Mă vestesc la porţi, şi fără să Mă vestesc nu lucrez, căci Eu de la Tatăl am învăţat să lucrez şi să-L ascult pe El. Amin.
Cobor cuvânt pe pământ. El este venirea Mea cea de după două mii de ani de la înălţarea Mea lângă Tatăl, după ce M-am făcut Om născut din Fecioară ca să cresc şi ca să Mă las răstignit de om, iar prin înviere apoi, să Mă înalţ iarăşi la Tatăl.
I-am arătat omului cum M-am lăsat Eu răstignit de om şi cum pe nimeni n-am urât pentru suferinţa Mea de la omul necredincios venirii Mele. M-am lăsat judecat cu înfricoşată judecată de către cei mai mari între oameni, şi apoi cu moarte pe cruce, iar de pe cruce am zis cu mare durere, cu mare milă pentru om: «Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac!».
Toţi cei ce M-au cunoscut prin puterea Mea dumnezeiască şi Mi-au cerut să le alin suferinţele de orice fel, la toţi le-am făcut bine, ca un binecuvântat al Tatălui Meu, şi i-am vindecat şi i-am înviat şi i-am iertat şi nu i-am judecat, chiar dacă mulţi, cu hulă Mă dispreţuiau şi Mă numeau stricător de datini şi de lege şi de pace, prieten al păcătoşilor, al desfrânaţilor şi al vameşilor. Iar Eu le ziceam lor: «Să nu socotiţi că am venit să stric legea, ci s-o împlinesc am venit; şi n-am venit să judec lumea, ci s-o mântuiesc am venit». Amin.
Mă slăvesc în cuvânt peste tot omul de pe pământ, căci Eu pentru toţi vin când vin, aşa cum şi acum două mii de ani am voit să fac. Am spus atunci că vine vremea ca adevăraţii închinători să se închine Tatălui în duh şi în adevăr, pentru că Tatăl nu vrea ca omul să se închine altfel lui Dumnezeu sau, cumva într-un loc anume, ici şi colo. Iar acest cuvânt pe care l-am spus aşa, i-a judecat şi îi judecă pe oameni de atunci şi până azi, pentru că oamenii nu l-au împlinit şi nu-l împlinesc, ci numai se fălesc că sunt închinători lui Dumnezeu.
O, copii prin care îmi rostesc cuvântul durerii pe care Mi-o face omul făţarnic cu inima şi cu fapta! Oare, până când mai cred oamenii minciunii că vor mai putea să facă zidiri şi temple, locaşuri în care să se închine lui Dumnezeu, zic ei? Până când, oare? Până când? E gata pământul să se răstoarne cu susul în jos din pricina omului minciunii care umple de mânie Duhul Meu. Până când va mai fi să rămână omul orb? Unde se vor ascunde toţi cei care se fălesc a fi învăţători de la Mine peste oameni, atunci când Eu Mă voi dezlănţui cu mare, mare slavă de îngeri şi de sfinţi şi de puteri cereşti de la această lucrare de cuvânt ceresc, înaintea căreia cu frică şi cu cutremur stă şi ascultă tot cerul cel nevăzut care s-a ridicat de pe pământ, aşezând în cete-cete pe cei plăcuţi lui Dumnezeu dintre oameni, şi care au auzit din gura Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu! Veniţi şi moşteniţi împărăţia cea gătită vouă prin cele lucrate de voi pe pământ pentru Mine şi pentru cei prea mici ai Mei!»? Unde se vor ascunde cei ce acum se ascund şi îşi fac ascunzători din zidiri făcute de mână de om şi în care ei să se numească dumnezei peste oameni?
Voi striga din zi în zi mai cu durere, mai cu jale, şi te voi aşeza, poporul Meu, să trâmbiţezi jalea Mea peste toţi cei care Mi-o fac, şi vom striga din cer şi de pe pământ, Noi şi cu voi, până ce toate zidirile făcute fără Dumnezeu pe pământ, fără porunca Mea peste om, se vor prăbuşi unele prin altele, unele peste altele, căci semeţia omului M-a umplut de veninul care se întoarce acum înapoi şi va muşca din om, şi toţi aceşti semeţi de pe pământ vor căuta moartea şi n-o vor afla. Şi te vor căuta pe tine, poporul Meu, dar tu vei fi în mâna Mea şi nu te vor afla, şi le voi spune Eu atunci că am stat cu tine înaintea lor şi am trâmbiţat cuvântul Meu peste ei şi n-au luat de la Mine aducere-aminte pentru ca să se facă ei adevăraţi închinători, în duh şi în adevăr, ca să fiu Eu Dumnezeul lor, căci Eu sunt Domnul sfinţilor şi al celor ce se leapădă de sine ca să umble după Mine şi ca Mine, aşa cum Eu, în Tatăl şi ca Tatăl lucrez. Amin.
O, voi, călăuze oarbe, ascultaţi cuvântul Meu! El iese din gura Mea şi se face carte peste voi. Cum pot să vă spun Eu vouă că am suferit gol şi flămând şi însetat şi strâmtorat şi neputincios şi înstrăinat pe pământ şi că voi M-aţi cercetat? Cum aş putea să vă spun aşa când voi n-aţi dat, ci numai aţi luat? Când voi n-aţi păzit şi n-aţi păscut turma cea pribeagă de Dumnezeu, ci numai aţi supt-o, îngrăşându-vă trupurile şi dându-vă unii pe alţii spre păcate strigătoare la cer şi cu care chemaţi peste pământ şi peste voi foc şi pucioasă din cer? Căci v-aţi făcut sodomă, iar îngerii lui Dumnezeu nu sunt cunoscuţi de voi, dar ei vă vor orbi pe voi curând, curând, şi îi vor scoate dintre voi pe cei ce strigă după dreptatea Mea peste pământ. Am trimis spre voi cuvântul Meu, vestirea Mea, strigarea Mea care vă chema la închinare în duh şi în adevăr, nu în haină şi atât, nu în case numite a fi de închinăciune şi atât, căci adevăraţii închinători n-au nevoie de locuri slăvite, ci de duh umilit şi de pocăinţă spre iertarea păcatelor lor, căci Ioan, Botezătorul Meu, a ieşit din pustiu, nu din locaşuri luxoase, şi a stat pe mal de apă curgătoare chemându-i şi strigându-i pe oameni la pocăinţă spre iertarea păcatelor şi la curăţire prin botezul cu apă. O, de mulţi ani strig şi Eu la voi şi la tot omul să vină spre muntele Meu de cuvânt şi să audă glasul Meu la care tresare pământul şi cerul, morţii din morminte şi sfinţii din slavă, iar voi auzind, vă faceţi că nu auziţi, că nu ştiţi. Dar Eu nu voi spune tot aşa, ci voi spune că aveţi păcat că aţi auzit şi că aţi ştiut, şi că aveţi ochi şi nu aţi văzut cu ei slava umilinţei Mele cu care M-am sălăşluit în cei neluaţi în seamă de voi, cei care vă numiţi şi vă credeţi stăpâni ai lumii mai mult decât oricare stăpâni ai ei. Eu însă vă spun aşa: nu veţi scăpa de mânia pe care v-aţi agonisit-o prin depărtarea voastră de Dumnezeu, căci dacă Eu, Dumnezeu fiind şi Om fără de păcat, nu am scăpat de mânia de la omul necredinţei, voi nici atât nu veţi fi uitaţi de mânia cea agonisită de voi prin faptele voastre cele fără de Dumnezeu pe pământ şi prin care aţi supt vlaga şi sufletul şi credinţa şi temerea de Dumnezeu de la toţi sărmanii care n-au mai cunoscut calea spre Dumnezeu, calea pe care voi aţi astupat-o, pentru calea lor spre voi. Iată, cuvânt înfricoşător, căci atât de înfricoşat sunt şi Eu, Domnul Dumnezeu, Domnul puterilor, Mielul Tatălui, înfricoşat de la faptele voastre cele strigătoare la cer şi cu care aţi umplut până peste margini cupa mâniei Mele.
L-am ridicat dintre voi, din planul Meu şi al Tatălui Meu, pe cel ce avea să vă rostească actul de împăcare cu Tatăl prin pocăinţa şi prin credinţa voastră în venirea Mea cuvânt de la Tatăl ca să-i trag pe mulţi la Tatăl. Voi însă v-aţi făcut că nu pricepeţi şi daţi cu piciorul salvării pământului şi îmi ţineţi sub tăcere cuvântul de înviere a făpturii, cuvântul care avea să iasă din gura celui uns prin cuvântul Meu şi pe care voi l-aţi împlinit apoi şi l-aţi aşezat arhiereu, căci Eu, ceea ce rostesc, împlinesc, şi nu lucrez ca voi. Iar acum, cu mână tare, cu mânie peste margini, Eu vă voi smulge pe voi de pe scaunele de care vă ţineţi şi de pe care supuneţi lumea ca să vă slujească şi ca să vă dea slavă, şi ruşinos va fi pentru voi când Eu, Domnul Cel Atotputernic, vă voi scoate de sub învelişul sub care staţi ascunşi, de sub haina cu care vă înveliţi şi vă făliţi că sunteţi sfinţiţi, şi voi arăta faţa voastră cea adevărată cu care aţi stat împotriva harului Duhului Sfânt Care lucrează prin sfinţi cu semne minunate spre adeverirea Dumnezeului Cel adevărat, Dumnezeul celor credincioşi şi sfinţi, Cel slăvit de heruvimi şi de serafimi şi de toţi cei ce au primit şi primesc iubirea adevărului, ca prin ea să se facă fii ai lui Dumnezeu.
Amintirea evangheliei Mele cea de acum două mii de ani, cea a venirii Mele a doua oară de la Tatăl şi a înfricoşatei judecăţi, Mă cheamă să împlinesc, iar prin cei ce-Mi amintesc de toate făgăduinţele Mele cele scrise în Scripturi, Eu voi împlini. Amin.
Iar pe voi, cei ce-Mi staţi porţi pentru venirea cuvântului Meu cel pentru judecata făpturii, vă ţin în nor, precum şi Eu sunt, şi Mă voi descoperi cu voi curând, curând. Vreau însă să învăţaţi de la Mine să vă feriţi de răul care se înşiră în calea voastră prin cei răi de pe pământ şi de pe lângă locurile Mele cu voi. Luaţi cu voi vas cu apă sfinţită de cuvântul Meu şi udaţi pământul pe care păşiţi, şi numai apoi păşiţi cu piciorul pe pământ, căci duhul omului necredincios şi duşmănos pe voi se poartă pe unde umblaţi şi vă toarnă pe cale răutate diavolească, fiindcă diavolul din om nu vă suferă pe voi. însemnaţi-vă tot timpul cu semnul sfintei cruci, însoţită de chemarea Mea lângă voi şi a îngerilor şi a sfinţilor Mei, şi hrăniţi-vă voi cu duh viu prin Trupul şi Sângele Meu, care vă apără pe voi de orice rău, şi întăriţi pe poporul cuvântului Meu spre toate acestea şi viu să fie prin Mine poporul Meu şi în chip viu să-I grăiască lui Dumnezeu şi unii altora să-şi grăiască de Mine pe calea lor cu Mine, că pe pământ e greu şi e tot mai greu, dar ocrotirea Mea vă învaţă pe voi, ca să-i învăţaţi şi voi pe toţi cei ce Mă iubesc şi Mă ascultă pe Mine şi pe voi, şi ca să fiţi voi biruitori cu Mine peste pământ, şi aceasta pentru numele Meu, pentru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, copii purtători de Dumnezeu şi vase ale credinţei cea de sus, credinţă care stă înaintea Mea acum, şi va sta până ce Eu voi rosti pentru cea din urmă oară: „Toate sfârşitu-s-au!”, pentru ca toate iarăşi să se arate şi noi să se arate, spre veşnica bucurie dintre Dumnezeu şi om, spre de-a pururea iubire a lui Dumnezeu în om. Amin.
Şi acum, omul cel zidit de mâna Mea bărbat şi femeie, şi toţi urmaşii lui, păcătoşi sau sfinţi, nevrednici sau drepţi, toţi cei necredincioşi care în chip înfricoşător au fost înghiţiţi la potop şi daţi de vii locuinţei morţilor, toţi cei pomeniţi, cele şapte veacuri de oameni care s-au născut pe pământ din om, aduc aceştia plecăciune înaintea Mea şi înaintea poporului Meu în mijlocul căruia s-a rostit pomenire şi rugăciune pentru iertarea păcatelor lor, şi, cu dor dorind şi cu jale plângând, ei aşteaptă şi cheamă de la Mine ultima clipă de după care ei vor fi răscumpăraţi cu trupurile lor spre veşnicie cu sfinţii, prin iertarea cea de la Tatăl. îi slobozim acum, iar ei, cu duhul uşurat, se apleacă, pentru ca apoi, după ce un pic vor mai zăbovi, să se scoale pentru naşterea din nou a toate, întru taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, taina vieţii veşnice, taina nepricepută de omul care de şapte mii de ani moare fără să înţeleagă ce este cu viaţa lui cea de până la venirea Mea, şi iarăşi, apoi.
Iar Eu, Domnul, scriu în cartea Mea cu voi toate câte voi lucraţi pentru învierea făpturii care suspinând aşteaptă venirea Mea cea învietoare, căci înviind, va învia făptura. Amin, amin, amin.
06-03-2005
