Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Care este, Cel Care era şi Cel Care vine. Amin.

O, fiilor care-Mi primiţi venirea! De unde vin Eu când vin la voi cuvânt? Vin din veşnicie, căci scris este în Scripturi: «Obârşia Lui este din zilele veşniciei». Amin. Eu sunt cuvântul vieţii, şi vin cu veşnicia. Viaţa cea de veci voiesc să v-o dau. Amin.

Când a fost să Mă dau spre răstignire ca un vinovat, pentru om, Eu n-am fugit de vină, căci cel cu inima curată se smereşte, că aşa este inima lui. Cel ce are în el viaţa nu fuge de moarte, nu fuge de vină, nu fuge, iar cel fugar este fricos, iar fricosul este cel vinovat care fuge de vina lui. Cel nevinovat însă, are în el duhul păcii Mele şi nu se zbate când este învinuit, ci este blând şi smerit cu inima, şi nimic, nimic nu-i smulge din el viaţa. Mare lucrare este seninul inimii, căci faţa cea senină vine de la inimă. Seninul plăcut Domnului în om e mare lucrare, fiilor. Aduc mereu învăţătură de viaţă la voi, ca să se găsească la voi viaţă când voi veni la voi văzut de ochii tuturor. Eu sunt cuvântul vieţii, şi aşa vin la voi, iar voi trebuie să vă îmbrăcaţi cu viaţa, cu cămaşa vieţii, fiilor, precum Eu M-am îmbrăcat după înviere, căci am înviat din morţi ca să Mă arăt Fiul Tatălui Savaot, născut de la Tatăl, Cel dintâi născut din morţi. Amin.

Cel ce aude învăţătura Mea şi o primeşte apoi, acela o şi împlineşte precum i-o spun, iar cel ce o aude şi nu o împlineşte, acela nu o primeşte pe ea, şi este ca şi cei necredincioşi.

O, copii din grădina venirii Mele, mare lucrare este seninul Meu în inima omului. Tristeţea după Dumnezeu îl aduce pe om la mare dar, la mult senin ceresc şi la apropiere cu sfinţii. Frumos este copilul sfânt care se mângâie cu sfinţii, căci sfinţii se mângâie cu el, şi el este frumos şi sfânt şi senin, cu seninul cel plăcut cerului. Omul-copil este cel ce Mă iubeşte şi Mă mângâie pe Mine, Domnul, în toată clipa. Omul-copil este mângâierea cerului. Dar nu despre copii grăiesc Eu aceasta, şi despre altceva grăiesc Eu. Nu copiii îmi plac Mie, ci omul-copil îmi place. O, aşa vă place şi vouă, căci Eu văd în voi şi vă adaug din Mine vouă, căci omul-copil este mângâierea cerului. Cel ce-i place să fie om mare, om îngreuiat de el însuşi, acela nu poate să vă iubească pe voi, căci voi sunteţi nişte copii, şi Eu de aceea vă zic copii, mereu vă zic copii. O, fiilor, luaţi bine aminte la cuvântul spus de Mine la voi, căci aşa am spus: «Frumos este copilul sfânt care se mângâie cu sfinţii, şi sfinţii, cu el, căci omul-copil este mângâierea cerului». Amin. Măsura aceasta purtaţi-o mereu în voi şi după voi, ca să înveţe oricine vă vede pe voi, să înveţe să se facă om-copil, căci omul îngreuiat de sinele său e mare tristeţe pentru cer. Ce să-l învăţ Eu pe unul ca acesta? Eu n-am pe unde să pătrund în unul ca acesta, şi nu Mă pot apropia, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi nu Mă pot apropia de unul ca acesta, şi rămâne el însuşi, şi atât, rămâne durere pentru cer şi împotrivitor lui Dumnezeu.

E sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, şi Eu aduc învăţătură de viaţă la voi, ca să se răspândească pe pământ lumina, fiilor. Aduceţi-vă aminte de suspinul Meu care umblă suspinând pe lângă voi când voi sunteţi la lucrul mâinilor pentru tot lucrul care este de făcut cu mâna. V-am şoptit într-o zi să-i învăţaţi pe toţi cei care iau de la voi să nu fugă de simţământul vinovăţiei, căci Eu am stat sub vină pentru tot omul, fiilor. E mare jale între cer şi pământ pentru Dumnezeu. Tot omul se ascunde pentru răul din el. învăţaţi peste tot pe unde puteţi da de la Mine omului, să fie blând şi smerit cu inima omul, aşa precum sunt Eu. Şi cum să facă creştinul această lucrare? Şi cum s-o împlinească aşa? Oare, voi ştiţi acest lucru bun să-l desluşiţi cu cuvinte? Iată, torn Eu, iar voi daţi-i curs izvorului înţelepciunii Mele, că voiesc să grăim unii cu alţii pe pământ. Amin, amin, amin.

– Cel ce nu fuge de simţământul vinovăţiei, acela este cel blând şi smerit cu inima. El când îşi însuşeşte vina văzută de cei din jur, şi osândită apoi, primeşte blând această osândire a vinei sale, primeşte pentru ispăşirea vinei, primeşte blând şi cu adevăr şi cu iubire acest ajutor, şi ca de la Dumnezeu primeşte şi aşteaptă, şi este deprins cu această primire. El îşi arată smerenia inimii atunci când nu se supără şi nu se ascunde în faţa osândirii vinei sale, şi rămâne mulţumit şi descurcat de vină, că este smerit şi deprins cu lucrul cel bun al smereniei de inimă. Cel blând şi smerit cu inima nu fuge, nu se piteşte în el, ci stă deschis pentru el însuşi şi pentru toţi, bucurându-se cu duhul de această lucrare care îl ţine în lumina cea de sus, în mângâierea cerului sfânt. Amin.

– O, copii învăţători din partea Mea, mai mult şi mai mult şi tot mai mult de-acum, să daţi viaţă din viaţa Mea la cei ce vor cu tot dinadinsul să fie vii până la învierea cea mare şi văzută de vii şi de morţi, până la venirea Mea cu învierea tuturor pentru viaţă veşnică sau pentru tânguire, căci scris este: «Se vor plânge şi se vor tângui bătându-se în piept toate seminţiile pământului, şi vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului cu putere şi cu multă mărire, şi va răsuna glasul de trâmbiţă, şi îngerii vor strânge pe cei aleşi pentru Dumnezeu, pe cei ce s-au ales pentru Dumnezeu». Amin.

Acum, fiilor copii, e mama Mea cu dor de voi, şi se îndulceşte din vorbirea Mea cu voi şi voieşte şi ea să vă îndulcească cu darurile ei cu care vă acoperă mereu pentru că sunteţi fiii grădiniţei venirii Mele. Grădiniţa aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care îmi aştern cuvântul pentru toată făptura. Grădiniţa aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecăţii făpturii. Voi, fiilor copii, fiţi cu veghe mare şi cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, şi cutremur cerul şi pământul cu cuvântul. Amin. Spuneţi la toţi cei ce iubesc venirea Mea la voi să nu-şi risipească nici o clipă mintea şi inima şi simţurile lor spre paguba lor şi a celor din jurul lor, ci să-şi adune fiinţa şi vorbirea ei spre folos pentru cer, că venirea Mea vine şi iar vine ca râul care vine din munte spălând albia din calea lui.

Spuneţi celor ce Mă aşteaptă să vin să nu fugă de simţământul vinovăţiei, să nu iasă din umilinţă fugind de vină, că nu e om sub cer să nu fie vinovat, iar Eu am fost fără de vină, şi n-am fugit când am fost cu cei vinovaţi, şi am stat răbdând şi iubind şi aşteptând pocăinţa omului, căci aşa este lucrul Domnului.

Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, şi povaţă de mamă, că ea este mama Mea şi a celor ce Mă poartă pe Mine. Amin.

– Te bucur şi eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi şi eu, căci Tu eşti purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Scurtează-Ţi zăbava şi Te arată venind, că e grea de tot vremea pentru ai Tăi; e grea, şi tot mai grea, dar scurteaz-o, pentru ei, şi pune capăt voii omului. Tu i-ai spus omului ales de Tine, i-ai spus să Te iubească cu toată fiinţa lui, şi apoi i-ai spus să nu fure, să nu mintă, să nu ucidă, să nu se lăcomească şi să nu se desfrâneze i-ai spus celui ce Te iubeşte. O, cum să-i fi spus Tu aceste porunci ale celor ce Te iubesc pe Tine, cum să le fi spus celor ce nu Te iubesc? O, nu la aceia le-ai spus Tu acestea toate, ci le-ai spus pentru cei ce Te iubesc, şi cărora le-ai spus: «Să iubiţi pe Dumnezeu din toată fiinţa». Cei ce nu împlinesc porunca iubirii de Dumnezeu, aceia nu le împlinesc pe celelalte porunci, iar cei ce Te iubesc nu calcă poruncile Tale, Doamne, Fiule al meu. Nu Tu eşti judecătorul, ci poruncile Tale îi judecă pe cei ce nu le împlinesc, iar lumea este judecată în ziua când aceste porunci au fost scrise de mâna Ta pe pământ, Cuvântule Doamne. O, cine este cel ce Te mai iubeşte? Cine nu fură? Cine nu minte? Cine nu ucide? Cine nu e lacom? Cine mai este curat? Cine, Doamne, Te mai cinsteşte pe Tine nefăcându-le pe acestea pe care Tu le-ai oprit şi pe care omul le-a dezlegat peste el? O, cine se mai bagă la greu pentru Tine? Cine este cel ce nu se cruţă pe sine ca să fii Tu adevărat în cuvânt peste om?

Voi, fii-copii ai Fiului meu, iată-L pe El ce face prin voi. El împlineşte ultimul semn, ca apoi să vină văzut, să vină pe nori. El vesteşte această Evanghelie a împărăţiei Lui în om şi peste om, de la margini la margini, şi apoi începe peste tot cer nou şi pământ nou, ca la voi, fiilor copii. Faceţi-vă tot mai voinici cu duhul pentru greul de aici al lucrului Fiului meu cu voi, şi aceasta să vă fie odihna. Amin. Fiul meu v-a învăţat că odihna trupului este mângâierea sufletului, şi că în ea se odihneşte trupul, şi de la ea prinde trupul puteri mai presus de fire. Atotputernic este Domnul în voi dacă împliniţi cuvântul Lui mai presus de orice. Cu dor şi cu durere vă rog să ascultaţi pe Fiul meu şi să nu treceţi pe lângă cuvântul Lui, şi să-l faceţi faptă numaidecât, că El aşteaptă după fiecare cuvânt. Amin. Mă doare să-L văd că aşteaptă. Aşteptarea celor din cer e durere fără margini, cum nu e pe pământ durere. Să nu aştepte cerul după voi, copii tocmiţi de cer. E aşa de bun Domnul cu voi, şi atâta grijă pune pentru voi, dar voi să nu vă folosiţi de binele de la El, ci să vă faceţi voinicuţi pentru greul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care lucrează la judecata şi la învierea făpturii şi la lumina învierii, fiilor vii. Toţi cei care se hrănesc din Fiul meu Cuvântul, să ia de la voi spre împlinire toată venirea aceasta, ca unii care împlinesc Scriptura venirii Fiului meu după două mii de ani.

O, să nu închideţi cartea! Ţineţi-o deschisă. Legaţi-vi-o la gât ca pe o tăbliţă a inimii şi daţi-i viaţă peste voi. Amin. E grea povara voastră. Poporul cel nou este povară, dar pentru această povară vă ajută Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin zic vouă: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, ţineţi cartea deschisă zi şi noapte şi trăiţi-o şi daţi-i împlinire aşa cum cere ea. Amin. Aşteptarea celor din cer e durere fără de seamăn, cum nu e pe pământ durere. Să nu aştepte cerul după voi, copii tocmiţi de cer. Binecuvântată şi trează şi împlinită să fie lucrarea Fiului meu cu voi şi de voi. Hrana sufletului sfinţeşte trupul şi îl face ceresc şi viu şi nou pentru Domnul. Cuprindeţi-vă de iubire şi de durere pentru rana venirii Fiului meu, căci cu rană vine, şi din greu vine când vine la voi. Fiţi voi puterea venirii Lui, că vă cere aceasta. Amin.

I-am trezit, Doamne, pe fiii cuvântului Tău cu cuvântul meu de mamă, ca să aibă ei îndemn la trezie şi la venirea Ta la ei. Le dau şi putere din iubirea mea pentru Tine, ca să fie şi ei tot aşa. Iar Ţie îţi dau ruga mea pentru ei şi pentru cei ce cred ca şi ei în venirea Ta la ei. Dă-le mereu şi tot mereu şi tot mai mult putere şi har pentru lucrarea seninului inimii, pentru tristeţea cea după Dumnezeu, care îl aduce pe om la marele dar al iubirii de Tine, Doamne Mângâietorule. Frumos este copilul sfânt care se mângâie cu sfinţii, şi sfinţii cu el, căci aceasta aduce mult senin ceresc peste omul-copil, iar omul-copil este mângâierea cerului, şi este blând şi smerit cu inima în faţa dreptarului vieţii pe care îl primeşte în toată clipa, întru smerenia inimii lui. Iar Tu dă-le venirea Ta şi Te dă lor mereu, ca să se dea ei Ţie, şi Tu să-i ai şi să bucuri pe cei din cer cu ei, Doamne al puterilor cereşti. Sărbătoarea mea peste ei eşti Tu lângă mine, şi eu lângă Tine cu ei şi cu ruga mea pentru ei. Amin, amin, amin.

– Tu, mamă a rugăciunii, ştii mai mult decât toţi cei din cer şi de pe pământ că cea mai dulce rugă este iubirea cea plină de foc după Mine, iubirea celor ce Mă iubesc cu foc, mamă. Când iubirea după Mine ia foc în cel ce Mă iubeşte, Eu, cu desăvârşirea Mea, Mă sălăşluiesc în el, cu darul Meu cel blând şi smerit al inimii Mele, în omul cel ce se face chip şi asemănare a Mea între oameni, mamă a rugăciunii. O, cine a mai cunoscut focul iubirii aşa cum a ars el în tine pentru Mine? Te dau tuturor, mamă, ca să se vadă ce este iubirea de Dumnezeu, şi te dau iubire în grădina cuvântului Meu, ca să am darul iubirii în grădina venirii Mele şi să Mă alin de la el, mamă, aşa cum Mă alin de la tine. Amin, amin, amin.

Mama Mea v-a încălzit la focul iubirii ei, copii ai venirii Mele. O, ce să vă mai dau? Aduceţi-vă aminte de suspinul Meu care umblă suspinând pe lângă voi când voi sunteţi la lucrul mâinilor pentru tot lucrul care mai este de făcut cu mâna, că v-am şoptit într-o zi să-i învăţaţi pe cei ce Mă iau de la voi să nu fugă de simţământul vinovăţiei, că Eu am stat sub vină pentru tot omul, şi l-am învăţat să fie blând şi smerit cu inima, aşa precum Eu sunt. Daţi putere de împlinire acestui cuvânt peste voi şi peste cei ce iau de la Mine prin voi, şi fiecare să-l cinstească pe cel ce este cu Mine, să-l cinstească pentru ca să-l primească, şi să se primească unii pe alţii cei ce Mă primesc pe Mine cu învăţătura vieţii. Cei ce nu se primesc unii pe alţii nu pot trece la Mine, şi nici Eu nu pot trece la ei ca să Mă primească apoi, pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi încerc inima omului ca să-i văd primirea. Faceţi peste voi zile de învăţătură sfântă din toate zilele Mele cu voi, din toate zilele sfinţilor cu voi. Uşuraţi-Mi greul venirii Mele la voi. Să vă doară şi pe voi rana venirii Mele, că printre dureri vin când vin, şi abia vin de dureri, fiilor-copii. Cea mai mare lucrare pe care v-o cer este să vă hrăniţi cu cele din cer şi să vă daţi hrana aceasta unii altora, căci prin ea vă sfinţiţi duhul şi sufletul şi trupul întru venirea Mea, după două mii de ani de aşteptare după om. Mă uit la voi cum vă hrăniţi unul pe altul. Hrăniţi-vă, că Eu Mă uit la voi. Amin. Hrăniţi-vă fiinţa cu fiinţa Mea şi iubiţi învierea Mea care este cu toţi cei ce Mă ţin viu acum şi pe vecii.

Eu vin cuvânt la voi ca să fiu viu între voi, şi vin din veşnicie, şi sunt cuvântul vieţii şi vin cu veşnicia la voi, fiilor, şi viaţa cea de veci v-o dau. Amin, amin, amin.