Bat, şi Mi se deschide, căci sunt Păstorul Cel adevărat. Bat la porţi şi intru şi nu sar pe deasupra. Bat când intru, că nimic nu împlinesc până nu vestesc, şi lucrez aşa ca să fac credinţă şi putere pentru credinţă în om, pentru Dumnezeu. Amin.
Hristos a înviat! şi-au spus unii altora ucenicii şi uceniţele Mele după ce Eu am împlinit scularea Mea dintre morţi, înviere pe care o vestisem lor mai înainte ca ea să Mă arate înviat înaintea lor. Mai întâi am vestit, mai întâi am bătut, şi apoi M-am arătat lor cu trupul Meu cel de la Tatăl, căci am înviat, şi apoi M-am dus la Tatăl să-I mulţumesc pentru puterea cu care am călcat cu moartea pe moarte, şi apoi M-am adus la ucenici bucurie, şi nu M-am dus la ei până ce nu M-am vestit, până ce nu am bătut ca să intru la ei. Le desluşisem că a treia zi voi învia, şi, după ce am înviat, M-a văzut Maria Magdalena şi M-am făcut cunoscut ei, şi i-am spus că Eu Mă sui la Tatăl pentru ca să-I mulţumesc, iar ei i-am spus să se ducă să Mă vestească ucenicilor Mei că am înviat şi că M-am lăsat văzut şi cunoscut de ea pentru ca să Mă mărturisească ea.
Mai întâi M-am vestit lor înviat, mai întâi am bătut, şi apoi am intrat la ei, şi aşa am făcut şi cu Toma, cel dintre ucenicii Mei care nu era cu ei la prima Mea arătare înaintea lor după înviere, a treia zi de după răstignirea şi moartea Mea pe cruce.
Hristos a înviat, poporul Meu! Mari şi minunate sunt lucrările Mele în mijlocul tău, şi cu care Mă vestesc mai întâi, că nu pot fi altfel lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu însumi vestesc în mijlocul tău salutul învierii Mele, cei din locuinţa morţilor scapă de orice urmă de durere, căci se mângâie la glasul Meu cel pentru ei, căci glasul Meu este cel mai aşteptat de ei, cu mult, cu mult mai mult decât ştiu oamenii de pe pământ ce înseamnă acest glas ca să-l poată auzi apoi, ca să poată să creadă mai întâi, şi să-l audă apoi. Din mijlocul tău însă glasul Meu se face auzit cu multul în locuinţa morţilor, şi nu e bucurie în cer şi pe pământ ca bucuria lor cea atât de mare, şi nu e loc între cer şi pământ în care Eu să fiu cunoscut şi aşteptat ca şi la ei. Şi iată, Eu, Domnul, Cel ce am înviat pentru fiecare om pe care moartea îl ţine rob pe pământ şi sub pământ, rostesc, pentru bucuria tuturor celor care se bucură cu dor şi cu aşteptare, rostesc pentru toţi vestea învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!
M-am făcut începătura învierii celor adormiţi, odată cu moartea şi cu învierea Mea, şi am lucrat aceasta cu grabă, precum scrie în Scripturi, căci eram aşteptat de cei ţinuţi în robia morţii. Trei zile au fost pentru această răscumpărare, fiindcă Eu, Domnul, nu se putea să văd moartea şi stricăciunea ei mai mult decât era scris în prooroci. Moartea Mea pe cruce avea cu ea învierea Mea pentru toţi cei adormiţi care Mă aşteptau de Izbăvitor de la Tatăl, şi pentru ucenicii Mei, care aveau să înţeleagă prin aceasta că Eu sunt trimisul Tatălui, Cel ce am făcut lumea cu cuvântul Lui cel de Mine rostit.
O, ce umilinţă are Tatăl Meu! El pe Mine M-a pus să rostesc facerea Lui întru lucrare de cer şi pământ. O, ce umilinţă am Eu, Fiul Tatălui Savaot! Eu pe voi vă pun să rostiţi facerea Mea întru lucrare de cer nou şi de pământ nou, cea cu cuvântul Tatălui cel din Mine rostit peste voi ca să-l luaţi voi şi să-l aşezaţi pe pământ facere a lui Dumnezeu prin împlinirea lui după rostirea lui, căci Eu rostesc, şi numai aşa lucrez să împlinesc.
O, copii care-Mi deschideţi când bat ca să intru cu facerea Mea, cu lucrarea Mea cea prin voi şi prin cuvânt, o, ce umilinţă aveţi voi! Voi, pe fiii cei credincioşi şi cuminţi şi ascultători, îi puneţi să lucreze cuvântul cel rostit de Dumnezeu, şi îi puneţi să-L mărturisească pe Dumnezeu. O, copii umiliţi, vă iau şi vă aşez peste durerile Mele ca să le ştiţi, ca să le simţiţi şi ca să împărţiţi din ele viaţă peste cei ce au milă de Dumnezeu. Mi-e tare drag de voi când vă aud inimioarele şi mintea şi cuvântul care îndeamnă pe cei ce pot iubi viaţa Mea să iubească durerea ei şi să trăiască puterea ei, şi să dorească în ei lacrima Mea, lacrima cerului, copii miloşi cu Dumnezeu. Tainele cele de nepătruns de mintea omului sunt cele pătrunse de omul cel pătruns de ele, copii ai înţelepciunii cea de sus. îmbrăţişaţi în duhul înţelepciunii cereşti pe cei miloşi cu Dumnezeu, şi nu tăceţi înaintea lor, căci scris este că vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Precum Eu bat, şi voi îmi deschideţi ca să stau cu poporul Meu, aşa şi voi, bateţi, şi să vi se deschidă, că voi trebuie să semănaţi cu Mine şi să intraţi pe uşă şi nu pe deasupra, dar poporul Meu trebuie să înveţe tot mai desluşit tainele Mele cu el şi să se lase el pătruns de ele, căci credinţa aceasta nu este a tuturora, fiilor copii.
Sunt cu ucenicii Mei în sărbătoare de înviere, şi cu tine suntem, poporul Meu. Ucenicul Meu Toma a fost pătruns de tainele cele de nepătruns de mintea omului, şi care sunt pătrunse de omul cel pătruns de ele. Acest ucenic a fost taină între ceilalţi ucenici ai Mei. El M-a pătruns mult, poporul Meu. Pe Mine, Cel tainic, Cel nepătruns, M-a pătruns acest ucenic, şi cu dor a dorit să-i facă pe toţi ucenicii Mei să creadă cu pătrundere şi să mărturisească ei cu toată puterea lor taina cea pentru care Eu M-am coborât de la Tatăl pe pământ şi M-am întrupat ca să Mă las cu trupul pe cruce răstignit şi să pot arăta nepătrunsa taină a învierii morţilor prin însuşi trupul Meu.
începusem cu o săptămână înainte să Mă vestesc Domnul învierii morţilor, căci Tatăl Meu îmi pregătise să împlinesc învierea lui Lazăr, care murise pentru această minune prin care Eu M-am arătat minunea Tatălui, învierea morţilor, pe care Marta o credea, dar se ducea cu ea până la ziua cea din urmă a timpului cel de dinaintea învierii celor morţi. Spaimă mare i-a cutremurat pe cei care se credeau stăpâni pe cer şi pe pământ, şi au căutat să stârpească şi pe Lazăr şi pe Mine, uitând că ei nu sunt stăpâni ai morţii şi ai învierii.
Apostolul Meu Toma i-a iubit mult pe ucenicii cei împreună cu el ai Mei, şi le-a adeverit cu putere şi cu mărturisire că Eu sunt, că am fost mort şi am înviat şi M-am arătat şi i-am bucurat ca să le dau putere de credinţă şi de mărturisire şi să-Mi fie ei martori până la toate marginile, precum Eu i-am sortit să lucreze, spunându-le aceasta mai înainte de patima Mea.
Adânc de taină am fost Eu în inima ucenicului Meu care a arătat cu degetul lui trupul Meu cel înviat. înţelepciunea cea din cer era frumuseţea lui, iar credinţa lui era cea care L-a adeverit pe Fiul lui Dumnezeu înviat din răstignire. Amin.
– Mi-e tare dor şi acum, Domnul meu şi Dumnezeul meu, să Te mărturisesc desluşit ca şi atunci şi să-i ajut pe cei ce nu Te pot iubi cu credinţa şi cu fapta ei, şi să le spun că eu Te-am iubit cu credinţă şi că Tu ai ştiut tainica mea iubire, tainica mea umilinţă şi dulcea mea credinţă, pe care am voit s-o aşez şi în cei înfricoşaţi de iudei, fraţi ai mei, ucenici ai Tăi, şi să se scufunde ei în tainica Ta fiinţă, care era cu trupul înaintea noastră în vremea când Te-ai arătat nouă după învierea Ta, Domnul meu şi Dumnezeul meu.
O, mi-e tare dor de Tine în om, aşa cum îmi era dor de Tine în ceilalţi fraţi ai mei, ucenici ai Tăi, şi la aceia am dorit să Te dovedesc că eşti Domnul, Care ne-ai învăţat trei ani şi jumătate să Te pătrundem, căci erai Cel nepătruns de mintea omului, Tu, Cel pătruns de omul pătruns de Tine aşa cum am fost eu, Domnul meu şi Dumnezeul meu. M-ai pătruns cu totul când m-ai luat să-Ţi fiu ucenic după ce ai înviat trup mort ca să mă poţi lua pe mine să fiu al Tău şi să Te mărturisesc mai mult, mai cu putere, şi să mă numesc al Tău numindu-Te Domnul meu şi Dumnezeul meu.
Iubirea mea cea plină de taină a fost de nepătruns după ce Tu m-ai pătruns de taina fiinţei Tale făcându-mă apoi să-Ţi pătrund dumnezeirea cu care ai stat între ucenici înainte de cruce şi apoi după înviere când ai venit să ne dai pacea şi să ne mângâi, căci eu m-am mângâiat cu trupul Tău cel înviat, pe care l-am îmbrăţişat cu tot cuprinsul fiinţei mele tainice şi nu numai cu degetul pe care cu mâna Ta mi l-ai luat şi l-ai atins de rana răstignirii Tale, Domnul meu şi Dumnezeul meu Cel înviat, şi m-ai numit fericit şi credincios, sortindu-le o şi mai mare fericire celor ce vor crede şi nu Te vor vedea, aşa cum eu Te-am văzut pentru credinţa multora apoi.
M-ai învăţat să nu fiu necredincios, ci credincios, şi mare taină a purtat ziua aceea pe care sfinţii părinţi ai celor credincioşi au numit-o de atunci şi până la sfârşit cu numele meu şi toţi îi zic duminica Tomei, căci eu Te-am mărturisit în ziua aceea, şi mărturisirea mea mă mărturiseşte şi îmi vesteşte mistuitorul meu dor cu care am voit să Te cuprind cu îmbrăţişarea mea după ce Tu, înviind şi ducându-Te şi întorcându-Te de la Tatăl la noi, Te-ai arătat înviat, şi, ca din mormânt când ai ieşit, aşa ai şi intrat la noi, cei ferecaţi în foişor, prin uşile încuiate, nimic atingând, nimic stricând, ci intrând şi ieşind ca din mormântul peste care au rămas neatinse peceţile sub care ai stat, şi aşa Te-ai arătat şi aşa Te-ai mărturisit Stăpânul morţii şi al învierii, Domnul meu şi Dumnezeul meu. Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, mari şi minunate sunt lucrările Mele în mijlocul tău, şi cu care Mă vestesc mai întâi, că nu pot fi altfel lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Tainele cele de nepătruns de mintea omului sunt cele pătrunse de omul pătruns de ele, iar Eu, Domnul, de cel ce voiesc Mă îndur, şi fac din el apoi mărturisitor al celor nepătrunse ale Mele, poporul Meu. Ucenicul Meu Toma a lucrat minunat pe pământ, şi a lucrat de pe pământ şi până-n cer în vremea lucrului Meu cu el pe pământ. Taina cea de nepătruns a credinţei lui, a lucrării lui cu Mine între oameni, a fost măreaţă în timp şi peste timp, şi îi povăţuiesc pe cei ce au auzit şi aud de Domnul învierii şi de ucenicii Lui, să-şi amintească de tainica şi descoperita lucrare şi mărturisire a ucenicului Meu Toma, prin care morţii au înviat şi au mărturisit puterea Mea din ucenicii Mei cei mărturisitori. Să se oprească orice om cu mintea sa şi să se uite la lucrările Mele cele de după învierea Mea prin ucenici pe pământ.
O, fii ai oamenilor, şi voi, cei ce nădăjduiţi în Dumnezeu după cum ştiţi voi aceasta şi după cum voiţi! Opriţi-vă cu mintea şi luaţi în ea minunile cele uitate de voi, pe care Eu le-am aşezat mărturie între Mine şi voi prin ucenicii Mei spre mântuirea sau osândirea voastră. Am lucrat prin ei lucrări fără de seamăn, mai multe şi mai mari ca atunci când eram cu ei pe pământ, căci le-am făgăduit că aşa voi lucra apoi prin cei ce cred peste cei fără de credinţă. Cutremuraţi-vă şi ruşinaţi-vă de necredinţa voastră, de depărtarea voastră de Dumnezeu şi întoarceţi-vă să credeţi şi să înviaţi voi, cei care spuneţi că Hristos a înviat, şi despre care Toma, ucenicul Meu, v-a încredinţat.
Iar tu, popor al cuvântului Meu peste morţi şi peste vii, arată-te cu adevărat că ştii să crezi şi să spui tuturor, în chip minunat şi adevărat, vestea învierii Mele care strigă peste timp: Hristos a înviat, şi moartea a stricat şi viaţa s-a arătat, căci El, Cel adevărat, a înviat, adevărat a înviat! Amin, amin, amin.
08-05-2005
