Iubirea Mea este pururea peste acest cort sfânt în care Eu, Domnul, Mi-am aşezat acum opt ani masa Mea de cină, Paştele Meu cel nou, cortul Meu în care vin cu sfinţii şi prăznuiesc praznic de veac nou, taina cerului cel nou şi a pământului cel nou între cer şi pământ. Amin.
Pace vouă, copilaşi unşi cu ungere nouă, cu ungere cu tărie, cu mir din cer, după planul Meu dumnezeiesc prin care lucrez lucrarea Tatălui Meu Savaot pentru veacul veşniciei, pentru răscumpărarea făpturii. Acum opt ani am venit la voi şi v-am aşezat să ridicaţi această piatră. Eraţi cu mâinile şi cu puterile goale, iar Eu am putut prin voi, căci este scris în Scripturi că Eu, Domnul, prin cei slabi Mă desăvârşesc cu lucrările Mele, şi îi fac biruitori prin credinţa lor. Este scris în Scripturi că «celui ce biruieşte îi voi da din mana cea ascunsă, şi îi voi da lui o pietricică albă; şi pe pietricică, nume scris, nume nou pe care nimeni nu-l poate înţelege decât primitorul, decât biruitorul». Iată piatra, şi pe voi lângă ea, şi pe Mine lângă voi, scriindu-Mi pe piatră cartea judecăţii necredinţei, căci scris este: «Nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să deschidă cartea, nici să se uite în ea»; nimeni decât Eu, Mielul Tatălui. Amin.
Cartea cea din dreapta Tatălui Meu am luat-o Eu, şi am deschis-o, că a venit vremea ei. Prin ea v-am răscumpărat pe voi şi v-am făcut preoţii Mei ca să staţi lângă Mine şi să fiţi împărăţie Mie. Şi Mă voi lăţi cu ea, şi Mă voi lungi cu ea, şi va fi numărul vostru zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii, după cum scrie în Scripturi, căci împărăţia Mea şi avutul Meu este de mare preţ. Sufletul cel credincios este unealtă prin care Eu, Domnul, îmi fac plug şi trag cu el brazdă nouă pentru sămânţă nouă. Amin.
Iată cartea prin care Eu v-am răscumpărat cu cuvântul care zice şi se face. Eu sunt piatra voastră de temelie, căci aşa se poate zidi casa Mea, iar altfel nu se poate. Cel ce-Mi face Mie casă, dacă Eu nu pot să locuiesc în ea cu împărăţia Mea, aceea nu este casă pentru Mine; aceea este casă pusă pe pământ gol, casă bătută de furtuni, casă fără temelie, casă de pământ, nu de piatră.
Fericit este locul şi omul peste care Eu încap cu cuvântul Meu, cu planul Meu cel dumnezeiesc, iar altfel nu e planul Meu, ci e planul omului. Eu din veac în veac am fost cu omul prin cuvânt, iar unde n-am încăput Eu, acolo a făcut omul, nu Eu, chiar dacă zice omul că a făcut pentru Mine. Ce casă poate să-Mi zidească Mie omul? Eu sunt Cel ce locuiesc în cele ce nu se văd, şi care sunt din veac, acoperindu-Mi slava ca în nor, căci scris este: «Eu sunt Cel ce locuiesc în nor». Aşa am locuit şi în mijlocul lui Israel, şi el vedea norul şi mergea după el, dar apoi el s-a abătut de la faţa Mea, şi Eu M-am mâniat pe el şi l-am lăsat furtunii, şi l-am lăsat să piară, aşa cum a voit el, şi Eu Mi-am luat casa de la el. O, fericit este locul şi omul în care încap cu cuvântul Meu, cu taina casei Mele, căci scris este: «La cel credincios vin şi îmi fac casă, şi îmi fac cină şi cinez cu el la masa Mea cu el». Amin.
Fericiţi sunteţi voi, cei care M-aţi primit cu cuvântul Meu, că iată, cuvântul şi-a făcut locaş la voi, pentru el şi pentru voi, şi s-a aşezat masă de cină, masă de cuvânt, căci omul trebuie să trăiască cu cuvântul lui Dumnezeu de hrană, căci pâine se face tot cu cuvântul. Iar acum serbăm praznic ceresc de nou Ierusalim în grădina Mea cu voi. îngerii se strâng şi cântă laude îngereşti biruinţei Mele de la voi. Sfinţii sunt în uimire pentru lucrul Meu cel de pe pământ, lucrul cu care Mă voi lăţi şi Mă voi lungi şi voi înnoi pământul cu cuvântul, şi pământul se va supune şi va intra la înnoit, căci sufletul cel credincios de pe el, este unealtă prin care Eu, Domnul, îmi fac plug şi trag cu el brazdă nouă. Amin. îngerii cântă deasupra grădinii Mele de la voi, că e praznic de nou Ierusalim. Sfinţii sunt în uimire, căci văd împlinirea proorociilor, iar Tatăl Meu Savaot este în Mine, şi Eu în El, cu bucuria cea de nou Ierusalim. Eu sunt Mieluţul Lui, Care S-a dat pe Sine jertfă pentru răscumpărarea făpturii, şi am luat cartea din dreapta Lui şi lucrez după ea, căci am deschis-o şi v-am cuprins pe voi în ea, şi vă dau din ea, căci Eu aşa am zis: «Duhul Adevărului Mă va preamări pe Mine, căci din ce este al Meu va lua ca să vă vestească vouă. Toate câte are Tatăl sunt ale Mele. Pentru aceea zis-am că din ce este al Meu va lua ca să vă vestească vouă. Vă va învăţa pe voi tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus, şi cele viitoare vesti-va vouă». Amin.
O, Tată Savaot, am luat cartea din dreapta Ta şi am deschis-o şi lucrez din ea, căci scris este în Scripturi: «Pe cei ce şi-au curăţat veşmintele lor spălându-le cu sângele Mielului, Eu îi voi păşuna pe ei şi îi voi aduce la izvoarele apelor vieţii, şi voi şterge orice lacrimă de pe ochii lor, şi îi voi pune ziua şi noaptea slujitori în templul Meu, şi voi înălţa cortul Meu asupra lor». O, Tată Savaot, suntem în sărbătoare cerească pentru grădiniţa cuvântului Nostru şi pentru piatra cea albă din ea, care acoperă sub ea taina cuvântului Meu peste pământ. Această piatră albă este norul care Mă acoperă pe Mine ca să grăiesc peste pământ. Ea este jilţul pe care stă împărăţind peste pământ cuvântul Tău şi al Meu în lucrare de Duh Sfânt. Ea este taina calului cel alb pe care şade Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tău, şi oşti din cer vin după Mine când vin cuvânt în grădină, căci scris este în Scripturi: «Oştirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat, şi din gura Lui iese sabie ascuţită, ca să lovească pe păgâni cu ea; şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu». Amin. Deschid cartea cea din dreapta Ta şi o pun pe masa aceasta, pe piatra aceasta, şi cânt cântarea Mea de laudă pentru piatra aceasta, iar îngerii şi sfinţii sunt slava Mea şi a Ta, Tată Savaot, deasupra grădinii care poartă peste ea slava aceasta. Amin.
– O, Fiule, Mieluţul Meu, să Te bucuri acum şi pururea şi în vecii vecilor, căci Eu aceasta Ţi-am dorit când Ţi-am hărăzit să vii să Te faci Om pe pământ şi să Te laşi junghiat pe altarul crucii, şi să Te scoli apoi, şi să domneşti peste vii şi peste morţi ca un biruitor al morţii, Fiule, Mieluţul Meu. Să Te bucuri, tată, căci Eu aceasta Ţi-am dorit. Şi Eu Mă bucur în Tine, căci Tu eşti locaşul Meu, precum Eu sunt locaşul Tău. Aceasta am dorit de când omul s-a zdrobit prin neascultare. Am dorit răscumpărarea facerii, Fiule, Mieluţul Meu, şi ea vine şi iarăşi se face, căci Tu eşti Cuvântul Meu, Care zice şi Se face.
Sărbătoarea grădiniţei Noastre poartă în ea şi pe fiul cel uns de Noi care a mărturisit cu numele lui numele Nostru, Fiule Mieluţule. L-am avut acum opt ani aici, lângă cei micuţi ai Noştri, şi l-au luat apoi de aici Anna şi Caiafa şi Iuda, şi l-au pus în lanţurile lor şi i-au legat paşii spre izvor. Să-i trimitem şi lui mângâiere şi putere, Fiule Mieluţule. Să-i trimitem şi lui veste cerească, veste îngerească, nu omenească. Să-i trimitem bucurie, că e îndurerat şi înlăcrimat şi apăsat de oamenii urii şi ai slavei deşarte. Să-i trimitem bucuria sărbătorii de nou Ierusalim, şi s-o simtă, Fiule. Să-i trimitem pe îngerul Nostru să poruncească lanţurilor lui să cadă, şi să facă zgomot când vor cădea, şi să lovească ele pe cei care le-au pus peste el şi să-i înţelepţească spre pocăinţă şi spre umilinţă şi spre vederea celor cereşti, care sunt cu Noi, Fiule, peste grădiniţa aceasta peste care-l avem martor al Nostru pe cel îndurerat între arhiereii bisericii, pe Irineu, piatra păcii Noastre, pe îngerul cel de azi al bisericii, după cum era scris în Scriptura care scrie: «Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, şi va găti cale înaintea feţei Mele, şi îndată va intra în templul Său Domnul». O, Fiule Mieluţule, să-l ridice din durere cei ce l-au îndurerat pe el. Amin, amin, amin.
– Facă-se după cuvântul acesta, Tată Savaot! Sfârşească-se aşteptarea aceasta, că nu voiesc să vin să lovesc casa cu prăpăd, nu voiesc să dau peste stâlpii casei acesteia ca să cadă tavanul. Iată, ce casă poate să-Mi zidească Mie omul ca să pot sta Eu în ea? Unde nu încap Eu, acolo nu este casa Mea, ci a omului care a făcut-o. Iată cartea pe care am luat-o din dreapta Ta, Tată Savaot, şi din ea iau şi dau peste pământ, şi zic: fericit este locul şi omul peste care Eu încap cu cuvântul Meu, cu descoperirea cea de la Mine, cu planul Meu cel dumnezeiesc, iar altfel nu e planul Meu, ci e planul omului care face planuri fără Domnul, iar planurile lui nu sunt ca planurile Mele. Facă-se voia Ta şi a Mea, Tată, precum în cer aşa şi pe pământ, ca să izbăvim turma de vremea cea rea, Tată Savaot. Amin, amin, amin.
– O, Fiule, Mieluţul Meu, să Te bucuri de toate împlinirile cuvântului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, căci Eu aceasta Ţi-am dorit de când omul a murit pentru neascultare. Ţi-am dorit răscumpărarea facerii, şi iată, ea vine, şi Tu vei fi biruitor şi împărat peste făptură şi Părinte al veacului ce va să fie. Eu în Tine, şi Tu în Mine, Fiule, Mieluţul Meu. Amin, amin, amin.
– Acum, Tată Savaot, să încununăm sărbătoarea pecetluirii ieslei cuvântului Meu, pe care Eu acum opt ani, în ziua aceasta a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea, am împlinit-o peste această grădină, când am avut aici pe arhiereul care a pus din partea Mea pecetea sfinţeniei Mele peste ea şi peste cei unşi de Mine în grădiniţa cuvântului Meu. Întăresc cu întreită putere pecetea aceasta şi cartea care stă sub piatra aceasta de mărturie, şi la porţi, şi zic: oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face praf. Amin. Eu sunt Cel ce am împărăţie aici, şi Eu sunt piatra pe care stă această mărturie. Eu sunt Cel ce Mă mărturisesc pe Mine însumi prin ea. Amin, amin, amin.
Dacă voieşte cineva să vină la Mine şi după Mine, acela trebuie să aibă numai o cale, calea sfinţeniei, care duce la împărăţia cerurilor, iar Eu pe mulţi din ei îi trimit din partea Mea să vestească în lung şi în lat vestea împărăţiei cerurilor, care a început în om acum două mii de ani, iar cine a crezut s-a botezat şi s-a mântuit de păcat. Cei ce vor să vină la Mine, să fie săraci ca să poată veni, şi să nu aibă adunătură lumească. Eu la apostolii Mei le-am spus să nu-şi ia nici traistă, nici toiag când vin pentru Mine. Aşa şi cei ce vin acum, să nu-şi ia după ei nici averi, nici tată, nici mamă, nici fii, nici fraţi, nici rude să nu-şi ia, nici un fel de toiag să nu-şi ia, căci Eu sunt sprijinul celor ce vin după Mine, iar altfel este cădere, căci scris este: «Duşmanii omului sunt casnicii lui, care nu-l lasă liber ca să vină după Mine». Iată cuvânt greu de pătruns: cel ce are traistă şi toiag nu vine după Mine, că are el, nu mai vine să-i dau Eu. Eu am ca toiag pentru cei ce vin după Mine calea sfinţeniei, calea care-l aduce pe om la Mine, toiag de sprijin pentru cel ce află calea Mea. Amin.
Acum, fiilor din grădină, Eu vă mărturisesc pe voi înaintea îngerilor şi a sfinţilor şi a oamenilor de pe pământ, căci voi sunteţi cei ce aţi rămas cu Mine dintre cei ce au fost chemaţi la masa cuvântului Meu din zilele acestea, şi Eu v-am rânduit vouă împărăţie precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în împărăţia Mea, şi să şedeţi lângă Mine pentru judecata făpturii. Amin.
Binecuvântată să fie sărbătoarea aceasta în cer şi pe pământ. Amin. Binecuvântată să fie crucea pe care aţi ridicat-o în sus lângă căsuţa din deal pentru semn de sărbătoare a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Săpaţi pe ea ziua ei de serbare, odată cu ziua de serbare a ieslei care poartă în ea piatra pe care Eu Mă scriu carte de judecată peste timp. Iar pe voi vă rânduiesc mai departe să duceţi povara Mea până voi veni, şi apoi ne vom odihni, şi vom fi, şi cu bucurie vom fi. Amin, amin, amin.
12-12-1999
