Mă apropii la iesle şi Mă fac cuvânt de zidire, cuvânt de mângâiere, şi Mă dau apoi vouă şi celor ce se strâng pe lângă voi să se facă Mie sărbătoare. Mi-aţi făcut zi de sărbătoare, fiilor de la iesle, că s-au strâns pe lângă voi copilaşi cuminţi ca şi voi, ca să petreacă în numele Meu cu voi, iar Eu să-i hrănesc din cer. Când lumea de pe pământ s-a strâns să-şi petreacă zilele ei, iată, şi voi aţi aflat prilej şi Mi-aţi făcut coborâre ca să-i hrănesc pe cei ce vin la crescut lângă izvorul care spală pe om şi apoi îl creşte ca să fie.
Iată-Mă ca să vă dau har şi mângâiere, vouă şi celor veniţi la izvor. Sunt Eu însumi. Trupul Meu este acoperit de ochii voştri, dar din el curge cuvântul Meu şi se aude, şi hrănesc cu el şi îl fac venirea Mea, că a venit vremea aceasta, şi tot omul va fi luat ca pe neştire, că nu vrea omul de pe pământ să stea din mersul lui şi să asculte şoapta venirii Mele, cuvântul Meu care se face cale pentru venirea Mea. Dacă Scripturile Mele cele de acum două mii de ani sunt mincinoase, Eu nu voi veni. Dar ele sunt adevărate, şi de aceea vin, şi vin să le împlinesc. Amin.
Am spus ucenicilor Mei să înţeleagă de la smochin semnul venirii Mele. Şi iată, el a dat mlădiţe fragede, căci s-a apropiat venirea Mea. Eu sunt smochinul, căci smochinul de pe pământ s-a uscat şi nu mai pot mânca din roadele lui. Eu însumi am venit şi am dat rod şi am dat mlădiţe noi, căci venirea Mea este aproape. Smochinul cel uscat se crede verde şi nu înţelege semnele vremii Mele, semnele venirii Mele. Voi, copii de la iesle, sunteţi semnele venirii Mele. Eu sunt smochinul, iar voi, mlădiţele, şi venirea Mea este cu voi. Amin, amin, amin. Din nou am lucrat tainic, ca şi acum două mii de ani. Ca şi atunci, oamenii nici acum nu vor să priceapă din semnele vremii venirea Mea de la Tatăl. Duhul potrivnic Mie este împărat peste om şi îi şopteşte omului la ureche să nu se aşeze în veghe pentru venirea Mea, ci să-şi petreacă cele ale nopţii omul. Şi iată, venirea Mea ia omul pe neştire şi omul n-o vede, căci scris este: «Ochi au şi nu văd; urechi au şi nu aud; şi cine nu crede nu ajunge să vadă». Eu însă vin la iesle cu hrană din cer şi Mă dau spre zidire sfântă celui ce voieşte cu Mine aşteptându-Mă să vin. Mă dau vouă, iar voi să Mă daţi, fiilor, şi să fiu găsit la voi de cei ce au învăţat calea spre izvorul venirii Mele.
Pe cel ce vine la crescut îl învăţ să se uite mereu la el dacă creşte din cuvântul Meu. Şi cum adică aceasta? Să se uite în cuvântul Meu şi să se măsoare în el, că Eu aşa îl învăţ pe cel ce creşte din Mine şi aşa îi spun: caută, copile, să vezi ce este între tine şi Dumnezeu, între tine şi aproapele tău. Caută să te vezi din Dumnezeu când te uiţi, nu căuta să te vezi din tine. Caută să te vezi din fratele tău când vrei să te vezi, nu să te vezi din tine, că ochii tăi nu-ţi pot spune despre tine. Caută să te uiţi la tine din Dumnezeu şi din aproapele tău, să-I placi lui Dumnezeu şi aproapelui tău, nu ţie, căci aşa sunt cei ce veghează întru venirea Mea. Iar pentru lucrarea veghii să nu fie amestecat duh de stăpân şi slugă, căci acest duh le strică veghea celor ce veghează, ci să fie duh de iubire care dă putere pentru veghe, care dă gust veghii celei sfinte dintre fraţi, căci scris este: «Cel mai mare să fie slujitor celui mic, nu stăpân», căci aşa este învăţătura Mea. Cel mai mare să vegheze cel mai bine, ca să se poată vedea din el cel mic. Şi cine este cel mic? Cel mic este cel ce se uită la sine din Dumnezeu şi din aproapele său. Amin, amin, amin.
Omul nu ştie ce este fericirea lui. Numai cel ce ajunge pe plac aproapelui său la ce este bine spre zidire, numai acela îşi face sufletului său ochi pentru fericire, căci atunci el află pacea cea desăvârşită şi nu mai iese din ea, că ea e dulce, ea înţelepţeşte omul, ea îl zideşte zi cu zi până la ziua zilei, ea îl mângâie şi îl ţine în ea, şi omul îşi află odihna.
O, nu este altfel de odihnă pentru om, nu este. O, nu vine omul să ia de la Mine şi să-şi afle odihna. O, nu mai sunt oameni adevăraţi, fiilor, nu mai sunt. O, nu mai sunt creştini adevăraţi, măi copilaşi, nu mai sunt, fiilor. Cei ce caută minuni ca să se facă creştini, aceia păţesc ca omul împietrit în care nu încolţeşte sămânţa vieţii, căci minunile n-au avut putere să omoare moartea din om. Când Eu, Domnul, trimit minuni în calea omului ca să-l întăresc pentru Mine, e una, dar când omul caută minuni, e altceva. Şi iată, pentru unii minunile au fost drum spre Mine şi, iarăşi, pentru alţi mulţi ele au fost drum spre sine, căci s-au fălit căzând prin ei înşişi. O, rău e de omul care n-are învăţător de sus din cer, că acela se învaţă cu pământul şi cu cele de pe pământ şi cu cele de la om.
Caută, copile care iei învăţătura Mea, caută să înveţi pe placul Meu. Nu e bine să te ocupi de tine înaintea Mea, ci e bine să iei de la Mine şi să-ţi folosească şi ţie cele ce dau, că de aceea dau. Dau ca să iei, nu ca să mai ceri. Dau ca să fie dat, şi să aibă omul care ia, şi nu să Mă mai ispitească pentru el însuşi. Dau mereu tot ce văd că-ţi trebuie, ca să te ajut să ai şi să te foloseşti de venirea Mea la tine. Cel ce are nu se mai plânge că e lipsit. Cel ce ia are, dar cel ce nu ştie să ia, acela nu are, şi cere ca să aibă.
Iar Eu, ca un învăţător bun, spun aşa: ferice celui ce se lasă găsit de Dumnezeu, că acela ştie să-L afle pe Domnul. Cine-L caută pe Domnul nu-L mai găseşte, dar cel ce se lasă găsit, a găsit pe Dumnezeu. Amin.
Iată, M-am lăsat învăţător ca să Mă dau, că vă văd cum aşteptaţi voi şi cei ce vin să Mă ia. Voiesc să Mă nasc desăvârşit în cel ce Mă voieşte în el, căci omul e născut din om, şi Eu trebuie să-l învăţ naşterea lui din naşterea Mea în el. Amin. Un picuţ, şi voi sărbători cu voi sărbătoarea naşterii Mele cea de acum două mii de ani, şi Mă voi înnoi cu ea în tot omul care voieşte în el naşterea Mea, Duhul Meu, Care este din cer, şi trupul Meu cel ceresc. Amin.
V-am dat hrană caldă, fiilor. Daţi-o pe masă şi învăţaţi-i pe cei ce o iau să o şi rumege, că voiesc să-l învăţ pe cel ce vine la Mine naşterea Mea în el. Veacul cel nou aduce naşterea Mea în inima omului, numai să ia omul, numai să audă omul taina veacului cel nou. Trec cu el pe lângă veacul omului şi vin să-l aşez pe pământ, că vă am pe voi începătură de veac nou, plămădit de Mine şi de voi între pământ şi cer. Curând, curând nu vor mai fi cele ale veacului omului, şi omul va vedea tot mai mult veacul cel nou care se aşează pe pământ, şi va plânge omul care nu are nimic zidit în veacul cel nou.
Iar voi, voi şi cei ce sunt cu Mine prin voi, zidiţi-vă, fiilor, în taina veacului cel nou şi fiţi zidirea lui, căci el va fi pe veci. V-am învăţat lucrarea zidirii, şi de atâta vreme vă învăţ. Zidiţi-vă în veacul cel nou şi fiţi ziditori ai veacului ce va să fie, căci totul va fi înghiţit de biruinţa venirii Mele şi voi rămâne Eu, cu veacul cel nou şi cu moştenitorii lui. Amin.
Îi dau omului ochi ca să vadă; îi dau urechi ca să audă; îi dau înţelepciune ca să înţeleagă; îi dau iubire ca să aibă, numai să ia omul din pacea venirii Mele. Cu pace şi cu har ceresc vin pentru cei ce Mă aşteaptă, iar pentru cei ce nu Mă aşteaptă vin cu zi de mânie, vin cu plata celor lucrate de tot omul care s-a ascuns de Mine iubindu-se pe sine.
Eu aşa am spus: «Să se lepede omul de sine şi să vină să-Mi urmeze». Omul însă s-a ascuns şi n-a primit chemarea Mea ca să vină. Şi acum, vin Eu, şi când vin, nu-l mai chem, şi îi zic să se ducă, nu să vină, căci când i-am zis „Vino!”, n-a venit; s-a oprit pentru sine şi n-a venit. Şi iată, veacul omului trece, şi Eu vin cu veacul Meu, şi vin. Vin, că este scris să vin după cele două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl, căci M-am dus ca să vin. Şi dacă vin, le spun iarăşi tuturor că vin, şi zic:
Deschideţi Scripturile, fii ai oamenilor, şi citiţi în ele despre venirea Mea. Şi dacă citiţi, nu le ispitiţi, nu le răstălmăciţi, ci înţelegeţi-le. Şi dacă nu le înţelegeţi, chemaţi cu lacrimi şi cu tânguire pe Duhul Sfânt, ca să vă înveţe El despecetluirea tainei Scripturilor venirii Mele. Deschideţi Scripturile şi nu le închideţi, şi nu le ascundeţi, că în ele este scrisă venirea Mea care trebuie împlinită. Şi dacă ştiţi să citiţi, veţi găsi în ea o ţară nouă, un Ierusalim nou, căci Ierusalimul cel de atunci M-a tăiat şi M-a dat la pieire, dar Eu M-am ridicat ca un Dumnezeu venit din Tatăl, şi iarăşi am fost, şi am ales din nou Ierusalimul, căci Tatăl îl avea pus deoparte pentru venirea Mea cea de după două mii de ani.
Iată ţara strălucirii pe care a văzut-o de departe proorocul Daniel, pământul cel de la început, pământul român din care Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea. Iată noua Mea ţară, noul Meu ogor în care am însămânţat sămânţa veacului cel nou, veac ceresc pe pământ, Noul Ierusalim. Aşa se numeşte veacul cel nou: Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.
Deschideţi Scripturile, voi, fii ai oamenilor, şi veţi găsi în ele venirea Mea cu veacul cel nou, coborât din cer pe pământ. Şi iată venirea Mea, că sunt cuvântând din mijlocul pământului român peste pământ, şi merge cuvântul Meu ca fulgerul de la răsărit până la apus, căci venirea Mea aşa vine, ca fulgerul, precum scrie în Scripturi.
Cel ce însetează, să vină şi să bea din apa Mea, şi să fie viu apoi, şi să nu mai înseteze apoi, că iată, omul însetează mereu. Bea şi însetează iar, căci apa este la Mine, nu la el. Să vină omul la Mine şi să bea. Şi dacă nu vrea să vină, să nu vină, căci scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, şi cine este spurcat, să se spurce şi mai mult», că venirea Mea vine ca un fur, şi cel ce nu-i venit spre ea, nu mai are vreme să vină.
O, fii ai oamenilor, răscumpăraţi vremea, că zilele sunt grele. Aşa vă învaţă Scriptura. Deschideţi Scripturile, voi, fii ai oamenilor, şi veţi găsi în ele că Eu vin, şi veţi înţelege de ce vin Eu. Vin, că este scris să vin după cele două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl. M-am dus la Tatăl ca să vin şi să pregătesc de lângă Tatăl locaşul venirii Mele. Şi am venit, şi Mi l-am pregătit, şi Mi-l pregătesc, şi Mi-l curăţesc, şi Mi-l slăvesc, ca să vadă toţi împăraţii pământului locaşul venirii Mele: pământul român. Acest pământ curând, curând va fi cu totul al Meu, iar cei ce vor fi pe el se vor face sfinţii Mei, neam sfânt şi împărătesc, popor după chipul şi asemănarea Mea, căci aşa este în casa Tatălui Meu. Amin.
O, copii de la iesle, v-am dat har şi mângâiere vouă şi celor ce s-au strâns lângă izvor ca să bea şi ca să crească. Ba şi fiilor oamenilor le-am dat ca să bea, numai să vrea să bea. O, dacă Scripturile venirii Fiului Omului sunt mincinoase, atunci El nu va veni. Dar dacă sunt adevărate, Fiul Omului vine, şi «se vor tângui toate neamurile pământului văzându-L venind cu putere şi cu slavă multă», precum scrie în Scripturi. Amin.
Am chemat pe tot omul să vină spre venirea Mea. De două mii de ani îl tot chem pe om. De şapte mii de ani îl tot chem pe om. Dar ca azi nu l-am chemat nicicând. îl chem pe cel ce nu vine. îl chem pe cel ce nu aude şoapta venirii Mele. Iar când voi veni, nu-l voi mai chema, şi îi voi spune să se ducă, precum este scris în Scripturi.
O, copii ai venirii Mele, vine venirea Mea. Zidiţi-vă în taina veacului cel nou şi fiţi ziditori şi spuneţi tuturor celor ce locuiesc pe pământ că vine venirea Mea. Un ceas, şi vin, iar veacul cel nou care vine cu Mine, se numeşte Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.
01-01-2001
