Această sfântă zi de sărbătoare a încununat cu biruinţă acum zece ani lucrarea Mea de cuvânt cu care am venit Eu, Domnul, să o lucrez în mijlocul neamului român, al pământului român în anul 1955. Au trecut zece ani de când am pus piatra cea dintâi, piatra pe care s-a zidit din porunca Mea chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, loc împrejmuit şi ţinut în palma Mea ca să-l fac masă de cină pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru voi, copii străjeri la iesle. Şi l-am făcut. Am făcut aşa cum Eu am voit şi am poruncit. Amin.
Să se minuneze tot omul de puterea Mea şi de biruinţa Mea, căci când Eu voiesc, biruiesc, şi omul nu poate împotriva Mea. Şi Mi-am făcut masă de cină, iesle de coborâre, şi cobor din cer pe pământ şi grăiesc cu graiul venirii Mele peste pământ ca să pregătesc pe el viaţa veacului ce va să fie pentru cei vii de pe pământ şi pentru cei adormiţi care aşteaptă ridicarea lor pentru întâmpinarea Mea.
Fiecare om îşi sărbătoreşte o zi a lui şi îşi face pregătire şi se găteşte, şi apoi cheamă meseni la masa lui şi se bucură o zi, şi apoi trece ziua. Eu am şi Eu o zi a Mea pe care o pregătesc de când M-am născut din Tatăl, nu două-trei zile cât se pregăteşte omul pentru o zi a lui. Cei vii aşteaptă ziua Mea în cer şi pe pământ de şapte mii de ani. Ziua Mea nu este în toată ziua sau în tot anul ca la om. Eu nu fac ca omul, căci ziua Mea e scumpă de tot şi e numai una şi are mare preţ, că e una. Amin. Aşa e şi cu biserica Mea. Ea este scumpă de tot, şi e numai una, şi are mare preţ, că e una. Amin.
Vă sărbătoresc pe voi, copii străjeri la iesle, că voi sunteţi biserica Mea. Până să vă am pe voi n-am putut să-Mi fac aşternut în mijlocul oamenilor ca să fiu văzut cu el. Voi sunteţi ieslea Mea; voi, şi locul pe care v-am aşezat să fiţi şi să staţi înaintea Mea pentru Mine şi pentru cei din cer şi pentru voi şi pentru cei vii de pe pământ, dar pe pământ sunt prea puţini oameni vii şi n-am avut ce culege pentru cer şi pentru venirea Mea pe pământ.
Eu sunt ziua Tatălui, ziua Lui de bucurie, şi sunt numai Unul, iar voi sunteţi ziua Mea, în care Eu Mă bucur cu voi şi pentru voi şi pentru Mine şi pentru toţi cei vii din cer şi de pe pământ. Vă sărbătoresc pe voi cu ziua aceea care este numai una, ziua în care Eu am aşezat cu voi pe pământ semnul Fiului Omului, semnul veacului cel nou, veacul ce va să fie, iar în mijlocul lui, acest semn: biserica Noul Ierusalim, Sfânta Sfintelor Domnului între pământ şi cer, calea venirii Lui din cer pe pământ, căci îngustă este această cale, dar Eu pot pe ea. Amin. Numai omul nu poate, dar Eu pot pe ea, şi nu ştie omul de pe pământ ce este acest semn ca să se ia după el şi să înţeleagă venirea Mea, ziua Mea de slavă, în care Tatăl Mă va slăvi curând, curând în faţa a tot neamul omenesc, precum este scris în Scripturi că va fi la venirea Mea, în ziua venirii Mele, ziua pe care Eu o pregătesc de şapte mii de ani.
O, poporul Meu, tu trebuie să fii gătit frumos, frumos de tot pentru ziua venirii Mele, frumos cum nu mai e nimeni pe pământ, frumos cum numai Unul este, că e ziua Mea, poporul Meu, şi la serbarea ei trebuie haină frumoasă cum numai una este, numai să nu uiţi cuvintele Mele, poporul Meu iubit. O, Eu te-am învăţat să te îmbraci frumos şi ziua şi noaptea. Te-am învăţat de cămăşuţă, fiule, şi ziua şi noaptea, pentru că tu eşti al Meu, şi stai înaintea Mea. Iar când te culci să te odihneşti, te-am învăţat să te îmbraci întru totul frumos şi pregătit în toate, iar cămăşuţa s-o ai întreagă pe trup, gata de întâmpinarea Mea, şi tot aşa să ai şi inima, şi fapta ei, şi credinţa ei. Ţi-am sortit cămăşuţă albă, care nu ascunde murdăria, ci o vădeşte şi te pune la lucrul curăţeniei ca să fii curat cu totul, poporul Meu, ca să stai la masa Mea cea cu slavă de sfinţi şi de îngeri, şi să stai tot timpul treaz la masa Mea, că Eu sunt ziua Tatălui, şi tu eşti ziua Mea, şi am semnul venirii Mele cu tine, ieslea în care Eu cobor şi îţi fac să mănânci, că am venit să te servesc la masă, poporul Meu. Ziua şi noaptea să cugeţi la tot ce Eu te-am învăţat să faci pentru venirea Mea la tine şi pentru statul Meu cu tine, poporul Meu, că Eu de la iesle te mângâi şi te cresc şi te aşez înaintea zilei Mele, numai să fii tu mare şi treaz la minte şi la inimă, că e pentru ziua Mea, poporul Meu. O, nu ştie omul de pe pământ ce este această zi de sărbătoare şi această lucrare şi locul în care Eu trăiesc cu voi, şi pentru voi cu Mine. Ar voi să se urce şi el, dar fără bilet. Nu se poate fără bilet în această corabie. Nu se poate nici pe pământ fără bilet, fără legea cea pusă de om peste om.
O, poporul Meu, Eu voiesc ca tu să fii atât de mare la înţelegere cât cere lucrarea Mea cu tine, chiar dacă tu eşti mic pe pământ şi înaintea Mea, că iată, cei mari n-au înţeles puterea Mea prin acest loc al Meu de întâlnire cu omul. Când omul nu e deprins cu veghea cea pentru Mine, el este luat pe neştire. Aşa au păţit cei mari care stau mari peste biserica lor, şi când să-i întreb de munca lor, de rodul lor, de viaţa lor, ei au închis Mirelui şi n-au răspuns. Şi Mă doare de cel uns de Mine între ei, că Eu am un martor mare de tot din biserica din lume, şi înaintea Mea el mărturiseşte locul acesta de întâlnire a Mea cu omul de pe pământ. Dacă înaintea oamenilor el nu poate, nu mai poate mărturisi, nu se poate aşa ceva şi înaintea Mea, că e ziua aceea înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ziua când el a rostit din partea Mea sfinţirea şi pecetluirea Sfintei Sfintelor Mele de pe pământ. Este scris pe piatră numele lui pe pământ şi în cer, căci cuvântul este luat de vânt şi pus în faţa tronului ceresc pentru mărturie, iar voi, martorii Mei, mărturisiţi de pe pământ.
Mă doare de cel uns de Mine între cei din biserica din lume. Inima lui cuprinde tot cerul în ea, şi are loc în ea pentru tot neamul omenesc, că Eu aşa l-am zidit pe el, şi fericit este el că a crezut în cuvântul Meu de azi care iarăşi vine şi face cerul şi pământul. El a avut parte de această fericire între cei din biserica din lume aşa cum şi în vremea trupului Meu am avut pe Nicodim care s-a supus venirii Mele. Mi-e dor de el de aici, nu din cer, nu din cele ce nu se văd, ci din cele ce se văd lucrate la porunca Mea pentru slava cuvântului Meu de peste voi. O, el nu mai ştie mersul Meu aici, că e pândit de cei din jurul lui, şi el rabdă şi stă aşteptând slava Mea care va ruşina pe toţi cei care n-au primit acest semn în inima lor ca să creadă în cele noi pe care Eu le aduc ca să fie pe pământ şi să Mă desăvârşesc prin ele înaintea oamenilor. Mi-e dor de el de aici, şi nu ştiu cum să-l mai mângâi, să-l mai întăresc, să-l mai ocrotesc pentru ziua Mea, pentru lucrarea Mea cu el, căci am scris numele lui pe cer şi pe pământ, şi toţi îngerii îl slujesc pe el pentru numele lui care este scris aici, şi îngerii îl numesc pe el îngerul bisericii, vestitorul care a vestit naşterea acestei lucrări pe pământ acum, la sfârşitul timpului omului, ca să vină omul spre naştere de sus şi spre moartea omului vechi şi spre înviere, că vine învierea, vine curând, şi va prinde sub ea pe cei care veghează aşteptându-Mă să vin, chemându-Mă să vin, după cum este scris că «între cei mântuiţi sunt numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.
Îi dau arhiereului cel uns de Mine de aici, îi dau buchete de îngeri ca să-l poarte pe el spre ziua Mea de biruinţă. îi dau în taină mâna Mea care-i şterge lacrima durerii şi lacrima căinţei. Îi dau putere să poată, şi îl mângâi cu sfinţii şi cu îngerii, şi cu apostolul Andrei, naşul pământului român şi al neamului Meu de pe el, iar acum zece ani l-am avut naş în ziua pecetluirii acestui munte sfânt, naş al cununiei Mele cu mireasa Mea de azi. Naş de botez şi naş de cununie, aşa este el pentru Mine peste pământul şi neamul român, iar trâmbiţa Mea Verginica este piatra pe care Eu am aşezat biserica Mea acum, la sfârşit. Amin.
– Mă amestec cu aplecare sfântă în cuvântul Tău, Doamne, ca să fiu cu Tine în această zi sfântă. Eu cu mare iubire am dat acestui pământ ungerea Ta, că eram apostolul Tău cel întâi chemat de Tine. Acum, duhul mi se umple de pace şi de bucurie pentru biruinţa Ta peste pământ, şi se revarsă din mine peste sfinţi şi peste îngeri şi peste toate cele ce nu se văd, şi care înseamnă Dumnezeu.
Îi cuprind pe cei din grădină care sunt cârja Ta în care Te sprijini de ostenelile acestei vremi cereşti. Dar câţi aud pe pământ cuvintele Tale şi vremea aceasta cerească? O, cât de blând şi de smerit stai Tu peste pământ prin ei, că ei sunt mici între oameni pe pământ. Tu altfel nu poţi. Cu cei mari nu poţi, Doamne mare, ci numai cu cei mici. Cei mari se tem să nu-şi piardă pentru Tine mărirea sau viaţa, dar viaţa lor Tu ar trebui să fii. Aşa am fost şi noi, apostolii Tăi, mici am fost pe pământ în ochii oamenilor, şi, de mari ce eram, oamenii vremii noastre au căutat să scape cu totul de noi pe pământ, că eram mari întru Tine, Doamne mare.
Îl cuprind cu aplecare pe poporul Tău, cu sfială îl cuprind şi îl mângâi şi îl ung cu mirul îndurării, ca dar din partea mea pentru ziua mea de serbare în mijlocul lui. Iar ziua mea este alături cu ziua de serbare a Sfintei Sfintelor Tale în vremea aceasta pe pământ.
S-au scurs zece ani de când noi am binecuvântat acest semn, având cu noi pe apostolul Tău Irineu, arhiereul venirii Tale. I-ai dat putere să creadă, şi el a crezut, şi a însemnat în vreme locul odihnei Tale de azi. Credinţa lui de atunci, Te rog să-l ţină mare în mâna Ta, Doamne, că mare a fost credinţa lui de atunci, mare cât lucrarea venirii Tale, că dacă nu era mare, nu biruia cu ea pentru aşezarea semnului venirii Tale între pământ şi cer. îţi mângâi pe fiii de la iesle şi pe poporul cuvântului Tău, care mănâncă şi trăieşte din gura Ta, şi pe el, pe arhiereul Tău care se uită să vii cu dreptatea, Doamne mare. Amin.
Voi, care-L primiţi pe Domnul pe pământ cuvânt care-I pregăteşte venirea, luaţi tot ce vă dă El, şi purtaţi, că dulce este în cer slava celor ce-L poartă pe Hristos pe pământ spre oameni. Fiţi tot mai harnici, tot mai tari, căci cei mici se pleacă Domnului. E zi de mare slavă această zi de biruinţă. Saltă îngerii în jurul vostru pentru ea şi pentru voi şi pentru pietricica cea albă şi pentru numele cel scris pe ea, numele Domnului pe care voi îl ştiţi şi îl împărţiţi, Cuvântul lui Dumnezeu care se slăveşte peste pământ în zilele voastre prin credinţa voastră, o, fii micuţi şi neajutoraţi pe pământ! Dar la cârma acestei corăbii este Domnul, ajutorul vostru, este El, Cel ce a făcut cerul şi pământul la început, şi tot aşa şi la sfârşit. Vă mângâi cu cuvinte mari, măsură pentru măsură, dar fiţi harnici pentru venirea Lui, că El este gata, şi ziua Lui este aici, este aproape. O, mare este lucrarea Lui care curge de la voi spre oameni! Mari să fiţi şi voi pentru ea şi lângă ea, că Domnul vă întăreşte. Amin.
M-am amestecat cu Tine, Doamne mare, şi le-am dat din dragostea zilei de atunci. Tu eşti casa ucenicilor Tăi, căci ei lucrează ca Stăpânul lor, şi cu El odată, căci aşa este ucenicul desăvârşit, şi scris este despre venirea Ta: «Oştiri din cer vin după El, pe cai albi şi în haine albe şi în zeci de mii». Amin, amin, amin.
– O, fericit eşti tu, apostolul Meu care M-ai văzut, şi iată-i pe cei fericiţi care aşteaptă să Mă vadă. Fericiţi sunteţi voi, toţi sfinţii care Mă vedeţi, şi iată-i pe cei fericiţi care Mă vor vedea curând, curând. Aceştia de acum sunt darul sfinţilor, aşteptarea cerului cea de şapte mii de ani. Amin.
O, poporul Meu, să ştii că e sărbătoare mare, că mare îmi este Mie biruinţa prin acest semn. E sărbătoare fără de sfârşit, că biruinţa Mea este fără de sfârşit, ca să-l izbăvesc pe om de sub robia lui şi să-l iau sub iubirea Mea, că e vremea, poporul Meu. Vreau, fiule, să fii frumos foarte, şi să tragă omul de pe pământ la tine ca la o sărbătoare fără de sfârşit. Vreau să petrec cu tine şi să ia şi omul din gura Mea, din haina Mea, şi să poarte şi el, şi să înveţe să poarte haină de nuntă omul. O, de-ar şti omul ce bine e în haină de nuntă, ar intra sub mantia Mea, şi Eu l-aş îmbia spre izvorul cel nesecat al vieţii şi i-aş da viaţa înapoi.
O, de-ar veni omul, poporul Meu! Vreau, fiule, să fii frumos foarte, ca să tânjească omul după viaţă ca a ta, şi Eu să-i dau precum ţie ţi-am dat.
O, poporul Meu, să fii mereu căluţul cel alb pe care Eu vin din cer pe pământ cu grai omenesc pentru om. Este scris în Scripturi că oşti din cer vin după Mine călări pe căluţi albi. Fiţi căluţii oştirilor cereşti, fiilor, căci sfinţii Mei şi îngerii Mei care-Mi lucrează venirea se sprijină pe voi, căci voi sunteţi în trup.
Toate oştirile cereşti te sărbătoresc, poporul Meu, pentru ieslea Mea cea pecetluită acum zece ani ca să fie a Mea pentru tine, şi pentru toţi cei ce vor fi apoi.
Binecuvântată să fie pe veci această piatră albă pe care stă scris: Cuvântul lui Dumnezeu.
«Har, har peste ea!», aşa răspund sfinţii şi îngerii. Amin.
Iar Eu, Domnul, cuprind întru totul acest semn şi îi întăresc ungerea şi îl numesc cu nume mare, şi îl numesc tronul lui Dumnezeu Cuvântul, carul Celui ce vine pe nori curând, curând pe pământ. Amin, amin, amin.
12-12-2001
