Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericit cine se va lipsi chiar şi de apă să nu bea, numai ca să nu se lepede de împărăţia Mea.

... Fiule, n-am venit să-ţi spun sfârşitul tău sau care va fi lucrul tău în timpul sfârşitului, ci am venit să-ţi spun să fii viteaz şi învingător în toate şi să păstoreşti bine poporul Meu în vremurile grele, şi să nu zici: „Na-vă apă de la mine!”, ci să fii înţelept. Astăzi oiţele stau încurcate în felurite lucruri şi nu mai are cine să se ducă să scoată oiţa încurcată, că păstorul e păzit de lupi şi nu poate ieşi să meargă la oiţe.

... Copilaşul Meu, învaţă bine legea creştină, învaţă bine să stai de vorbă cu Mine, că vei sta de vorbă cu cel mai învăţat împărat. Nu vei fi dus de nimeni legat, şi Eu am să-ţi poruncesc: „Fiule, mergi! Fiule, mergi, dar mergi cum merge apa, toată ziua şi toată noaptea.”, şi tu, fiule, vei merge şi ziua, şi noaptea; şi tu, fiule, vei lucra şi ziua, şi noaptea.

Scrie pe hârtie şi fii secret, că moşii şi strămoşii voştri aveau bordeie şi lucrau ascuns. Mintea ta să nu fie în pâine, mintea ta să nu fie în castron, mintea ta să nu fie în cămaşă sau în lux, ci mintea ta să fie în carte.

... Israele, chiar dacă-ţi zice cineva: „Răspund eu de viaţa ta; fă ca mine.”, să nu faci, şi nu mânca la masa altuia, chiar dacă zice „Mănâncă, răspund eu”.

... Fiule, învaţă bine cartea, că nu vei mai merge cu cartea, şi vei merge cu mintea; şi nu vei mai merge cu geanta, şi vei merge cu toiagul.

... Un singur război a fost, şi rămăşiţa lui e la sfârşit, şi nu voi vă veţi lupta, ci se va lupta cerul. Nu vă înfricoşaţi. Arma care este împotriva voastră, se va întoarce împotriva celor care o fac. Să nu credeţi poveştile din ziar şi din cărţile din afară, ci să credeţi ce a scris Dumnezeu în cărţile sfinte.

... Mai e un pic şi fiecare va începe să înoate pe Dunăre, şi ţine minte că mulţi se vor îneca. Vai de tine, creştine care ai stat cu Mine şi n-ai învăţat să înoţi! că nu ţi se pune nimic din trecut. învăţaţi bine legea, învăţaţi pe copii legea, ca să ştie şi ei cine nu-i lasă să bea, nu mămica, nu tăticul. Să ştie şi ei cine nu-i lasă să săvârşească beţie sau curvie. Copilaşii Mei, aveţi copii măricei. Nu-i mai îngrămădiţi în uzine şi în lume. Aveţi fii şi fiice. Nu-i mai îndemnaţi să ia serviciu în lumea cea rea, că nu e bine să fie copilul tău fără Dumnezeu. Aţi auzit? Munceşte tu, tată şi mamă, dacă poţi să ţii piept vieţii tale. Cum a ieşit tineretul vostru din şcoală, l-aţi trimis la altă şcoală, fără să Mă întrebaţi pe Mine. Ce vreţi să faceţi, tată, cu copiii voştri? Rău, tată, nu ştii ziua şi ceasul când va suna trâmbiţa, şi copilul tău nu este cu Dumnezeu.

... Nu s-a pomenit nici în Vechiul, nici în Noul, preotul să joace mingea.

... Israele, vine sfârşitul! Să nu te rătăceşti. Israele, vine lumea înspăimântată, din răsărit, din miazăzi şi din miazănoapte. Când strigam la tine, râdeai de Mine.

Opreşte-te, lume! Opreşte-te, lume, că la Mine nu este bine, nu este de tine. Opreşte-te, lume, întoarce-te la Mine înapoi, că nu te voi băga aşa întru împărăţia Mea. Parcă a dat cineva cu sare pe tine, aşa eşti de înăbuşită. Opreşte-te, lume! Parcă spuneai că sunt un mincinos, că nu sunt Domnul Iisus Hristos. Mă voi ascunde de la faţa ta şi te voi lăsa să te mănânce focurile. Opreşte-te, lume! Cine te-a speriat? Cine te-a anunţat că vei pieri? Mâine te voi judeca pentru ce ai lăsat. Unde îţi sunt fiii şi fiicele?

... Poporul Meu, pregăteşte-te pentru Dumnezeul tău, pentru ziua ta, pentru masa ta. Pregăteşte-te pentru sărbătoarea ta, căci cel ce te prigonea, acum vine către tine să te mângâie; cel ce te vindea, vine către tine. Nu se mai cunoaşte că e Ioan sau Gheorghe de la poartă. Nu se mai cunoaşte că sunt deputaţii de altădată. Nu se mai cunoaşte că e împăratul de altădată. Nu se mai cunoaşte, că sunt brăzdaţi de durere. Vai de tine, lume, Babilonul cel înveşmântat spre a fi plăcut de bărbat! Feriţi-vă, creştini, să nu vă prindă în gheare!

... Vei vedea că nu soarele va lumina, şi nici stelele, şi nici luna; şi va fi un Luminător peste tot pământul. Israele, mulţi nu vor putea să privească, dar tu vei putea, căci faci parte din acea putere cerească.

... Vine o mare încleştare de la durerea cea mare, că nu se află nici o scăpare, nici o iertare. Feriţi-vă, creştini, că acum se vede în faţa tuturor adevărul şi împărăţia şi mireasa; se va arăta în toată slava. Israele, scoală-te, nu mai fi fricos. Scoală-te, nu mai fi bolnav, nu mai fi trândav sau olog, nu mai fi orb sau surd, şi ia putere şi grai şi lumină de la Mine, cum se aprindea odată lumină de la lumină. Ia, ia, că nu are cine o lua. Cel ce o prigonea, nu o lua şi nu o ia. Ia, nu sta. Vei vedea tot pământul, din răsărit şi până la apus şi la miazănoapte, că tot pământul va străluci de bolta cerească.

... Te culci seara şi, ca prin vis, te vei trezi în faţa luminii, şi chiar în acea clipă mulţi vor fi pregătiţi de nuntă, dar pământeşte. Mulţi vor fi în ceasul de cununie, multe vor fi cu rochiţa pătată, întinate de curvie, şi multe vor fi cu copii, şi va fi mireasă; şi va fi întrebată de ce au făcut aşa, că vor fi la osândă. Dar judecat va fi cel ce a dezlegat această faptă ca femeia măritată să poarte rochiţa de mireasă. Mulţi se vor judeca, din cei care stau gata de dans la nuntă în timp de post. Şi cine se va judeca? Cine a dezlegat acest lucru cumplit. Şi nu e numai într-un loc lucrul acesta, ci pe tot pământul, pentru că a pierit frica de Dumnezeu, a pierit credinţa în Dumnezeu. Crezi? A pierit, şi vor fi întrebaţi de cel mai mare şi de cel mai mic păcat de Acel împărat Care va fi în vremea aceea.

... O, floricelele Mele, mult a fost, puţin a rămas. Ce mult a fost, şi ce puţin a rămas! Crezi? Nişte viermişori mici vor roade hăinuţa de pe voi, vor roade acoperişul de pe voi şi va intra la voi ploaia şi ninsoarea, că daţi lucrurile pe somn şi pe mâncare şi pe petrecere; daţi lucrurile sfinte, pe lucruri fără valoare. Va face scorbură mare la hăinuţa ta şi la acoperiş, ca să te înece vremea, că nu vei putea sta cu acoperişul găurit. Ţineţi minte, că până acum aţi socotit o glumă această lucrare, dar nu aţi împlinit-o. Se vor cunoaşte de departe hăinuţa şi rochiţa găurită şi nu vei avea de unde cumpăra, că toate magazinele se vor desfiinţa şi vei rămâne tu singur, pe răspunderea ta.

Fiţi pricepuţi, că am sosit unde nu v-aţi gândit. Fiţi pricepuţi şi înţelepţi. Puneţi mâna pe carte. Nu lăsaţi cartea pe masă, că vin hoţii şi o fură. Nu lăsaţi cărţile pe masă, şi ascundeţi-le, tată, căci odată cu desfiinţarea meşterilor duhovniceşti, şi cărţile se desfiinţează, şi vai de tine, creştine care nu ştii o rugăciune! Vai de tine care nu vei şti o rugăciune şi care nu vei şti să îngrijeşti viaţa pe care o trăieşti, că vin meşterii falşi la tine şi te iau sub învăţătura lor. Mulţi meşteri se vor schimba în hăinuţa ta ca să nu se cunoască a fi meşteri. Fericit acela care a învăţat de la Domnul acest lucru.

... Ai dorit să porţi un copil la şcoala de preoţie. Copilul tău, fiule, cât a fost la tine, a fost creştin, dar acolo, la şcoala de preoţie, s-a făcut păgân. Şcoala de preoţi se învaţă astăzi după lume, nu după Mine. Pe vremea moşilor şi strămoşilor, nu slujea preotul cu ceas la mână, şi nici după ceas, ci după har slujea.

... Sunteţi obligaţi de Domnul Iisus să căutaţi lacrimi pentru rugăciune, căci vine vremea, cu un gram de lacrimi să speli o albie de rufe, pentru tot neamul viu şi răposat. Şi mai umblaţi şi mai căutaţi şi înţelepciune, că moşii şi strămoşii n-au luat înţelepciunea cu ei, ci căutaţi-o.