Cu Duhul Sfânt Mângâietorul cobor în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu, şi cu El te povăţuiesc, şi cu El te întăresc, şi cu El suflu peste tine înviorare mereu, ca să pot Eu cu tine şi ca să poţi tu cu Mine peste pământ cu Duhul Meu, cu facerea din nou a lumii, că nu mai este decât sfârşitul lumii peste tot pe pământ, fiindcă lumea cea fără de Dumnezeu îşi lucrează numai sfârşit, numai vremelnicie, căci ea nu aşteaptă veşnicia şi nu are cine să-i spună despre ea, iar Eu vin cu ea pe pământ şi n-am cui să-i spun de ea şi n-am cui să i-o dau.
Mă mângâi cu tine în suspinul Meu, poporul Meu. Suspin cu tine, căci te-am învăţat să semeni cu Mine şi să suspini şi tu după om, că mare este rătăcirea omului de pe pământ, iar Eu, Domnul, am în mijlocul tău venirea Mea după om, lucrarea Mea de strigare după fiecare om, ca să vină omul pe calea luminii şi să stea pe ea, şi ca să scape el de duhul întunericului acestui veac, care îl ţine pe om în duhul rătăcirii de Dumnezeu.
Eu vreau să-l trag pe om înapoi la Tatăl. Când am plecat la Tatăl ca să Mă aşez iarăşi de-a dreapta Lui, în ascultare de El, după înălţarea Mea între cele cereşti, am spus că dacă Mă voi duce îi voi trage pe toţi la Tatăl. Dar Mie nu Mi-e milă numai de cei ce M-au iubit şi Mă iubesc şi Mă aşteaptă mereu cu dor, ci Mi-e milă de tot sufletul de pe pământ, şi Mi-e milă, şi suspin după om. Dacă omul ar suspina după Mine, Eu n-aş mai purta atâta suspin, dar omul nu ştie ce este suspinul Domnului, plânsul Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul cu Care Eu vin pe pământ ca să-l învăţ pe om Duhul lui Dumnezeu, şi să scape omul de duhul lui care îi aduce şi lui şi Mie durere şi suspin. Aşa a păţit omul cel zidit de mâna Mea în vremea facerii cea de la început, după ce am făcut cerul şi pământul şi toate podoabele lor. A lăsat omul pe Dumnezeu şi s-a luat după duhul său şi nu s-a mai întors înapoi la Mine ca să-i dau iarăşi viaţa Mea în el, statul Meu în el, şi el să-Mi dea Mie viaţa şi să-Mi dea iubirea din care Eu l-am zidit pe el.
Cu mare dragoste l-am zidit pe om. Cu mare dragoste te zidesc pe tine acum, la sfârşit de timp, poporul Meu. Cu mare, mare dor suflu Duh Sfânt peste fiinţa ta, ca să te înveţi tu mereu, mereu cu fiinţa Mea în tine, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, Care te învaţă iubirea Mea, Care împarte cu tine suspinul Meu cel după om. îmi amintesc cu durere şi cu lacrimi în mijlocul tău ziua când l-am pierdut pe om şi când el a pierdut grădina raiului în care Eu l-am aşezat după ce l-am zidit. L-am zidit ca să am mângâiere de la el, aşa cum un părinte îşi face un copil ca să se mângâie cu el şi de la el. Omul însă s-a depărtat de Tatăl său şi de mama sa şi s-a alipit cu femeia sa şi s-a despărţit de Cel ce l-a făcut pe el. O, nu mai are omul mângâiere pe pământ, şi în zadar caută să aibă, în zadar îşi face fii omul. Totul e numai minciună pe pământ, şi omul nu ştie să se mai întoarcă la Dumnezeu. Eu însă vin cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci le-am zis celor ce Mă iubeau: «Dacă Mă duc la Tatăl, nu vă voi lăsa orfani, ci alt Mângâietor vă voi trimite ca să vă înveţe şi ca să fie cu voi în lume».
Duhul Sfânt este Cel ce S-a împărţit pe Sine prin prooroci, şi n-a fost pământul fără Dumnezeu pe el, dar omul n-a mai avut ochi şi urechi spre Dumnezeu, căci a căzut pe pământ, iar Eu vin să-l ridic şi să-i dau înapoi raiul, că pentru om am făcut raiul, poporul Meu.
Cu lacrimi şi cu suspin nemângâiat a părăsit omul raiul după ce călcase legea iubirii lui Dumnezeu, iar acum, Eu, Domnul, voiesc de la om, cu lacrimi şi cu suspin să caute după locul lui din rai, căci raiul a fost făcut, şi este, precum Dumnezeu este şi Se poartă după om să-l cheme înapoi în rai, în viaţa Duhului Sfânt Mângâietorul, căci Eu nu l-am lăsat orfan pe om dacă M-am aşezat ascultător de-a dreapta Tatălui ca să fiu voia Lui şi nu a Mea, şi ca să ia omul pildă de la Mine şi să stea de-a dreapta Mea şi să Mă preţuiască, şi ca să-l preţuiesc şi Eu, şi să-l păzesc de vrăjmăşia duhului potrivnic lui Dumnezeu şi care l-a luat pe om din braţul Meu, din raiul cel făcut pentru om ca să fie al Meu omul.
O, poporul Meu cel călăuzit de şoapta Duhului Sfânt Mângâietorul! Când poate omul, nu mai poate Domnul. învaţă-te din Mine, poporul Meu, că Eu stau de-a dreapta Tatălui pentru ca să învăţ, şi la El Mă uit când lucrez, căci fiul care seamănă cu tatăl, acela este mângâierea tatălui, dar nu este pe pământ această minune. Şi iată, pe Mine M-au iubit cei ce nu întrebau de Mine când am venit de la Tatăl între oameni. Cei rătăciţi cu viaţa au venit şi M-au aflat şi M-au iubit, iar cei ce se numeau fii M-au judecat ca pe un om, căci nu M-au iubit dacă n-am semănat cu ei, şi au stat orbi pentru venirea Mea cea de atunci, şi despre care ei ştiau prin prooroci.
Vin după om Eu însumi, că nu mai vede omul calea care să-l ducă spre pacea lui, spre odihna lui cea de după alergarea cea multă a lui. Vin şi stau cu cuvântul Duhului Sfânt în calea omului, numai să Mă cunoască omul. Dacă omul voieşte, Mă cunoaşte, iar dacă nu voieşte, el nu-şi deschide inima şi urechea ca să cunoască şoapta Mea, suspinul Meu cu care plâng pe urma omului ca să-i aduc împăcarea cu Tatăl, şi apoi să-i dau mâna şi să-l trag la Tatăl, unde îl aşteaptă îmbrăţişarea cea de tată şi bucuria cerului pentru întoarcerea omului la Tatăl. Amin.
O, Tată Savaot, umblu suspinând după om ca să-l aduc la Tine, Tată, aşa cum am spus că voi lucra atunci când M-am tras de lângă ucenici şi când le-am spus că merg la Tine ca să-i trag pe toţi la Tine, la Tatăl Meu, ca să fim iarăşi în fericire cu omul, Tată. Iată, îţi cer cu rugă din mijlocul poporului care Ne primeşte ca pe Dumnezeu, şi Te rog din mijlocul lui şi cu el Te rog să împlineşti Scriptura naşterii din nou a lumii. Te rog pentru inimă nouă în om, Tată, că Mi-e dor de dragostea Mea în om, ca să-Ţi aduc înapoi omul, Tată, ca să-l trag la Tine şi să fie omul.
Plânge omul cel zidit de mâna Mea, plânge după tot omul care s-a născut din om, şi se roagă la Tine şi la Mine să-i dau inimă nouă omului de azi, ca să se facă salvator omul cel de azi şi să asculte de Dumnezeu aşa cum ascult Eu de Tine, Tată, că îţi sunt Fiu iubit, iar Tu faci voia Ta prin Mine, fiindcă Eu aşa voiesc şi aşa îţi sunt Fiu iubit. Amin.
– O, Fiule cu duh de copil, Tu eşti Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi cu duh de copil al Meu lucrezi ca şi Mine, iar Tu ai ştiut taina aceasta cerească atunci când ai spus că dacă omul nu se va face copil, nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu, nu va avea în el împărăţia lui Dumnezeu.
Duhul de copil ca şi Duhul Tău, Dumnezeule-copil, aceasta îi doresc Eu, Tatăl, poporului cuvântului venirii Tale după două veacuri când iarăşi vii pe pământ după om pentru ca să-l faci iarăşi pe om după chipul şi asemănarea Noastră, Dumnezeule-copil. Te-am coborât pe pământ şi le-am spus tuturor că eşti Fiul Meu, şi tot aşa le spun şi azi tuturor: El este Fiul Meu, şi întru El Eu sunt şi Eu binevoiesc, iar în El este Duhul Sfânt Mângâietorul, cuvântul Tatălui şi al Fiului pentru naşterea din nou a lumii, căci Eu şi cu Fiul Meu iarăşi lucrăm şi noi le facem pe toate, precum este scris să se împlinească acum, la sfârşit. Amin, amin, amin.
– O, fii ai oamenilor, vă grăieşte Tatăl şi Fiul, Fiul şi Tatăl din mijlocul poporului venirii Domnului pentru facerea din nou a lumii. Lăsaţi-vă chemaţi, lăsaţi-vă aleşi, că vine Domnul pe pământ ca să-i aleagă pe cei credincioşi venirii Lui şi să le dea loc pregătit, ca acolo unde este El, să fiţi şi voi, dar faceţi-vă ucenici ai venirii Mele de la Tatăl la voi şi după voi.
Lăsaţi-vă de duhul acestui veac, căci duhul lumii este duhul cel vrăjmaş lui Dumnezeu şi nimeni nu poate să facă cele ale lui Dumnezeu dacă nu este chemat, ales şi credincios, dacă nu este trimis de Dumnezeu, după ce seamănă cu Dumnezeu unul ca acela. Veniţi la lumină, ieşiţi la lumină, căci viaţa înseamnă Dumnezeu, dar învăţaţi taina vieţii. Postiţi de tot ce este rău şi întunecat şi hrăniţi-vă cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci Eu am spus tuturor că omul nu trăieşte dacă mănâncă numai pâine, ci trăieşte dacă se hrăneşte cu cuvântul cel ieşit din gura lui Dumnezeu. Şi iată masa Mea! Luaţi din ea şi hrăniţi-vă cu duhul vieţii veşnice şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu, plini de har şi de adevăr, închinându-vă Domnului. Pregătiţi-vă viaţa şi hăinuţa ei hrănindu-vă cu Duhul Sfânt Mângâietorul, şi staţi ca unii care aşteaptă pe Stăpânul lor să vină şi să le aducă bucuria veşniciei lor, cerul cel nou şi pământul cel nou pentru cei ce învaţă de la Dumnezeu, aşa cum Eu învăţ de la Tatăl, şi de la El iau şi vă dau. Amin, amin, amin.
Iar tu, poporul Meu Ierusalim, binecuvintează numele Meu de pe creştetul tău şi cinsteşte-L pe Domnul vestindu-I venirea Lui la tine, şi de la tine spre toate neamurile pământului, din cele patru unghiuri, ca să vină ele spre muntele învăţăturii şi să ia şi să se facă fii ai lui Dumnezeu, cu har şi cu adevăr în ei, iar Eu să le fiu lor Dumnezeu. Amin.
Pace ţie, Ierusalime nou! Păstrează-te în hăinuţă nouă. Harul şi adevărul Meu să fie lucrarea ta, ca să lucrăm lucrarea Tatălui şi să vadă neamurile pământului lumina Mea de peste tine, cuvântul Meu care cheamă şi sfinţeşte pe tot cel ce va crede şi se va mântui crezând şi împlinind în el împărăţia Mea.
O, poporul Meu, nu uita să lucrezi peste tine putere pentru Mine, şi să mângâi şi să întăreşti venirea Mea la tine, şi să fii copil al Tatălui Meu, aşa precum sunt Eu. Amin, amin, amin.
05-03-2006
