Eu sunt cu voi tot timpul. Pace vouă! Eu sunt tot timpul cu voi, dar să şi grăiesc la voi atunci când am de grăit.
Pace vouă! Eu sunt pacea cea din voi şi cea dintre voi şi cea între voi. Amin. Sunt din toate laturile cu pacea Mea în voi şi cu pacea Mea din voi. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, şi n-am adus altceva mai mult decât pacea Treimii Dumnezeieşti pe pământul cel creat prin cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Pace ţie, Ierusalime nou şi mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să se aprindă de acum focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl şi în Fiul, copii de la sfârşitul lucrării dumnezeieşti. Am venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe pământ şi să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul Duhului Sfânt, şi să vin să stau apoi în mijlocul poporului român şi să-l păstoresc cu toiagul păcii şi al dreptăţii, măi tată. Aşa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste România şi să-L vadă România şi să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi scânteia, ca să nu fi venit pe neştire, fără să fi vestit mai întâi.
Grădina de la voi şi Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, şi va lua foc tot pământul României din focul de la voi. Fericiţi cei ce iau pe ei cămaşa sfinţeniei, că acelora nu le va lua foc cămaşa şi nici nu vor arde în cămaşa lor. Fericiţi veţi fi voi când vor veni din zi în zi munţii plecându-se şi acoperişurile înclinându-se ca să ceară din râul vieţii şi ca să înveţe legile sfinţeniei, că nu va mai fi ca şi până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum. Va lucra văzut, va lucra cu cele cereşti, care nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se aşeze cer nou şi pământ nou, după cum este făgăduinţa din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise, altfel va fi acum, la sfârşitul plinirii lucrării lui Dumnezeu, pentru că va trebui să nu se mai întrebe omul unul pe altul cum este sau ce este sau ce spune Dumnezeu, fiindcă însuşi Domnul va fi, pentru că Eu voi veni văzut înspre făpturi, căci dacă focul Duhului Sfânt se va coborî peste făpturi, apoi ochii făpturii va fi să se deschidă şi să vadă ce este dincolo de cele nevăzute până acum, şi apoi împărăţia va fi în Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
«Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, şi tot ochiul va vedea această slavă». Acesta este cuvântul care va fi să fie văzut de dincolo şi de dincoace de cele nevăzute acum. Şi vor fi văzute de ochii Duhului Sfânt, Care va coborî peste făpturi. De aceea v-am spus Eu mereu că dacă numai o mână de inimi am care să vrea să se alăture pentru pregătirea acestei cărări pe care va veni slava aceasta, apoi Eu, Domnul, cu mâna aceea de inimi îmi voi aduce la îndeplinire planul pentru care trudeşte Sfânta Treime, trudeşte de şapte mii de ani, de atâta vreme, tată. Omul nu a căutat în nici o vreme să întrevadă îndeajuns şi să se pregătească pregătindu-se, şi să întocmească împărăţia lui Dumnezeu şi să-I iasă Domnului înainte cu împărăţia pregătită, după cum o pregătise Domnul în Eden. Omul nu a mai căutat de atunci să dea iar înfăţişarea Edenului pe pământ. A căutat, dar nu aşa cum zice Domnul ca să fie precum în cer aşa şi pe pământ. De aceea îmi trebuia un popor pe care să-l iau şi să-l scutur de moartea din el şi de cea de pe el şi să-l aşez în legea sfinţeniei şi să-l pun să lucreze precum în cer aşa şi pe pământ, că altfel nu se poate întocmi din nou grădina Edenului pe pământ. Nu se poate fără Dumnezeu, nu se poate, tată. Nu se poate fără cuvântul lui Dumnezeu, pentru că la început, cuvântul a fost, şi aşa a lucrat Domnul, prin cuvânt a lucrat. Şi fiindcă omul lui Dumnezeu nu a mai înţeles cum trebuie această lucrare a cuvântului, de aceea nu s-a mai aşezat omul lui Dumnezeu la lucru ca să aducă din nou pământul întru grădină de Eden, unde nu mai este decât viaţă fără de sfârşit, întru Duhul Sfânt al vieţii Treimii Dumnezeieşti, Care este fără de sfârşit.
De atâtea ori a încercat cuvântul să se facă faptă! Atâţia prooroci care au vorbit din Dumnezeu! Dar le trebuia la aceştia şi popor care să împlinească cuvântul cel viu. Şi iată, tată, M-am aşezat la lucru şi cuvântăm, şi cuvântul se face faptă şi se lucrează viaţa cea din Eden, şi Duhul Sfânt suflă în această scânteie până se aprinde în jur, şi peste tot apoi, şi moartea va fi înghiţită de biruinţă şi nu va mai fi. Iar voi întăriţi-vă şi lucraţi, căci Eu şi cuvântul Meu lucrez. Nu-i nimic dacă satana lucrează zi şi noapte, dar Dumnezeu lucrează de zeci de mii de ori mai mult, şi noapte nu va mai fi, şi va fi ziua lui Dumnezeu, cea fără de apus, şi Domnul va lumina pe pământul cel nou.
Copiii Mei, rosteşte Domnul cuvânt peste cei doi care au de îngrijit lucrarea lui Dumnezeu. Binecuvântaţii Mei, să vă fie drumul vostru binecuvântat, şi să vă fie îngerii Mei în dreapta şi în stânga şi în faţă şi în spate şi în toate laturile care întocmesc întregul cel ce este de la Dumnezeu, căci din Samaria veţi aduce Domnului cele ce are Domnul trebuinţă. Al Meu este pământul şi tot ce e pe el, şi pământul se închină Domnului întru roadele sale. Mergeţi şi culegeţi, tată, culegeţi roadele ascultării şi înmulţiţi talantul, şi din unul să fie apoi zece, şi din zece să fie zeci de mii, şi să cuprindă Domnul pământul cu planul cel nou, care se numeşte mântuire. Mântuirea este aproape, tată, este la uşi, şi împărăţia ei va fi aşezată pe pământ, şi pământul va fi nou, împreună cu cerul cel nou. Fiţi cer nou pe pământ, ca să ia viaţă pământul. Mergeţi, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi binecuvântată să vă fie calea cea pentru Dumnezeu, căci cerul şi cei din cer merg cu voi şi lucrează în voi şi din voi şi pentru voi şi pentru Noi, fiilor. Vă voi arăta în orice clipă că sunt cu voi şi în voi şi pentru voi înspre voi din lături. Mergem să lucrăm, tată, şi vom lucra minunat, măi copii. Verginica va fi mare cu voi, şi se va împărţi şi va lucra mai mult ca oricând, că e vremea, tată, să înteţim graba şi împlinirea, şi biruinţa să o înteţim.
Verginico, iată, îţi dau bucuria ca să le dai tu cuvântul bucuriei tale copiilor tăi cu care vom călători. Binecuvântată să-ţi fie grăirea ta cu ei. Amin, amin, amin.
– Mama Gigi grăieşte vouă de lângă Domnul, măi copii. Mama Gigi merge în călătorie. Se duce în Samaria cu copiii ei. Se împarte ca să se ducă şi în călătorie.
Pace vouă, celor ce călătoriţi în numele Domnului! Marian şi Victoria şi Verginica sunt pregătiţi de călătorie binecuvântată de Dumnezeu, şi însoţiţi de Dumnezeu şi de sfinţi şi de îngeri şi de puteri şi de daruri, măi fiilor. Vom fi purtaţi de îngeri şi de aripile cereşti, şi toate se vor binecuvânta în faţa noastră, şi toate ne vor primi, şi se vor pleca toate cele ce sunt în calea noastră. Mergem în misiune cerească, şi vom lucra repede ca să venim şi înapoi, ca să lucrăm. Să lucrăm mereu şi bine şi cu cerul, şi cerul să ne dea apoi răsplata muncii lucrate cu dragoste şi cu credinţă în Cel ce ne poartă.
Toată oastea cerească se uneşte pentru însoţire pe cale. Fiţi curaţi cu inima. Eu sunt cu voi tot timpul, precum Domnul tot timpul e cu voi. Fiţi curaţi cu inima, fiilor. Fiţi smeriţi sub mâna Domnului, sub puterea Domnului, Care lucrează peste voi, cei ce aţi luat spre ocrotire via Domnului cea nouă. Fiţi curaţi cu inima. Eu sunt cu voi pe cale şi ţin ştergar ceresc în mână şi vă şterg mereu pe mâini şi pe picioare. Vă spăl şi vă şterg de tot ceea ce vă atinge străin, dar voi sunteţi curaţi, pentru că eu v-am spălat şi v-am şters, şi cine este spălat şi curat, nu mai trebuie să se spele decât pe picioare, şi pe mâini uneori. Pe picioare mai mult, şi pe mâini uneori. Eu sunt cu ştergar ceresc în mână şi sunt lângă voi în călătoria care începe, şi vă şterg şi seara şi dimineaţa şi în toată clipa de câte ori ştiu eu că trebuie. Luaţi apă sfinţită şi folosiţi-o cu picătura, ca să ajungă să vă ştergeţi cu ea pe picioare şi pe mâini, şi să o atingeţi şi de hrană, cu picătura să o atingeţi. Umeziţi-vă mânuţele cu apă sfinţită şi cu mir sfinţit, şi se vor sfinţi prin voi cele ce se ating de voi, cele pe care le atingeţi voi. Fiţi uşori, şi nimic nu este greu, şi toate vor trage la ce este uşor. Fiţi sfinţi între cei care vă vor întâlni pe voi. Fiţi binecuvântaţi de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt. Mireasmă cerească şi duhovnicească să vă însoţească pe voi, şi din ea să răspândiţi pe cale şi să vă miroasă toţi ca pe nişte flori din Ierusalim, ca pe nişte roade din Eden. Amin.
O, copiii mei cei cu veghea, mai vorbiţi între voi şi căutaţi să vă asemănaţi unul cu altul şi învăţaţi pe toţi cei uniţi cu voi să se asemene cu voi, să fie ca aici şi nu ca ei. Las binecuvântarea Domnului peste graiul vostru. Cuvântul meu să fie prin voi, şi fericit este cel ce primeşte îndreptarea, căci va lua cununa vieţii şi nu va rămâne neîndreptat. Daţi cununa vieţii. Celor ce muşcă din această cunună, să-i învăţaţi să nu mai rupă din ea. Fericit cel ce rabdă mustrarea spre îndreptare, că acela va avea cununa vieţii, pe care a pregătit-o Dumnezeu celor ce cred în El.
O, veghetorii mei, v-am dat şi vă mai dau mereu darul vederii celor dinăuntrul inimilor. Intraţi înăuntrul inimilor dacă vedeţi că iese miros străin, şi aerisiţi locaşul din creştin. O, cât aş voi să fiţi unul asemenea celuilalt! Aţi văzut glasul Domnului despre pilda celor doi fraţi gemeni, pe care cu greu îi deosebeşti. Mai mult trebuie să semănaţi voi unul cu altul. Fiţi asemenea unul altuia în Domnul, şi veţi fi după chipul şi asemănarea lui Iisus Hristos. Lucraţi unul peste altul. Lucraţi des cu cercetarea. Lucraţi după aşezarea de la Domnul.
Binecuvântată să vă fie lucrarea veghii, că eu lucrez; eu şi nu voi; Domnul şi nu voi. Amin, amin, amin.
29-08-1993
