Ai nevoie de multă învăţătură, Ierusalime. Te-aş ridica pe nori, că e greu pe pământ. Ţi-aş arăta mai mult pe cele de sus, şi de la ele pe cele de jos, că mare este vremea Scripturilor Mele din zilele tale, şi tu eşti încă micuţ, poporul Meu. Ai nevoie de multă învăţătură, că eşti micuţ, Ierusalime, şi nu ştii să te înveţi singur, iar Eu te-aş învăţa şi te-aş tot învăţa din zori şi până-n zori, ca să te ocrotesc sub învăţătura Mea şi să-ţi vestesc prin ea lucrarea Mea şi lucrarea ta, şi să te ocrotesc din zori şi până-n zori, poporul Meu.
Are nevoie omul de pe pământ de multă învăţătură, Ierusalime. Se apropie învierea morţilor, şi omul de pe pământ se tot ascunde de venirea Mea, şi Eu trebuie să vestesc pământul că vin ca să-Mi împlinesc Scripturile cele pentru vremea aceasta, şi încă o dată să le vestesc pe ele, ca să le ştii tu, şi să le ştie omul de pe pământ, poporul Meu. Sunt în sfat ceresc în mijlocul tău, grăind din Scripturi, că omul nu mai vrea să le creadă şi apoi să le aştepte. Dar Eu sunt cuvânt pe pământ în mijlocul tău, şi grăiesc cu tine, şi îi dau omului de pe pământ grăirea Mea cu tine, ca să ştie el că Eu sunt pe pământ învăluit în cuvânt, şi îmi pregătesc venirea şi îmi pregătesc coborârea cu sfinţii, că Eu, cu ei vin, în zeci de mii, precum este scris. Amin.
Te învăţ să-ţi faci pernuţă din cuvântul Meu de peste tine şi să te închini la ea când te culci şi când te scoli şi când ţi-e somn şi când ţi-e veghe, că Eu nu mai pot fără tine şi nu mai am stare când văd Scripturile cele pentru vremea aceasta, şi când văd sfinţii cum se scoală pentru venirea Mea, şi când văd pe îngerii venirii Mele gata să trâmbiţeze ridicarea morţilor pentru ziua venirii Mele, poporul Meu.
Te-aş ridica pe nori, că e greu pe pământ şi nu mai am loc să pun piciorul pe aşternutul pe care Eu l-am zidit. Mă uit cu jale fără de margini ce a făcut omul pe pământ, că şi-a ridicat şi îşi tot ridică peste tot case, şi scrie omul pe ele numele Meu, şi Eu nu pot intra în ele cu învăţătura Mea, că e prea multă desfrânare şi e prea multă slavă deşartă, şi nici mustrarea nu-şi mai poate face loc spre pocăinţă, şi omul nelegiuirii îşi face casă şi se ascunde în ea cu slava lui cea de la trufia lui, şi cu slava lui cea de la omul cel fără de învăţătură, şi Eu nu mai am unde să pun piciorul de multa desfrânare de pe pământ, de multa trufie din om, poporul Meu.
Nu mai am ce să-i fac omului decât venirea Mea. Nu vreau însă să-Mi spună el că n-a ştiut de ea, că Eu sunt un Dumnezeu drept, şi nimic n-am făcut încă din vecii până n-am vorbit cu Tatăl, şi apoi până n-am vorbit cu omul. Omul de azi dă să uite vorbirea Mea cu omul, dar Eu am vorbit cu omul mereu, mereu pe pământ, şi n-a fost pământul fără Dumnezeu pe el, şi n-a fost pământul fără om pe el de când Eu, Domnul, l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea uitându-Mă la Mine ca să-l fac pe el aşa cum se uită un om priceput la facere la alt om ca să facă un trup după chipul lui. O, e prea multă desfrânare în om ca să mai pot face Eu facere din om! Pot însă să cuvintez peste om şi să-l fac din cuvânt, şi apoi să-l fac şi din trupul lui, şi greu îi mai este facerii Mele pe pământ peste om, fiindcă n-am unde să pun piciorul şi să stau pe aşternut şi să învăţ mulţimile să vină la Mine, să vină la apă, şi să ies cu apă în calea omului, că nu mai ştie omul ce înseamnă om. Mă plâng ţie cu jale, poporul Meu, că omul nu mai ştie ce înseamnă om, iar Eu vin şi tot vin venind cu venirea Mea, şi nu mai găsesc om pe pământ, că nu mai este credinţă, poporul Meu. Din credinţă vreau să-l fac pe om; din propovăduire şi din credinţă; din duhul pocăinţei şi din duhul proorociei, şi apoi din Duhul Sfânt. Amin.
Orice om are nevoie de unealtă când lucrează, când face ceea ce face. Aşa am Eu nevoie de tine, Israele de azi. Am nevoie să fii după chipul şi asemănarea Mea, şi îţi trebuie mereu pe Domnul peste tine, mereu, mereu învăţătura Mea, poporul Meu, să Mă văd cu ea în tine, şi să se uite omul la tine şi să-L vadă pe Dumnezeu şi să-L facă în el cu cuvântul Meu cel de peste tine, căci cuvântul Meu zideşte pe om, şi nu se poate zidi omul pentru Mine decât cu cuvântul Meu. Amin.
Voi nimici toată, toată minciuna de pe pământ, toată facerea omului care-l înşeală pe om ca să nu mai caute el spre Făcătorul cerului şi al pământului şi al omului. Mi-e prea milă de om. Nu mai ştie omul ce înseamnă om, dar Eu, Domnul şi Făcătorul, am lucrul Meu de facere peste tine, poporul Meu, şi vreau să te înveţi tu facerea Mea, şi vreau s-o înveţi, şi numai Duhul Sfânt să-ţi fie ţie unealta de învăţat facerea, poporul Meu. Te-am învăţat mereu, mereu, şi tu de aceea ştii. Te-am învăţat să nu Mă cauţi nicăieri, că Eu aştept lângă tine şi înăuntrul tău, şi ţi-am spus că împărăţia Mea este înăuntrul tău, numai s-o păzeşti şi s-o lucrezi, aşa cum i-am spus Eu omului cel zidit de mâna Mea. Te-am învăţat să fii, şi te voi învăţa încă până ce tu vei fi atât cât vei putea să-Mi spui tu Mie: „Eu sunt cel ce sunt”. Amin, amin, amin.
Vin, poporul Meu, în cartea ta cu Mine cu cel ce Eu l-am iubit atât de mult şi cu care Eu am cuvântat după înălţarea Mea la Tatăl despre vremea venirii Mele de acum.
O, fiilor care-Mi primiţi cuvântul, Ioan cel iubit atât de mult de Mine e mereu, mereu atât de aproape de voi, iar duhul lui e în Duhul Meu când Eu grăiesc vouă şi peste pământ. El atâta iubire vă dă cât voi abia puteţi duce, că Eu l-am iubit cât nu vă pot spune, şi tot aşa vă iubesc şi pe voi, şi tot aşa vă iubeşte şi el, că mult a aşteptat el venirea Mea de azi în cuvânt, fiindcă Eu i-am spus lui că încă o dată va mai vorbi pe pământ. El stă în durerile voastre şi vi le face bucurii, iar cu mânuţele vă umple mereu de binecuvântări şi de mângâieri, că grea e calea voastră cu Mine, şi el stă cu voi sub cruce şi nu vă lasă, cum nici pe Mine nu M-a lăsat, că Mi-a fost fiu dulce de tot, şi aşa îmi este şi de lângă voi, căci taina lui e mare în el, şi se numeşte taina iubirii Mele în om. V-am dat atâta dragoste în voi cât i-am dat şi lui. V-am iubit cât pe el şi v-am luat în iubirea Mea, că mult aţi stat şi staţi lângă durerea Mea, şi cu ea în voi, şi mult treceţi prin ea, şi ea prin voi, aşa cum toate durerile Mele treceau prin inimioara lui cea plină de Mine. Viaţa lui eram Eu. Ardeam în el cu dragostea Mea în dragostea lui, şi el era taina iubirii. Amin, amin, amin.
– O, bunule Doamne, bunule Învăţător! Ce să fac să moştenească omul viaţa Ta aşa cum am moştenit-o eu? Ce să fac să moştenească omul viaţa cea fără de moarte aşa cum eu am luat-o de la Tine? O, ce să fac? Ard de dor după om cu arsura Ta şi stau în cele ce nu se văd şi ard lângă poporul Tău şi ard în cei ce sunt din partea Ta cuvântul Tău peste Israel. Stau în cele ce nu se văd şi îi mângâi pe ei şi le dau din viaţa mea şi din inima mea, că ei trec prin dureri, şi ele îi fac frumoşi, şi atât de frumoşi, Doamne! Cine este cu ei seamănă cu ei şi ia din duhul lor cel pus de noi în ei. Dar cel mai mult le spun celor de lângă ei să ia din duhul umilinţei din ei, ca să ai Tu pentru ei îngeri de lângă ei, şi să fie ei trupul îngerilor, căci îngeraşii cei buni ai Tăi stau nedespărţiţi de ei şi îşi fac lucrarea iubirii şi a veghii cea pentru ei şi pentru tot poporul Tău, Doamne. Iar eu grăiesc poporului Tău cel de lângă ei aşa cum grăiam celor ce-i iubeam acum două mii de ani învăţându-i taina iubirii, şi aşa le spun:
Iubiţilor, trăiţi în iubire şi îndrăzniţi pentru ei şi pentru voi şi pentru noi cu voi înaintea Domnului, căci am spus atunci: «Dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice cerem primim de la El, fiindcă păzim cuvântul Lui, şi cele plăcute şi iubite de El facem». Să ne păstrăm în Duhul Lui, căci prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat, aşa încât să nu dăm crezare oricărui duh, ci să cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă e prea mare minciuna de pe pământ şi omul de pe pământ, iubiţilor. Iar voi în aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu, şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, şi aceia sunt din lume, şi de aceea grăiesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Dar noi suntem din Dumnezeu, şi cine-L cunoaşte pe El ascultă de noi, şi din aceasta cunoaştem Duhul Adevărului şi duhul cel rătăcit. Dar Dumnezeu ne-a iubit, şi îi suntem datori să ne iubim unii pe alţii, şi El rămâne în noi, şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
O, să-i spuneţi poporului cel sfinţit de Domnul că fiindcă El ne-a dat din Duhul Său, de aceea cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi, şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea pe care El o are către noi. El este iubire, iar cel ce rămâne în iubire, rămâne în El, şi El în acela rămâne. Amin.
O, mincinos este cel ce urăşte pe fratele său şi zice că îl iubeşte pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede! Dacă el nu-l iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, Care stă nevăzut? Iar El ne-a dat poruncă şi a zis: «Cine iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe fratele său». Amin.
O, Ierusalime, o, iubiţilor, cine crede în El are cuvântul Tatălui care a mărturisit pentru Fiul Său, iar cine crede în Fiul Său are această mărturie în el însuşi. O, iubiţilor, cine nu crede în cuvântul Lui, care este cu voi, acela nu dă crezare lui Dumnezeu, şi L-a făcut mincinos pe El pentru că n-a crezut în mărturia Tatălui pentru Fiul Său. Iar mărturia este că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este Fiul Său. Amin. Aceasta vă spun ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică; iar încrederea către El este aceea că dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă, El ne aduce nouă cererile pe care I le-am cerut. Amin.
O, iubiţilor, treceţi din trup în duh, că eu aceasta am făcut. Treceţi şi iar treceţi, ca să vedeţi pe cele ce nu se văd, şi pe cele ce se văd de către om. Treceţi din trup în duh, dar cu Domnul, că El v-a învăţat pe voi cum vă primeşte pe voi, şi a zis: «Cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar, iar cel ce intră prin uşă, păstor este oilor, şi aceluia portarul îi deschide, şi oile ascultă glasul lui, şi pe oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, căci oile îi cunosc glasul, iar după un străin ele nu merg, şi fug de el, fiindcă oile nu cunosc glasul străinilor».
O, ce frumos trebuie voi să înţelegeţi pe toate ale Domnului, şi să nu le uitaţi apoi, iubiţilor! O, ce frumos îi învăţam eu pe creştinii de atunci peste care lucram lucrul împărăţiei cerurilor şi le spuneam aşa: «Cine nu face dreptate şi cine nu iubeşte pe fratele său, nu este din Dumnezeu, şi prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului». Şi iarăşi le spuneam: «Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta şi cu adevărul, şi în aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi vom afla odihnă sufletelor noastre în faţa Domnului, căci dacă inima noastră nu ne osândeşte, îndrăznim spre Dumnezeu, şi orice cerem primim de la El, fiindcă facem cele plăcute Lui înaintea Lui».
Nădăjduiţi în Domnul, căci cine îşi pune nădejdea în El, acela se curăţeşte pe sine precum Domnul este curat. O, nu pentru că nu ştiţi adevărul vă spun iarăşi acestea, ci pentru că îl ştiţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. O, ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi, ca să rămâneţi voi în Fiul şi în Tatăl. Iar ungerea pe care o aveţi de la El în mijlocul vostru vă învaţă despre toate şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva că învăţătura aceasta este adevărată şi nu este minciună. O, rămâneţi în El, ca să avem îndrăzneală când El Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El la venirea Lui. Amin.
Iar fiilor oamenilor şi celor ce se dau între ei fii ai lui Dumnezeu, eu aşa le spun lor: nu iubiţi lumea şi nici pe cele din ea, că dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el, fiindcă tot ce este în lume, pofta trupului şi a ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, şi sunt din lume, şi lumea trece, şi rămân în veac cei ce fac voia lui Dumnezeu. Amin.
O, ce dragoste am pentru voi, iubiţilor! Aş sta mereu cu Domnul lângă voi şi le-aş vorbi şi fiilor oamenilor, că Domnul mi-a spus că eu fi-va încă o dată să vorbesc popoarelor şi neamurilor şi multor împăraţi. Iar voi treceţi din trup în duh, că mare este taina iubirii, şi pe pământ nu mai este nimic din Dumnezeu. Dar voi treceţi din trup în duh în mijlocul fiilor oamenilor şi fiţi aprinşi în voi în taina iubirii. Amin.
O, stau în cele ce nu se văd şi îi mângâi pe ei şi le dau din viaţa mea şi din inima mea, că ei trec prin dureri, şi ele îi fac frumoşi şi atât de frumoşi, Doamne! Cine este cu ei seamănă cu ei şi ia din duhul lor cel pus de noi în ei. Ard de dor în ei în mijlocul poporului Tău care are în mijlocul lui ungerea Ta care îi învaţă pe ei. Iar cel mai mult le spun celor de lângă ei, de lângă cei ce au ungerea Ta care învaţă de la mijloc, să ia din duhul umilinţei lor, ca să ai Tu pentru ei îngeri de lângă ei pentru lucrarea iubirii şi a veghii pentru ei. Amin.
I-am mângâiat, Doamne, iar pe Israel l-am învăţat, şi le-am dat şi fiilor oamenilor care au limbile lor şi pe împăraţii lor. Şi dacă Tu binevoieşti, eu, cel ce n-am dezbrăcat trupul, căci Tu aşa ai binevoit când ai plecat ca să Te tăinuieşti în Tatăl, aş veni să desluşesc precum este scris vremile cele de acum, ca apoi să Te laşi văzut cu poporul Tău înaintea celor ce cred şi a celor ce nu cred cuvântul Tău cel tainic care vine cu norii, precum este scris despre venirea Ta. Amin, amin, amin.
– O, ce mare mângâiere Mi-ai dat tu, copil al iubirii Mele, Ioan, ucenic al Meu şi nedespărţitul Meu ucenic! Cât ai fost văzut de oameni şi de ucenici, ai stat şi cu ei şi cu Mine, iar acum suntem îmbrăţişaţi, şi nimeni pe pământ nu ştie taina ta, taina iubirii Mele în tine. Mi-ai adus mângâiere de la ei înăuntrul Meu, căci împărăţia celor ce Mă au acum pe pământ cuvânt stând înaintea Mea când Eu vin, e în Mine împărăţia lor, şi îi port în ea. Eu cu împărăţia Mea în ei, şi ei cu împărăţia lor în Mine. Sunt străpunşi de dureri, dar sunt aleşii Mei şi Mă slăvesc în ei cu slava cuvântului Meu, şi îi dau poporului Meu din Duhul Meu şi din duhul lor.
Tu cât ai stat cu trupul văzut între cei iubiţi îi învăţai iubirea şi dorul de Mine, şi de două mii de ani îi înveţi pe cei ce sunt ca Mine şi ca tine ca să aibă cei ce au, căci cei ce nu au, nu iau şi nu au. O mulţime de inimi au mâncat cu inima din ei iubire şi dor după cele din cer mai mult decât pâinea cea pentru fiinţă şi s-au hrănit cu cuvântul vieţii cel lăsat pe pământ prin voi, cei ce Mi-aţi fost ucenici atunci. Dar acum Eu i-am dat drumul râului vieţii pe care ţi l-am arătat acum două mii de ani că va fi acum, şi nu e om pe pământ să înţeleagă taina acestei iubiri care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. Iar tu eşti acum iubirea Mea peste pământ şi curgi din Mine peste fiii iubirii, şi iubirea îşi are soţii ei, şi ei îi mângâie pe ei, că ei trec prin durerile care-i fac frumoşi pe ei, şi atât de frumoşi pe ei! Amin.
O, poporul Meu, stau în mijlocul tău şi te învăţ de la mijloc, că am ungerea Mea peste cei ce te învaţă de la Mine ca să ştii tu şi să ai tu, poporul Meu. Stai descoperit înaintea Celui ce vede din cer şi de pe pământ, căci Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce văd, poporul Meu cel mare, şi poporul Meu cel mic.
O, dacă Eu zic ca omul ca să nu-l slăbesc pe omul cel din el, să nu zici că Eu nu ştiu, sau că nu văd, sau că nu aud. Eu, Domnul, Mă feresc de vina cea din om, dar Mă apropii de omul care-şi dă la lumină vina sa cea ţinută în el de întunericul din el, de judecata lui cea împotriva fratelui lui. Cine vrea să scape de vina cea din el, acela să nu judece pe nedrept pe aproapele său şi pe Dumnezeu, şi apoi va învia pe veci de veci. Amin.
Dar Eu vouă vă spun: iubiţi-vă unii pe alţii precum v-am iubit Eu. Eu v-am învăţat să-Mi cereţi iertare pentru greşalele voastre atunci când voi iertaţi pe cei greşiţi vouă, şi v-am spus că această rugăciune este pentru ucenici, nu este pentru lume.
O, poporul Meu, să nu moară cele mari din cer pentru cele mici de pe pământ, pentru pricinile mici care se ivesc când şi când între voi din pizma diavolului, care de la început a fost rău.
O, poporul Meu, taina iubirii este lucrarea ta de acum şi până la venirea Mea. Ea te ridică deasupra ta, şi tu vezi ca Dumnezeu când ea te ţine în ea; iar Eu sunt iubire, poporul Meu; blândeţe şi iubire sunt. Cărarea voastră spre Mine sunt Eu vouă, căci scris este: «Vom fi asemenea Lui, căci îl vom vedea». Aşa a spus ucenicul pe care Eu l-am iubit şi l-am făcut de atunci între pământ şi cer taina iubirii Mele şi l-am ascuns în ea în mijlocul celor ce Mă iubesc ca şi el de pe pământ. Amin.
Te cuprind în inima Mea, care este împărăţia ta. împărăţia ta este înăuntrul Meu, poporul Meu Ierusalim, şi tu trăieşti în Mine, ca să fii asemenea Mie şi să Mă vezi şi să te văd, poporul Meu. Amin, amin, amin.
09-10-2002
