Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, căci astăzi serbăm praznic împărătesc, serbăm Duminica Stâlpărilor, aşa cum o numesc creştinii lui Dumnezeu. Serbăm împreună cu îngerii şi cu sfinţii pe împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci slăvit cu trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând-nevrând, mulţimile care erau adunate pentru pregătirea Paştilor iudeilor au cântat unii după alţii, au cântat pentru că aşa era scris să se cânte pentru El în ziua aceea: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!». Iată cum se împlinesc cuvintele Scripturii, căci nu se poate să nu se împlinească. Credeau sau nu credeau cei ce au cântat cu mulţimile atunci, credeau sau nu că Domnul este Cel ce venise şi Cel ce era cântat de ei, dar cele scrise pentru ziua aceea erau proorocite şi aşa au cântat cei ce cântau, aşa precum este scris. Cântau şi credincioşii şi necredincioşii; se luau unii după alţii şi cântau, căci a fost serbare cerească şi nu pământească serbarea aceea. Câtă vreme a trebuit să aştepte părinţii lui Israel să vadă şi ziua aceea! Şi au văzut-o şi s-au bucurat prin cei ce cântau, căci ei, ei şi tot Israelul cel din veac cântau în ziua aceea.
Pace vouă, copii ai Ierusalimului nou! Pace şi muguri noi şi stâlpări noi să dea din această viţă nouă, căci va fi să se audă în curând pe pământ, va fi să se cânte din nou cântarea serbării stâlpărilor, căci ceea ce a fost, iarăşi va mai fi, şi vom cânta cu cerul pe pământ, şi de la noi se va auzi şi vor cânta necredincioşii, căci va fi să se împlinească această Scriptură care este scrisă pentru vremea aceasta, fiindcă Eu iarăşi voi veni. Vin curând, şi fericiţi veţi fi voi, cei care cu dor Mă aşteptaţi, cei care iată, îmi pregătiţi întoarcerea Mea cea plină de mărire. Este scris că voi veni cu mare slavă, şi dacă este scris, voi veni, iubiţii Mei.
O, acest munte ridicat de Mine prin mânuţele voastre, este muntele cel sfânt, jertfelnicul cel sfânt, aşternutul cel sfânt, care nu va fi călcat de lume, ci numai de Domnul şi de cei ce umblă ca Domnul. Va fi mare cetatea Domnului, dar pe acest munte va sta Domnul şi va lucra din vârful lui şi va lumina acest pământ ales al României, dar va lucra Domnul cu dureri, măi copii, ca să cureţe bine pământul acesta şi să-l deosebească între popoare. în curând va lucra cerul pentru România, căci va fi să rămână în ea numai cei curaţi şi neîntinaţi, care nu au luat în deşert numele Domnului şi care vor voi să fie curaţi şi cereşti, pentru că România este ţara Noului Ierusalim, iar Ierusalimul cel nou vine din cer, nu de pe pământ, şi căutaţi şi citiţi Scripturile şi vedeţi că este scris să fie aşa şi nu va fi altfel.
O, în curând va sufla Domnul cu suflarea Sa cea tare şi va curăţi tot ce este rău şi stricat în jurul acestui lăcaş care s-a pogorât din cer prin cuvânt, şi veţi vedea atunci minuni, copiii Mei, căci mulţi vor da să fugă atunci spre această înălţime cerească, dar va fi să înţeleagă tot trupul în ziua aceea că acesta este muntele Domnului, din care vor coborî legile Domnului. Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim. Am făcut o alegere, am făcut sfat în cer şi am aşezat aşezare sfântă aici, ca să se lucreze după cuvântul Meu aici, ca să biruiesc prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, din veci şi până-n veci, şi de aceea am avut nevoie de vase curate şi de apostoli curaţi cu inima, care să lucreze prin cuvânt şi după cuvântul Meu. Eu de aceea v-am spus vouă că mulţi creştini doresc să vină şi să treacă aceste hotare, şi unii cer la Mine acest lucru. Şi ce v-am spus? V-am spus că aceia nu ştiu ce cer, că dacă ar şti, n-ar mai cere. Ei cred că aici va fi ca pe pământ, dar aici nu va mai fi pământ, şi va fi cer. Aici nu vor mai putea intra cei care au pus la îndoială slava acestui munte şi sfinţenia acestui munte. Cei care au călcat cu pasul lor aici şi n-au stăruit întru cele cereşti şi sfinte, e cu neputinţă la Domnul ca aceia să rămână fără de judecata care este aşezată sub piatra acestui cort sfânt. Vedeţi voi de ce v-am spus Eu că nu ştiu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Luaţi voi un peşte şi lăsaţi-l fără apă. Aşa şi cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă, că intră şi ies şi se ating de moarte, şi iată, este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte şi mureau, dar am venit Eu şi am scos din moarte pe Israel cel necredincios. Iar acum Sfânta Treime este cu încheiatul lucrării Sale, căci Duhul Sfânt lucrează Cel din urmă şi nu mai este altă lucrare de scăpare pentru cel ce a căzut din lumină după ce a gustat din cele cereşti care au lucrat cu atâta taină în vremea aceasta în care s-a gătit biruinţa cea de la început şi până la sfârşit.
Fericiţi acei care vor auzi de această lucrare şi vor lua din ea şi vor trăi prin ea, că aceia nu au scris cuvânt de hulă asupra acestei lucrări, şi bine le va fi, de o mie de ori mai bine decât celor ce s-au apropiat de această stâncă şi apoi s-au zdrobit de ea. Şi iarăşi zic: fericiţi acei care au aşteptat ca să vină cuvântul Domnului şi să facă după cuvânt, că aceia vor fi mari şi vii prin cuvântul sub care s-au lăsat. Poporul Meu nu înţelege cum vine această taină, nu înţelege cum vine să fie cu mâinile curate şi cu încălţăminte cerească. Am arătat din vreme unui copil de al Meu ca să ştie cum este acest loc, şi a crezut acel copil şi s-a mântuit el şi toată casa sa. I-am arătat în vis locul acesta şi i-am spus să se descalţe, că este sfânt locul acesta. Şi cum vine aceasta, „să se descalţe”? O, acum este în Duh Domnul. Daniele, cum vine, măi tată, această taină? Ce înseamnă această vorbire? Iubiţii Mei păstori, Daniel şi Cristea, să cunoască poporul creştin taina acestei vorbiri. Să spuneţi, tată, la popor ce înseamnă să-şi descalţe încălţămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate şi ochiul curat şi urechea curată şi inima curată. O, nu poate poporul acesta să fie aşa, fiindcă n-a voit să fie aşa. Am strigat la el atâta vreme, dar n-a voit să fie aşa şi n-a fost aşa. Venea şi se apropia de vasul Meu (sfânta Virginia, n.r.) şi nu s-a curăţit acest popor, nici cu trupul, nici cu duhul. Venea, şi de ce mai venea, oare, dacă n-a voit cu Mine? Că iată, va fi scos în faţă şi va fi întrebat în faţa mulţimilor care n-au ştiut, dar care vor şti şi vor crede şi se vor sfinţi şi vor fi sfinţite. Nici măcar fără de minte nu se va putea numi acest popor, că am venit mereu ca să-i dau minte şi să-i ţin mintea trează. Şi, de unde?! Acela va sta mut în ziua aceea, şi va intra acest popor cu Mine, dar nu cu trupul, măi iubiţii Mei, nu, că trupul acestui popor a avut alt dumnezeu, şi nu se poate aşa, şi va intra cu duhul; va intra, că are pecetea acestei lucrări; are, pentru că s-a apropiat de această lucrare lucrată prin cuvânt; s-a apropiat, dar n-au ştiut de ce se apropie, n-au cunoscut văpaia din care au fost rupţi.
Vai şi vai de cel ce se leapădă în faţa oamenilor de această lucrare! Vai, că acela va fi osândit de oamenii aceia în faţa cărora s-a lepădat de această lucrare! Vai de tine, creştine care te scuturi de ceea ce ştii că am lucrat Eu în vremea aceasta şi zici că nu e adevărat sau că nu ştii sau că nu ai fost strigat în această lucrare sau că nu eşti scris în această carte! Vai, că vei fi găsit scris, şi te va osândi omul acela care te-a întrebat de Mine şi tu te-ai ascuns cu Mine în faţa lumii, căci scris este: «Cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor, şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu».
Iată, măi păstorii Mei, cum vine acest loc sfânt şi această lucrare sfântă, dar poporul Meu nu ştie cum vine şi nu crede cum va fi. Am aceşti copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă, şi aceştia ispăşesc nestatura poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat şi a cunoscut această lucrare, şi acest popor stă în voile lui, şi copiii Mei cei rugători aici suferă şi ispăşesc, şi nimeni nu ştie cum vine aceasta. Mi-e milă de ei, că i-am pus şi la lucrul acestei pietre şi i-am pus şi la lucrul viei Mele şi sunt osteniţi aceşti micuţi ai Mei, dar vreau să sfârşesc până la capăt lucrul Meu cu ei. Ei nu au nici un apărător pe pământ, n-au nici părinţi, nici fraţi, nici rude, nici prieteni, că au lăsat totul şi au plecat cu Mine şi sunt născuţi de sus. Ei nu sunt din lumea aceasta. Ei sunt aici cu Mine, şi iată duhul lumii cât s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să ştiţi că este, dar nu s-au păstrat desăvârşit legile cele dinăuntru de către toţi cei care s-au atins de acest munte, şi aceasta pune multă zdrobire pe aceştia care Mă poartă pe Mine, iar Eu voiesc să curăţ tot ceea ce mai loveşte dumnezeirea Mea, care se va desăvârşi tot mai văzut în acest aşezământ ceresc.
O, când se va arăta desăvârşită această lucrare cerească, să vedeţi ce groază va fi şi ce lucruri se vor petrece şi ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiţei lui Dumnezeu, corabie care s-a arătat în vremea aceasta! Să vedeţi ce tânguiri şi ce groază se va arăta! Să vedeţi stăpânitorii lumii ce vor umbla să se ascundă de mânia Mea, de lumina Mea, care va vădi şi va deosebi totul în ziua aceea.
O, Mi-e dor să curăţ necredinţa şi întinăciunea de pe trupul României Mele. Mi-e dor s-o văd gătită de sărbătoare şi să Mă slăvesc în mijlocul ei şi să scot din ea pe cel fără de Mine şi fără de sfinţenie, şi voi veni şi voi intra în ea, şi voi veţi cânta venirii Mele şi se va auzi cerul cântând cu voi: «Bine este cuvântat Cel ce iarăşi vine întru al Său nume binecuvântat!». Amin.
Şi acum, binecuvântat să fie cuvântul lui Verginica între voi. Amin.
– Pace vouă, copiii mei, bucuria mea! Voi sunteţi bucuria mea. Iubiţi-vă unii pe alţii şi staţi încă un pic ascunşi în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat şi plăcut şi aşteptat de cer. Voiesc să fie curată hrana poporului meu cel credincios, şi din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curăţeniei voastre voi curăţi pe România şi va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ.
Hai să împlinim, hai să fim împlinitori de cuvânt ceresc, căci cer trebuie să fiţi pe pământ. Duhul cel rău lucrează acum cu mare slobozenie prin toate mâncărurile şi băuturile şi nimeni nu-l mai întreabă ce face. Duhul rău nu are cu lumea ce are cu voi, măi copii. El ţipă de durere şi se bagă în oamenii cei spurcaţi ca să vă spurce pe voi şi să vă slăbească sfinţenia, că iată, cum a aflat că eu am venit să vă fac atenţi, el a şi început să se arate cu faţa lui, dar de unde?! Că iată, îşi dă pe faţă murdăria cea ascunsă, şi copiii mei sunt învăţaţi de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteţi lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecaţi cu aluatul lui, nu vă atingeţi de otrava lui, şi veţi vedea ce mulţi dintre ai lui vor muri în această cursă. Fiţi cuminţi, căci cerul vă va da vouă tot ce vă trebuie, şi veţi fi păstraţi întru sfinţenie.
Această zi e zi de praznic sfânt şi în cer şi pe pământ, dar pe pământ e amestecătură şi nu ajunge la Dumnezeu lucru străin. Aveţi grijă de cele din cer, căci şi cerul are grijă de voi. Eu sunt scutul vostru. Mă doare, dar stau şi veghez ca să nu vă doară pe voi, ca să puteţi pentru cer. Aş voi să nu mă mai doară nici pe mine, că am nevoie şi de sănătate în voi. Aş voi, dar nu e numai după mine. Dar va fi şi aşa, va fi numai după mine, căci cer am venit să aşez în acest aşezământ, şi voi aşeza, şi cerul va arde orice amestecătură, şi va rămâne cerul cel curat pe acest munte. Nu vă temeţi. Duhul rău va fi zdrobit de peste tot şi nu va mai căuta nici să gândească spre acest aşezământ, dar am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului.
Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp, copiii mei. Lucraţi cu înţelepciune întru toate, căci vă dau înţelepciune.
Pace vouă, şi binecuvântată să vă fie hrana cea pentru fiinţă, şi vom sta la masă cu voi în ziua aceasta de praznic sfânt.
Pace vouă! Pacea cerului să-i liniştească pe cei porniţi încă spre voi cu rău, şi vor sta departe aceia, căci cerul are putere, măi copii. Aveţi încredere în toate cele ce vin la voi prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, şi cuvântul este cu putere, şi se împlineşte cuvântul. Amin, amin, amin.
19-04-1992
