Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Cu dumnezeiască dragoste, cu duioşie dulce îmi aştern peste pământ glasul cuvântului Meu. De fiecare dată îmi întăresc cărarea, iar puterea Mea se aşează în porţi ca să poată ele ţine cerul pe pământ, căci cerul e greu pe pământ, cu multa lui lucrare din zilele acestea, zilele Fiului Omului. Amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa botez Eu, Domnul, inima celui credincios care se lasă cu totul pentru Mine între fiii oamenilor. Voi petrece în mijlocul tău praznic de Bobotează curând, Ierusalime al Meu de azi, românul Meu popor, că Eu ţi-am spus ţie că numele de român va fi luat de tot cel care se va lăsa prin acest cuvânt al Meu de peste tine înfiat şi crescut şi statornic în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, numele Domnului Dumnezeului tău, Domn şi Stăpân din veci şi până în veci, şi Care vine curând cu veacul cel veşnic ca să-l aşeze pe pământ nou şi să împărăţească în veci după voia Lui. Amin.

Se vor strânge multe suflete la praznic de Bobotează ca să ia din harul cuvântului Meu, care mângâie şi întăreşte inima omului, şi să ducă cu ei apă binecuvântată şi sfinţită, care sfinţeşte toate prin harul Duhului Sfânt, poporul Meu. Astăzi însă Mă aştern cuvânt pe masa ta cu Mine ca să ne amintim de smerenia Mea şi a mamei Mele Fecioara, că ea M-a luat în braţe şi M-a dus, după datina legii lui Israel, M-a dus la templul Domnului ca să fiu tăiat împrejur în trup şi ca să Mă dovedească ea Fiu al poporului Israel în mijlocul căruia am venit de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt născut din Fecioară, precum era scris în prooroci, precum trebuia să vin.

M-au aşteptat apoi la templu după patruzeci de zile Simeon cel bătrân de ani şi Ana proorociţa. Simeon M-a luat din braţele mamei Mele Fecioara şi M-a numit mântuirea Domnului, gătită peste popoare, şi lumină peste neamuri, spre vestirea poporului Israel în mijlocul căruia Eu am răsărit, căci poporul Israel era poporul Domnului pe pământ din pricina părinţilor lui, Avraam, Isaac şi Iacov. M-a luat bătrânul Simeon în braţe la patruzeci de zile de la naşterea Mea şi a văzut cu ochii lui pe Mântuitorul lumii şi a mărturisit împlinirea Scripturii venirii Mele prin mama Fecioară, iar Ana proorociţa a vestit prin duhul proorociei că Eu voi fi spre ridicarea şi spre coborârea multora din Israel. Şi aşa a fost şi atunci, şi aşa este şi acum, căci înţelepciunea celor ce înţeleg este căzută ca şi omul, şi aşa lucrează omul cu ea, şi nu poate să-şi întărească cu ea umilinţa şi credinţa şi să se vindece de duhul îngâmfării în care a căzut omul după ce nu L-a mai iubit pe Dumnezeu cu tot sufletul şi duhul şi inima şi trupul lui.

O, poporul Meu, e zi de praznic a Domnului şi învăţătorului tău Iisus Hristos, şi e zi de serbare de sfinţi, şi am la masă cu tine pe arhiereul Vasile cel Mare, care a dat celor credincioşi Mie domnia cea nefurată, pe cele cereşti, pecetluindu-le peste oameni prin înţelepciunea lui cea de sus, cea plină de dorul cel de sus. El a înţeles cu mare înţelepciune porunca vieţii veşnice, căci sfinţii Mei ştiu cum să-L iubească pe Dumnezeu şi cum să-i iubească pe fiii lui Dumnezeu şi pe oameni.

Când Eu i-am spus lui Israel să-L iubească pe Dumnezeul lui din toată inima lui, din tot sufletul şi cugetul lui, el n-a înţeles această înţelepciune a iubirii cea din Dumnezeu. Când omul îl iubeşte aşa şi nu altfel pe Dumnezeu, numai atunci ştie el cum să-l iubească pe aproapele lui, şi apoi pe el însuşi pentru Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte pentru Dumnezeu cu iubirea lui, acela nu înţelege ce am spus Eu când am spus: «Să iubeşti, Israele, pe Dumnezeu din tot sufletul tău, din toată virtutea ta, din tot cugetul tău şi din toată inima ta, iar pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi». O, nu ştie omul ce înseamnă acest tot pe care Eu i l-am cerut lui pentru iubirea lui de Mine, şi de aceea am venit Eu acum două mii de ani şi am spus: «Cel ce vine după Mine, să se lepede de sine şi, luându-şi crucea, aşa să-Mi urmeze, aşa să fie urmaşul Meu», şi am mai spus că Eu cu aceştia voi fi până la sfârşitul timpului. Amin.

O, poporul Meu, cel ce se leapădă de sine, acela este cel ce Mă iubeşte pe Mine cu înţelepciune spre folosul mântuirii multora aşa cum a făcut bătrânul Simeon şi proorociţa Ana, care au trăit pentru Dumnezeu cu toată fiinţa lor, aşteptându-L ca să-L mărturisească apoi, şi L-au mărturisit, şi au luat rodul şi cununa mântuirii. Sufletul celui ce Mă iubeşte cu toată fiinţa lui, cu totul lui, acela este legat numai de Dumnezeu cu sufletul din el, iar duhul din el mărturiseşte pe Domnul şi se leagă duhovniceşte cu aproapele său pentru Dumnezeu.

Iată, poporul Meu, ce înţelepciune las Eu azi peste tine. Legăturile sufleteşti dintre oameni îi leagă pe oameni de oameni, iar legăturile duhovniceşti dintre oameni îl leagă pe Dumnezeu de oameni, şi pe oameni de Dumnezeu, şi aceasta este înţelepciunea poruncii lui Dumnezeu pentru iubirea dintre om şi Dumnezeu, şi aceasta trebuie să fie pe pământ. Şi va fi. Amin.

O, poporul Meu, te îmbrăţişează sfinţii, fiule. Mare le este dorul când Eu vin cu ei la tine. Le este dor sfinţilor să Mă mărturisească, şi să te mărturisească pe tine şi masa cuvântului Meu din mijlocul tău, la care ei vin şi mărturisesc împlinind ei Scriptura venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii, că unii după alţii vin când Eu vin cu sărbătoare de sfinţi la masa ta. Arhiereul Vasile cel Mare a legat pe oameni de dragostea de Dumnezeu, înţelepţindu-le lor duhul şi sufletul şi cugetul după ce el s-a lepădat de sine şi de lume luându-şi crucea şi iubindu-Mă aşa cum Eu am poruncit celui ce voieşte să Mă urmeze pe pământ şi să fie urmaşul Meu şi moştenitor al împărăţiei Mele în el. Aşa lucrează el şi dintre cei cereşti, căci sfinţii au înţelepciunea Mea, iar ea este duh iubitor de oameni, duh care îi învaţă pe oameni harurile mântuirii luându-Mă pe Mine Mântuitor al lor.

E zi de sărbătoare de sfinţi, şi te mărturisesc sfinţii, poporul Meu, iar Eu rostesc binecuvântare pentru lucrarea lor cea din cer. Amin, amin, amin.

– Eu, Doamne mare, Te mărturisesc Arhiereul Tatălui Savaot, Arhiereu din veac şi până peste toţi vecii după rânduiala lui Melchisedec, după planul cel tainic al Tatălui. Sunt cu ceata de arhierei la masa cuvântului Tău în mijlocul poporului Tău. Mă mângâi în venirea Ta cu sfinţii, şi binecuvintez prin mâna Ta şi prin mâna mea pe cei unşi ai Tăi din vremea aceasta, şi pe care vremea aceasta nu-i cunoaşte ai Tăi precum nici pe Tine nu Te-a cunoscut vremea aceea când ai stat pe pământ cu oamenii lucrând lucrarea cea tainică a Tatălui, Care Te-a născut din El din vecii, şi apoi din mamă Fecioară la plinirea vremii când Tu ai venit şi Te-ai născut copil ca să-l chemi pe tot omul să iubească taina de copil şi s-o îmbrăţişeze, ca să poată omul să fie copilul Tatălui precum Tu ai fost şi eşti.

îţi binecuvintez poporul cu binecuvântările Tale şi îi spun că sunt astăzi în cuvânt peste el cu arhiereul care a stat pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei, căci el este mărturisitor din cer pentru lucrarea cuvântului Tău, pe care acum o vede şi o cunoaşte în toată slava ei.

Dar acum dăm odihnă porţilor Tale, iar poporului îi lăsăm duhul sărbătorii Tale şi sărbătorii mele, iar apoi, iarăşi lăsăm în cartea Ta cuvântul Tău şi al sfinţilor Tăi şi al mărturisitorului Tău care are acum trecerea prin Tine să grăiască peste biserica de pe pământ, şi pe care dă s-o ajungă lovitura pietrei pe care ea a aruncat-o în lucrarea cuvântului Tău şi a fiilor ei care stau de-a dreapta Ta.

Binecuvântată să fie ziua de praznic a Domnului Dumnezeului tău şi a sfinţilor Lui, popor al venirii Domnului. Şi iarăşi vei fi îmbrăţişat în cuvânt pentru cartea cea de azi. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, iubesc duhul mărturisirii şi Mă măresc în sfinţii Mei, şi iau, şi dau, ca să aibă ei harurile mărturisirii, că pe pământ nimeni nu poate să creadă fără de mărturisirea sfinţilor Mei. Şi iarăşi ne vom aşeza, copii veghetori, ca să aşternem în cartea cea de azi tot cuvântul ei. Amin, amin, amin.

Am stat cu voi şi cu sfinţii Mei în duh de praznic ceresc, şi vă voiesc cu mult lucru duhovnicesc între voi şi Mine, şi pe toţi vă voiesc aşa, copii ai venirii Mele. Guriţele voastre să se sfinţească mult, mărturisind slava Mea cu voi, iubirea Mea de peste voi, viaţa voastră care să crească în Mine, după cum învăţaţi mereu, mereu şi tot mai mult să staţi cu ea în Mine, şi unii pe alţii să vă sprijiniţi, unii altora să vă daţi creştere, şi cu duh dulce şi ceresc să vă hrăniţi, căci firea omului nu e bună între om şi om, dar Duhul Cel ceresc îl creşte pe Domnul între fraţii cei de un sânge cu El, şi le sfinţeşte tot înlăuntrul lor: şi gura lor, şi cuvintele lor, şi tot ce-i înconjoară pe ei de jur împrejur. Amin.

Am spus vouă că Mă mărturisesc sfinţii, fiilor, numindu-Mă copilul Tatălui, ca să fiţi şi voi ca Mine. Arhiereul Vasile cel Mare, cu duhul milei lui, are în ceata de arhierei veniţi cu el în venirea Mea pe cel ce mărturiseşte că a stat mai bine de şapte ani pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei, iar după încă aproape şapte ani, iarăşi, de când i-am luat scaunul pentru că n-a îmbrăţişat lucrarea cuvântului Meu şi pe voi, el vă mărturiseşte dintre cei cereşti arhierei că sunteţi poporul Domnului, purtând de la Mine peste voi taina descoperirii fiilor lui Dumnezeu, aşteptaţi de toată făptura de când Eu am întocmit cerul şi pământul şi pe om, iar omul apoi a zguduit de la locul ei toată facerea Mea, căci s-a semeţit în el, şi nu s-a umilit sub mâna şi sub iubirea Creatorului său.

Dau glas arhiereului cel venit în venirea Mea cu sfinţii în ziua pomenirii sfântului Meu, arhiereul Vasile cel Mare, care are acum mărturisitor lângă el pe cel ce a stat mare pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei, şi iată, îl aşează cu binecuvântare arhierească mărturisitor acum, căci biserica din care el a venit la cer se clatină cu putere mare de pe temelii, căci vai cetăţii pe care oamenii o zidesc pe nisip şi nu pune şi nu păstrează ca temelie a ei sfinţenia, barca de salvare pe care Eu am aşezat-o ca să fie pe pământ când am venit acum două mii de ani ca să aşez între oameni credinţa cea de sus, din cer, şi împărăţia ei. Amin, amin, amin.

– Credinţa cea din cer, Dumnezeule, Doamne al poporului Tău de azi, fiul cel mic al neamului român, o, nu este în biserica din lume credinţa cea din cer. Credinţa cea din cer, când ea este în biserica cea de un nume cu Tine, eu o asemăn cu apa cea sfântă în care peştii din ea nu mor niciodată, Doamne Care m-ai miluit de m-ai luat de pe pământ ca să mă pomeneşti în cer prin guriţele fiilor Tăi de la Pucioasa, cetatea pe care Tu Ţi-ai aşezat munte înalt de pe care rosteşti legile facerii din nou a lumii, după dreptatea Ta.

Cu duh de umilinţă cerească mă fac mare în cuvânt peste biserica neamului român, care ar fi trebuit să asculte numai şi numai de Tine dacă Tu ai ieşit cu apa cea vie a râului vieţii ca să adăpi cu ea pământul, iar el să se facă nou prin apa spălării, prin focul Duhului Sfânt, glasul gurii Tale care se face râu din cer, căci cincizeci de ani ai cuvântat din cer pe vatra poporului român. Dau cei străini de acest pământ român să-l ia ei, pentru slava Ta de peste el, pentru cuvântul venirii Tale cu bucuria cerului pe pământ. Dar altfel va fi decât caută omul fărădelegii să lucreze în ascuns peste planul Tău care este purtat în mâna Ta, şi prin care numai Tu vei birui.

Iată, Doamne, cei ce lovesc în această piatră se sfărâmă în ea, iar pe cei peste care ea cade, aceia se fac puzderii, după cum au scris proorocii Tăi prin Scripturi. Eu le amintesc acum, după ce am păşit în al şaptelea an de la plecarea mea de pe pământ pentru necredinţa mea care atât de greu m-a pedepsit apoi pe pământ, şi le spun la toţi cei ce se numesc pe ei înşişi şi unii pe alţii arhierei şi preoţi ai bisericii Tale, dar sunt săraci de Tine aşa cum am fost eu, săraci de credinţă şi de sfinţenie fără de care nimeni nu vede şi nu este cu Domnul, le spun că duhul mărturisirii Tale prin fiii poporului Tău cuvânt peste ei, le dă acum de veste că cele vechi trec cu trosnet, şi rămâne ceea ce Tu ai aşezat pe pământ biserică sfântă, Biserica Noul Ierusalim, şi ea va fi mare precum Tu eşti, iar ceea ce aşezi Tu este al Tău, precum ceea ce oamenii dau să aşeze în numele Tău, acelea trec cu trosnet, precum este scris în Scripturi. Amin.

Voi, cei ce încă vă credeţi mari cu Dumnezeu între oameni; voi, arhierei între români, veni-va vremea, şi a şi venit, să vedeţi zilele Domnului, căci le-aţi făcut să vină peste voi, prin lăcomia voastră de slavă deşartă pe care şi eu am căutat-o pe pământ, căci scrie în Scripturi: «gelozia e şi decât iadul mai groaznică, precum iubirea e mai tare ca moartea». Aşa l-am gelozit eu pe arhiereul Irineu, prin care Domnul a aşezat la înălţime biserica Sa de nou Ierusalim în mijlocul neamului român, iar voi acum îl ţineţi pe acesta ascuns, pedepsit, înjosit. Dar vine vremea cea pentru voi, aşa cum a venit şi pentru fraţii lui Iosif cel alungat din casa tatălui său de către fraţii lui, iar el răbdând prin iubire, Domnul l-a ridicat, şi a fost el salvator pentru neamul lui Israel până ce Domnul prin mâna Lui aşezată pe creştetul proorocului Moise a scos casa lui Israel din robia străinilor.

Iată ce ruşine cade peste voi! Batjocură şi dezbinare, necredinţă şi lipsa temerii de Dumnezeu, îngâmfare şi ruşine, aceste feluri de lucrări se văd între voi, arhierei şi preoţi cu nume de români. Nu voiţi să credeţi că numele de român va rămâne numai pentru sfinţi şi pentru cei ce se vor sfinţi pentru Domnul, nu pentru oameni, dar veţi crede văzând cumpăna aceasta în mâna lui Dumnezeu. Mărturisesc mărturie adevărată dintre arhiereii cei sfinţi pe pământ şi în cer, căci cei ce au fost arhiereii Domnului pe pământ, au fost cei sfinţi, nu cei păcătoşi.

Eu mărturisesc vouă dintre cei din cer, căci am fost miluit cu mare milă, pentru stăruinţa rugăciunilor şi a jertfelor inimilor poporului Domnului, de la Pucioasa, şi vă spun că nu este pace fără Domnul. Ca şi proorocia cea din Scripturi vă spun şi eu citând din ea: «Nu este pace fără Domnul» şi nu va fi, căci voi aţi stricat de tot toate legile Domnului, precum şi eu le-am stricat, şi am fost tăiat şi aruncat în focul suferinţei, şi din foc strigam aşa, şi cu pocăinţă strigam: «Mâhnit e duhul în mine, şi inima mea stă încremenită înlăuntrul meu, că făcutu-m-ai să locuiesc în întuneric, ca şi morţii cei din veac, dar tind către Tine mâinile mele şi sufletul meu; degrab auzi-mă şi fă să aud mila Ta, că spre Tine nădăjduieşte sufletul meu, Doamne».

O, oameni ai bisericii de pe vatra poporului român! Toţi cei care n-au iubit şi n-au împlinit cuvântul cel de azi al Domnului, Care Şi-a aşezat munte înalt de pe care cuvintează, aceştia au căzut toţi, în fel şi chip, în sabia mâniei Domnului. Eu, din ceata arhiereilor cei sfinţi pe pământ şi în cer, şi care m-au luat, în zi de praznic sfânt, mărturisitor peste voi acum când voi lucraţi război grăbind ziua mâniei Domnului peste casa voastră, eu vă amintesc cuvântul Scripturii care spune: «Nu este pace fără Domnul».

Faceţi pace între voi şi Dumnezeu, că aveţi rugător cu Duhul Sfânt în el şi cu trecere la Domnul pe arhiereul cel ales de El, şi care şi pentru mine a mijlocit ca să fiu curăţit şi iertat prin biserica Lui cea de nou Ierusalim. Faceţi pace între voi şi Domnul dacă voiţi să nu vedeţi căzând peste voi foc şi pucioasă, ziua mâniei Domnului.

Eu am mărturisit din cer peste voi şi v-am grăit vouă acum că nu este pace fără Domnul. Amin, amin, amin.

– Iar eu, sărbătoritul cel de azi între ceata cea din cer a arhiereilor Tăi, Te slăvesc pe pământ cu lucrare din cer, după cum am şi făcut, căci noi, sfinţii Tăi, suntem miloşi ca Tine, Doamne, şi aşteptăm învierea celor ce vor rosti apoi morţilor din morminte să se scoale şi să stea pe picioarele lor, căci glasul Tău se aude în mormintele lor. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul celor sfinţi, Mă fac cunoscut pe pământ prin duhul mărturisirii, duhul care lucrează mărturisind din cer şi de pe pământ. Iar tu să stai de-a pururi în întâmpinarea Mea când vin, că iată, tu eşti unealta Mea, cheia cu care Eu închid şi deschid, poporul Meu. închid gura celor ce hulesc, şi o deschid pe cea care mărturiseşte, şi iată, Eu sunt Cel ce închid şi deschid, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi adevărat este cuvântul Scripturii care grăieşte şi spune: «Nu este pace fără Domnul». Amin, amin, amin.