Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului

în prag de zi de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară Mă aştern cu masă de cuvânt înaintea ta, poporul Meu, şi grăiesc peste tine în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi strâng sfinţii şi îngerii la masa Mea cu tine, şi Mă rog Tatălui în mijlocul tău, Mă rog să facem milă peste pământ, peste neamul român, şi să se tragă ploaia cea multă, să se întoarcă în cămările ei, dar Tatăl şi cu Mine dorim milă de la om, milă pentru Dumnezeu, pocăinţă şi întoarcere la iubire pentru Dumnezeu, ca să Se milostivească Dumnezeu de pământul binecuvântării cea de la sfârşit de timp, că Eu voiesc să vin cu plată scumpă pentru cei credincioşi şi drepţi şi să-Mi desfac desăvârşit taina vieţii, cerul cel nou şi pământul cel nou, fiindcă am făgăduit aşa. Amin.

O, Tată, Mă rog Ţie cu cei rugători, cu poporul Nostru Mă rog. Hai să strângem ploaia cea multă, că e multă, Tată. Hai să fim miloşi, că avem spre Noi copii rugători pentru Noi, şi pentru ei, şi pentru pământul român, şi pentru cerul cel nou şi pământul cel nou, şi hai, Tată, să dăm omului duh nou, inimă nouă, dor de cer pe pământ, Tată, ca să fie precum în cer pe pământ. Amin.

Hai, mamă, ridică mâinile spre rugăciune, ridică cerul de sfinţi şi de îngeri şi hai să facem rugăciune pe pământ cu poporul cuvântului Meu, să-i spunem ploii cea multă să se tragă în cămările ei şi să fie cuminte, că e prea multă apă din cer pe pământ. Hai să răzbatem cu cuvântul peste oameni şi să-i trezim la viaţă cerească înaintea lui Dumnezeu, că duhul lumesc este prea înşelător şi nu-i dă omului răgaz să-şi vină în fire, să alerge spre scăpare, spre mângâiere pentru Dumnezeu, că e durut Dumnezeu de la om, mamă. Suntem în prag de zi de sărbătoare pentru amintirea zilei de naştere a ta între oameni, căci te-ai născut pe pământ prin porunca lui Dumnezeu şi ai crescut cuminte, şi ai iubit aşteptând venirea Mea pe pământ, şi apoi tu ai născut pe Dumnezeu trup de om, că Eu aşa a trebuit să cobor din cer şi să vin după om ca să-l atrag spre Tatăl, aşa cum am făgăduit că voi lucra după ce iarăşi Mă voi întoarce în Tatăl, prin moarte şi prin înviere şi prin aşezare iarăşi în Tatăl.

îmi amintesc, în mijlocul poporului Meu, de ziua naşterii tale între oameni, mama Mea, naştere venită din cer, de la Tatăl, tainică minune pe pământ, căci dacă Dumnezeu n-ar lucra în taină tainele Lui, oamenii nu le-ar putea pricepe şi nu le-ar primi şi nu le-ar purta apoi spre cer, mamă. E mare întunericul din om, căci duhul lumii se luptă pe pământ cu omul prin mândria din om, şi plânge Dumnezeu între sfinţi, şi lucrează durere peste om, ca să-l trezească din nepăsare şi să-L cheme pe Dumnezeu pe pământ şi să se lase omul biruit de Dumnezeu, mântuit de pierzare şi cu dor de veşnicie, căci dorul de Dumnezeu îl va mântui pe om de moarte, iar Eu voi suna învierea morţilor şi voi da înapoi celor vii nestricăciunea, dar îi rog pe oameni pentru ea, ca s-o caute în ei şi s-o trezească şi s-o iubească şi să-Mi dea viaţă în ei, iar Eu să înnoiesc lumea, aşa cum am de lucrat acum, mamă.

– O, ce lucrare dulce este cuvântul Tău, Mântuitorule Doamne, copil al Tatălui şi al meu! M-am născut pe pământ ca să Te cobor pe Tine din Tatăl la om, ca să Te nasc prunc şi să Te cresc cu dor şi să Te dau omului de Mântuitor. Smerită şi plânsă mi-a fost viaţa, de durerea mea cea pentru Tine şi pentru om, şi n-a putut şi nu poate omul pricepe cât de măreaţă a fost şi este venirea Ta pentru salvarea lui. Grăiesc cu Tine, şi Tu, cu mine, şi apoi ne împart la oameni copiii cei împărţitori de Dumnezeu, că e vremea să-l strigăm pe om până ne va auzi, Fiule Doamne. O, nu se mai poate omul întoarce spre adevărul vieţii, dar eu Te rog acum, în ziua mea de serbare din mijlocul poporului Tău, dă-i omului duh nou, dă-i simţire cerească, dă-i putere să Te primească şi să se aplece să ia din izvorul cuvântului Tău, căci omul mare piere, iar cel mic înviază prin smerenie şi prin iubire ca a Ta, Doamne milos pentru om.

O, popor al venirii Fiului meu, uită-te în viaţa mea şi ia-mă în ajutor, ca să te fac eu ajutor Fiului meu, Care vine cu tot cerul la tine, ca să-L ajuţi şi tu, că eu cu mare milă, cu fără de sfârşit iubire L-am sprijinit pe calea Lui spre oameni ca să-i atragă la Tatăl, şi tot aşa îi spunem şi azi, ca să aducă cerul pe pământ la tine, şi tu să-l primeşti şi să-l descoperi oamenilor, şi să-L ajuţi pe Dumnezeu în durerea Lui după om, şi să-I ceri înlăcrimat, să-I ceri să-Şi desfacă taina venirii Lui la tine ca să vadă oamenii de pe pământ slava izvorului cel din mijlocul tău, pe Fiul meu Cuvântul, pe Domnul întru a doua Sa venire la oameni, că aşa este scris în Scripturile Lui, să vină iar este scris.

O, fii ai Fiului meu, plânge cerul peste pământ. Vine apă multă din cer pe pământ. Hai să ridicăm rugă de iertare pentru neamul român ca să-i fie luminată calea lui spre Dumnezeu. Hai să lucrezi după cum îţi este ţie scrisă lucrarea ta cu Dumnezeu, popor aşteptat de sfinţi. Suspină sfinţii după tine ca să te aşezi cale a lor spre om, ca să te faci tot mai dulce purtător de Dumnezeu şi de sfinţi spre oameni, popor al aşteptării cea de sus. Viaţa trupului meu a ars de dor ca să-L ajut pe Dumnezeu spre om, iar tu trebuie să arzi de şapte ori mai mult, că tot neamul omenesc, de la începutul omului şi până azi, se uită după tine ca să-i rosteşti învierea, şi apoi el te va mărturisi, şi se va îmbrăţişa cerul cu pământul şi se vor face noi, căci iubirea este Domnul, şi este puterea Domnului, iar mila Lui biruieşte judecata, şi va deschide ochii omului, şi tu va fi să ştii să dai la tot omul lumina cea de sus, care te creşte pe tine ca să-L poţi face cunoscut pe Dumnezeu pe pământ, popor ales din lume.

Iată, grăind cu tine, a tăcut ploaia. îţi dau îndemn de rugăciune în toate câte trebuie să vină sau să nu vină peste pământ, popor al venirii Domnului. Rugăciunea e viaţă dulce între tine şi Domnul, e mângâiere, e putere, e împlinire. Ai grijă să fii veghetor, popor rugător spre Dumnezeu. în toată vremea să ai grijă să fie Dumnezeu pe pământ cu tine şi să poată pentru tine şi prin tine peste pământ.

îi rog pe oameni să înveţe dorul cel mângâietor în dureri şi în bucurii, dor de Dumnezeu, dor de cer pe pământ. îi rog să înveţe rugăciunea cea cu folos, nu cea pentru cele pieritoare pe pământ. Iar duhului lumii, duhului potrivnic lui Dumnezeu şi sufletului omului, îi spun să ia aminte la Scriptura care îi profeţeşte sfârşitul, şi să se dea din calea oamenilor, că oamenii trebuie să-L primească pe Dumnezeu şi să-I dea Lui toată slava, toată iubirea şi viaţa lor, ca să vină apoi învierea celor vii şi a celor din morminte, că aproape este biruinţa zilei Domnului, cerul cel nou şi pământul cel nou, şi adevărată este această Scriptură, şi ea se va împlini şi apoi va dăinui. Amin.

O, Fiule Doamne, aşa cum pe toate le-ai zidit, Tu iarăşi eşti ziditor a toate câte vor rămâne, dar să nu uiţi de milă pentru om, şi să-i dai lui duh înţelept, cu care să poată birui duhul lumii, Doamne. Ai grijă, cu dor Te rog să iei de pe pământ duhul lumesc şi să aşezi în oameni dorul de Tine, dorul de cer pe pământ, că omul nu poate birui, Doamne Fiule. Tu eşti începutul învierii. înviază Tu în om şi fă-l să dorească după izvorul Tău, după glasul Tău, care grăieşte peste pământul român, ca iarăşi să se facă prin cuvânt lumea şi faţa Ta peste ea, Fiule al meu. De două mii de ani aşteptăm în mare taină. Aşteaptă sfinţii să intre Duhul cuvântului Tău în oameni şi să se nască în ei dor sfânt, dor de cer pe pământ, ca să vii cu sfinţii Tăi între oameni, căci împărăţia Ta e fără de sfârşit, Fiule scump. Tot cuvântul meu pune-l înaintea Ta şi dă-i putere de împlinire, că Tu mereu m-ai ascultat, mereu mă asculţi cu fiască iubire, şi cu cerească putere mă mângâi, mângâindu-Te cu rugăciunea mea şi cu puterea Ta prin ea.

îi dau poporului Tău din duhul meu, care se roagă mereu înaintea Ta. Duhul rugăciunii împlinitoare să se coboare peste el, dar să înveţe poporul Tău, uitându-se în viaţa mea, luând din lumina ei, din puterea ei, care este iubirea de Tine, dorul de om nou înaintea Ta, ca să ai mângâiere în durere, şi putere să ai prin rugăciunea poporului Tău, adusă înaintea Ta, Doamne Fiule. S-a făcut rană în mine dorul de împărăţie a Ta în om. Sunt mama rugăciunii către Tine, aşa cum eşti Tu Fiul rugăciunii către Tatăl. Binecuvintează rugăciunea acestei zile în mijlocul poporului Tău, că e durere peste pământ, e trist pe pământ, e ploaie multă, Doamne, şi trebuie soare pe pământ, trebuie să fii lumină a oamenilor, Doamne, iar ei să vadă şi să ştie taina luminii şi să Te ia de lumină a lor, Dumnezeule tainic.

E sărbătoare de naştere a mea, iar eu Te rog pentru naşterea din cer a omului, şi dă-i iubire poporului Tău, ca să poată împlini Ţie tot ceea ce Tu îi ceri, Doamne. Iubirea mea de mamă a Ta e cea mai mare iubire, iar eu o dăruiesc îndoit poporului Tău, ca să Ţi-o dea Ţie din mine, să aibă el iubire mare, şi cu umilinţă să stea cu ea înaintea Ta şi să poată prin ea pentru Tine şi pentru om, Fiule scump.

Hai, popor al Fiului meu, Care vine la tine, hai să fim iubirea care va naşte iarăşi lumea, dar nu uita să înveţi mereu din umilinţa mea puterea cea pentru Dumnezeu. Amin, amin, amin.