în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, luaţi cuvântul Meu cel plin de roade şi puneţi-l pe masă, că e sărbătoare de sfinţi, copii din grădină. Să dea roade cuvântul Meu cel de peste voi, că fără roadele lui voi aţi fi sterpi, dar dacă-l faceţi să fie împlinit, voi sunteţi roditori. Amin.
E zi de pace şi de bucurie şi de sărbătoare şi de învăţătură, fiilor, că iată, cuvântul Meu se lasă peste voi şi vă învaţă, vă învaţă să-l împliniţi şi să lucraţi precum el vă învaţă. Eu mereu vă dau învăţătură ca să daţi lui Israel, şi el să crească şi să fie, căci cel ce nu cunoaşte ce este învăţătura, acela îşi ia din ea şi mănâncă fără învăţător, şi apoi se duce în lături şi slăbeşte, căci ca să fie creştinul tare din învăţătura Mea, trebuie să i se dea din ea cu veghetor, aşa cum Eu v-am învăţat de atâtea ori pe voi. E ca şi la masa cea pentru trup. Cel ce pune mâncarea pe masă ia cu vasul şi pune la fiecare în vas şi, apoi, binecuvântând, se aşează şi mănâncă toţi. Şi dacă se face aşa, cu binecuvântare şi cu orânduială, atunci rodul e bun şi plăcut Mie şi vouă, şi e cu creştere şi cu umilinţă şi nu cu semeţie. Amin.
Iată, Eu mereu vă dau învăţătură ca să daţi lui Israel şi să le turnaţi în vas la fiecare şi să mănânce la masă poporul Meu, să mănânce aşa cum mănâncă mâncarea cea pentru trup, şi să crească în trupul Meu şi în Duhul Meu, şi aşa să fie poporul care mănâncă de la Mine. Amin.
O, copii de la iesle, dacă ar fi a voastră această lucrare, atunci aş da dreptate celor ce vă învinuiesc pe voi pentru ei înşişi despre venitul sau statul sau nestatul în lucrarea aceasta. Dar lucrarea aceasta este a Mea, şi ea este locul în care voiesc Eu, nu voi şi nu omul şi nu oricine ar vrea să voiască. Celui ce-i place şi voieşte să vină, aceasta ţine de Mine, nu de om, iar Eu Mă uit bine, şi Mă bucur sau suspin uitându-Mă, că Eu nu Mă uit ca omul, şi văd şi de aproape şi de departe, şi apoi voiesc. Dacă omul ar veni şi nu i-ar place şi s-ar întoarce cu spatele la voi sau la Mine după ce Eu dau atâta hrană spre creştere, o, nu e bine să păţim aşa, copii ai jugului Meu, copii supuşi sub sarcina Mea.
O, Eu, Domnul, iubesc mult acest popor. îl iubesc pe cel mulţumit de Mine şi de lucrul Meu. îl iubesc mult pe cel supus Mie ca şi voi. Dar celui ce nu-i place aşa, vine, şi se întoarce apoi cu spatele, dar Mie îmi place de poporul Meu. Iată, nu e a voastră lucrarea aceasta ca să faceţi voi ce voiţi în ea, ci este a Mea, şi este locul în care voiesc Eu, nu voi şi nu omul.
Când Eu văd durere în poporul Meu, Eu caut s-o curm. Când aş vedea duh de om, aş fi numaidecât la lucru şi aş birui Eu, şi nu M-aş lăsa să fiu biruit de om, că e a Mea lucrarea aceasta, şi în ea toţi fiii ei trebuie să fie ascultători şi supuşi ca şi voi sub mâna şi sub cuvântul Meu, copii de la iesle. Iată, ieşim cu hrană şi punem masa pentru poporul Meu şi învăţăm înţelepciunea, şi învăţăm paza Mea cea pentru poporul Meu. Amin.
Tu, poporul Meu, trebuie să fii uşor pentru Mine, ca să nu-Mi faci greutate când te port, că aşa este fiul cel aplecat care ştie să stea în braţul Tatălui. Voi, copii ai poporului Meu, trebuie să fiţi uşori unul pentru altul, ca să fie armonie în trup, fiilor. Cel ce se dă Mie şi stă aşa în fiecare clipă, acela este uşor, şi nu cade din braţul Meu, şi nu-l apasă nimic din braţul Meu ca să cadă.
Dar cum să se dea Mie în fiecare clipă copilul care s-a dat să fie al Meu? Cum, fiilor învăţători? O, învăţaţi din partea Mea pe poporul Meu, ca să înveţe să stea sub ascultarea Mea, prin voi, fiilor care staţi sub sarcina Mea. Vă deschid înţelepciunea şi pun în ea, iar voi să daţi. Amin, amin, amin.
– Cel ce este în poporul Domnului şi se dă Domnului şi stă aşa în toată clipa, este cel ce nu se ia pe sine din braţul Domnului. De stat nu e greu să stea dacă nu iese, dar dacă iese vreo clipă din Domnul, atunci el este atacat de însuşi duhul lui de om, şi apoi îşi vede lovitura, căci cel ce iese măcar o clipă din Duhul Domnului, acela se loveşte pe sine, se loveşte în sine, şi apoi el plânge şi se face greu şi pentru Domnul, şi pentru el însuşi. Cel ce se dă Domnului, şi stă aşa apoi în fiecare clipă, acela nu-şi înstrăinează mintea nicidecum, nu slăbeşte în veghe cu nici un chip, că veghea cea adevărată este să nu dea binele pe rău dacă răul l-ar trezi pe creştin din afară sau dinăuntru. Cel ce veghează asupra sa nu este biruit de rău, căci veghează, iar veghea este dragostea pentru Dumnezeu, nu altceva este veghea. Cine iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat, acela nu se mai poate iubi pe sine, nu se mai poate împărţi, ci iubeşte întreg, şi acela s-a dat Domnului, şi acela stă aşa în fiecare clipă, şi pe acela nu-l poate nimeni micşora, nu-l poate nimeni apăsa în jos, că este în Domnul în fiecare clipă. Amin.
– O, poporul Meu, auzi tu învăţătura Mea din fii şi roada ei cea pusă pe masă? Aşa trebuie să mănânci tu, poporul Meu. Să ţi se pună în vas, fiule, aşa cum şi la masa cea pentru trup ţi se face şi ţi se pune. Cel ce nu mănâncă aşa, cade în lături, căci aşa şi lucrează; lucrează de la sine cu lucrul cuvântului Meu şi nu de la Mine. Ce ar fi să plece oile singure la păscut, fără cioban şi fără câini? Ce ar fi să lucrezi tu fără rânduială lucrarea Mea cea de peste tine, poporul Meu? O, tu aşa să nu cauţi, căci cel ce lucrează aşa, cade în lături, şi apoi Mă învinuieşte pe Mine şi pe tine, poporul Meu. Ţie să nu-ţi pese de nimic decât să fii supus nunţii, că Mirele e cu tine, poporul Meu, şi tu să fii uşor, copile, ca să nu cazi din braţul Meu, fiule copil.
O, să nu te semeţeşti unul peste altul, căci aceasta se pedepseşte, poporul Meu, că ai fi ca unul care-i place să fie mare şi nu mic, iar cel ce face aşa, iese de sub paza Mea, că se bizuie pe sine când se dă mare. Dar ţie să nu-ţi placă aşa, şi să fii blând, şi cu blândeţe să vă împărţiţi unii altora rodul poveţelor Mele, şi cu milă şi cu dragoste să lucraţi unul pentru altul, că aşa trebuie să fie la voi pe pământ, să fie precum în cer aşa şi pe pământ, voia Mea. Amin. Dar iată, pe pământ e numai om mare, şi fiecare îi dă mărire celuilalt, şi Eu nu pot să fiu cu cei de pe pământ, fiindcă Eu sunt Cel blând şi smerit cu inima. O, nu e mare omul, căci omul este păcătos. Uită omul de păcatele lui şi se dă mare pe pământ, şi Eu nu Mă pot odihni cu omul. Omul ar trebui să fie blând şi smerit cu inima ca să scape de păcat şi să se facă uşor pentru Dumnezeu, căci de la Dumnezeu trăieşte omul.
O, nicăieri nu este mare omul decât în braţul Meu cel atotţiitor. Nimeni nu se dă mare în braţul Meu, că acela este purtat şi îi place să fie copil, dar este mai mare decât toţi oamenii cel ce se dă Mie şi stă aşa în fiecare clipă. Eu, Domnul, am împuternicit pe mulţi pe pământ în viaţă îngerească, viaţă ca cei fără de trup, ca să arăt multora iubirea Mea din omul care se dă Mie în fiecare clipă, ca să nu zică omul că nu se poate aşa, şi ca să fiu Eu îndreptăţit întru cuvintele Mele în ziua judecăţii.
O, poporul Meu, cât au suferit sfinţii pentru dragostea Mea, pentru nedespărţirea lor de Mine! O, fiilor, ce minunat sunt Eu în sfinţi! Uitaţi-vă în ei şi vedeţi, ca să tânjiţi după dragostea Mea în voi şi ca să fiţi sfinţi în toată clipa şi în veci de veci, fiilor. Amin. O, poporul Meu, mare nevoie ai de învăţătură proaspătă, că vremea în care eşti tu e rece ca gheaţa şi este Scriptura aceea când dragostea se răceşte şi ea, iar Eu vin mereu la tine ca să te încălzesc mereu, că e rece ca gheaţa vremea de acum.
O, e vremea cea fără de păstori, şi când nu mai sunt păstori, nu mai e nici biserică. Vremea de azi a pus altceva în loc de păstori şi în loc de biserică, iar partea Mea nu mai e pe pământ. Nu mai am moştenire pe pământ, poporul Meu, nu mai am. Peste tot e omul în tot şi în toate, şi lupii au haine de păstori, şi îşi fac turme şi sug din vlaga lor şi mănâncă miei şi iezi şi nu se mai satură de sânge, iar Eu plâng şi Mă frământ cu sfinţii să te întăresc pe tine, poporul Meu cel de la sfârşit. De jur împrejur te înconjor cu sfinţii şi cu îngerii ca să te am al Meu, doar al Meu, poporul Meu, ca să nu muşte duhul lumii din avutul Meu, că fiecare stăpân îşi ocroteşte avutul său. Amin.
Am sărbătoare de sfinţi cu tine, Israele mic. Cuvioasa Parascheva, dimpreună cu ceata ei, stau în sărbătoare cu tine, că ei pe pământ nu mai au sărbători cu creştinii, că nu mai sunt creştini pe pământ şi e numai rătăcire de la calea sfinţeniei, şi sunt numai bani, şi banii au ucis de tot sufletul din om, şi ar da omul să caute iertare pe bani, şi se duc oameni cu multul pe la locuri de închinare şi se întorc precum s-au şi dus, că nu mai sunt păstori pe pământ. E numai jale pe sfinţi la sărbătorile serbate pentru ei pe pământ. Dar la tine, poporul Meu, se odihnesc sfinţii şi iau de la tine dragostea ta pentru ei şi pentru Mine, şi aşteaptă sfinţii mâna ta care să descuie taina veacului cel veşnic pe pământ, că Eu aşa ţi-am spus: „tu eşti cheia”, şi aşa voi face să fie, căci cuvintele Mele nu trec, şi se împlinesc. Amin.
O, poporul Meu, ai grijă de tine, fiule. Dacă tu n-ai grijă de tine, Eu zadarnic am. Omul e învăţat să se lase pe seama Mea, dar ţie îţi zic aşa: ai grijă de tine, ca să te văd că ai, şi să pot şi Eu să am. Ai grijă să fii sfânt, să fii treaz, să fii adevărat, căci adevărul este tot ce iubesc Eu. Amin. O, să nu te clatini nici de cele dinăuntru, nici de cele din afară, că tu ai ajutor cerul, numai să fii treaz mereu pentru cer, că mare lucrare am de sfârşit, şi cu tine trebuie să fac tot ce mai am de făcut până la slava cea deplină a veacului cel veşnic pe pământ.
O, atâta învăţătură ţi-am dat! Atâta grijă am avut şi am de tine, poporul Meu! Mereu îţi spun să nu te temi şi să crezi în tot ce Eu grăiesc, că prin credinţa ta pot Eu, poporul Meu. îţi aduc rugămintea să nu-i bagi sub greu pe cei de la ieslea cuvântului Meu, ci să-i ajuţi să stea în faţa Mea pentru tine şi pentru Mine, ca să ajungem frumos la toată împlinirea cea vestită peste tine de Mine.
Ai grijă de tine, poporul Meu, că de Mine ai grijă când ai grijă de tine aşa cum Eu te-am povăţuit. Ai grijă să fiu Eu mereu cu tine, să fii mereu cu Mine; ai grijă şi-n sculare, şi-n culcare; ai grijă din zori şi până-n zori să fii, poporul Meu. îţi doresc înviere mereu rugăciunii tale, şi adevăr în ea îţi doresc, căci asta doresc Eu de la tine, că vreau să Mă bizui pe tine ca şi pe sfinţi, ca şi pe îngeri, că am atâta bucurie de coborât pe pământ pentru cei ce stau mereu după chipul şi asemănarea Mea pe pământ, poporul Meu. Amin.
Acum, copii de la iesle, iată ce am să vă dau să lucraţi. Fiilor unşi, mâine în zori să vă sculaţi şi să vă îmbrăcaţi în odăjdii şi să vă pregătiţi pentru pecetluirea şi sfinţirea fântânii pe care aţi zidit-o pentru slava numelui Meu şi al sfinţilor şi al vostru, fiilor lucrători din partea Mea peste pământ. Pecetluim această fântână nouă şi aşezăm lângă ea pe ocrotitoarea acestui oraş, muceniţa Ecaterina, care ocroteşte lucrarea Mea, şi pe voi în locul acesta. Pe ea o dăruim cu această fântână şi o întărim lângă acest izvor, căci darurile ei se desăvârşesc în zilele acestea peste înţelepţii pământului aşa cum în zilele trupului ei Eu M-am desăvârşit prin ea ca să-i luminez la minte pe cei ce aveau minte. Ea lucrează cu darurile ei lângă Mine, lângă lucrarea înţelepciunii cereşti pe care Eu o aşez mereu pe pământ prin voi ca să aduc la lumină neamul omenesc care se mai închină în vremea aceasta lui Dumnezeu. Această muceniţă ocroteşte mult poporul român, şi îl înţelepţeşte cu darurile ei, şi lucrează cu voi şi de lângă voi şi ajută lucrarea Mea spre biruinţă. Ea ocroteşte mult acest oraş pentru lucrarea Mea din el, şi mult vă înţelepţeşte pe voi pentru lucrul vostru cu Mine peste pământ.
Fântâna Sfânta Ecaterina. Şi se vor vedea darurile ei şi se vor vesti prin lucrarea Mea cu voi, că ea a fost mireasa Mea, şi am făcut din ea izvor de înţelepciune pe pământ, şi am tras pe înţelepţi din întuneric la lumină, şi apoi i-am primit, căci ei au crezut prin mireasa Ecaterina şi au biruit necredinţa.
Acum, fiilor, aduceţi cerului zi de sărbătoare şi rugăciune pentru binecuvântare peste fântâna cea nouă, iar Eu pecetlui-o-voi pe ea cu cuvântul Meu cel făcător, că Mi-e drag să lucrez cu voi minuni pe pământ şi numai minuni, fiilor. Sfinţii toţi şi îngerii toţi să vă dea mângâieri, precum Eu vă dau mereu, iar voi fiţi bucuria lor, ca să se împlinească în voi sfinţii şi îngerii cu toate darurile lor, şi apoi să fim cu toţii o bucurie veşnică, fiilor. Amin, amin, amin.
27-10-2001
