau în faţa lui cum staţi voi, umiliţi de neprimire, şi dacă nu văd că aş avea primire, nu intru, las aşa, că eu ca şi Domnul sunt, cu duhul blând şi cu inima smerită. Nu te poţi amesteca în casa celui mare, aşa cum nu te poţi bate cu unul mai voinic ca tine, care din fire este învingător. Dar pot să-L rog pe Domnul pentru duhul păcii şi al răbdării şi al iubirii, ca să-l dea Domnul celor ce nu-l au, ca să dea Domnul din Duhul Său, şi să fie Duh Sfânt în Israel, în inima lui Israel.

Israele, Israele, fereşte-te, fiule, de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Ce este făţărnicia, măi Israele? Caută să vezi ce este ea şi fereşte-te de ea, că te duce la plata ei, poporul meu. Orice ai lucra, orice ai iubi, orice ai fi, nu lucra făţărnicia, că dureroasă este plata acestui bold, că bold este în om, ca să nu stea Domnul în inima omului.

O, fiilor unşi, mai am o durere mereu vie, mereu începută, că nu se termină bine când o am, şi iar începe, iar şi iar, fiilor. Am rugat pe cel ce slujeşte hrană pentru Israel, să fie copilul acestei lucrări l-am rugat. Am zis să iubească aşezarea Domnului şi să nu stea în duhul măririi de sine, dar nu poate, că e atacat de rămăşiţele care i-au rămas în inimă de la duhul slavei deşarte pe care l-a dobândit de la oamenii bisericii de azi. Iată, voi nu răzbateţi în inima lui, şi el lucrează greşeli în Israel, şi Israel se sminteşte şi se uită la Domnul că nu spune nimic. O, Israele! Domnul când are cu cine vorbi, vorbeşte. Când are cine să-L asculte, vine Domnul spre cel ascultător. I-am zis să stea în Israel şi să slujească slujire dată de cer şi să iubească umilinţa inimii şi aşezarea Domnului. Şi iată ce mi-a făcut, că-mi sminteşte poporul cu orânduiala pe care o face el. Eu îl cred că are şi el oile lui, dar cu oile mele să lucreze după sfatul Domnului, nu după sfatul lui. Am privit într-o zi în locaşul lui cum a întristat duhul unui lucrător de al meu, şi a luat acela mâhnit pe Domnul. A luat pe Domnul după ce s-a umplut de întristare lucrătorul meu. L-a mustrat pe lucrător de ce se împărtăşesc oile când se ceartă una cu alta şi stau neîmpăcate. Dar vin şi eu şi îl întreb: el se împărtăşeşte împăcat cu toţi, împăcat cu Dumnezeu, împăcat cu straja mea? El se împărtăşeşte mai cu vrednicie decât cei ce mă iubesc pe mine şi pe Dumnezeu, după cuvântul acestei lucrări? O, nu-i place să fie smerit cu inima, blând şi smerit cu inima. îi place să asculte clevetire, şi mă uit cum ia parte la clevetire. îi place uşurătatea şi stă unit cu ea şi îmi sminteşte poporul, şi mă doare cu durere cerească. L-am rugat să nu lucreze singur, şi nu mă ascultă, că nu e deprins cu ascultarea. El vrea să fie mare, dar peste Israel este un singur Dumnezeu, fiilor, un Dumnezeu şi un popor. Lui nu-i place să aibă duhovnic, iar cel fără duhovnic greşeşte. O, măcar de L-ar lua pe Domnul de duhovnic, că atâtea cuvinte are Domnul în Israel, şi iată, el lucrează fără Domnul atâtea fapte, atâţia paşi, lucrează singur, se simte mare, se simte că are putere şi dă să facă ordine de unul singur. Vă spun vouă, fiilor unşi, că mi-e frică de creştin. Domnul S-a făcut mic şi a spălat picioarele ucenicilor, ca să-i înveţe pe ucenici să facă şi ei aşa unii altora. O, eu am voit ca acest slujitor să mă ajute în lucru şi să-i iubească cu adevărat pe fiii poporului meu, nu să-i smintească. Are el slăbiciuni, dar aşa slăbiciuni nu stau în firea unui preot care vrea să fie al lui Iisus Hristos, că este o vorbă care spune aşa: „Spune-mi cu cine te uneşti ca să-ţi spun cum eşti”. în loc să aibă în inima lui pe cei iubiţi de Dumnezeu, în loc să tragă cu el pe cei iubiţi de Domnul, el îşi trage cursă lângă el, cursă cu gura deschisă, flămândă după pradă, că abia îl scap de o cursă, şi îşi trage alta aproape de el. O, nu stă în firea unui preot astfel de uşurătăţi, căci uşurătatea este duh de femeie. Domnul nu l-a primit la El ca să-l pună judecător peste popor. L-a primit ca să-i dea de lucru şi să-i plătească cu mântuire. Domnul a spus pentru vasele de trebuinţă să se cureţe de toate celelalte vase, ca să fie vase plăcute şi de trebuinţă Domnului, vase de aur să fie. Dar iată, lui nu-i place să fie vas de aur, şi se amestecă cu lutul, fiilor. Nu-i place să stea amestecat cu vasele de aur. O, această durere supără pe Domnul, fiilor, căci cel fără duhovnic păcătuieşte în sine, dar scris este: «Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă teamă», că altfel iese Domnul părtaş la faptele cele ascunse ale întunericului, căci cursele cele ascunse în popor caută la stâlpi ca să-i doboare şi să cadă acoperişul.

Faceţi sfat, fiilor unşi, să vedem ce iese din sfat. Domnul şi cu mine vom fi cu voi în sfat şi vom vedea ce rămâne de făcut după sfat. Dacă are altă treabă de făcut, să spună răspicat, să nu ducă cu vorba pe Domnul, că Domnul e Dumnezeu şi nu om. Dacă el nu vrea să fie fiu al acestei lucrări, să spună răspicat. Domnul le spunea fraţi la ucenici, şi altfel nu se poate în lucrul Domnului.

E vătămător ce iubeşte el, e vătămător ce face el, căci cel fără duhovnic greşeşte greşeală peste greşeală. Duhovnicul are cel mai mult nevoie de duhovnic, căci duhovnicul trebuie să fie duhovnicesc, şi fără strajă el este un păstor care sare pe deasupra în staul, căci păstorul adevărat intră pe uşă, nu pe furiş în staul.

Fiilor unşi, mergeţi şi îi spuneţi acestui copil să înveţe să stea de vorbă cu Domnul, nu cu omul. Să stea alături cu cei ce iubesc pe Dumnezeu, cu cei iubiţi de Dumnezeu, că iată, el bagă vipere în sân şi nu-i este teamă de venin. Să-i spuneţi că el nu poate fi mai bun ca Dumnezeu şi ca cei iubiţi de Dumnezeu. Să-i spuneţi, fiilor, să-şi hotărască statura şi să-şi anunţe statura sa în Israel, că Israel este poporul Domnului, oricât ar fi Israel de plăpând. Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteţi cuvântul meu, fiilor unşi. Cine nu primeşte cuvântul din voi, acela nu este deprins cu înfierea în acest popor, cu naşterea lui din pântecele acestei lucrări. Merg cu voi în mijlocul lui Israel, că iată ce durere: n-am ce să mai ridic la lucru, că nu are statură bună Israel. Lucrez cu voi, că e greu să mai ridicăm azi lucrători. O, greu mai rodeşte pământul din sine, greu mai e creştinul creştin, creştin împlinit. Greu mai lucrăm ca să ridicăm ucenici, căci mai întâi trebuie să crească pai, apoi spic, şi apoi rod deplin în spic, dar cine nu ştie că trebuie suite aceste coaste până în vârf, acela întinde mâna şi se făleşte ca unul care a urcat pe rând toate urcuşurile.

Israele fiule, fă-te pământ bun, aşa cum eşti tu hărăzit de la Dumnezeu, fiule, şi învaţă-te să stai la însămânţat. Pământul bun rodeşte din sine, mai întâi pai, apoi spic şi apoi rod deplin în spic, iar rodul cel deplin în spic nu mai este pai, măi fiule, şi este rod rodul.

Iar Tu, Doamne, să fii pecete de viaţă veşnică prin cuvântul meu, căci Tu eşti Cuvântul vieţii veşnice. Pune pecete de înţelepciune peste mintea şi peste inima fiilor lui Israel, ca să priceapă taina mântuirii, taina ascultării de Dumnezeu, care este iubirea de Dumnezeu. Vino cu mine, vino, Doamne, la Israel, ca să aibă viaţă nouă Israel, viaţă veşnică, Doamne, Cuvinte Doamne.

– O, vom veni, Verginico, mereu, că dulce este învăţătura ta, şi îmi place să mănânc din ea. Cu tot cerul mănânc din hrana pe care o pui tu înaintea lui Israel. Miere pe pâine este hrana ta. O, de-ar vrea să înveţe să mănânce Israel, Verginico, că nădejdea noastră Israel este. Amin, amin, amin.