Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului

Vine Domnul pe nori de slavă. Amin. Vine Domnul la voi, copii ai venirii Mele. Vin, şi Mă vestesc la porţi că vin. Amin.

Cu mare sărbătoare de cuvânt vin. Sărbătoare cu tărie de cuvânt cobor la voi, ca să se ducă vestea peste pământ că Eu, Domnul, cuvintez şi împlinesc. Sărbătoare de mântuire este scris în ziua aceasta de sărbătoare: naşterea pe pământ a mamei Mele Fecioara, începutul mântuirii prin Mine, Fiul lui Dumnezeu, sălăşluit în pântece de Fecioară. Amin.

O, copilaşi, la început era Cuvântul, şi Cuvântul Eu eram; Eu, Cel ce l-am făcut pe om după ce am făcut cerul şi pământul cu cuvântul. Amin. O, copilaşi, la început am făcut cuvântul şi pentru mama Mea Fecioară. Când am văzut zdrobit lucrul mâinilor Mele prin neascultarea omului, am zis către şarpe: «Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei împunge călcâiul», şi s-a împlinit această Scriptură, acest cuvânt al Meu pe care l-am rostit când nu era pe pământ nici un om în afară de omul cel zidit de mâna Mea, şi femeia cea făcută din carnea sa, cea prin care omul cel zidit de Dumnezeu a pierdut veşnicia şi a murit prin neascultare.

Bucuraţi-vă cu bucurie mare şi sfântă, copilaşi ai Tatălui Meu. Cuvântul Cel de la început, Eu sunt, şi grăiesc la sfârşit cu voi, aşa cum grăiam cu omul cel întâi zidit. Omul cel de la început a fost nepăsător faţă de cuvântul Meu, şi de atunci tot omul cel ieşit din om a învăţat să moară. Eu însă v-am luat pe voi dintre oameni ca să vă învăţ să trăiţi şi să vă hrăniţi cu cuvântul Meu, iar cel ce învaţă de la Mine, trebuie să aibă în firea lui intrate toate cuvintele Mele. Vă învăţ mereu, mereu, ca să intre în firea voastră lucrarea cuvintelor Mele, ca atunci când vine o lucrare de lucrat, să lucraţi peste ea după cum Eu v-am învăţat, căci Eu în clipa aceea vă amintesc prin cele ce v-am învăţat. Numai peste cei învăţaţi de Mine are tâlc Scriptura Mea care spune: «Nu vă îngrijiţi de mai înainte ce veţi grăi, ce veţi lucra». O, fiilor învăţaţi de cuvântul cel de la început, nu trebuie să ştiţi mai dinainte, ca să nu ziceţi că aţi ştiut dinainte, că aţi ştiut voi. Nu poate şti nimeni decât cel ce învaţă de la Mine, din cuvântul Meu rostit peste el. Fiecare clipă îşi are lucrarea ei de învăţătură, după cum este clipa. De aceea Eu v-am luat pe voi dintre oameni şi v-am învăţat cuvintele înţelepciunii cereşti atâta vreme, ca să vă intre în firea voastră lucrarea lor şi să nu vă îngrijiţi voi ce veţi lucra, ce veţi grăi, căci v-am învăţat Eu, iar voi sunteţi învăţătorii fiecărei clipe şi lucrării ei.

M-am zidit în voi clipă de clipă, ca să fiu în voi şi ca să Mă zidiţi mereu în voi, după cum Eu v-am învăţat. Să ia omul cuvântul Meu de la voi şi să-l pună peste el şi numai aşa să creadă că Mă are. Şi iată ce cuvânt rostesc către tot omul: cine vrea să aibă în el pe Dumnezeu, acela să-L facă pe Dumnezeu în el, să-L zidească pe Domnul înăuntrul lui, ca să se vadă din afară că are pe Domnul în el, că are împărăţia lui Dumnezeu într-însul. Amin. O, nu se poate altfel pentru cel ce vrea să înveţe pe alţii, căci învăţătorul cel de la Mine trebuie să aibă în firea lui intrate toate cuvintele Mele. El dacă nu-şi chiverniseşte bine casa sa nu poate fi învăţător. El dacă este judecat, pentru asta este judecat, pentru că nu ascultă casa sa. El atunci se ruşinează de a mai învăţa, căci învăţătorul, dacă greşeşte el şi casa lui, calcă apoi toţi să greşească, şi este judecat de înseşi faptele sale pe care le săvârşesc şi alţii.

O, cât de neînţeleasă a rămas taina aceasta că nu poate omul să arate altora calea Mea dacă el rămâne în cele din care vine! Pe Avraam a trebuit să-l scot din casa lui, din neamul lui, din ţara lui, că acolo n-aş fi putut să-Mi împlinesc cu el lucrarea pentru naşterea lui Israel din Avraam, de atunci şi până la voi, fiilor. N-aş fi putut, fiindcă acolo nu l-ar fi crezut nimeni, nu l-ar fi ascultat nimeni, n-ar fi fost pildă cu casa lui, căci scris este în Scripturi: «Nici un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, în casa lui». Cei învăţaţi de Mine ştiu şi cred aceasta, şi îmi urmează, aşa cum Avraam Mi-a urmat, şi am făcut din el legământ nou, legământ care nu mai are nimic vechi în el. Pentru omul cel nou, care se naşte din Dumnezeu, trebuie pământ nou, trebuie neam nou, ieşit din om nou. Dar cine s-a oprit sau cine se opreşte din alergarea sa şi să creadă venirea Mea la voi şi să creadă apoi că omul care se naşte din Dumnezeu trebuie să vină după Mine şi să creadă că aşa trebuie să facă? Eu lui Avraam aşa i-am spus când i-am spus să vină după Mine: «Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău, şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta; şi voi face din tine un popor mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău, şi vei fi binecuvântare, şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului».

O, cât de neînţeleasă a rămas taina aceasta cum că omul nu poate să vină după Mine şi să arate şi altora calea Mea dacă el rămâne în cele din care vine. Dacă el nu greşeşte, şi dacă greşeşte casa lui, calcă apoi toţi să greşească, şi el nu mai poate învăţa sau binecuvânta pe alţii. Omul care Mă serveşte pe Mine pe pământ, trebuie să fie cunoscut între oameni om născut din Dumnezeu, om venit de la Dumnezeu, ca să-l primească oamenii, şi altfel oamenii nu-l primesc. Pe Avraam l-au primit cei străini ca pe voievodul Domnului, căci i-am spus: «Te voi binecuvânta şi voi mări numele tău, şi vei binecuvânta, şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului». O, mare lucrare este în mâna Mea omul care vine după Mine ca să-i arăt ţara pe care i-o voi da după ce vine şi să-l binecuvintez întru Avraam cel credincios, părintele celor credincioşi.

O, fiilor de la iesle, rău e de cel care a dat să vină după Mine şi nu a învăţat tâlcul cuvintelor Mele, tâlcul lor cel dulce şi adânc de dulce. O, rău e de cel ce nu ştie să vină după Mine când dă să vină. El ar vrea să vină cu toate ale lui, dar nu vine, şi rămâne lângă ele şi îşi pierde mintea în ele, îşi strânge mintea în ele, şi omul nu se mai suie cu mintea sus, la Dumnezeu, că e tras în jos şi în stânga şi în dreapta pe cărările vieţii lui, cărări fără Dumnezeu, cărări nelegiuite, căci «cel nelegiuit aţâţă pieire, aţâţă nelegiuire», după cum este scris în psalmi, în prooroci şi în Scripturi.

Iată, nu ştie omul să vină după Dumnezeu dacă dă să vină. Nici legea nu l-a ajutat pe cel ce a ştiut-o, nici ea nu l-a ajutat să vină după Mine, căci spălarea mâinilor se face după spălarea sufletului, şi cine nu-şi spală sufletul, nu-şi spală nici mâinile când se spală pe mâini, după lege.

Eu am zis omului să nu ridice sarcinile lui în zi de odihnă. O, taina zilei Mele de odihnă este ca să lucreze omul pentru Dumnezeu, nu să-şi odihnească trupul, nu, ci să facă faptele credinţei cu sufletul, cu trupul şi cu duhul său, întărind credinţa în cei ce dau să vină după Mine. Taina zilei Mele de odihnă este să-şi lase omul sarcinile lui şi să ridice sarcinile Mele, luminând cu Mine înaintea oamenilor. Iată, nu ştie omul să vină la Mine când dă să vină.

Se împărtăşesc oamenii cu Trupul şi Sângele Meu şi se duc apoi la păcat, la pofta trupului, la desfrânare, dar scris este în Scripturi: «Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în ziua aceea decât acestora care necinstesc pe Dumnezeu făcând din trupul Meu mădular de desfrânare», după ce omul Mă ia din mâna preotului care tot desfrânare face şi el. Este scris în Scripturi: «Vai celui ce păcătuieşte în însuşi trupul său!», şi iarăşi este scris: «Desfrânaţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu». Aceştia nu au pe Dumnezeu în ei şi nu vor să ştie că trupul nu este pentru desfrânare, şi este ca să fie templu pentru Dumnezeu, iar «cine va strica templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el», precum este scris în Scripturi. Iată, din Scripturi grăiesc, şi fiecare este judecat după carte. Dar zic: să iasă omul din cele din care vine şi să vină după Mine, căci «întâi este cel trupesc, şi apoi cel duhovnicesc», aşa cum învaţă Scriptura pe cel ce voieşte să se scoale şi să vină după Mine; aşa cum veneau pe vremea trupului Meu cei trupeşti ca să se înduhovnicească, ei şi copiii lor, ca să fie sfinţi apoi, şi duhovniceşti.

O, copilaşi învăţaţi din cer, veniţi cu Mine în vorbire şi spuneţi voi în cartea Mea cu voi, ce trebuie să ştie omul care dă să vină după Mine? Fiilor, ce înseamnă omul care este mădular al lui Hristos? Spuneţi, fiilor. Amin.

– Cel ce primeşte pe Dumnezeu Stăpân peste el, acela se curăţeşte de tot păcatul, şi, sfinţindu-şi sufletul şi trupul şi duhul cu legea sfinţeniei cereşti, primeşte darul sfinţeniei, Trupul şi Sângele Domnului, pentru curăţire şi iertare. El devine în felul acesta mădular al lui Hristos, iar Scriptura îi spune: «Lua-voi deci mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădulare de desfrânare? Ferească Domnul!». Cel ce este mădular al lui Hristos nu mai este al său, ci al lui Hristos, dar vai celui ce apoi strică templul lui Dumnezeu, că Dumnezeu îl va strica pe el. Deci să se cerceteze omul pe sine şi aşa să se facă mădular al lui Hristos. Amin.

– O, fiilor, mare iubire este în cel ce se face mădular al lui Hristos, şi acela nu mai uită ce este el, şi acela nu mai uită ce cere la Mine când cere, căci Eu am învăţat pe om să se roage, şi omul nu ştie ce trebuie să fie rugăciunea lui. Omul s-a obişnuit să spună rugăciune lui Dumnezeu, şi nu mai ştie ce trebuie să fie rugăciunea lui. Creştinul s-a înţigănit de tot. El cere ca ţiganul care spune rugăciunea „Tatăl nostru” gândindu-se la furat şi la căpătat, aşa cum ştiţi voi de cel ce a fost pus să zică rugăciunea „Tatăl nostru” cu gândul la Dumnezeu, şi n-a putut. O, n-a putut, că i se promisese un cal numai ca să se gândească la Dumnezeu în rugăciune. El însă când a ajuns la jumătatea cuvintelor rugăciunii, a văzut şaua pe cal şi a zis: „îmi dai şi şaua?”. Atunci a auzit: „Nu-ţi mai dau nici calul, pentru că nu eşti cu gândul la Dumnezeu aşa cum te-am învăţat să te rogi”.

O, fiilor, s-a înţigănit tot omul care-şi zice creştin, şi aşa se roagă la Tatăl. Şi iată ce vă spun: rugăciunea „Tatăl nostru” arată iubirea către Tatăl a celui ce se roagă. Omul trebuie pe Dumnezeu să-L bucure prin rugăciune, nu pe el însuşi. Spun acest cuvânt fiindcă văd peste tot pământul oameni plini de bucurie, zic ei, când se roagă la Dumnezeu. Aceia nu ştiu ce este rugăciunea cea către Dumnezeu şi nu ştiu care este drumul rugăciunii. Spuneţi voi la aceştia, care este drumul rugăciunii spre cer. Spuneţi voi, fiilor. Amin.

– Rugăciunea are un drum anume, şi acela este drumul umilinţei, duhul rugăciunii îndurerate, căci rugăciunea spre Dumnezeu nu este bucurie pentru om, şi este umilinţă pentru om, şi este pocăinţă pentru om, şi bucurie pentru Dumnezeu dacă omul rămâne în stare de pocăinţă când se roagă şi după ce se roagă. Amin.

– O, copilaşi, grăiesc prin cartea Mea, grăiesc cu voi ca să ştie omul cum să grăiască spre Dumnezeu. Cum se rugau la Mine Daniel sau Ieremia sau tinerii din cuptorul de foc? Cum Mă rugam Eu la Tatăl? Eu petreceam noaptea pe muntele Măslinilor mai înainte de răstignire, rugându-Mă înlăcrimat pentru om, căci omul este fără de umilinţă când se roagă Tatălui Meu; căci am venit după omul căzut făcându-Mă om căzut, şi aceasta trebuie să fie umilinţă pentru om, nu bucurie.

Fiilor, fiilor, ce unire aşteaptă oamenii, măi copilaşi luaţi de Mine dintre oameni? Peste tot văd vorbă de unire între oamenii de toate felurile, dar iată ce grăiesc: unirea este amestecare. Amestecarea oamenilor a condus mereu la potop şi la foc omenirea, şi pe vremea lui Noe, şi pe vremea lui Lot, şi în toată vremea lui Israel. I-am spus lui Israel când l-am scos din Egipt, să nu se unească cu neamurile de pe cale, ci să le omoare. El n-a ascultat, şi s-a amestecat, şi a pierit până la doi tot Israelul cu care a plecat Moise din Egipt. Eu altfel am lăsat prin Scripturi, şi am scris despărţire şi deosebire dintre oameni pentru toţi cei ce vor să umble după poruncile Mele înaintea Mea ca să-i primesc, şi le-am zis: «De ce este necurat să nu vă atingeţi»; şi am zis bisericii: «Scoateţi afară pe cel rău»; şi am zis: «Nedrepţii, desfrânaţii, slujitorii idolilor, preacurvarii, sodomiţii, malahiţii, furii, grăitorii de rău, răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu, şi vor moşteni-o cei ce se spală de toate acestea, îndreptându-se în numele Meu şi în Duhul lui Dumnezeu». Amin. Dar ce unire aşteaptă oamenii? oamenii care au gândul că Mă caută pe Mine, şi care vor unire şi amestecare? Ce vor ei să însemne o turmă şi un păstor? Ce vor ei să spună că înseamnă venirea Mea? Ce vor oamenii să facă? O, toate neamurile au uitat că este scris să vină judecata Domnului, ziua care arde ca un cuptor, şi toţi cei trufaşi vor fi ca paiele, şi nu va rămâne dintr-înşii nici rădăcină, nici ramuri. Dar ce vor oamenii să facă? Vor să-şi pună păstor şi să se facă toţi o turmă? Vor să-şi facă hristos pe placul lor cel nelegiuit? Vor să înşele toate neamurile pământului? Eu însă grăiesc aşa: toată lucrarea cea mincinoasă şi tot pomelnicul celor ce vor amestecare se va dezveli prin minciună, căci venirea Mea va fi zi de mânie. Amin. Venirea Mea nu va fi ca venirea hristosului mincinos, care-şi lucrează semne şi minuni din minciună. O, minciuna lui e mică, nu e mare, căci venirea Mea va fi cu slavă adevărată, va fi odată cu învierea trupurilor drepţilor Mei, şi voi veni nu singur, ci cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri, ca să-l cuprind sub slava venirii Mele. Amin.

Omul mincinos îmi foloseşte numele, dar el este mincinos cu toate semnele lui prin care el se semeţeşte şi se crede dumnezeu. El nu poate să facă nimic prin cuvânt. El face prin lucrarea deşertăciunii omeneşti şi prin puteri vrăjmaşe Mie, face lucrare de rătăcire peste cei ce nu veghează întru lucrare de biserică sfântă înaintea Mea. Dar Eu vin şi stau cuvântând peste pământ Duh Sfânt şi îi mângâi pe cei ce stăruiesc în viaţă sfântă, că jertfa plăcută Mie este duhul umilit, nu fapta mâinilor, care semeţeşte pe om; nu fapta inimii, ci duhul ei cel umilit cu care lucrează omul pentru fapta inimii.

Curând, curând toată lumea se va înspăimânta când se va arăta câtă scăpare avea să aibă dacă ar fi putut să creadă la auzul propovăduirii cereşti cu care Eu, Domnul, am strigat în lung şi în lat peste pământ din mijlocul grădinii Mele din România, grădina cuvântului Meu în mijlocul pământului. Toţi cei ce s-au pus rând pe rând mari peste România şi peste toate cetăţile ei din loc în loc vor fi ca pleava în bătaia vântului, căci s-au pus în fruntea oamenilor şi n-au dat să audă şi să ştie şi să spună supuşilor lor vestea împărăţiei cuvântului Meu cu care stau de peste patruzeci de ani în mijlocul României, ţara ocrotirii, iubirea Maicii Mele. Tot omul de pe margini n-a cunoscut, n-a ştiut, dar când vor vedea semnul Meu şi slava Mea cea din mijlocul grădiniţei Mele de la voi, vor da să-şi pună viaţa la picioarele Mele, vor da să fugă de mânia Mea, ca viperele care îşi văd ameninţarea, şi toţi vor şti atunci că poarta dintre lume şi locul acesta al împărăţiei Mele cu voi, a fost pocăinţa şi umilinţa, pe care n-au voit să le aibă cei ce căutau spre locul acesta; pocăinţa, pe care nimeni n-a iubit-o. Mulţi din cei ce s-au apropiat, de departe şi de aproape, au avut prilej prielnic, dar n-au căutat scăparea prin pocăinţă şi prin credinţă. Iar voi, copii ai grădinii venirii Mele, veţi fi vitejii Domnului prin curăţia minţii şi a inimii şi a trupului, pe care Eu am pus-o în voi ca să puteţi fi ai Mei, stâlpii Mei pe care Mi-am sprijinit în vreme de pribegie cortul împărăţiei cuvântului Meu între cer şi pământ. Nimeni n-a voit cu adevărat să se oprească din alergarea lui şi să creadă venirea Mea la voi, şi s-a ridicat înaintea Mea necredinţă mare, ruşine mare.

Slujitorii bisericii din lume sunt toţi necredincioşi şi îndoielnici şi încrezători în cunoaşterea lor şi în propriul lor duh, şi s-a întâmplat cu ei ca şi cu apostolii Mei, care s-au îndoit de învierea Mea când femeile mironosiţe, care Mă iubeau şi Mă urmau până peste mormânt, s-au dus la ei şi le-au spus că Eu sunt viu şi că voi veni la ei. Ele însă, cu toată îndoiala apostolilor Mei, îşi căutau bărbăţia credinţei şubrezită de îndoiala ucenicilor Mei cei fricoşi, îşi căutau putere să creadă în învierea Mea ducându-se iar şi iar după Mine la mormânt, căci au văzut mormântul Meu desfăcut de îngerul Meu cel venit de la Tatăl. Ele nu s-au lăsat biruite, şi Mă tot căutau, şi tot întrebau de Mine, până ce Eu M-am mâhnit şi M-am arătat spunându-i Magdalenei: «Nu Mă atinge!», căci o cuprinsese şi pe ea îndoiala când a văzut că ucenicii Mei n-au luat în seamă mărturisirea ei despre Mine înviat.

O, copilaşi ai grădinii Mele cu voi, Eu, Domnul, v-am întărit mereu credinţa cu împlinirile cuvintelor Mele de peste voi, şi i-am umilit şi i-am bătut pe cei ce s-au ridicat împotriva voastră cu necredinţă, iar vouă v-am întărit credinţa şi v-am hrănit mereu cu cuvânt de mângâiere, ca să nu vă răciţi.

O, fiilor, fiilor, locul Meu de la voi este loc înfricoşător pentru îngeri, dar oamenii sunt îngâmfaţi, şi îşi laudă statura înaintea porţilor de aici. Eu însă le amintesc la aceştia Scriptura care spune: «Nu cel ce se laudă pe sine este drept, ci acela pe care Domnul îl laudă». O mulţime de oameni care vin până aici, vin şi ispitesc tainele lucrului Meu cu voi, taine pe care nici voi nu le ispitiţi, ci, din contra, staţi înspăimântaţi şi staţi sub mâna Mea cu supunere. Mulţi vin şi vă povestesc din duhul lor, din cele ce culeg de la alţi oameni, şi aceştia fac păcat când vin aşa. Mulţi vin şi vă dau sfaturi. Mulţi vin şi judecă cuvântul Meu cel ce este cu voi, şi se ascund de el îndreptăţindu-se împotriva lui, şi aceştia fac păcat când vin aşa. Mulţi vin să-şi arate darurile şi virtuţile pe care ei zic că le au de la Mine, dar la aceştia le zic ca în Scripturi: «Nu cel ce se laudă pe sine este găsit drept, ci acela pe care Domnul îl laudă». Iată, aceştia n-au nici o creştere, şi se laudă dacă n-au creştere. Creştere înseamnă umilinţă şi pocăinţă, şi cu altceva nu creşte omul, chiar dacă zice el că a nimerit vreun dar pentru cer. Mulţi vin cu duh de îngâmfare, şi tot aşa şi pleacă, şi aceştia fac păcat când vin aşa. Mă uit din cer, şi de deasupra voastră Mă uit la porţi când voi staţi înaintea oamenilor. Vin oamenii, şi pleacă tot goi, că nu ştiu cum să vină, şi vin să vă dea vouă din duhul lor, în loc să tacă şi să ia din Duhul Meu din voi. Iată, aşa vine omul care aude de lucrarea Mea cu voi. Vine îngâmfat, şi tot aşa şi pleacă, şi se hrăneşte din propriul său duh, şi nu din Duhul Meu, Care este cu voi. îngerii însă se înfricoşează, şi aşa se bucură de locul Meu de la voi, şi de voi.

Pe vremea când mama Mea Fecioara s-a născut şi a trăit pe pământ pentru venirea Mea prin ea, tot aşa era omul şi atunci. îngerii o slujeau pe ea, şi ea, pe îngeri, căci ea avea viaţă îngerească. Ea era împlinirea proorociilor cele pentru venirea Mea de la Tatăl prin Fecioară. Ea era vestită de Mine în ziua când omul s-a semeţit în rai şi a căzut prin neascultare. Ea era vestită de Isaia proorocul, care a zis prin Duhul Meu: «Va lua Fecioara în pântece şi va naşte Fiu, şi Se va chema Emanuel». Ea a venit între oameni din mamă stearpă, naştere prin proorocie, ca să Mă nască pe Mine sămânţă de Om nou, dar omul cel de pe vremea naşterii mamei Mele nu ştia ce este mama Mea, fiindcă era pecetluită lucrarea Mea în ea, ca s-o pot împlini, fiilor, aşa cum am lucrat şi cu voi, pecetluit între voi, ca să pot ieşi din mijlocul vostru şi să Mă vestesc Dumnezeu tainic pentru împlinirea pregătirii cărării venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Mi-am împlinit prin ea lucrarea venirii Mele, iar după ridicarea Mea din nou la Tatăl, am venit apoi şi am luat-o lângă Mine. Viaţa ei pe pământ a fost numai un suspin. Rugăciunea ei a fost numai rugăciune de foc prin fiecare rugăciune. Când a venit la cer, a văzut planul Tatălui, a văzut ţara Mea de azi, ţara cuvântului Meu de la sfârşit, şi Mi-a zis: «Fiule, să mă dai păzitoare şi ajutătoare pentru cei din ţara Ta de venire, iar mai înainte de venirea Ta, să mă laşi să stau deasupra ei cu toţi îngerii mei, ca s-o apăr, Fiule, ca să nu cadă ca Israel, care a căzut, prin necredinţă, în însăşi plata faptelor sale. Amin». Şi am ascultat ca un fiu pe mama sa, şi ea este deasupra, acoperind din părţi şi de sus ţara întoarcerii Mele, ţara cuvântului Meu din zilele din urmă. Eu însumi vin în ea şi o pregătesc prin cuvânt pentru venirea Mea la ea.

O, copilaşi ai venirii Mele! Suspină mama Mea Fecioara, şi aşa se roagă Tatălui şi Mie, dar omul se roagă bucurându-se şi simţindu-se vrednic de darurile Mele. Fiilor, ia auziţi voi cum se roagă mama Mea suspinând în rugăciune:

– Coboară-mă, Fiule, în ţara venirii Tale şi ocroteşte-o pentru mine; şi să Te aştept în ea ca să vii şi s-o ridici deasupra răului care vine cu mânie peste pământ odată cu venirea Ta. Nu da drumul durerii peste pământ pentru curăţire, Fiule, până mai întâi nu întăreşti acest pământ în care îţi ai venirea şi povaţa cea pentru venirea Ta. Dă-mi îngeri înzestraţi cu arme ocrotitoare. Dă-mi voie să suflu cu Duhul Tău peste România, că ea este cea dintâi şi cea de pe urmă. Amin.

– Te dau pe tine, mamă, cu tot ce-Mi ceri să-ţi dau. Mergi în taină şi dă daruri de umilinţă şi de pocăinţă şi de credinţă şi de sfinţenie la cei ce sunt scrişi în cartea Mea, ca să creadă şi să se aşeze veghind înaintea Mea, şi mulţime de fecioare te vor asculta şi vor ieşi îngereşte înaintea ta şi te vor sluji cu rugăciunile lor suspinânde pentru venirea Mea cu ocrotire pentru România, ţara Mea de azi. Amin.

– Mă duc, Fiule scump, să strig din mijlocul grădinii Tale să se scoale întru întâmpinarea Ta ţara Ta de azi.

Scoală-te, tu, popor binecuvântat de cuvântul Fiului meu! Scoală-te şi te spală cu suspinele tale şi cu săpunul cel plin de miresme cereşti, care spală omul la inimă şi la minte şi la fire. Spală-te cu cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut Mire în tine, Mire cu mireasă luată din tine, ţară a nunţii Fiului lui Dumnezeu. Scoală-te de nuntă, că e nuntă cerească în mijlocul tău, şi cântă îngerii şi sfinţii în tine. Scoală-te să auzi cum îngerii vestesc venirea Fiului lui Dumnezeu la tine, aşa cum au vestit acum două mii de ani venirea Lui la Israel cel care a fost necredincios. Sculaţi-vă, feciori şi fecioare, şi daţi trupurile voastre mireasmă plăcută înaintea venirii Fiului meu. Gătiţi-vă cu cerească sfinţire şi împodobiţi-vă pentru Domnul, că vine plata celor credincioşi şi sfinţi. Bucuraţi-vă suspinând, şi suspinaţi bucurându-vă şi cutremurându-vă inimile întru întâmpinarea Fiului meu.

Vine Domnul, Românie, şi la tine vine, şi din tine Se va arăta cu slava venirii Sale. Vine să te facă pământ nou şi cer nou, dar ia-ţi hăinuţă de nuntă, popor binecuvântat, şi vino la nuntă şi ia daruri şi pune-le peste tine ca să fii gata de nuntă. Vino spre grădina Fiului meu şi ia din ea podoabe de nuntă, ca să te ocrotească Domnul la venirea Sa. Amin.

O, Doamne Fiule, strig spre ocrotire, strig omul să vină sub mâna Ta ocrotitoare. Strig din mijlocul ieslei cuvântului Tău, din cartea Ta cu care Tu Te scrii în mijlocul României pentru venirea Ta peste pământ. Strig, Doamne, strig, Fiule, strig. Strig şi eu, că Tu strigi mereu, că e vremea să vii şi să ocroteşti pe cei la care vii. Amin, amin, amin.

– Iar Eu voi împlini rugăciunea ta cea cu suspin, mamă, şi voi ocroti pe cei pecetluiţi cu pecetea venirii Mele, şi ei vor fi sadul Meu şi îşi vor întinde crenguţele peste pământ şi vor odrăsli. Precum pata de untdelemn nu se mai şterge, tot aşa pecetea Mea, prin cuvântul acesta de izbăvire, va sta neştearsă de pe cei ce au fost şi de pe cei ce sunt lângă Mine, şi va sta această pecete spre judecata sau spre preamărirea lor, şi va intra la răspuns tot cel care a fost adăpostit sub această lucrare de cuvânt şi s-a dus apoi în voile duhului lui, ca să se depărteze de cuvântul adevărului, care vine să judece lumea. Amin.

Iar voi, fiilor, staţi înaintea Mea cerând peste oameni luminarea sufletelor lor, ca să vină oamenii spre vindecare de suflet, aşa cum se duc la doctor pentru vindecarea trupului. Să vină să cumpere cu pocăinţă, nu cu bani. Să vină omul aşa cum se duce la alimentară cu trăistuţa să-şi cumpere mâncare pentru trup. Să vină omul aşa cum se ducea Israel la locul unde se cobora mana din cer pentru hrana lui. Aşezaţi cuvântul Meu înaintea oamenilor, ca să înveţe oamenii de la Mine şi să se sfinţească şi să se aşeze jertfă plăcută întru venirea Mea. Iar voi, iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu, căci sunteţi ucenicii Mei. Amin. Luaţi şi scrieţi pe inimile voastre şi pe inimile celor îngrijiţi de Mine prin voi, şi scrieţi aşa: cei ce se înţeleg cu dulce între ei, aceia se şi primesc unii pe alţii pentru Mine, fiindcă se iubesc unii pe alţii aşa cum i-am iubit Eu. Iar cei ce nu se iubesc unii pe alţii precum i-am iubit Eu, aceia nu se primesc unii pe alţii pentru Mine, fiindcă nu se înţeleg. Aceia să ia învăţătură de la Mine şi de la voi, şi altfel să nu înveţe pe alţii. Iar pe cel ce învaţă din partea Mea, să-l sprijine toţi prin ascultarea lor de Dumnezeu, ca să-l tragă inima la lucrul învăţăturii, căci acela nu se judecă pe sine, şi se lasă judecat de Dumnezeu. Amin. Cuvântul Meu să fie ca o sabie care desparte binele de rău în duhul, în sufletul şi în trupul celui ce vine după Mine. Am făcut sărbătoare de cuvânt şi am tăiat cu el ca şi cu sabia, căci omul dă să se acopere cu cele dulci din Scripturi, şi nu se scoală să se facă mădular al lui Hristos, trup neîntinat pentru biserică sfântă. O, cele dulci din Scripturi sunt cele care-l fac pe om să se despartă de păcat şi de propriul său duh, dar omul îşi caută în Scripturi îngăduinţele cele scrise în ele pentru cei ce îşi îngăduie să nu fie mădulare ale lui Hristos, mădulare care nu se mai veştejesc.

Iată cuvânt ca o sabie pentru cei ce nu ştiu să vină după Mine atunci când dau să vină: nu este voie să mai păcătuiască cel ce se umileşte şi se pocăieşte şi se curăţeşte pentru ca să se unească apoi cu trupul lui Hristos. Nu este voie să faceţi din trupul Meu mădular de desfrânare în voi, o, oamenilor care daţi să veniţi după Mine şi nu ştiţi cum să veniţi. O, nu ştiţi, fiindcă nu aveţi învăţători care să le fie milă de voi. Şi iată-Mă pe Mine, învăţător venit din cer ca să vă izbăvesc de trupul păcatului şi să vă îmbrac în trupul Meu şi să ies spre voi cu hăinuţă de îmbrăcare şi să fiţi cu adevărat mădulare ale lui Hristos. Amin, amin, amin.

Acum, fiilor, rămâneţi învăţători din partea Mea peste cei ce stau sub învăţătură, peste cei ce se izbăvesc de trupul păcatului. Acum, fiilor, rămâneţi lumină din Lumină, şi să vă asculte ca şi pe Mine toţi cei care vin după Mine ca să-Mi facă voia în trupul, în sufletul şi în duhul lor, slujind pe Domnul, căci cel ce vine după Domnul nu mai este pentru sine, şi este pentru Domnul, slujind pe Domnul întru a Sa venire. Amin, amin, amin.