Să ne mângâiem unii pe alţii în lacrimi şi dureri, să ne mângâiem cu bucurii, copii ai coborârii Mele de la Tatăl la voi, iar voi mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul cuvântului Meu şi daţi-i ce vă dau Eu, că vă am între Mine şi poporul Meu cale a Mea spre el şi cale a lui spre Mine, iar Tatăl este în Mine în toată clipa şi Mă slăveşte Tatăl ca pe Fiul Său, Cel Care a călcat cu moartea pe moarte şi a dat viaţă celor ce iubesc viaţa, şi a dat ridicare şi bucurie celor ce aşteaptă răscumpărarea lor. Amin.
Cu pace dulce îmbrăţişez toate clipele Mele cu voi şi ale voastre cu Mine, şi mult de tot voiesc să vă mângâi sub greul crucii venirii Mele cuvânt pe pământ. Intru cuvânt în carte şi vă dau puteri. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, vă dau puteri pentru lucrarea Mea cu voi, pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământul român. E grea lucrarea aceasta, dar Evanghelia Mea cea de la sfârşit de timp a stăpânirii omului peste pământ, această carte zguduie încă de pe acum pământul în fel şi chip, iar inima pământului bate cu putere ca să se scoale morţii din morminte şi să vă mărturisească pe voi, cei ce aţi purtat lucrarea Mea din zilele acestea şi numele Meu cel nou cu care rostesc judecata făpturii şi biruinţa sfinţilor întru cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, înaintea Căruia se vor plânge neamurile pământului, căci venirea Mea e cu slavă mare, cu cuvânt mult, iar slava cuvântului Meu va ieşi de sub taina ei şi va cutremura cerul şi pământul ca de facere, ca să nasc din nou lumea, fiindcă este scris în Scripturi să fac aceasta, şi voi face. Amin.
O, poporul Meu, ce minune a fost acum două mii de ani în ziua intrării Mele în Ierusalim pe mânz de asină! Peste tot se dusese vestea că Eu l-am chemat afară din mormânt pe Lazăr care stătuse patru zile mort. Pregătise Tatăl mai dinainte să fac această minune pentru ca să Mă mărturisească Ierusalimul împărat al lui Israel şi pentru ca să Mă poată aduce jertfă pe cruce stăpânitorul acestei lumi. Nu numai de Mine se temeau arhiereii şi preoţii care domneau peste pământ, dar se temeau şi de Lazăr cel înviat, ca nu cumva să se ridice norodul să creadă în Mine şi să-şi piardă ei întâietatea lor şi domnia şi slava lor cea deşartă.
Ce frumos M-au întâmpinat cei din Ierusalim! Rupeau ramuri de copaci şi cântau «Osana!», şi duhul lor nu ştia ce face, căci ei împlineau proorociile cele despre Mine aşa cum au fost ele rânduite una câte una spre împlinire, că mare este adevărul cel despre Dumnezeu, poporul Meu. Voiesc să-Mi cânţi şi tu printre lacrimi «Osana!» şi voiesc să te bucuri şi să nu te temi, şi să-i sprijineşti pe cei ce te sprijinesc pe calea Mea cu tine, că ei şi pe Mine Mă sprijinesc pe calea Mea cu tine, iar calea Mea cu tine s-a făcut Evanghelie peste pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este Evanghelie, poporul Meu. E praznicul florilor şi al ramurilor, şi Eu vin cuvânt la tine ca să-ţi hrănesc puterea şi mângâierea, şi am cu Mine cete de îngeri care-ţi mângâie răbdarea, fiule Israele, şi se bucură îngerii cântându-Mi «Osana!», căci Eu intru cu slavă la tine, Ierusalime, poporul Meu. Slava Mea e scumpă, e dulce ca şi cea de pe cruce, că dulce Mi-a fost iubirea cea de pe cruce. N-a mai purtat nimeni o aşa de dulce iubire în trupul, în sufletul şi în duhul său aşa cum am purtat-o Eu pe cruce pentru om ca să-i plătesc omului viaţa prin jertfa iubirii Mele de pe cruce. Eram plin de iubire pe cruce. Eram Cel ce iubeam cum n-a mai fost şi nu mai este iubire mai mare în cer şi pe pământ. Nu Mi-a suferit trupul cât Mi-a suferit iubirea în vremea crucii Mele. Cei ce-Mi cântau «Osana!», au strigat apoi lui Pilat: «Răstigneşte-L!», iar Eu îi iubeam pe cei ce împlineau Scriptura jertfei Mele şi îi spuneam Tatălui să nu le socotească păcat ceea ce fac ei fără să ştie ce fac. Dulce şi dureroasă Mi-a fost iubirea de pe cruce, căci iubirea care nu are durere nu are putere, iar Eu îi iubeam pe cei ce-Mi aduceau durere, şi durerea pentru ei îmi dădea putere pentru suferinţa de la ei, şi apoi, pentru iubirea de pe cruce, la care Tatăl privea şi iubea, căci Eu L-am ascultat şi am murit pentru om şi am dat viaţa Mea oamenilor.
Vei vedea, poporul Meu, învierea morţilor, şi atunci vei înţelege tu iubirea Mea cea de pe cruce. Vei vedea, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine, şi prin ea naşterea din nou a lumii, a facerii, şi atunci vei înţelege iubirea ta de sub crucea Mea pe care azi o împart cu tine iubind şi aşteptând rodul iubirii, poporul Meu. O, lasă-te pătruns de tainele cerurilor! O, lasă-te cuprins de tainele Mele cu tine! O, lasă-te copleşit de iubirea Mea cea de pe cruce şi plângi sub crucea iubirii Mele bucurându-te de slava iubirii care doare iubind cu putere ca să facă iarăşi lumea. O, e mare lucrarea Mea din zilele acestea! E tainică şi plină de răbdare spre arătarea slavei ei! Lasă-te răvăşit de tainica ei iubire pentru învierea a toate, poporul Meu. Aşteaptă morţii să-i strig afară aşa cum l-am strigat pe Lazăr dintre morţi şi i-am spus după ce I-am mulţumit Tatălui: «Lazăre, vino afară!».
„Veniţi afară, voi, cei din morminte!”, aşa voi striga Eu prin tine, poporul Meu, până ce morţii se vor ridica ascultând porunca aceasta. O, şi ce frumoasă şi ce slăvită va fi împlinirea acestei Scripturi a învierii morţilor, poporul Meu! Ai grijă, fiule, să nu Mă uiţi. Ai grijă mare să nu stai fără Mine în gând şi în cuvânt şi în faptă şi între frate şi frate. Ai grijă de Mine, Ierusalime. Ascultă-L pe Dumnezeu, fiule din urmă. Ai grijă ca David şi nu ca Saul, căruia Samuel, ieşind din pământ, întristat de neascultarea şi de rătăcirea lui Saul, i-a răspuns acestuia că nesupunerea este un păcat la fel ca vrăjitoria, iar împotrivirea este la fel ca închinarea la idoli şi la terafimi. Iată ce slăvită va fi ridicarea morţilor dacă tu vei asculta să fii ascultător Domnului Dumnezeului tău şi te vei supune voii Lui cea plină de grijă pentru tine şi pentru tot cerul şi pământul, fiule! Ce slăvit s-a ridicat Samuel dintre morţi şi l-a mustrat pe cel ce nu asculta de Dumnezeu! Ce slăvită va fi învierea morţilor care vor mărturisi lucrarea Mea cu tine, iubirea Mea pentru om, poporul Meu! Iată, sfinţii sunt vii în vecii vecilor şi lucrează peste pământ, iar Eu scriu sărbătoare în mijlocul tău lângă praznicul Floriilor, că sunt cu Verginica şi cu surioara ei pe care a luat-o lângă ea acum şapte ani. Tu ai făcut masă pentru şapte ani pomenire, iar Eu, Domnul, binecuvintez bucatele de pe masă şi stau cu sfinţii şi cu îngerii la masa aceasta, şi stă Verginica şi cu surioara ei la masă cu tine, la masă de înviere, la masă de sfinţi, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi, poporul Meu.
Verginica se aşează la masă şi cuvintează la masă. Hai, Verginico, tu eşti trâmbiţa Mea şi ai venit la pomenirea surioarei tale care ţi-a legat firul tău cu cei din urmă fii ai poporului Meu şi al tău. Amin.
– O, Doamne, mărire Ţie pentru iubirea Ta că am venit cu surioara mea, cu lelica mea, pe care am aşezat-o după venirea mea la Tine punte între mine şi poporul meu cel rămas pe urma mea cu Tine, Doamne, căci Tu în veac eşti şi nu Te sfârşeşti.
O, lelica mea, iată unde suntem! Priveşte, lelico! Luăm masă cu poporul Domnului şi e mare slava aceasta, că e praznic de Florii, iar îngerii sunt cete-cete veniţi cu Domnul. O, nu plânge, şi bucură-te! îi avem în porţi pentru noi pe cei pe care-i ştii că s-au lăsat spre noi ca să ne ducă înainte mersul, şi pe poporul Domnului. Amin.
Acum, fiilor, aşezaţi-vă la masa pomenirii surioarei mele, că L-am rugat pe Domnul pentru ea după plecarea mea la cer s-o pună pe ea punte între mine şi cei pe care-i are Domnul acum porţi ale Sale între pământ şi cer, între cer şi pământ. M-a ascultat Domnul, şi m-a ascultat şi ea, şi am legat firul, şi Domnul Şi-a înmulţit cuvânt mult peste pământ şi a ieşit spre neamuri, şi Evanghelia Lui din zilele acestea este cuvântul Lui, şi El o ia şi o ridică sus pentru binecuvântare de la Tatăl, şi apoi o dă oamenilor înaintea venirii zilei slavei Lui cea din urmă.
O, ziua aceasta de sărbătoare e zi de iubire şi de pomenire. Priveşte, surioara mea, şi mângâie-i pe cei pe care şi tu, şi eu, şi Domnul ne-am sprijinit pe pământ, şi iată, şi dintre cei cereşti acum. Stăm la masă cu poporul, lelico, şi cu Domnul şi cu îngerii Lui la masa ta de pomenire. Totul este cu iubire şi frumos şi curat, iar noi aducem mulţumire cerească pentru ziua aceasta lângă ziua Domnului.
Poporul meu, popor al Domnului, aşează-te la masă, căci cerul e cu tine. O, copii ai Evangheliei celei noi, sunteţi obosiţi de lucrul cel greu al cărţii cea de cincizeci de ani a lucrării cuvântului Domnului prin noi şi prin voi, dar plata celor ce lucrează în vie e mare, fiilor. Ne-am strâns toţi la masa de azi, noi şi cu voi spre bucuria slavei Domnului cea după cincizeci de ani de cuvânt de când Domnul cuvintează pe pământ începând de la mine şi până la voi. Vom însemna acest timp de cuvânt în ziua de Paşti, căci şapte zile mai sunt şi sărbătorim praznicul învierii Domnului, aşa cum a fost acum cincizeci de ani când Domnul, după postul meu cel de patruzeci de zile a grăit prin glasul meu peste pământ. Iată ce iubire! La început am postit eu, iar la sfârşit, voi, copii cuvântători de Dumnezeu. Binecuvântaţi să fiţi voi, cei ce aţi ascultat de cuvântul Domnului care v-a spus vouă să vă înfrânaţi de la bucate în acest post al patimilor Sale cele de acum două mii de ani, şi binecuvântaţi să fie şi cei care s-au alăturat vouă pentru această deplină iubire, şi tot aşa să fie şi ceilalţi care s-au nevoit fiecare după a lor putinţă şi voinţă. Dar azi, luaţi câte un bob din bucatele de pe masă, şi apoi mergeţi cu înfrânare mai departe până la ziua învierii, copii ascultători pe deplin, şi ne vom bucura pe deplin în duhul ascultării şi al iubirii, fiilor. Surioara mea e dulce şi e plină de iubire pentru voi, şi vă spune şi ea aşa:
– O, popor al Noului Ierusalim, să fii frumos ca şi numele pe care Domnul ţi l-a dat. Să fii ascultător şi supus slavei împlinirii cuvântului lui Dumnezeu peste tine, că a biruit Domnul prin sângele Lui şi v-a dat împărăţia Sa vouă, iar eu şi cu surioara mea avem trecere în cer prin rodul cel rămas de partea Domnului şi vă rugăm cereşte să staţi sub crucea venirii Domnului, căci dacă noi am iubit pe Domnul stând înaintea Lui pentru venirea Lui cuvânt pe pământ, voi aţi ajuns plinirea acestei iubiri şi staţi înaintea Lui, şi râul vieţii curge şi udă pământul, că are Domnul copii până la sfârşit şi face să curgă cuvântul Său cel mult şi tot mai mult, ca să rabde încă un pic de vreme de har şi să te pregătească Domnul pentru slava Sa cea mare, popor al Domnului. Vă mângâi pe fiecare, ca şi surioara mea, trâmbiţa lui Dumnezeu, căci fără ea eu nu puteam acum să vin cuvânt la voi. Cântaţi cântarea nunţii Fiului de împărat şi mă voi mângâia cu voi. Amin.
– Iar Eu, Domnul, binecuvintez bucatele şi stau cu voi la masă de praznic de cuvânt, iar îngerii vă mângâie cu taina slavei lor cea fără de trup, şi cerul se bucură azi la masă cu voi.
O, copii ai crucii venirii Mele, aşezaţi-vă cu poporul Meu la masă cu cerul şi gustaţi câte un bob din bucatele de pe masă ca să nu se întristeze nici o inimă, iar voi să fiţi ascultători, şi veţi merge mai departe cu înfrânarea până la ziua învierii şi vom cânta atunci de biruinţă pentru tot ce aţi trudit voi, cei mici ai Mei, ca să înfiinţăm cartea cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp, cincizeci de ani de cuvânt prin care Eu am păstorit peste pământ şi peste om.
Binecuvântate cu mare binecuvântare să vă fie bucatele de pe masă, că e zi de bucurie a cerului la voi, iar trâmbiţa Mea Verginica se poartă cu surioara ei în sărbătoare prin grădinile Domnului în duh de înviere. Aduceţi Domnului mulţumire, că şi Eu vă aduc vouă pentru truda voastră cea grea, copii ai venirii Mele.
Aduc lângă voi puteri cereşti pentru împlinirea cea mare a cărţii cuvântului Meu, şi orice piedică să se depărteze, şi tot ajutorul să se apropie, ca să închidem lucrul cărţii şi s-o deschidem apoi, şi să ne odihnim cu bucurie şi Eu şi voi, căci cerul tot aşteaptă cu fiori cartea Mielului, copii ai ascultării. Amin, amin, amin.
24-04-2005
