Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Dorul Meu de om ar da să Mă ţină tot într-o strigare peste pământ, ca să-l fac pe om să Mă audă şi să nu aştepte să Mă vadă ca să creadă apoi că Mi-e dor de el. Dar cel ce crede, din cea mai mică sămânţă semănată din gura Mea peste pământ el ia, căci numai prin dor se poate, numai aşa creşte în om iubirea lui Dumnezeu, iar dorul se naşte din pocăinţă, şi pocăinţa este calea omului spre Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Glasul Meu se face cuvânt şi lucrează zi de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, care s-a făcut ca un copil, împărăţie a cerurilor, căci cine nu se face sau nu stă copil cu viaţa lui şi cu ascultarea lui de Dumnezeu, Care este Tată, acela nu poate afla gustul cel bun al împărăţiei cerurilor care îşi are sălaşul ei în om, copii care Mă aduceţi cuvânt din cer până la inima omului. Inima omului e uşa la care aştept Eu de şapte mii de ani, căci pentru Dumnezeu, îi trebuie omului iubire cu dor ca să nu-L facă pe Dumnezeu să aştepte după inima lui închisă, în care Dumnezeu voieşte să Se lase cu împărăţia Sa şi cu bogăţiile ei pentru care Domnul nu are plată pentru om, ci îi cere omului inima, fiilor copii.

Cuvântul Meu cel neîmplinit de cel ce-l aude, este Dumnezeu Care aşteaptă la inima cea închisă pe dinăuntru a omului, căci inima cea rece pentru Dumnezeu, este încuiată, şi Mie nu-Mi place să stau în recele omului, şi îmi place să stau în om când omul este cald cu Mine împlinindu-Mă şi slujindu-Mă în el. Amin.

E sărbătoare pentru mama Mea cea pruncă cu inima şi cu credinţa şi cu iubirea care aşteaptă în prag aşa cum numai pruncii înţeleg să stea aşa. Cel ce este prunc este acela care aşteaptă adevărata mângâiere, iar cel ce este om mare nu cunoaşte adevărata bucurie, căci bucuria se naşte din credinţă, iar credinţa cea închinată lui Dumnezeu se face aşteptare, se face dor, şi omul creşte prin dor, iar dorul se naşte din pocăinţă, şi ea are nevoie de mângâiere, şi de aceea ea îl învaţă pe om calea spre Dumnezeu, spre izvorul mângâierii. Amin.

Eu, Domnul mângâierii, M-am născut în inima mamei Mele prin dorul ei de Dumnezeu. Tot un dor după Mine a fost viaţa ei până ce ea M-a născut Om pe pământ. S-a hrănit cu dorul, şi dorul s-a făcut în ea cât Dumnezeu şi s-a sălăşluit în ea cu tot rodul lui, cu toate frumuseţile lui. O, numai prin dor creşte în om iubirea Mea ca să Mi-o dea apoi omul, iar dorul se naşte din pocăinţă, şi apoi omul îi face lui Dumnezeu cale spre el, şi apoi se face omul împărăţie a Domnului. împărăţia Mea în om a fost mama Mea Fecioara, şi ea a rămas pruncă pentru împărăţia Mea, a rămas ascultătoare aşa cum numai pruncii cei scumpi ascultă bucurându-se de darurile prunciei.

O, poporul Meu, am spus că cel ce nu primeşte ca un prunc împărăţia cerurilor, acela nu este vrednic de ea, acela nu stă prunc şi nu se pocăieşte de acest păcat ca apoi să nu mai stau Eu la uşa lui pentru ca să intru. Nimeni nu poate să ştie că Eu aştept la uşa lui dacă nu se pocăieşte, ca apoi să dorească după Mine şi să iasă din sine şi să Mă găsească aşteptând la uşa lui şi să se facă prunc prin pocăinţă, şi să se dea apoi împărăţie a lui Dumnezeu. Cel ce este împărăţie a Mea pe pământ, acela este prunc, fiilor copii, şi voiesc să învăţăm pe tot omul taina care-l face pe el să deschidă împărăţiei cerurilor care se face dor şi bucurie în om, şi apoi omul se face ca Dumnezeu, fiindcă Eu am ascultat mereu de Tatăl şi mereu am fost copil şi mereu împărăţie a Tatălui. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Care stai la uşa inimii aşteptând! O, ce fericiţi sunt pruncii, Fiule copil şi Dumnezeu desăvârşit prin Tatăl, Care sălăşluieşte în Tine! O, fericiţi sunt cei ce Te au, că aceia stau prunci şi de aceea ai în ei împărăţia Ta. Eu Te-am dorit cu dor de copil şi ca un copil am stat aşteptându-Te să vii, şi când ai venit, eu m-am supus şi am făcut după cuvântul lui Dumnezeu cel prin îngeri şi m-am făcut împărăţia Ta şi voia Ta şi cer şi pământ al Tău, şi aşa Te-am sfinţit eu în trupul meu, în inimioara mea cea de copil.

Cel ce intră în împărăţia lui Dumnezeu este cel ce se face locaş al ei, iar eu am fost copil adevărat, Doamne al celor mici. Cei ce m-au născut cu trupul m-au dat Ţie locaş, şi apoi eu m-am supus şi am ascultat de părinţii pe care Tu mi i-ai dat, şi eu i-am iubit mult, căci ei erau împărăţie a Ta, Doamne, şi cu ea m-au crescut, şi pentru Tine m-au crescut. Dar eu am rămas pruncă cu ascultarea şi cu iubirea, că mare este la Tine cel ce se păstrează prunc prin ascultare cu iubire şi cu credinţă pentru aceste mari şi cereşti lucrări.

O, zbuciumat e omul mare în el însuşi, iar eu nici în vremea dureroaselor Tale patimi, care au fost şi ale mele, nu am fost zbuciumată, ci am aşteptat cu răbdare ca un copil izbăvirea şi cortul ei cel sfânt. Te-am aşteptat pe Tine să înviezi, căci erai Cel fără de moarte şi erai izbăvirea celor ce Te aşteptau de Mântuitor prin moartea şi prin învierea Ta, şi care ca nişte copii credeau şi ştiau toate de la Duhul Tău Cel Sfânt, Care pe toate le ştie şi le nădăjduieşte cu credinţă, ca pruncii care nu se tem când au ocrotitori, când stau prunci pentru ca să aibă ocrotitor. Voiesc să-l învăţ iarăşi pe poporul Tău taina de copil şi tot lucrul ei cel plin de linişte şi de darurile cele cereşti pe pământ, şi să ia tot omul din cuvântul nostru cel ziditor de om, Fiule copil al Tatălui şi al meu şi al tuturor celor ce Te cresc în ei aşa cum Tu ai fost şi aşa cum eşti, căci nimeni nu se poate face Dumnezeu prin har, sălaş dumnezeiesc, dacă nu crede cu dor şi cu aplecare, dacă nu stă mic pentru sălăşluirea în el a măririlor cereşti, care se apleacă spre cei ce stau prunci pentru Tine pentru ca să creşti Tu în ei, iar ei să stea mici, Doamne al celor vii. Amin.

O, să le dăm binecuvântare pentru hrana cea spre fiinţă şi să-i luăm din nou pe braţele învăţăturii vieţii veşnice, Fiule copil al Tatălui şi al meu, şi să înţeleagă ei tot mai adânc că taina de copil este taina împărăţiei cerurilor în om, ca să crească ei mici şi să fie copii ai Tăi, precum Tu eşti copilul Tatălui şi al meu, Fiule copil Care Te-ai făcut pildă pentru cei ce cred că numai prin dor poate creşte în om iubirea lui Dumnezeu, numai prin lucrarea dorului care-l mistuie pe om, ca să rămâi numai Tu apoi în el cu împărăţia Ta care este viaţa omului, taina vieţii, Fiule copil. Amin, amin, amin.

– O, ce dulce duh de copil ai, mamă! Dulce voiesc să stau în cei ce cu pocăinţă şi cu umilinţă lucrează în ei înaintea Mea taina şi lucrarea de fiu-copil. îi am pe cei ce s-au făcut punte a Mea spre om, îi am sălaş al Meu între oameni, şi mult aş trece spre om prin ei dacă omul ar iubi să se facă copil, mamă. Aş curge cu cuvântul gurii Mele prin ei şi aş face din pământ cer, şi l-aş face pe om îngeraş, mamă, aşa cum ai fost tu când îngerul Meu te-a aflat supusă lui pentru taina naşterii Mele din trupul tău cel fecioresc, şi l-aş hrăni pe om cu cuvântul aşa cum pe tine te-am hrănit prin înger, că ai fost cuminte, şi aşa ai stat împărăţie a Mea între oameni până ce ea s-a descoperit în toată slava ei prin Fiul tău, Fiul smereniei tale înaintea Tatălui şi a îngerilor Lui, o, mamă-copil! Binecuvântat să fie poporul Meu, şi copil să fie, căci împărăţia Mea este în cei mici, şi cu ei petrece ea. Şi Ne vom aşeza din nou în carte cu sărbătoarea ta de azi ca să Mă creşti tu în ei, mamă, ca să-i creşti pe ei pentru Mine şi să ştie ei să crească mici, ca să fie pentru ei împărăţia cerurilor, şi ei pentru ea, mamă. Amin, amin, amin.

O, fericit este cel ce are parte de înviere, de dragostea dintâi, de ziua facerii lui cea de la Dumnezeu făcută şi nu de însăşi dragostea lui de Dumnezeu! Una este să-i slujească omul omului cu dragostea lui de Dumnezeu, şi alta este să-i slujească omul omului cu dragostea lui Dumnezeu din el, dragoste care nu cere camătă, căci atunci omul îl slujeşte pe Domnul şi nu pe om, şi ca pentru Dumnezeu lucrează necerând înapoi, şi aşa poate vedea aproapele omului iubirea lui Dumnezeu iubind în om. Amin.

O, poporul Meu, o, fiilor, zidiţi-vă unii pe alţii cu Dumnezeu atunci când vă adunaţi spre zidire, şi adunaţi-vă ca să vă zidiţi, căci facerea cea de la Dumnezeu peste om e lucrare mare, nu este iertare şi atât, şi ea se cunoaşte după roade, ca şi pomul, şi se cunoaşte după duhul din om. Dacă omul stă la făcut sau dacă nu stă la făcut, aşa se cunoaşte duhul din el, aşa se cunoaşte dacă are peste el ziua facerii lui de către Dumnezeu.

Cu mare dor, cu mare dragoste v-am spus demult, copii ai poporului Meu, că voiesc să fac din voi prinţi şi prinţese, crai şi crăiese, neam împărătesc, ca să semănaţi cu neamul lui Dumnezeu şi să aveţi inimi ca ale Lui, ca ale fiilor Lui, fire ca a Lui, purtare ca a Lui, ca să vă dovediţi neam împărătesc, cu fineţe mare în purtare, în simţire şi în vorbire, şi nu altceva am dat Eu să vă spun când am spus ce voiesc să fac din voi, ca apoi voi din lăuntrurile voastre să vă arătaţi că sunteţi de neam împărătesc şi că aşa purtare aveţi şi tot aşa şi cinste între oameni. Cu mare dor, cu mare dragoste v-am spus Eu aceasta ce v-am spus, ca atunci când vă întâlniţi spre bucurie, să vă fie spre mai mare zidire prin învăţătura din care vă hrăniţi voi, şi să fiţi voi slava numelui Meu, slavă văzută din cer şi de pe pământ, şi să fiţi precum în cer, şi să fiţi aşa pe pământ, fiilor. V-am învăţat prin fiii prin care-Mi strecor cuvântul şi învăţătura Mea peste voi, v-am învăţat că nu trebuie să fie între voi iubiri, ci trebuie iubire să fie între voi, ca să fiţi voi una, ca să fiţi voi ca unul, fiilor. V-am învăţat ca iubirea să vă fie hrana şi liniştea şi nesomnul pentru ea, că fără ea nu este putere pentru Mine între voi; ba, din contra, dau să-şi facă loc cu voi certuri pe cuvinte, şi acestea strică duhul iubirii. Cuvântul iubire trebuie să-l puneţi sus, căci este taină mare, şi cu ea Eu Mă dau vouă cu Trupul şi cu Sângele Meu spre viaţa voastră, spre taina Mea dintre voi, fraţi mai mici ai Mei. O, nu trebuie să umblaţi cu nepăsare faţă de această taină, căci Eu cu ea lucrez la facerea voastră, la facerea celui ce stă la facere, şi cu ea plâng pentru cel ce nu stă la facerea cea de la Mine facere. O, fiilor, viaţa, când ea este de la Mine făcută în om, ea are bărbăţie, şi mai ales prin greu, şi în cine ea trăieşte, ea nu trădează pe Cel ce a făcut-o în om, ci moare mereu pentru ca să trăiască, fiindcă viaţa nu are nimic comun cu laşitatea care ar da să îmbrace până şi haina umilinţei pe deasupra ei.

O, ce frumoasă este la Mine adunarea celor smeriţi pe care sfinţii o aseamănă cu adunarea serafimilor, fiilor! O, ce mult a învăţat din Mine apostolul Pavel, cel din urmă chemat pentru zidirea bisericii Mele! El s-a lăsat de Mine făcut într-o clipă când l-am chemat, şi a trăit din plin ziua facerii lui cea de la Mine şi a rămas în ea, în dragostea dintâi, şi nu s-a mai despărţit de el ziua aceea, şi nici el de ea, iar Eu, Domnul, i-am dat lui cel mai mare har, şi har peste har i-am dat peste tot pe unde el Mă zidea sau zidea biserici pentru împărăţia Mea, surpând din om împărăţia lumii ca să pună în locul ei împărăţia care nu era din lumea aceasta, şi pentru care omul trebuie să se facă copil. Amin.

O, poporul Meu, cel mai mare învăţător pentru viaţă este copilul, pe lângă care se strâng cu toată iubirea şi tata şi mama şi fraţii şi rudele lui şi toţi cei ce-l văd pe el copil frumos şi scump, copil atrăgător, aşa cum a fost Pavel, apostolul Meu, căruia i se închinau căpetenii şi regi gata-gata să primească mărturisirea lui cea despre împărăţia Mea care nu era din lumea aceasta, şi era mai presus de ea.

Eu am spus că cine nu va primi ca un copil împărăţia Mea nu va putea intra în ea. Cine nu gustă din ea nu poate cu ea. Cine nu gustă din duhul de copil nu doreşte după această taină care înseamnă om-copil. Iar acum Eu spun că cine nu Mă primeşte pe Mine ca pe un prunc în el, aşa cum M-am născut şi aşa cum am crescut, acela nu va putea să fie prunc, ci va rămâne om mare, care nu ştie ce este taina prunciei, taina vieţii şi gustul ei. Mă doare după tot omul, iar durerea Mă împinge să strig după om, că Mă doare de la om, şi el nu ştie durerea Mea de la el.

O, omule, o, omule, o, omule ieşit din om şi care nu ai facere de la Dumnezeu şi iubire de la El! Nu ai pentru că tu ai iubiri, ai multe iubiri, şi ele sunt din lumea aceasta şi cu ea seamănă. O, tu nu ştii să-ţi măsori iubirea pe care zici sau simţi că o ai pentru Mine. O, ce vei face tu când Eu, Domnul, ţi-o voi arăta cum a fost când îţi voi arăta cum l-ai avut în inima ta pe cel de lângă tine pe care zici că-l iubeşti, pe cel ce l-ai aşezat în tine spre durerea lui, spre clătinarea lui când le vei vedea pe acestea? Ce vei face când îţi voi arăta cât te-ai iubit, cât de mult ai ţinut la vederea ta ca la un dar nepreţuit de cei din jur, şi pentru care tu ai suferit şi ai fost departe de iubirea cea pentru cel de lângă tine, şi aceasta pentru iubirea de tine pe care nu ai cum să ţi-o cunoşti câtă vreme nu vezi spre tine, ci vezi în faţa ta?

O, poporul Meu, nici iubirea de sine nu poate omul, săracul, să şi-o înţeleagă, să şi-o vadă, căci omul nu poate privi spre el, ci numai în faţa lui şi în părţi.

O, omule, ce vei face când Eu, Domnul, venind îţi voi arăta cât de copil trebuia să fii faţă de mărirea pe care o vei vedea gata pregătită pentru cei ce au fost mlădioşi pentru împărăţia Mea în ei, pentru cei ce din facerea Mea de peste ei au învăţat să stea mici pentru ca să fiu Eu povăţuitorul lor, făcătorul lor cu mustrarea Mea sau cu iubirea Mea? O, omule, iubirea pe care o vrei tu nu se face din iubirea de la cei de lângă tine. Iubirea tu trebuie să fii ca s-o ai, şi de la Mine trebuie s-o iei, şi apoi s-o dai, ca ea să se înmulţească, fiindcă cel ce se dă, acela are, acela este, precum Eu sunt, şi altfel Eu nu pot să spun: «Eu sunt Cel ce sunt», iar Eu trebuie să am şi trebuie să te am, omule, fiindcă M-am dat pentru tine cu totul, spre îndumnezeirea ta, şi am lângă tine fii-copii prin care te povăţuiesc. Amin.

O, copii ai poporului Meu, voi să fiţi atenţi, că Eu M-am dat pentru voi şi M-am dat vouă cu totul ca să vă ştiu prin aceasta născuţii cei din Mine, din Trupul şi din Sângele Meu, ca să nu mai rămâneţi voi născuţi din trupul şi din sângele părinţilor voştri din care vă aveţi trupul, iar învăţătura Mea de peste voi daţi-o voi fiilor oamenilor, ca să înveţe ei de la voi naşterea lor din Dumnezeu, căci vouă trebuie să vă fie mare cuvântul dacă Eu vă hrănesc mereu cu duhul cuvântului Meu.

O, Eu te-am învăţat, poporul Meu, să nu stai fără Mine lângă tine, ca să nu te găsească diavolul singur, fiule. Te-am învăţat să nu primeşti slavă de la oameni, slavă de la diavol, ca să nu o pierzi pe cea de la Mine şi care te aşteaptă să te mărească ori să te judece dacă tu nu ai avea putere să cunoşti când primeşti slavă de la oameni nefiind Eu lângă tine ca să-ţi spun mereu şi să fii mereu viu şi cu viaţă neatacată de cei fără de viaţă în ei. Duhul de copil este singura ta salvare, şi prin el vei semăna cu mama Mea Fecioara şi prin el vei face lucrarea naşterii Mele în tine, şi din tine peste toată făptura apoi, fiule născut din Trupul şi Sângele Meu. Dacă ai da să fugi de lucrarea aceasta şi de locaşurile Mele, Eu aş fi Acela Care te-aş aduce să dai seama aici înaintea Mea, fiindcă tu nu Mă poţi tăgădui, nu Mă poţi înşela, nu Mă poţi trăda, nu Mă poţi părăsi, nu te poţi ascunde ca să nu mai fii al Meu, căci te-ar arunca înapoi lumea pentru multul Meu semn de peste tine. Dar duhul de copil ţi-l hărăzesc mereu ca pe unica ta salvare, şi prin el să semeni cu Mine în ascultare de Dumnezeu, şi să semeni cu mama Mea Fecioara, din al cărei trup şi sânge Eu M-am născut Om plin de har şi de adevăr, căci am fost făgăduitul Tatălui pentru ca să vin din cer pe pământ şi să plătesc cu viaţa Mea depusă pe cruce viaţa pe care omul a pierdut-o, viaţa lui cea de la Dumnezeu şi facerea din nou a ei în om prin cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp, cel de azi, poporul Meu, şi apoi prin Trupul şi Sângele Meu dat omului ca să stau Eu născut în om şi crescut de om înăuntrul lui şi să-L vadă lumea pe Dumnezeu în om locuind şi lucrând, căci omul a fost făcut să fie templu pentru Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, cine, Fiule Doamne, cine mai poate fi între oameni atât de copil ca Tine? Copil al Tatălui fiind, unicul Lui copil, născut din Tatăl, Te-ai făcut apoi copil al omului, cel mai copil între toţi cei născuţi. Atât de copil cum ai fost Tu nu a fost, nu este şi nu va fi, Fiule copil din cer şi de pe pământ născut, şi supus apoi ca cel mai copil între copii. O, de ar pătrunde pe toţi fiii poporului cuvântului Tău taina aceasta de copil, şi să fie în el iubire şi nu iubiri, căci iubirea este una şi este Dumnezeu şi nu omul, Fiule copil şi Dumnezeu desăvârşit. Amin.

O, aşa să poţi şi tu să fii, popor născut din Trupul şi din Sângele Fiului meu, Care este Fiul Tatălui Savaot. O, aşa să iubeşti şi tu, aşa să cunoşti şi tu iubirea, taina cea mai de sus între tainele lui Dumnezeu. Amin.

Te-a învăţat Fiul meu să te încopilăreşti. Ţi-a arătat cum, prin însăşi viaţa Lui de copil al Tatălui şi al meu şi al tău, căci El, ca un copil, ca un prunc junghiat ţi Se dă cu supunere ca să te înveţe supunerea şi iubirea ei care naşte fii pentru El, popor născut din Dumnezeu, Care S-a coborât din cer şi S-a făcut Om ca să te nască pe tine din cer, şi să nu mai fii tu de pe pământ sau pământ apoi, ci să fii fiu de Dumnezeu, şi să fii Dumnezeu prin har, aşa cum a fost Pavel apostolul, care a lucrat ca şi Dumnezeu după ce s-a lăsat să fie copil născut din Dumnezeu prin duhul şi prin darul proorociei, care înseamnă Dumnezeu cu oamenii pe pământ. Amin.

Iar Tu, Fiule copil, Doamne a toată firea, să fii cu nădejde mare în fiii Tăi care Te poartă şi care Te iubesc cu dor şi cu supunere de fii, şi lor se vor închina popoarele în numele Tău, că mare şi minunat este numele Tău de pe creştetul lor, Doamne şi copil al Tatălui şi al meu şi al celor ce Te cresc în ei ca şi toţi cei care s-au închinat Ţie cu viaţa şi cu roadele ei între fiii oamenilor, de la începutul şi până la sfârşitul timpului omului. Amin, amin, amin.

– O, dulce mama Mea, dacă mereu îi vom învăţa şi îi vom îndemna, ei vor simţi mereu gustul cel de nelepădat al umilinţei de duh şi nu vor mai da din ei duhul de copil, şi se vor strânge pe lângă ei cerul şi pământul, mamă, ca lângă copiii cei scumpi, frumoşi şi scumpi, şi vor fi ei templu al lucrărilor cereşti aşa cum ai fost tu casa Mea de venire pe pământ după ce ca o pruncă te-ai supus şi tainic te-a lucrat Tatăl pentru slava ta şi a Mea şi a celor ce ca şi tine se supun sub duh de copil ca să Mă sălăşluiesc Eu în ei cu slava împărăţiei Mele, mamă. Amin, amin, amin.