Eu, Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Mă aşez cu praznic sfânt în mijlocul tău, Ierusalime al venirii Mele la sfârşit de timp. Bunăvestirea venirii Mele, aceasta înseamnă cuvântul cu care Eu Mă scriu pe pământ sprijinindu-Mă cu tine, poporul Meu. Mă binevestesc cu venirea Mea de la margini la margini, dar greu îi mai este omului să înţeleagă ce este şi cum este Dumnezeu, şi greu îi vine şi creştinului să priceapă de ajuns petrecerea Mea pe pământ cu omul şi petrecerea omului cu Mine pe pământ. Iată vremea acestei Scripturi, şi ea nu este înţeleasă pe pământ, iar Eu, Domnul, rostesc şi iar rostesc cuvântul buneivestiri, ca nimeni să nu poată spune că pe neştire voi arăta adevărul cuvântului acesta. Amin.
Mai înainte de prima Mea venire pe pământ ca să lucrez în mijlocul oamenilor şi să-i ajut spre Dumnezeu, am fost vestit prin slugile Mele şi prin prooroci cinci mii de ani şi mai bine. Acum Mă vestesc Eu însumi strigând de cincizeci de ani şi mai bine, doar, doar Mă va auzi omul ca să-Mi deschidă şi să Mă creadă cine sunt şi să-Mi ajute lucrului Meu de bunăvestire, că Mă vestesc cu împărăţia cerurilor pe pământ şi curăţ pământul din loc în loc cu Duhul Sfânt şi cu foc, dar nu găseşte locaş Duhul Sfânt, că omul nu-L doreşte, ci găseşte loc focul, căci focul este iubit de om şi cu trupul şi cu duhul. Duhul Sfânt însă este Cel ce judecă peste tot, şi unde El nu-Şi găseşte sălaş, lasă în urma Lui judecata cu focul care curăţă fărădelegea de pe pământ, căci scris este despre Mine prin gura lui Ioan Botezătorul: «Domnul va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc». Amin.
Te binevestesc, poporul Meu, că Eu sunt Dumnezeul tău, şi iată, Mi-am trezit străjerii şi i-am întărit în porţi ca să intru la tine cu praznic de bunăvestire şi să Mă mângâi prin vorbirea Mea cu tine, că Eu numai cu cuvântul Mă mângâi. Dacă Eu Mă numesc Cuvântul, nu pot să Mă mângâi decât cu ceea ce sunt Eu. Numai cu cuvântul dintre Mine şi tine, dintre tine şi Mine, numai aşa Mă mângâi. îţi dau mereu această mângâiere, ca să te înveţi cu ea şi ca să înveţi s-o lucrezi între tine şi Mine, între frate şi frate, că Eu am spus ucenicilor Mei că nu-i voi lăsa orfani, ci le voi da pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să fie cu ei în veac. Amin.
O, poporul Meu, să nu stai fără mângâiere. Eu numai cu cuvântul Mă mângâi. Când vin în mijlocul tău şi cuvintez peste tine, Mă mângâi, şi voiesc să crească duhul mângâierii şi voiesc să înveţi bine şi să iubeşti mult duhul mângâierii, că fără el omul este om şi nu este copil născut din Dumnezeu. Prin tot cuvântul Meu cu care vin şi te mângâi Eu te învăţ să fii ca Mine şi nu ca omul, căci omul este învăţat ca pe pământ şi nu ca în cer. Te rog mereu să-ţi aminteşti, poporul Meu, că tu trebuie să faci raiul pe pământ, şi cu duh mângâietor să lucrezi ziua şi noaptea această lucrare, şi s-o păzeşti să fie, că de şapte mii de ani aşteaptă omul această minune iarăşi pe pământ.
O, nu e bine să cadă din rai omul. Nu e bine să iasă din rai omul, căci Adam a căzut, şi a trăit apoi ca pe pământ, nu ca în rai. Această lucrare însă se face numai cu o unealtă, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, poporul Meu. Nu se face singur raiul odihnei Mele cu omul şi a omului cu Mine. La început i-am făcut Eu omului tot ce avea să-i hrănească fericirea, dar acum nu va mai fi aşa. Acum lucrez cu omul, şi nu pot lucra nimic fără om, iar omul trebuie să fie templu al Duhului Sfânt Mângâietorul, şi aceasta să lucreze el. Amin.
«împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip vădit», Eu aşa am spus. Nu e om pe pământ care nu ar veni dacă ar vedea cu ochii lui împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, îngrămădindu-se să apuce loc în ea fără să ştie bietul de el pentru cine este ea, căci ea este a celor ce o lucrează ca să fie ea apoi. Iată, de aceea am spus Eu că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru, copii ai naşterii de sus.
O, fiilor, să fie înăuntrul vostru împărăţia Mea, şi lucraţi totul ca Dumnezeu, căci trâmbiţa Mea v-a învăţat pe voi să lucraţi cu călăuză, uitându-vă după cei mai cereşti între voi şi urmându-le iubirea lor cerească din care Eu Mă hrănesc dintre voi. Voiesc să Mă hrăniţi toţi cu hrana cu care Eu Mă hrănesc şi voiesc să Mă binevestiţi peste pământ cu împărăţia cuvântului Meu între voi. Cuvântul Meu este împărat peste voi când voi îl împliniţi întru totul, fiilor, iar voi atunci sunteţi fiii împărăţiei lui între voi. Eu am venit acum două mii de ani să arunc foc pe pământ, şi iată, aşa am lucrat şi la sfârşit, şi voiesc să staţi în baia acestei iubiri de Duh Sfânt şi să se încălzească cerul şi pământul la flacăra Mea dintre voi. Un picuţ mai avem de trudit la lucrul cel aşa de greu al cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, şi vom da în părţi acest foc care a ars din Dumnezeu în mijlocul Israelului Meu cel nou la sfârşit de timp în mijlocul neamului român, din care Eu, Domnul, Mi-am crescut un popor de ucenici.
O, fiilor, dulce şi cerească a fost ascultarea mamei Mele Fecioara când Tatăl a trimis la ea pe arhanghelul Gavriil ca s-o vestească despre naşterea Mea din ea. Numai în focul iubirii a trăit mama Mea pe pământ, şi tot aşa este şi în cele ce nu se văd, căci împărăţia Mea şi a sfinţilor Mei nu este în chip vădit, ci este între cei de o lucrare cu ea.
O, mamă a Mea, o fărâmiţă de putere dulce dă-le celor ce trudesc la fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, şi dă-i poporului Meu bunavestire, mamă. Amin, amin, amin.
– La glasul Tău, Fiule Doamne, eu mă aşez şi împlinesc. Fie mie după cuvântul Tău. Amin.
Lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, cu care Fiul meu suflă peste pământ de cincizeci de ani sprijineşte-o tu acum şi pururea, popor al naşterii de sus. Ai grijă de cei vlăguiţi la lucrul cel de Duh Sfânt în mijlocul tău şi ajută cu tot ce poţi tu mai frumos şi mai dulce să ridicăm această sarcină şi s-o împlinim peste pământ. Toţi sfinţii stau aşezaţi la lucru pentru această bunăvestire a Fiului lui Dumnezeu, Care vine pe pământ cuvânt deasupra neamului român, iar acest neam ales trebuie trezit din somnul lui, ca să audă el apoi glasul buneivestiri, glasul Domnului pentru naşterea din nou a lumii. Stai treaz cu duhul şi cu iubirea, popor al jertfei bineplăcute Domnului, şi nu uita să nu te iubeşti pe tine, ci numai pe Dumnezeu, Care este viaţa ta, precum El este viaţa sfinţilor Lui. Cuvinte dulci să se nască în voi de la unul la altul, iar lucrarea păcii să întreacă tot ce lucraţi voi. Smerenia inimii să facă loc în voi Duhului Domnului, căci Duhul Domnului nu răneşte, nu caută ale Sale, fiilor, ci caută ale Duhului Sfânt Mângâietorul, căci aşa este Domnul între cei iubiţi ai Săi.
Mă doare să văd între voi răni de la cuvinte necântărite bine. La voi să fie numai cuvântul mângâierii, căci mărirea voastră este de la Domnul, dar fiţi blânzi şi smeriţi cu inima ca şi Fiul meu, căci El aşa v-a învăţat şi aşa vă învaţă. Amin, amin, amin.
– O, mamă învăţătoare prin iubirea cea din tine! Tot aşa îmi învăţ şi Eu fiii. Mă uit mereu la ei şi între ei şi voiesc să se înveţe cu Mine între ei în toate ale lor lucrate, mamă.
O, copii ai viţei nou lucrate. Aveţi grijă de Dumnezeu, şi Dumnezeu va avea grijă de voi. Deprindeţi-vă cu Duhul Domnului în gând şi în faptă. Din zi în zi mai mult ridicaţi spre cer acest fel de viaţă şi de iubire. Dacă vă răniţi unul de la altul, Eu plâng, fiilor, plâng între voi, plâng în cel rănit. Vreau numai să Mă bucuraţi. Unul altuia să Mă daţi şi să Mă bucuraţi. Amin.
Rostesc binecuvântare cu putere în ea, cu putere de Duh Sfânt pentru noi puteri peste cei ce se îngrijesc de fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi mai bine, ca apoi Eu să-Mi desfac slava Mea peste pământ şi peste inima omului. Cinci mii de ani şi mai bine am lucrat prin cei ce M-au slujit pe pământ ca să-l vestesc pe om că vin, şi am venit şi M-am dat omului de viaţă. Aşa fac şi acum, căci cuvântul vieţii se face carte şi se împarte în lung şi în lat vestindu-Mă pe Mine că am binevestit împărăţia Mea peste om.
Iubire multă şi cerească voiesc să stea la lucru în mijlocul tău, popor al harurilor Duhului Sfânt, şi din ea să-i înfrupţi pe cei de sub povară, că povara venirii Mele e grea de tot şi vă cer să credeţi aceasta şi să Mă mângâiaţi sub povară, fiilor.
Iată, stau în mijlocul tău cu praznic de bunăvestire, poporul Meu. Toate păsările cerului cântă lui Dumnezeu şi se roagă pentru toată făptura şi se aşează pe pământ ca să-l binecuvinteze pe om cu binecuvântarea tainelor cereşti în care ele stau şi trăiesc. Cântă şi tu, Ierusalime, că toate păsările cântă. Cântă, fiule, şi te vei asemăna păsărilor cerului. Strânge-ţi şi tu hrana aşa cum ele îşi strâng de pe pământ şi din văzduh, şi din inimă în inimă să poţi să dai Domnului tău slavă, din crenguţă în crenguţă, din mlădiţă în mlădiţă, ca să fii ascultător în viţă şi să creşti din ea şi ca ea, poporul Meu. împărăţia Mea din mijlocul tău nu se vede bine acum, dar se va vedea bine, şi multe păsări vor cânta în ea, şi multe turme se vor adăpa din izvoarele ei, numai tu să poţi lucra şi să trăieşti precum în cer pe pământ, popor al venirii Domnului la sfârşit de timp.
Pace ţie, Ierusalime, şi multă pace şi putere din cer să ai în mijlocul tău pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu care se va aşeza în sfeşnic curând, curând, poporul Meu. Amin, amin, amin.
07-04-2006
