îmi întăresc cărarea venirii Mele la tine, poporul Meu, căci tu eşti casa Mea de venire, şi de la tine Eu merg cu cuvântul peste pământ şi Mă slăvesc venind chiar dacă sunt, chiar dacă nu sunt aşteptat să vin, dar Scripturile cele pentru acum îşi aşteaptă împlinirea, precum sfinţii cerului le aşteaptă cerându-le peste pământ pentru slava Mea prin care ei vin odată cu Mine, şi pentru bucuria proorocilor care au vestit acest timp, şi apoi veacul cel fără de sfârşit pentru cei ce au iubit cerul pe pământ şi faţa Mea şi slava Mea cu ei.
O, poporul Meu, cobor la fântâna Duhului Sfânt, cobor la tine ca să Mă slăvesc în cuvânt, că am sfinţii cu Mine, căci bucuria lor este cuvântul Meu, masa Mea cerească în mijlocul tău, şi este cuvântul tău lângă al Meu, căci tu eşti cu trupul, şi cu tine pun masă, şi cu tine pot Eu această împlinire pe care au văzut-o de departe părinţii lui Israel şi toţi proorocii şi sfinţii şi toată lumea îngerilor cei fără de trup, şi care tânjesc cu nestăvilit dor după trupuri cereşti pe pământ, ca să poată ei împlini prin cei ce iubesc slava Mea Scripturile veacului împărăţiei sfinţilor, poporul Meu. Eu, Domnul, te pregătesc pe tine pentru mare sfinţenie. Te pregătesc mereu şi te îndemn mereu prin cei ce au de la Mine peste tine lucrarea îndemnării, şi mereu te aşez la masa slavei Mele, şi te hrănesc cu venirea Mea, că aceasta înseamnă cuvântul Meu de peste tine, iar tu să stai în duhul cuvântului Meu, căci Duhul Sfânt este acest cuvânt, şi este promis de Mine ca să vină încă pe când nu Mă dădusem cu trupul ca plată pentru răscumpărarea vieţii veşnice a omului pierdut din Tatăl şi din Mine. Plângând am rămas Eu şi cu Tatăl după ce Ne-am pierdut odihna, după ce omul Ne-a strivit-o, după ce el s-a smuls din Noi. Plângând şi fără casă am rămas, suspinând după om cu milă şi cu dor în el după odihna lui Dumnezeu, iar sfinţii şi mucenicii Ne-au simţit durerea, Ne-au auzit mereu suspinul îndurerat, şi au vestit mereu lumii că Dumnezeu este slava cea pierdută de om, cea strivită sub om, şi Ne-au dat sfinţii stat în ei, locaş şi odihnă în ei, şi biruinţa Noastră pentru cei ce au uitat şi uită de Noi, Cei ce am făcut lumina şi cerul şi pământul şi pe om, prin înţelepciunea sfatului, poporul Meu.
Iată, sunt cu tine în sărbătoare de cuvânt, iar sfinţii şi toate oştile cereşti s-au adunat din zori la fântâna Duhului Sfânt, care are peste ea aşezat de Noi pe tămăduitorul Pantelimon, ca să lucreze el, cu harul Duhului Sfânt şi cu darul lui cel de sfânt vindecător, putere peste tine, duh de sfinţenie, care tămăduieşte în om orice neputinţă şi aşează în locul ei slava lucrărilor Mele cereşti ca să fie împărţite pe pământ, că vreau să aşez pe pământ slava venirii Mele şi lucrările ei, poporul Meu, dar să iubeşti ascultarea aceasta, şi în toată vremea să împleteşti mişcarea trupului tău cu mişcarea trupului Meu, căci suntem uniţi într-un singur trup ca să le lucrăm pe pământ pe toate cele care aşteaptă să fie spre odihna cu tine a sfinţilor, că nimeni nu te cunoaşte pe tine pe pământ mai mult decât sfinţii Mei, care ştiu despre vremea aceasta şi despre fiii lui Dumnezeu, care le vor da sfinţii putere să lucreze peste pământ slava venirii Mele cu ei, şi odihna a toate câte au fost la început mângâierea lui Dumnezeu Făcătorul. Amin, amin, amin.
– Pe firul cel de Duh Sfânt al cuvântului venirii Tale, Doamne al sfinţilor, eu, mucenicul Pantelimon, Te mărturisesc din mijlocul poporului Tău de azi, că Tu eşti odihna noastră în cer aşa cum ai fost pe pământ după ce Tu ne-ai cuprins în slava Ta cea nevăzută de ochii cei omeneşti, dar lucrătoare înaintea oamenilor prin puterea semnelor Duhului Sfânt, Călăuzitorul celor ce Te îmbrăţişează cu fiinţa lor, făcându-se un trup cu Tine înaintea celor necredincioşi care nu ştiu de Dumnezeu în cer şi pe pământ, nu ştiu din pricina duhului semeţiei care a căzut peste oameni odată cu durerea pe care Ţi-a făcut-o omul cel zidit de Tine când după ce nu Te-a ascultat, Te-a depărtat de el şi s-a lăsat pribeag de Tine, iar pe Tine, pribeag de el. Aceasta este şi durerea sfinţilor Tăi, care au fost atinşi de căldura Duhului Sfânt, Cel ce Se vesteşte între oameni prin purtătorii Tăi în care Te-ai putut înălţa şi arăta, căci fără propovăduire nu se pot întoarce oamenii la Dumnezeu, Care este viaţa şi lumina oamenilor, Doamne.
în ziua mea de serbare între sfinţi, şi eu Te propovăduiesc oamenilor, şi le spun că a venit pe pământ Scriptura venirii Tale cu sfinţii în zeci de mii, şi Te rog, din ceata sfinţilor mucenici, atinge-Te de ochii necredincioşilor şi ia-le cu milă pâcla de pe ochi şi fă-i să vadă slava Ta şi mişcă inimile lor prin această adiere lină a Duhului Sfânt, Care Se face gura Ta peste pământ în mijlocul poporului Tău cel din români care a crezut prin darul Tău că Tu ai venit să lucrezi, căci oamenii au stricat legea Ta de peste ei, Doamne.
O, popor al şoaptei cea lină care te învăluie în ea spre ocrotirea ta cea de la Domnul! O, popor de fii ai Domnului, tu să nu uiţi de toată făptura care a aşteptat această Scriptură, şi să te aşezi cu toată puterea ta, pe care o iei mereu din Domnul, şi să faci numai lucrările Lui peste pământ, numai slava Lui, şi să fii cuminte ca Fiul Tatălui nostru Dumnezeu, Care a ascultat de Tata şi de mama Lui în cer şi pe pământ, pe pământ şi în cer, învăţându-i pe toţi credincioşii să nu aibă nimic şi pe nimeni pe pământ decât pe Dumnezeu şi ascultarea de El, ca să poată Domnul să vă aibă ucenici pentru lucrările Lui. Uitaţi-vă în viaţa mea pe cine am ascultat eu, cu cine am petrecut eu, cum m-am rupt eu din slava lumii şi a celor ce mă ţineau în robia lor şi cum L-am avut apoi de Tată pe Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt învăţătorul, Care sălăşluieşte în sfinţi pentru naşterea sfinţilor. Vă învăţ să vă cunoaşteţi calea şi să staţi pe ea, şi să nu vi se pară lucru uşor să staţi pe ea, că pe ea nu se stă în voile voastre, ci se stă în cuvântul lui Dumnezeu, necălcat prin nimic, ca să fiţi voi ucenici ai Fiului lui Dumnezeu, Care ascultă de Tatăl şi nimic de la El nu face, că altfel n-ar fi El Dumnezeul a toate cele date Lui spre lucru de la Tatăl. O, îl doare pe Tatăl când vă vede că nu ştiţi încă desăvârşit mersul pe calea cea fără de clătinare, calea cea plină cu îngeri şi cu sfinţi, care vă sunt tată şi mamă, fraţi şi ţară şi neam. Vă aşteaptă Domnul să fiţi desăvârşiţi ucenici care nu se uită înapoi dacă El v-a scos din moarte şi v-a făcut ai Lui ca să fiţi ai luminii, ai vieţii, care este numai înainte pe calea ei, şi nici un pas înapoi, căci Domnul v-a spus vouă cuvânt că numai Avraam va rămâne împărăţie a Sa, fiindcă el a rămas numai înaintea Domnului, iar ochii lui aveau în ei pe Duhul Sfânt, şi îl iubea şi îl cunoştea cu toată puterea credinţei lui statornice, căci Avraam a fost cel ce a împlinit pe Dumnezeu în el, iubindu-L din toată inima şi cugetul şi sufletul şi râvna, neuitându-se înapoi, şi a rămas cel viu în care şi-au făcut sălaş toţi cei care L-au odihnit pe Domnul în ei ca şi Avraam, cel care a ştiut să asculte şi apoi să creadă.
O, popor aşteptat de sfinţi, mai întâi este ascultarea, şi apoi credinţa şi puterea ei, căci credinţa nu este prin vedere, ci prin putere în Duhul Sfânt, Care ştie să poată în om dacă omul are ascultare pentru credinţă.
O, popor mic, toţi sfinţii te privesc şi mereu te privesc. Priveşte-i şi tu şi ascultă-L pe Domnul şi numai cu El să stai, că nu mai este loc binecuvântat pentru tine decât ce este al Domnului şi al tău, şi să ai grijă mare de pământul binecuvântărilor Lui, şi să stai în curţile Lui, şi în ele să lucrezi lucrările Lui, ca să curgă de la Domnul peste tine binecuvântările cerului şi putere pentru ascultare şi pentru credinţă şi, iarăşi, putere ca să vezi cuvântul Lui şi împlinirea lui în mijlocul tău şi, iarăşi, înţelepciune pentru aceste lucrări şi vederi, căci are Domnul în mijlocul tău putere gata să se facă lucrătoare peste tine, dar roagă-te să ai de la Domnul duhul ascultării şi al cunoaşterii, Duhul lui Hristos, Care ascultă de Tatăl, Duhul Sfânt, Mângâietorul Domnului, cu Care să-L mângâi pe Domnul, popor al tainei venirii Domnului.
Noi, sfinţii cerului, care am iubit mai presus de puterea noastră pe Domnul, aşa îţi hărăzim ţie, poporule al tainelor cereşti, şi să doreşti să le cunoşti, şi apoi să le poţi lucra, şi să te găsească Domnul mereu, mereu aşa, şi să poată pentru toată făptura prin tine, şi să se aşeze pe pământ ceea ce a fost la început când Domnul era în om prin smerenia omului. Amin, amin, amin.
– O, sfinţi iubiţi care Mi-aţi preamărit iubirea pentru care voi aţi fost iubiţii Mei! Stăruiţi cu puterea iubirii cereşti şi daţi poporului Meu puterea Duhului Sfânt în Care voi aţi stat ruşinând pe cei fără de Dumnezeu pe pământ. Vă poruncesc vouă, cu iubire să staţi pe pământ în mijlocul poporului Meu şi să-l ajutaţi mereu pe cale, ca să cunoască el calea aceasta aşa cum aţi cunoscut-o voi lepădându-vă de tot ce nu este pe ea: de lume, de slava din ea, de părinţi şi de fraţi, de voia voastră, de înţelepciunea voastră cea din fire, căci aşa aţi putut să scăpaţi voi de tot ce este străin de calea Mea cu sfinţi pe ea, şi care se deosebesc pentru Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, te-aş învăţa mai cu adâncime, şi mereu privesc la tine dimpreună cu sfinţii Mei ca să pot să-ţi cer atât cât îmi trebuie de mult pentru puterea Mea în tine, cu care să-Mi slujeşti pentru aşezarea pe pământ a celor mai adânci taine care stau în Mine să iasă şi să se împlinească pe pământ, că vine vremea să fiu numai Eu cu tine, ca să pot lucra binele omului, şi Eu te aştept să fii numai cu Mine, poporul Meu, şi nimic pe pământ şi în om să nu fie să poată să te atragă vreo clipă de pe calea venirii Mele la tine pentru slava Mea, care aşteaptă să biruiască lumea, şi pentru slava ta lângă Mine prin ascultarea ta, prin statul tău lângă Mine mereu şi în Mine mereu, şi apoi prin credinţa ta cea lucrătoare din ascultare, că mult poate credinţa celui drept, prin ascultare cu lumină, căci Eu umblu mereu prin Tatăl şi nu prin Mine, dar nu cu înţelepciunea ta trebuie să pricepi tu această umblare a Mea şi apoi a ta ca şi a Mea, ci trebuie să ai pricepere de la Duhul Sfânt, şi prin orânduiala Lui cea cu lucrare în mijlocul tău, uitându-te în Mine ca să vezi cum Mă fac Eu voia Tatălui ca să Mă dau pildă ţie şi să putem lucra la fel şi să ne facem limanul celor ce se mântuiesc, şi care vor vedea calea ca să vină pe ea şi să-i cunoască taina şi puterea ei şi mângâierea ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
09-08-2005
