Binecuvântată să fie, şi zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi minune de înmulţire de inimi vii şi pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulţimea cea îmbrăcată în veşminte albe, care va sta în faţa tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.
Pace vouă! Prin uşile deschise, pace vouă! Eu sunt. Domnul puterilor este numele Meu. Eu sunt. Nu vă temeţi. Pace peste inimile voastre! Pace şi unire precum în cer aşa şi pe pământ!
Când a venit clipa să Mă înalţ la Tatăl Meu după ce Mi-am încheiat lucrarea pentru care venisem întrupat, eram cu cei aleşi ai Mei, cu ucenicii Mei din Galileea. Stăteam cu ei de vorbă, şi ei M-au întrebat aşa: «Doamne, oare, acum este vremea ca să aşezi Tu la loc împărăţia lui Israel?». Şi le-am răspuns aşa: «Nu este al vostru să ştiţi anii şi vremurile pe care Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa». Aşa le-am spus, fiindcă această taină era în Duhul Sfânt pecetluită. Duhul Sfânt este Dumnezeul Care lucrează în vremea aceasta ca să-Şi sfârşească lucrarea Sa, şi iată, Sfânta Treime îşi încheie în vremea aceasta lucrarea cea întreită, căci Dumnezeul Duhului Sfânt este aproape de sfârşit cu lucrarea Sa. Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel. Iată cea din urmă taină, cea mai aşteptată, căci tot cerul laolaltă, cerul, care poartă în sânul său toată spiţa cea sfântă, cea lucrătoare, a aşteptat să se aşeze la loc împărăţia lui Israel. Tot cerul este în bucurie, că de mult este aşteptată această vreme, aceste zile, şi iată, cerul le vede venind. Al vostru era să ştiţi, iubiţii Mei din vremea aceasta de glorie cerească. Duhul Sfânt este Mângâietorul Cel promis de Fiul lui Dumnezeu, Cel Care ia din cer şi dă de veste în vremea aceasta. Apostolii cei care M-au însoţit pe vremea trupului Meu se bucură acum că a venit vremea să se audă răspunsul întrebării lor. Aceea a fost cea din urmă vorbă dintre Mine şi ei, şi apoi M-am ridicat de la ei şi nu le-am răspuns, căci nu era al lor acest răspuns.
Pacea Mea şi darul păcii Mele peste cel cu care M-am întâlnit acum! Bucuria Mea o pun peste tine, fiu iubit de cer. Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, căci am stat în sfat cu tine prin acest fir ceresc, am stat la celălalt capăt al acestei lucrări, la începutul acestei lucrări, măi tată. Am voit şi la acest capăt, la sfârşitul acestei lucrări să-ţi grăiesc, căci e pe sfârşite şi ea. Suntem aproape de sărbătoarea cea mare, iubitul Meu, fiul Meu iubit. Eşti scris în cartea acestei lucrări, fiule Vasilică. Aşa eşti scris, tată. Se bucură cerul de lucrul apostoliei tale, de rodul lucrului tău. A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. Aşa am spus învăţăceilor Mei: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul ei, şi vă numesc prietenii Mei, iubiţii Mei». Iată, vreau să ştii şi tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: «Să nu scrii ce au vorbit cele şapte tunete; să nu scrii. Pecetluieşte ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârşit». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun şi să-Mi desăvârşesc turma României Mele cea binecuvântată. România este ţara cea aleasă prin care Dumnezeu aşează la loc împărăţia Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceaţa, e mare necredinţa, dar am spus aşa pe vremea trupului Meu: «Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată, iubitul Meu, aşa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată şi aleasă şi credincioasă şi voi face una numai şi voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise, căci aşa este scris: «Voi turna din Duhul Meu peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, peste robi şi roabe, şi se vor umple de cunoştinţa Duhului Sfânt, şi voi prooroci prin ei şi îi voi aduna pe ei din cele patru vânturi ale pământului şi îi voi aduce în ţara lui Israel, în ţara Ierusalimului nou, cel din cer coborât».
M-am folosit în vremea aceasta de trâmbiţele cele scrise în carte, şi iată, sun din trâmbiţa cea de dinaintea celei de a doua arătări, căci îmi voi face arătarea, precum este scris. Voi umple de slavă văzută acest pământ românesc, acest Canaan peste care am lucrat cu cuvântul celor şapte tunete care au vorbit în vremea aceasta. Am folosit un trup pe care tu îl ştii, şi am vorbit prin acel trup şi am adus spre ştire planul Meu şi lucrul cel de încheiere a tainei lui Dumnezeu. Acel trup este acum la Mine şi i-am dat trecere mare, măi tată, căci M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci şi cinci de ani, ca să pot vorbi încă o dată pe pământ.
Aşa am spus prin apostolul Ioan: «Ia cartea şi mănânc-o, că tu trebuie să mai prooroceşti încă o dată la popoare şi la neamuri şi la împăraţii lumii». Aşa am spus lui Verginica: «Nu te pierde, Verginico, fiindcă tu va fi să te ridici în zilele tale să hrăneşti de la Mine un popor mare, care se va aduna să stea în faţa tronului Meu cu ramuri în mâini şi cu hăinuţe albe, cântând cântarea Noului Ierusalim, căci numai aceştia vor şti această cântare». Numai aceştia, măi fiule iubit, şi iată ce fac, căci ţi-am ieşit în cale prin acesta care este mare peste biserica Mea şi pe care-l voi pune, până în sfârşit, în locul cel dintâi al bisericii Mele. Ţi-am ieşit în cale, prin el ţi-am ieşit, căci sunt în el, măi tată, sunt, căci este cel mai credincios lucrului acestei lucrări prin care Eu vorbesc în România de atâta vreme. Ţi-am ieşit în cale ca să-ţi spun şi ţie că această cântare este cântecul pe care l-am cântat Eu prin acel vas pe care-l ştii şi tu, şi acest cântec este lung. E lung, e de atunci de când am coborât prima oară în acel vas şi până acum, şi până la sfârşitul acestei lucrări prin care Eu am vorbit, prin care Eu am cântat ca să fac apoi cunoscut acest cântec nou. Ţi-am ieşit în cale, şi privesc din cer peste lucrul apostoliei tale, fiindcă tu eşti scris în cartea acestei lucrări, şi Mi-am adus aminte de cuvântul credinţei tale din ziua aceea când am vorbit cu tine prin acest fir de sfârşit, şi lucrez în chip minunat, căci lucrez după planul cel întocmit de cer, după schiţa cea din cer. Te-am găsit în schiţa acestei lucrări şi am ieşit acum în calea ta să-ţi cer rodul tău şi să te răsplătesc. Vreau să pun numele cel nou al Noului Ierusalim pe fruntea turmei tale, căci tu eşti fruntea acestei turme, dar vreau să înveţi acest cântec ceresc pe toţi cei din turma ta, căci îţi ascultă glasul turma ta. Te cunoaşte turma ta şi îţi ascultă glasul şi merge după tine ca după un urmaş credincios al Păstorului Cel bun. Tu eşti prietenul Meu şi dintr-o mie te cunosc, măi tată. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea Mea; ieşi cu tot alaiul tău. Sună şi dă de veste peste turma ta, că vreau să intru în Ierusalimul tău, ca să-l unesc cu cel coborât din cer şi să facem din toate câte sunt peste tot, să facem numai unul, unul ceresc, că iată ce fac! Am ieşit în întâmpinarea ta cu glas de trâmbiţă. Am venit din cer, însoţit de Ierusalimul ceresc, ca să fac unire cu tine şi cu turma ta, şi să fii una cu Mine şi cu turma Mea, care ştie cântarea acestei lucrări. Eu ascult cu tot cerul glasul turmei tale, căci cu toată turma ta îmi aduci Mie slavă. Ascultă şi tu glasul Meu şi cântecul Meu, cântecul acestei lucrări. Ascultă-l, că vin să te peţesc. Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească. Ascultă şi tu glasul lucrării Mele, că şi Eu voiesc să-ţi aduc ţie slavă, ca să te bucur în vremea aceasta cu bucuria cu care voi veni s-o aşez peste acest Ierusalim ales în vremea aceasta.
Ştiu faptele tale şi osteneala ta, ştiu că ai avut necazuri pentru numele Meu. Ştiu slujirea ta, ştiu răbdarea ta, dar vreau să te laşi răsplătit de Mine, că iată vremea aceea când omul trebuie să intre înapoi în grădina Edenului, de unde a căzut, în starea cea îngerească, în starea cea fără de păcat, în starea cea de duh şi de har. Priveghează şi aşează bine ce a mai rămas de aşezat. Ţine ce ai până voi veni, căci sunt aproape, sunt la uşi. Am venit cu ultimele aşezări. N-am venit la început cu toate odată. Am venit pic cu pic ca să aşez la loc cele ruinate şi să aşez împărăţia Mea pe pământ nou şi să fac om nou şi să-l aşez înapoi în grădina Edenului. Am venit cu ultimele vestiri. E vremea să închid în închisorile cele veşnice pe duhul cel rău, care M-a scos pe Mine din om. E vremea să aduc în starea cea dintâi făptura Mea, ca să fie aşa cum sunt Eu, să fie ca Mine, ca să poată fi cu Mine.
Sună din trâmbiţă, să te audă turma ta! Sună peste ea, şi pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. Uneşte-Mă cu turma ta, până să vin uneşte-Mă, că vreau să-i pun pecetea acestei lucrări, căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei vremi. România este regina Mea, este binecuvântata Mea, este aleasa Mea şi este iubita Mea, şi de la ea îmi voi lărgi cortul nunţii Mele, că vin la ea, vin la România Mea. Vin, că de la naşterea ei am sortit-o să fie a Mea şi să Mă slăvesc în ea cu slavă văzută, şi toate popoarele vor vedea slava ei. încinge-te şi te scoală ca să asculţi glasul Meu şi să-Mi deschizi, că iată, vin ca să cinăm împreună. Vreau să scot apă din acest izvor şi să-ţi dau să bei, tu, şi toată turma ta, căci această învăţătură şi acest glas care răsună acum spre sfârşit este glasul Meu, care strigă să se adune toate noroadele, să vadă şi să cunoască slava Mea.
Voi aduce pe unsul cel de la Mine, şi vreau prin biserica Mea cea vie să-l aduc, căci el întru Mine va domni şi nu fără Mine. El este de la Mine, şi întru Mine va fi să ia toiagul să cârmuiască norodul cel binecuvântat. El este proorocit, el este de la Mine. Să se ridice turma cea creştină a neamului românesc şi să se suie de la ea la Mine cerere şi rugăciune, ca să aud şi să împlinesc venirea unsului Meu. Să se înmulţească glasurile cele spre cer, glasul bisericii acestui Ierusalim, şi să strige până vor cădea zidurile jos, ca să intre unsul cel de la Mine. Nimeni să nu fie mai tare şi mai puternic decât poporul cel credincios şi cel împlinitor al acestui neam.
Hai să dăm mână cu mână, turmă cu turmă, frate cu frate, şi să înfigem cortul şi să punem masa cea aşteptată de tot cerul sfânt. Sună peste turma ta, iubitul Meu, şi spune-i despre izvorul Meu şi despre lucrul ce-l lucrez în România în vremea aceasta. Strigă-ţi turma şi fă-o să-ţi cunoască glasul şi să meargă după tine, că vreau să-i arăt această grădină şi glasul Meu care umple această grădină. Vine vremea să aşez vremurile la loc, că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin şi cu această aşezare, ca s-o aşez la loc şi să mustru cu certare şi cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părinteşti care au fost aşezate prin sânge de creştin şi prin jertfă de temelie pentru credinţa cea curată, lăsată prin sfinţii cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine. Vreau să fiu aşteptat cu veghe, aşa cum se pregătea poporul lui Moise când vesteam coborârea Mea în mijlocul poporului Israel din vremea lui Moise, că iată, în mijlocul acestui pământ ales este mai mult decât Moise.
Iată, fii credincios şi nu Mă tăgădui. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârşit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, şi moarte nu va mai fi. Amin. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia, dar lasă-Mă să-ţi pun pecetea cea vie peste turma ta. Fă-o să-ţi audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.
Fericiţi acei ce nu se smintesc întru Mine. Eu sunt Domnul oştirilor. Eu sunt Alfa şi Omega şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu sunt, şi pentru cel mai mic al Meu dau noroade la pieire ca să-i gătesc calea spre Mine.
Eu sunt lumina neamurilor şi slava poporului Meu Israel cel binecredincios. Deschide-Mi ca să intru, iubitul Meu. Deschide-Mi, că vin în casa ta, în mijlocul turmei tale. Botezătorul Ioan aşa a spus mulţimilor botezate de el: «Vine Unul după mine, Care este mai mare decât mine; de Acela să ascultaţi». Amin.
Pace ţie, şi pace de la Mine să împarţi, şi lumină de la Mine să împarţi peste cetatea cea tare a ta! Vom face biserică nouă şi vie şi vom face un popor sfânt, şi va intra pe porţile slavei ca să Mă întâmpine. Primeşte-Mă cu pacea! Nu te teme. Deschide-Mi, că am venit să te peţesc, să fii una cu lucrul ce-l lucrez acum spre plinirea vremurilor.
Hristos, lumina învierii, răsare, şi ca un Mire iese din cămara Sa.
Hristos, Cel înviat din morţi, Hristos, începătură nouă şi veşnică, Domnul puterilor este numele Lui. Amin, amin, amin.
06-05-1991
