Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei muceniţe Ecaterina

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind cu norii cerului. Amin.

O, fiule Israele, copil credincios, cine Mă va despărţi de dragostea de tine? Necredinţa de pe pământ şi aleşii ei? O, fiule credincios, credinţa ta în cuvântul Meu va lucra şi va strânge într-un singur staul pe toţi cei de pe pământ, pe toţi care vor mai fi, căci toţi cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Necredinţa de pe pământ şi aleşii ei nu te pot birui pe tine, că Eu cu tine sunt, şi îţi ţin cald şi îţi înfierbânt credinţa, ca să topeşti cu ea filozofia necredinţei acestui veac. Tu eşti cel ce crezi, iar Eu sunt Cel ce împlinesc. Amin. Pace ţie, căci Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt te iubeşte. Pace ţie, Israele, că nimeni nu are pace aşa cum ai tu, aşa cum Mă ai tu, că iată ce fac: întocmesc serbări cu sfinţii în mijlocul tău, şi mărturiseşte cerul înaintea ta, şi le dăm celor necredincioşi cuvântul puterii lui Dumnezeu, căci Eu sunt Cel ce sunt.

Vin cu sfinţii mucenici în venirea Mea, vin şi iar vin cu sfinţii şi cu îngerii în sunet de trâmbiţă, ca să adun prin cuvânt pe cei aleşi ai Mei din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, şi voi lucra ca în vremea lui Noe. Şi iată, găsesc pe oameni mâncând şi bând şi nuntind, că ei nu ştiu venirea Fiului Omului. Vin şi voi trâmbiţa ca să adun pe cei aleşi, şi din ei voi lua unul, şi pe unul îl voi lăsa, şi oamenii nu cred ca să vegheze venirea Mea care vine peste ei fără de ştire. O, fericit eşti tu, poporul Meu, slugă cuminte şi credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, şi vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc şi stau mâncând şi bând şi nuntind, pe neaşteptate voi veni la ei şi îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, şi nimeni nu înţelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine şi statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Şi iată, fiule scump, oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc ca în vremea lui Noe, şi cuvântul Meu vine la ei pe neştire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului, şi văd sfinţii din cer, că ei sunt în venirea Mea. Eu şi la arhiereii care M-au dat la răstignire le-am spus: «Eu sunt Fiul Tatălui, şi Mă veţi vedea venind cu norii, cu putere şi cu slavă», iar cuvântul Meu adevărat este.

Vin şi iar vin, că am unde să vin ca să strig şi să adun pe cei aleşi care vor rămâne, şi vor fi toţi un singur trup, o pâine vor fi toţi, şi fericiţi cei care au urechi de auzit, că aceia vor rămâne. Vin cu sfinţii şi cu îngerii şi strig ca să audă cei aleşi din cele patru vânturi, de la o margine la alta a cerurilor, că este scris în Scripturi să trâmbiţeze îngerii şi să adune pe cei aleşi.

Am praznic de cuvânt în tine, Românie, şi voiesc să fac din tine oază de scăpare pentru cei aleşi care vor rămâne ca să fie, căci «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii», precum este scris în Scripturi. Ia de la Mine înţelepciune, ţară Românie, că nu e bună înţelepciunea veacului acesta. Ea nu dă omului viaţă. Ea Mă scoate pe Mine din om, şi omul zice că este el, omul înţelept zice că este el, iar Eu, Cel ce sunt, nu mai sunt în om.

O, poporul Meu, am serbare în tine. Sunt cu mireasa Mea, cu înţeleapta Ecaterina, mucenicită de omul veacului acesta, mucenicită pentru numele Meu, căci Eu am logodit-o cu Mine şi i-am dat inel de logodnă şi am făcut-o mireasă a Mea, şi mama Mea Fecioară a iubit-o şi a învăţat-o să Mă iubească în smerenia şi blândeţea inimii ei. înţeleapta Ecaterina, fiilor din Israel. O, pe pământul oamenilor e frumos omul cel deştept, omul cel de neam, omul cel cu nume şi cu avuţie, acela e frumos, acela e iubit şi dezmierdat pe pământ. Muceniţa Mea nu numai de neam bun a fost pe pământ, nu numai cu nume mare şi împărătesc, nu numai bogată de averi pământeşti era, ci era şi frumoasă între fiicele oamenilor, frumuseţe aleasă între făpturi.

O, fiilor, omul dacă a păcătuit mereu, n-a mai fost frumos omul cel din om ieşit, n-a mai păstrat omul frumuseţea staturii omului cel dintâi, pe care mâna lui Dumnezeu l-a făcut, frumuseţe dumnezeiască în om şi în făptura omului cu chip dumnezeiesc. Atâţia oameni sunt urâţi la chip, căci urât este rodul păcatului, şi cu greu se mai păstrează în chipul omului chipul cel frumos al lui Dumnezeu, chipul omului cel dintâi, făcut de Dumnezeu, de mâna şi de Duhul lui Dumnezeu. O, fiilor scumpi, muceniţa Mea era frumoasă la chip, frumoasă foarte între chipurile oamenilor, frumoasă şi înţeleaptă după asemănarea oamenilor, că era de neam şi de nume bun, neam împărătesc, împodobit cu podoabe şi cu bogăţii, dar lumina Mea s-a strecurat în ea, şi ea a început să vadă pe Dumnezeu Domn adevărat, Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. O, şi Mă iubea fecioara aceasta, căci mama Mea Fecioara a venit la ea şi i-a spus de Mine, Mire frumos şi sfânt, Cel mai frumos pe pământ şi în cer. Era înţeleaptă foarte. învăţase toată înţelepciunea oamenilor, căci era din fire înţeleaptă şi avea minte din fire, şi pe toate le învăţa, ca să le ştie pe toate. Era aşa de deşteaptă că voia să aibă pe cel mai frumos mire de pe pământ, iar mama Mea era aceea care a adus pe lume pe Cel mai frumos între oameni, şi s-a dus la ea şi i-a spus de Mine, Cel frumos, şi ea M-a iubit şi M-a mărturisit tuturor Mire şi logodnic al ei pe veci, că M-a văzut, şi M-a iubit cu iubire mare, cu iubire veşnică. M-am arătat ei şi i-am pus inel de logodnă şi am logodit-o cu Mine pe cea care M-a iubit, şi am făcut din ea mireasă veşnică. Mireasă este cea curată, asta înseamnă mireasă. S-a întâlnit cu Mine pe pământ, M-am arătat ei, şi ea s-a ascuns în Mine, Mirele ei, şi nu M-a mai părăsit, că mult M-a iubit, şi pentru iubirea Mea a suferit prigoană mărturisindu-Mă Mire veşnic, Dumnezeu adevărat, Unul Dumnezeu. Ea se roagă pentru toate fecioarele de pe pământ să găsească iubirea aşa cum a găsit-o ea. Se roagă pentru mireasa Mea, pentru tine, poporul Meu, mireasa Mea cea mică, mireasă mângâiată de cer pe pământ. Se roagă muceniţa Mea, se roagă cu iubire în Mine, se roagă pentru tine, Israele, mireasă mică a Mea:

– O, Mire, Mire veşnic şi frumos între fiii oamenilor! Tu Te-ai făcut Fiul Omului, Te-ai făcut Om ca să Te vadă oamenii şi să fie ca Tine, iubindu-Te precum Tu i-ai iubit venind din Tatăl pe pământ în Fecioară, ca să Te ia Tatăl din Fecioară născut şi să Te dea oamenilor, ca să vadă oamenii pe Cel ce iubeşte din cer pe pământ, pe Cel mai frumos între oameni.

O, Mire, Mire dulce, Mire al meu, cu dureri mi-a fost calea spre Tine, Mire al nunţii mele pe pământ spre nuntă veşnică în cer. Dar Tu erai în mine când sufeream, şi îmi luai Tu suferinţa şi mă ocroteai ca să mă ai, ca să fiu pe veci mireasa Ta, mireasa Celui mai frumos Mire, precum voia inima mea să aibă, căci Fecioara cea veşnică, cea care Te-a născut între oameni, a venit în calea mea la dorinţa mea şi mi-a spus de Tine, Cel mai frumos Mire; şi am avut înţelepciune, şi cu ea Te-am ales pe Tine înţelepciune în mine, şi Te-am iubit apoi cum nu se poate iubi pe pământ, şi Te-am luat întru mine ca să Te am şi să Te spun la toţi oamenii cât de frumos eşti, cât de veşnic eşti, şi mi-am curăţit casa inimii şi am dat din ea toate podoabele înţelepciunii omeneşti, toată ştiinţa omenească pe care o strânsesem în mine bogăţie de înţelepciune omenească, şi m-am smuls din mine şi din jurul meu şi am ieşit din toate câte mă aveau, şi am intrat în Tine dându-mă Ţie în dar, şi Tu ai făcut în mine casă Ţie şi mie, în Tine şi în mine, în cer şi pe pământ, şi Te-ai arătat cu mine fiilor oamenilor, mărturisindu-Te din mine, şi pe mine mireasă a Ta şi înţelepciune a Ta între oameni, căci scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va alipi de Dumnezeu, Mire şi mireasă, şi vor fi un singur trup şi nu două». Aşa am lăsat eu pe mamă şi pe tată şi tot ce am avut pe pământ, şi m-am alipit cu Tine, Mire şi mireasă, un singur trup, Doamne, căci taina aceasta a Ta nici un om n-o înţelege. Şi din unirea Ta cu mine s-au născut fii, şi nu mai înţelege nimeni pe pământ taina naşterii de fii pentru cer, după cum Tu i-ai spus lui Avraam că seminţia lui va fi ca stelele cerului.

O, Mire scump, nu ştie omul că oamenii cei înţelepţi în veacul acesta sunt stele ale pământului, dar cei cu înţelepciunea Ta în ei sunt stele ale cerului, Doamne. Eu am fost cu Tine în mine luminând pe pământ, stea cerească pe pământ am fost, şi am luminat pe înţelepţii pământului, care voiau să nu mă lase să pier din înţelepciunea cea de pe pământ, care voiau să fiu a oamenilor şi nu a Ta, Doamne. I-am luminat şi pe ei cu Tine, Cel ce erai în mine lumină venită din cer ca să faci din mine stea cerească pe pământ luminând. Le-am dat şi lor lumină din Lumină, şi Te-au cunoscut pe Tine înţelepciune una, şi s-au lepădat şi ei de oameni, de idoli, Doamne. Oamenii înţelepţi sunt idoli oamenilor, şi oamenii se închină idolilor lor, iar eu am părăsit idolii şi m-am făcut închinătoare Ţie în duh şi în adevăr, aşa cum Tatăl voieşte, şi îl ajut pe poporul Tău de azi să Te mărturisească feciorilor şi fecioarelor Mire din cer, Cel mai frumos între oameni.

în Tine mă rog, şi cad cu iubire la tronul Tău şi Te rog de lumină cerească peste înţelepciunea veacului acesta, care-i ţine pe cei aleşi ai Tăi sub vină, aşa cum am păţit şi eu în vremea ştiinţei mele în mine. Ia robia de peste oameni, ia ştiinţa de peste fiii oamenilor, că ştiinţa îi învinuieşte de furt, Doamne, şi Te aşează Tu în om, împărăţie a cerurilor în om, aşa cum l-ai făcut Tu pe om, aşa cum m-ai făcut pe mine, facere nouă în om, om din om, om nou din om, mireasă a Ta pe pământ. în Tine mă rog pentru Israel, poporul Tău de azi, pentru cel aşteptat de rugăciunile sfinţilor, care stau cupă plină înaintea Ta. Israel de azi e mic. Ajută-l pe cel mic şi iartă-i neputinţele, că sfinţii Tăi au cupa plină de rugăciuni înaintea tronului Tău. Fă din Israel cel mic, cel român, fă lumină peste Israel cel ce Te-a răstignit, că rămăşiţa lui cea din cer, cea dintre sfinţii Tăi, se roagă pentru Israel cel după trup, se roagă din România sfinţii, Doamne. Toţi sfinţii cerului Tău din România se roagă din locul slavei Tale, slava cuvântului Tău care se slăveşte din România peste pământ, peste înţelepţii neamurilor pământului, Doamne, şi neamurile vor lua lumină din lumină din România, ţara Ta mireasă.

O, ţară Românie, stau sfinţii cerului, stau stelele cerului deasupra ta, deasupra ieslei Cuvântului Care Se naşte între oameni ca să-i păstorească precum un Păstor bun, Care Şi-a dat viaţa pentru oile Sale. Scoală-te şi te îmbracă precum m-am îmbrăcat eu în veşmântul lui Hristos, cel mai frumos veşmânt, veşmânt din lumină şi din slavă, o, ţară Românie! Tu eşti cântată de sfinţii cerului, eşti luminată de stelele cerului, care s-au strâns deasupra ta ca să te călăuzească spre izvorul cuvântului care se naşte în ieslea sa, în Israel cel luat din români, ţară Românie, ţară a venirii Domnului la oameni.

Mă rog în Tine, Doamne, pentru România, cea aleasă a Ta, şi pentru mireasa Ta din ea, pentru poporul Tău cel mic, ca să-i dai ce şi mie mi-ai dat, şi ca să-l ai lumină şi sfeşnic de lumină în România pentru toate noroadele de pe pământ, Doamne. Dă-i mângâiere lui Israel, dă-i toată iubirea, dă-le toţi sfinţii în ajutor, în dar, căci noi, sfinţii Tăi, ne dăm lor cu iubire, cu dorul tot ne dăm, că ne e dor să-Ţi vedem plinită taina Ta de veac nou în fiii lui Israel de azi, începătura Ta de veac nou, de om nou în om, Doamne. Dă-le iubirea Ta, să Te iubească cu ea, precum mie mi-ai dat-o când căutam pe cel mai frumos între oameni. Vino mereu, că mare este venirea Ta şi bucuria sfinţilor Tăi care sunt în venirea Ta, o, Mire al sfinţilor Tăi în cer şi pe pământ, căci cei mici se binecuvintează de cei mari, ca să fie mari, împărăţie a Ta să fie cei mici, a Ta şi a sfinţilor Tăi. Amin.

O, fiilor mici, mireasă mică a Mirelui Cel frumos, iubiţi-vă unii pe alţii precum eu am iubit pe Hristos. Aceasta e iubirea şi Cel iubit de voi. Iubiţi pe Domnul aşa cum El vă iubeşte. Iubiţi-vă cu Domnul, unii pe alţii iubiţi-vă iubind pe Domnul. Vine Domnul, vine, şi va veni. Vine Domnul la tine, Israele mic, ca să ai veşmântul Lui pe tine. Vine la tine Domnul, mereu vine, ca să ai tu veşmânt pe Hristos.

Să Te aibă, Doamne, mireasa Ta, veşmânt să Te aibă, precum Te-am avut eu după naşterea mea din Tine, rădăcina omului nou, născut din Tine, înveşmântat cu Tine, om nou, Hristos în om, Mire şi mireasă, un singur trup, precum scrie în Scripturi. Amin. Mă fac în Tine rugăciune pentru Israel, o, Mire al meu. Rugăciune sfântă, tămâie în Tine mă fac, miros de bună mireasmă înaintea Ta pentru cei mici ai Tăi. Şi vino întru slava Ta cea văzută, vino, Doamne, căci duhul şi mireasa zic: «Vino!». Amin.

– Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer şi de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul şi pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăţia Mea întru sfinţii Mei în cer şi pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine şi statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele. Şi iată, oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc, şi cuvântul Meu strigă peste pământ să adune pe cei aleşi, ca să fie cei ce sunt.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind cu norii cerului. Cine Mă va despărţi de dragostea Mea de tine, Israele iubit? Necredinţa de pe pământ şi aleşii ei? O, Israele, Israele, credinţa ta în cuvântul Meu va lucra şi va strânge într-un singur staul, într-un singur trup pe toţi cei de pe pământ care vor fi, căci toţi cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Cei ce vor fi găsiţi veghind venirea Mea vor rămâne ca să fie, şi vor fi mângâiaţi în vecii vecilor, şi vor fi mângâiere a mângâierii, şi vor fi. Amin, amin, amin.