Mă vestesc dis-de-dimineaţă că vin cuvânt în carte. E sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, şi Eu Mă fac hrană pentru poporul Meu ca să-i dau şi ca să petrec cu el cu cei din cer. Amin.
Voi, cei ce-Mi faceţi primire la iesle, luaţi din gura Mea şi daţi, ca să fie hrană, fiilor. O, cine pe pământ s-a gândit să fie ceea ce fac Eu azi pe pământ peste voi? Este scris în prooroci de lucrul Meu de azi cu voi: «Pomii vor da roadele lor; smochinul şi viţa de vie vor fi plini de roade, iar cei din Sion se vor bucura şi se vor veseli de Domnul, Care le dă lor pe învăţătorul dreptăţii şi trimite ploaie timpurie şi târzie care adapă pământul, căci venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor, şi după două zile iarăşi ne va da viaţă, iar în ziua a treia iarăşi ne va ridica şi vom sta şi vom trăi înaintea Lui». Amin.
O, copii din grădină, o, copii din Sion, daţi Sionului Meu bucurie şi veselie şi spuneţi pomilor să-şi dea roadele lor, că iată, Eu adăp, şi totul să învieze în calea Mea, că vine ziua a treia, şi poporul Meu se va bucura, căci scris este: «Oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, iar între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.
O, poporul Meu, o, Ierusalime, te-am învăţat să Mă chemi. Vine ziua a treia, poporul Meu, şi Eu am venit din timp la tine şi ţi-am dat ploaie timpurie şi târzie şi te-am învăţat să Mă chemi, căci scris este: «Venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor». Şi iarăşi scris este: «între cei mântuiţi vor fi numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.
Iată, poporul Meu, îţi dau ţie pe învăţătorul dreptăţii, şi îţi dau ploaie ca să rodeşti, şi te ocrotesc ca să creşti, iar tu să Mă chemi, că vine ziua a treia, şi venirea Mea este sigură. Tu aceasta să lucrezi, că aceasta ţi-am dat, iar de cele ce se petrec pe pământ să nu te temi. Ba, din contra, să te bucuri că Se apropie Domnul, izbăvirea ta, poporul Meu, numai să Mă chemi, fiule. Suspinul Meu se uşurează când guriţa ta Mă cheamă, şi Eu îmi întocmesc venirea, şi pentru tine dau Egiptul la pieire şi îţi grăbesc izbăvirea, iar mama Mea Fecioară se bucură ocrotindu-te, fiindcă tu eşti poporul care cheamă pe Domnul ca să vină, şi El va veni. Amin.
Cu sărbătoare de cuvânt pentru cei din cer şi pentru ei să Ne dăm, mamă. Să punem masă dulce şi să le dăm şi să Ne bucurăm cu ei şi să le arătăm ocrotirea Noastră, mamă.
– O, Fiule, o am pe România ca pe un vas cu flori în braţe, şi aceasta este misiunea mea cea de la venirea Ta: s-o îngrijesc pe ea, s-o ocrotesc cu toate puterile cereşti pe ea, s-o mângâi cu fiii Tăi din ea şi s-o cuprind de jur împrejur cu îngerii şi cu sfinţii ca să facem din ea grădină de rai pentru cei ce cheamă pe Domnul, Sionul cel nou spre care se vor întoarce cei răscumpăraţi venind cu bucurie, căci scris este: «Vor veni în Sion cu bucurie, şi veselia cea veşnică va încununa capul lor, şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea şi se vor depărta de la ei, căci înaintea lor merge Domnul, şi în urma lor tot El, şi regi şi căpetenii vor amuţi, că acum ei văd ceea ce nu li s-a vestit şi pricep ceea ce n-au auzit». Amin.
Eu, Fiule Doamne, am mare şi multă lucrare pentru ţara venirii Tale. Tu eşti mângâiat de la poporul Tău din ea, că ea e ţarina cu comoară în ea, căci iată marea lucrare a venirii Tale în mijlocul ei, şi mulţi văd în ea ceea ce nu li s-a vestit şi înţeleg ceea ce n-au auzit. Venirea Ta cuvânt în România a făcut-o pe ea întâia între popoare, precum şi era dintru început, Doamne. Eu mă rog pentru ea înaintea Tatălui şi înaintea Ta, să-i păzeşti pe fiii Tăi din ea, şi pe ea pentru ei şi pentru Tine, Fiule Doamne, căci România e masa Ta de nuntă, salonul nunţii, că Tu ai vestit prin profeţi şi ai zis: «Acolo va fi cale curată, şi se va chema cale sfântă şi nu va trece pe acolo nimeni necurat, că nu va fi acolo cale întinată. Iar pe calea sfântă vor merge şi cei fără de minte şi nu se vor rătăci, căci pe ea orbii vor vedea, surzii vor auzi, şchiopul va merge drept, şi va fi limpede limba gângavilor, căci vor curge izvoare de apă în pustiu, şi pâraie în pământ însetat». Amin.
O, Fiule Doamne, rugăciunea mea pentru ea, pentru ţara Ta de azi, e rugăciune cum n-a mai fost. Păzeşte-o pe ea şi umple-o de crini şi de trandafiri, şi pune credinţa aceasta peste ea că scrie în Scripturi despre o ţară nouă, despre un munte din care vor curge legile Tale, cuvintele Tale, spre care se vor îndrepta neamurile pământului. Păzeşte ţara Ta cea nouă, şi să înverzească această grădină cu multul, şi nici un rău să nu poată spre ea, căci Tu eşti în ea împărat mare, şi Mire eşti în ea, căci când Tu ai zis prin cuvântul Tău de peste ea: «Iată Mirele! Ieşiţi întru întâmpinarea Lui!», au ieşit atunci cei ce au crezut şi s-au pregătit pentru Tine şi Te-au ascultat aşa cum Tu le-ai grăit, şi Ţi-ai făcut mireasă în ţara aceasta a venirii Tale, şi Tu eşti Regele ei, Fiule. Te rog pentru ea. Şi de sus, şi de jos, şi din părţi, şi din mijlocul ei, păzeşte-o pe ea, şi toiagul Tău din ea să odrăslească mereu cu multul, că Tu ai în ea popor pe care Te sprijini, şi îl numeşti toiag al Tău pe cel de care Te sprijini cu venirea Ta, cu lucrarea Ta de azi, Fiule Doamne. Eu sunt mamă cerească, şi am în braţe ţara Ta de azi. Cu mâinile desfăcute peste ea şi în tot jurul ei şi în mijlocul ei, aşa stau mereu, căci cetatea Ta este în paza mea pentru Tine, fiindcă atâta Te iubesc eu, Fiule Doamne. Voiesc să-mi înmiresmezi poporul Tău pentru mine, cea care-l păzesc şi îl ocrotesc. Pâraie de Duh Sfânt şi de miresme cereşti să curgă din Tine prin el peste pământ. Te rog, Fiule, să-l ajuţi zi şi noapte pe el, că e micuţ şi plăpând poporul Tău, şi e fără putere pe pământ, dar poţi Tu pentru el. Fă-l să vadă că poţi, că el are de dus povara venirii Tale, Fiule Care vii. Cercetează-le bucuriile şi ajunsurile, durerile şi lipsurile, iar greul lor du-l Tu, Fiule, că poţi, că şi ei duc greul Tău, Doamne, şi sunt mici de tot şi n-au sprijin de pe pământ, n-au, Doamne, n-au, şi mult trudesc ei ca să aibă pentru lucrarea Ta. îi văd necăjiţi şi apăsaţi de griji pe cei din grădină care poartă grijă de lucrarea Ta peste pământ. îi văd întristaţi sub griji, aşteptând puterea Ta mereu, că ei sunt micuţi pe pământ, şi au în grijă pe poporul Tău, Doamne Fiule. Eu sunt mama Ta şi a lor. Du Tu greul lor, că poţi, Fiule Doamne, iar ei să poată în Tine, că sunt mici. Amin.
– Ruga ta, mamă, e cu putere în ea, că duhul tău cel duios a putut mereu şi mult prin ruga ta, şi de deasupra ţării Mele de azi tu Mă rogi în ea, mamă.
Te serbez aici cu cei mici ai Noştri, mamă. Numai cei mici au vrut să fie ai Noştri pentru zilele venirii Mele de acum. Cei mari n-au voit cu nici un chip să fie lângă cuvântul Meu cel făcător, mamă. Eu sunt Domnul, Care stârnesc marea şi fac să mugească valurile ei, dar cei mari se fac că nu aud, mamă.
– O, mă doare adânc, Fiule Doamne! Mă doare de toată durerea Ta, dar cei mici ne sunt mângâiere. Trupul Tău, ca şi trupul meu, stau nevăzute, dar stau de-a pururi deasupra României, că avem în ea cuvântul Tău, comoara cea de la sfârşit, pusă pe pământ, precum era şi la început când cu cuvântul Tu ai întocmit cerul şi pământul şi toată facerea dintre cer şi pământ, Fiule Doamne.
Voi, cei micuţi care aţi vrut cu Domnul şi v-aţi făcut casă a venirii Lui după două mii de ani, vă dau rugă să vă întăriţi din zi în zi mai mult darul credinţei, ca să se împlinească făgăduinţele Domnului şi venirea Lui, aşa cum şi El şi profeţii au făgăduit-o. Vă rog pe voi să trăiţi ca în ziua venirii Domnului. Aceasta este ruga mea spre voi. Duhul şi sufletul şi trupul vostru să stea aprinse pentru El ca şi cum ar fi ziua Lui, ziua venirii Lui, că mult veţi ajuta voi cerul şi pământul dacă veţi asculta aşa. Duhul umilinţei care ţine pe Domnul mereu lângă voi, să nu slăbiţi în acest duh. Aveţi grijă unul de altul cu duh duios pentru venirea Domnului. Schimbaţi-vă ca pentru El, din slavă în slavă, din trăire sfântă în trăire sfântă, din dor în dor, din cântec în cântec. Faceţi-vă cântec dulce. Cântecul venirii Lui să-l cântaţi. Să fiţi crini şi trandafiri şi să vă cadă sămânţa pe pământ bun, şi să crească din ea crini şi trandafiri în calea venirii Domnului, grădină verde, şi numai flori peste ea să fiţi şi să prăsiţi. Aceasta este ruga mea spre voi. Trupul meu şi al Fiului meu sunt deasupra, şi cu mâinile întinse vă ocrotim şi vă dorim, iar voi să nu uitaţi aceasta, şi să fiţi şi să trăiţi şi să iubiţi ca în ziua venirii Domnului. Staţi aprinşi pentru noi ca şi cum ar fi ziua venirii Lui, şi mult veţi ajuta cerul şi pământul dacă veţi asculta aşa. Treziţi-vă unul pe altul spre aceasta şi schimbaţi-vă din slavă în slavă, că voi sunteţi cei de la venirea Lui, fiii venirii Domnului. Amin, amin, amin.
– Te-ai dat, mamă, te-ai dat lor cu rugă, cu rugă pentru Mine, precum te dai Mie cu rugă pentru ei. îi rogi să treacă din slavă în slavă spre venirea Mea. îi rogi să facă sămânţă coaptă, înflorind şi tot înflorind, iar sămânţa lor să fie luată de vânt, şi pe pământ bun să încolţească şi să prăsească, şi să crească pe el crini şi trandafiri în grădina venirii Mele. în toţi cei care iau cuvântul Meu de la ei, în toţi voiesc Eu să lucrez, dar unii se fălesc pentru ei înşişi împlinind din cuvântul Meu, şi n-are cine să-i înveţe pe aceştia duhul umilinţei, care-i poate ţine vii pe cei ce cred în coborârea Mea de aici. Omul îngâmfat în duhul lui în zadar ia cuvântul Meu de aici, că acela îl împlineşte pentru slava lui, nu pentru slava Mea. Ferice, mamă, ferice celor ce se apleacă celor din grădina Mea de aici pentru cuvântul Meu de azi, ca să-l înţeleagă şi să-l poarte cu umilinţă şi nu spre căderea lor prin duhul măririi de sine când cu zgomot urât dau ei să le pună pe ale Mele peste ei dând la o parte binecuvântarea, duhul ascultării, care-l binecuvintează pe om, duhul supunerii, care-l ridică pe om deasupra trupului său spre zidire sfântă şi bineplăcută Mie.
O, ce frumoşi sunt puii când au mamă, când au cloşcă! Ce adunaţi sunt ei sub ea! Ce hrăniţi sunt cu hrană de mamă! Aşa este şi creştinul care stă sub povăţuitor cu umilinţă şi cu bucurie. O, mamă, numai cei mici au vrut să fie ai Noştri pentru zilele venirii Mele de azi. Cei mari n-au voit, şi nu vor cu nici un chip să fie lângă cuvântul Meu cel făcător, mamă.
Eu sunt Domnul Dumnezeu, una cu Tatăl sunt, «Domnul, Care stârneşte marea şi face să mugească valurile ei», precum este scris. O, poporul Meu, «Pune-voi cuvintele Mele în gura ta şi la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: tu eşti poporul Meu», căci aşa am grăit Eu prin profeţi, şi acum împlinesc. Amin.
O, poporul Meu, tu să nu fii al tău, ci să fii al Meu. Tu să nu ai ale tale, ci să ai ale Mele, poporul Meu, şi să fii Sionul Meu. Tu să nu mai ai viaţa ta, ci s-o ai pe a Mea, şi să fii atent dacă Eu îţi spun aceasta ce-ţi spun. Daţi-vă unul altuia credinţă şi trezire şi împlinire şi iubire şi mângâiere, fiilor, că-L aveţi peste voi pe Dumnezeu, şi cine vă vede pe voi, să vadă aceasta, să-L vadă pe Dumnezeu peste voi. Amin. Eu şi cu mama Mea v-am dat cerul în ziua ei de serbare. Cerul ca acoperământ vi-l dăm şi de sus, şi de jos, şi din părţi, şi din mijlocul vostru, iar ţara venirii Mele vă este leagăn, şi în ea am ieslea Mea, şi pe voi străjeri lângă ea.
Vine ziua a treia, poporul Meu. Te-am învăţat mereu să Mă chemi, Ierusalime. Am venit din timp la tine şi ţi-am dat ploaie timpurie şi târzie şi te-am învăţat să Mă chemi. Cheamă-Mă, poporul Meu! Cheamă-Mă! Mereu cheamă-Mă, că scris este: «în muntele Sionului va fi mântuirea, iar între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.
Cheamă-Mă, Ierusalime, cheamă-Mă, Sioane, cheamă-Mă, poporul Meu, şi te bucură să Mă chemi, că scrie în Scripturi de lucrarea Mea cu tine, şi aşa scrie: «Cei din Sion se vor bucura şi se vor veseli de Domnul, Care le dă lor pe învăţătorul dreptăţii, trimiţându-le ploaie timpurie şi târzie care adapă pământul, căci venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor, şi după două zile iarăşi ne va da viaţă, iar a treia zi iarăşi ne va ridica, şi vom sta şi vom trăi în faţa Lui». Amin.
O, vine ziua a treia, poporul Meu. Cheamă-Mă, cheamă-Mă mereu, căci între cei mântuiţi vor fi numai cei ce cheamă pe Domnul. Te chem şi Eu: vino spre slava Mea cu tine şi nu te teme spre ea şi nu te teme cu ea. Te-am chemat şi te chem, şi unul pe altul ne chemăm, ca să fie dorul cel ce ne leagă făcându-ne de nedespărţit, de-a pururi nedespărţiţi, de-a pururi, poporul Meu. Amin, amin, amin.
14-10-2001
