Israele, Israele, scumpul Meu popor, dulci sunt pentru Mine clipele cele cu tine, dulce-Mi este viaţa Mea în tine când cu graiul Meu te cuprind. O, copii şi copile care aveţi pe Domnul Iisus Hristos de Păstor! Iată-Mă cu voi la păşune; păşune dulce şi nu păşune din sămânţă care se trece ca sămânţa de pe pământul de acum; păşune de viaţă fără de moarte, păşune din cer între voi. Amin.
Cu pace Mă aşez în sfat cu tine, Ierusalime, copilul Meu de azi. Pace îţi dau, tată! Pace ţie! Pace şi Mie, fiule!
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, M-am coborât la tine, poporul Meu, că tu eşti ogorul Meu. M-am coborât să răspândesc sămânţă peste tine. O, sămânţa e mare taină, fiule, şi tu nici nu ştii toată taina ei, şi nu ştii de ce am spus Eu la început să mănânci sămânţă. Vin la tine, poporul Meu, şi îţi dau să înveţi carte de la Dumnezeu, şi nu este nicăieri ce-ţi dau Eu. Au scris, tată, mulţi sfinţi cuvinte despre cer şi despre Mine, ca să ai tu să înveţi. Au fost mulţi care au scris carte despre sfinţi. Au fost alţii care au făcut tălmăciri de cuvinte scrise de sfinţi, ca să aibă omul să citească şi să pornească. Dar la tine, poporul Meu, am venit Eu, şi nu sunt nici sfânt, nici prooroc, şi sunt Domnul tău Iisus Hristos, şi îţi grăiesc cuvintele Duhului Tatălui şi ale Fiului şi ale Sfântului Duh, sămânţă nestricăcioasă, fiule, poporul Meu. O, sămânţa e mare taină, şi am dat omului pe care l-am lucrat şi pe care l-am făcut suflet viu, i-am dat să mănânce sămânţă. Fiule, grăiesc cu tine şi îţi spun că Eu am dat omului să mănânce sămânţă. Dacă omul ar fi făcut aşa, să mănânce sămânţă şi rodul ei, Eu, tată, nu mai plângeam acum pe om. Omul a mâncat altceva după aceea. Omul a mirosit miros de sânge, şi a uitat mirosul de sămânţă şi l-am scăpat din mână pe om. Sămânţa, fiule, înseamnă binecuvântare şi ungere, e semnul Meu de ungere. Sămânţa este nădejdea a ceea ce va fi din ea apoi. Sămânţa are untdelemn în trupul ei şi poartă în ea mirul ungerii Mele, mirul nădejdii, şi mirul nu se şterge, şi mirul nu murdăreşte, şi este semnul Meu peste om. Sămânţa înseamnă rodul cel nădăjduit, din care iese fructul şi sămânţă în fruct. Cine mănâncă sămânţa, acela ia ungere în trupul său, căci ea poartă untdelemn în trupul său. Orice sămânţă poartă untdelemn în trupul său. Sămânţa este trupul ei, iar untdelemnul este duhul ei. Omul care mănâncă sămânţă şi untdelemn din sămânţă, acela are Duhul lui Dumnezeu, are ungerea Duhului Sfânt în trupul său, căci sămânţa poartă în ea taina aceasta. Iată, fiule de azi, cum înseamnă să înveţi carte. Cine, tată, să mai vorbească pe pământ ca să ştie şi fiul pământului? Iată, peste tine grăiesc Eu, şi tu grăieşti peste fiul pământului şi îi spui de taina purtată de sămânţă. I-am spus omului de la început să mănânce sămânţă şi rod din sămânţă şi cu sămânţă în rod. Iată, aşa i-am spus şi omului de la sfârşit.
O, Israele, omul Meu cel de la sfârşit! Mănâncă, tată, sămânţă multă, mănâncă şi pentru omul cel de la început, care a dat sămânţa pe sânge. Mănâncă sămânţă, că-ţi va mulţumi omul din veac şi până în veac, că omul veacului nu a voit să iubească sămânţa şi să fi rămas în această iubire. Sămânţa creşte în pământ şi în rodul ei, şi este fără de păcat, ca şi Mine, fiule iubit de Dumnezeu, că mult te iubesc, şi multă carte pun peste tine ca să înveţi, şi să-ţi dau Eu ţie cunună de flori la învăţătură. Suspină cerul, tată, când se uită pe pământ şi vede copii premiaţi cu cununiţă pentru învăţătura cea fără de Mine. Suspin şi Eu, copile, ca să te văd silitor la şcoala Mea cerească şi să înmulţesc cununiţele cele pentru tine. Nu are, tată, cine să-ţi dea ce-ţi dau Eu. Ce-ţi dau Eu nu mai pierzi, şi rămâi încoronat veşnic, şi nu înveţi în deşert dacă iubeşti şcoala Mea şi cartea Mea. Cartea Mea este cunoscută de Duhul Sfânt, de Duhul Sfânt din om.
Iată ce sărbătoare pe pământ! M-am întâlnit cu tine, Ierusalime nou, şi vreau să-ţi spun că voi veni curând ca să te trec clasa. Şi la şcoala cerească se trece clasa. Am făcut serbare de sfârşit de şcoală şi vreau să te premiez. Ne întâmpinăm unii pe alţii şi serbăm cu cerul. Pace şi întâmpinare cu pace! Pace de la Mine peste tine, Israele, doritul Meu popor! Ce este dorul, tată? Tu iubeşti pe cineva şi ţi-e dor de cel pe care-l iubeşti. Eu, tată, te iubesc pe tine şi Mi-e dor de tine, Ierusalime. Vezi tu, măi fiule, omului îi este dor de cineva pe care nu-l are aproape. Şi Mie, tată, cum îmi este dorul? Dacă te-aş avea aproape, de ce Mi-ar mai fi dor de tine? Mi-e dor de tine, Ierusalime. Pace ţie, şi vino, că Mi-e dor! Şi iată, ai venit, iar Eu arunc sămânţa. Sămânţa are pilda ei. Ea cade şi în piatră, şi în spini, şi în pământ bun, şi se deosebeşte prin creştere. Ea creşte bine pe ogor bun. Eu am făcut din tine ogor bun şi te-am numit ogorul Meu, poporul Meu. Roagă-te Semănătorului, tată, roagă-te, ogorul Meu, poporul Meu, roagă-te, că rugăciunea te creşte şi te măreşte şi te rodeşte, fiule. Rugăciunea este aripă pentru tine, fiule. Dacă rugăciunea ta nu te duce pe aripa ei până acolo unde cauţi tu, atunci nu este aripă rugăciunea ta. Fiule, să nu te rogi fără folos. Nu te amăgi, tată. Dacă trupul tău nu este curat, atunci nici gândul tău nu stă cu tine la rugăciune, şi se întoarce în trup. Dacă gândul tău din vremea rugăciunii nu te duce pe tine la simţirea rugăciunii, atunci tu nu eşti curat şi nu ajungi la Domnul pe drumul rugăciunii. Rugăciunea este cărare, tată, este duhul tău către Dumnezeu, este cuvântul tău către Mine. Fără rugăciunea ta nu ştie Dumnezeu că tu eşti. Dacă cineva vrea ceva de la tine chiar străin fiind de tine, şi dacă nu vine să-ţi spună, tu de unde ai şti că el vrea ceva? O, Eu te-am înzestrat cu duh şi cu minte şi cu gândire şi cu simţire, şi Eu, fiule, nu te cercetez dacă tu nu ceri să te cercetez. Ţi-am dat zestre să te foloseşti de ea întru Mine. Omul se culcă pe urechea că ştie Dumnezeu, şi zice: „Lasă, că ştie El Dumnezeu”, dar cine nu se descoperă pe sine înaintea Mea, pe acela Eu nu-l cunosc, că acela are mărire de sine şi Eu nu caut spre el, pentru că Eu sunt smerit şi blând. Eu eram venit din cer pe pământ, şi tot M-am rugat cerului. Cât am fost pe pământ M-am rugat neîncetat Tatălui Meu. Eram venit din cer şi Mă rugam cerului. O, fiule, dacă tu te rogi cerului, atunci tu eşti o pară de foc bineplăcută, şi toţi cei din jur văd aripioarele tale, căci rugăciunea face din tine aripă spre cer, suire şi coborâre, fiule.
O, iubitul Meu popor, ca o pasăre care cloncăne cu hrană pentru pui, aşa a fost lucrarea Mea în jurul tău, Ierusalime, şi am stat ca pasărea cu hrana în cioc ca să ţi-o dau, ca să nu mănânci altceva, şi ţi-am spus aşa: sămânţa pe care o mănânci să nu fie păcatul, tată, că păcatul este mir străin şi ungere urâtă, fiule. Nu numai cu gura mănâncă omul. Omul mănâncă şi cu mintea şi cu inima. Ce mănâncă cu mintea şi cu inima şi cu simţurile? Mănâncă ori pe Dumnezeu, ori pe satana; ori sfinţenie, ori păcat. Fiule, să cauţi cu gândul tău la cele sfinte, căci cele sfinte fac din tine flacără cerească pe pământ şi în cerul sfânt, dar cele păcătoase îţi iau curajul către cer şi te fac nevăzut de cer. Fiule, ce vrei tu să fii? Vrei să fii Adam, sau vrei să fii Hristos? Ai grijă, că Adam a murit, iar Hristos a înviat, tată. Dacă tu ieşi după altă mâncare şi te prinde vremea rea pe afară, ploaia îţi udă aripioarele şi furtuna ţi le rupe, şi rămâi pe afară fără aripi. Fără aripi nimeni nu va putea pluti pe deasupra răului care vine să cureţe pământul de răul de pe el.
Dacă duhul rău iese din om prin pocăinţă şi prin credinţă şi dacă apoi iarăşi se întoarce, atunci înseamnă că vindecarea nu s-a născut peste om. De ce, tată, aşa? Iată, nu mai este rugăciune curată şi mereu. Rugăciunea este veghe, asta este rugăciunea. Nu după ce te rogi să te culci. Nu, tată, şi să veghezi apoi împreună cu Dumnezeu. Dacă eşti păstor, să veghezi peste turmă după ce te rogi, şi dacă eşti fiu, să veghezi cu păstorul după ce te rogi, căci rugăciunea este veghe, fiule.
Umblă, tată, şi Mă caută pe Mine, căci ca să găseşti trebuie să cauţi. Caută-Mă ca să Mă las în calea ta, să Mă las găsit, poporul Meu, găsit de tine, tată. Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune şi tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă aşa a fost planul lui Dumnezeu. îţi trimit carte de învăţat, ca să înveţi din ea calea spre Mine, Ierusalime, poporul Meu. La doctor şi la judecător se plăteşte şi se pun mijlocitori ca să scoţi trupul de la moarte şi de la închisoare. Umblă, tată, şi pentru suflet, că de la Mine toate le primeşti în dar, numai să-ţi iei crucea şi să vii după Mine. Umblă cu Mine şi nu fără Mine. Eu nu-ţi cer nimic ca să te scap de moarte şi de boală şi de închisoare. închisoarea cea de pe pământ, aceea nu este închisoare, aceea este pocăinţă dacă vrei s-o lucrezi. închisoarea este păcatul care te închide în el, căci plata păcatului este iadul. Am venit să te întâmpin şi să-ţi spun să te faci sănătos şi de acum să nu mai greşeşti, Israele, copilul Meu de lângă sfârşit.
O, copii şi copile, fiţi oglindă de copii ascultători şi de cuminţenie. O, ce creştere v-am dat şi ce şcoală v-am învăţat ca să nu fiţi fără de credinţă! Să nu fiţi slabi la învăţătură, măi fiilor, ca să vin să vă dau premiu şi lucru sfânt să vă dau.
Iată ce lacrimi vărs pentru tine, Israele. Cuvintele Mele sunt lacrimile Mele pentru tine, copile de azi. Am plâns pe la porţi, tată, când am mers peste fiecare cetate, şi intram şi găseam idoli mulţi peste tot, şi plecam plângând, rugându-vă să vă întoarceţi la iubirea Mea şi să veniţi la şcoala cerului, ca să vă trec clasa. Iată, scot la lumină vorbirea Mea cu Israel, şi lumea va bea şi se va îmbăta de iubire după Dumnezeu. Ai grijă, Israele, să nu cumva să rămâi mărturie de nepăsare sau de necredinţă sau de cârtire sau de fapta lui Iuda, că împietrirea ta va aduce credinţă peste lume şi mântuire peste lume. Am spus demult, când umblam prin cetăţile tale, că vom trece un examen ceresc, Israele, şi unii n-au mai mers după Mine de atunci. O, dar nu este nicăieri loc pentru Israel cel hrănit din această lucrare. Cei ce au plecat n-au voit nici mustrare, nici certare, nici trezire, nici îndreptare, nici duh smerit. Eu am voit să fii tu iubirea Mea din urmă, Ierusalime, că dacă te-am certat spre îndreptare, am făcut aşa că te-am iubit. De ce nu M-ai primit aşa? Şi dacă ai plecat din casa iubirii, din lucrarea aceasta, tu crezi că te-ai ascuns? Nu se poate furişa nimeni de mărturia acestei cărţi, căci cuvintele cărţii acesteia vor scula pe morţi din gropile lor, dară pe tine, care eşti deasupra! Cuvintele acestei profeţii au vorbit de învierea celor morţi şi au spus că se vor scula afară, şi morţii vor împlini cuvintele cărţii acesteia şi se vor scula. Amin.
Iată, e plin văzduhul grădinii Mele de glasul Meu, aşa cum era grădina Edenului, plină de glasul Meu care vorbea cu Adam. Şi va întreba lumea: „Unde este cel scris în Cartea aceasta?”, şi vor răspunde îngerii cei păzitori ai acestei profeţii şi vor zice: „Aceia s-au dus hulind şi cârtind”. Eu am spus că Mă duc să fac loc pentru Mine ca să fii şi tu cu Mine, şi trebuia să fii dacă am zis. Şi iată, am gătit acest loc ca să fiu cu tine, şi vin spre tine ca să fiu cu tine acolo unde eşti tu, că tu nu te-ai pregătit ca să fii cu Mine acolo unde sunt Eu şi lucrez pentru tine. Iată, lucrez aici pentru iertarea ta şi nu te pot ierta, că tu nu vrei. Te voi ierta când te vei opri din calea ta şi vei lua calea Mea şi când vei fi curat de păcat; iar până atunci voi lucra. Să-ţi fi făcut cărare prin lucrarea Mea ca să fii în curţile Domnului. De ce, oare, nu înţelegi ce este lucrarea Mea cu tine, Israele? Dacă ai venit să crezi în această lucrare, să fi crezut până la sfârşit în ea, căci o iubire părăsită se răzbună pe tine. Tot ce ţi-am adus prin ea, până la sfârşit să fi crezut. La sfârşit ţi-am adus ce am adus la început, ca să răscumpăr omul de la cădere.
Să vină cetăţile lui Israel, să vină să cineze cu Mine prin cuvânt, că şi Eu M-am dus în ele după fii. M-am dus şi i-am strigat de peste tot, am bătut pe la toate porţile şi am intrat ca să spun la toţi ce vreme este şi ce vreme vine. Am lăsat carte pe pământ pentru fiecare cetate şi am scris iubirea sau neiubirea, primirea sau neprimirea, am scris peste tot, şi se va desface acest sul.
Iată, am scos apă. Am scos apă multă, ca să ia lumea; să ia, aşa cum ia la Bobotează, şi să bea duh de sfinţenie şi de învăţătură din cer pe pământ. Şi lumea ia şi se sfinţeşte, şi Domnul împlineşte tot cuvântul rostit prin acest izvor. Am scos apă multă din acest râu. O, şi câţi peşti au trecut prin râul acesta! Peşti mici şi peşti mari au trecut şi s-au ales şi au plecat şi au rămas. O, ce rău va fi de acela care a băut din vadul acesta şi n-a rămas ca să fie viu şi însemnat cu cele ce am adus azi! Azi am adus ceea ce mai era de adus, dar n-am scos şi nici n-am adăugat.
Va veni omul necunoştinţei de Dumnezeu şi îţi va spune că nu este adevărată cartea aceasta pe care Eu o scriu în mijlocul tău de patruzeci de ani, că Eu am scos apă din această carte, am scos multă apă bună ca să bea lumea. Apă amară n-am scos încă din ea, că am în ea şi apă bună şi apă amară. Apă bună este cuvântul Meu de bucurie, iar apă amară este cuvântul Meu de durere în mijlocul tău, poporul Meu. în cuvântul Meu de durere se găseşte numele tău în sfat cu Dumnezeu, în carte cu Dumnezeu. în acest cuvânt se vede aşteptarea Mea pe urma ta, se vede chemarea Mea, se vede mustrarea Mea, se vede durerea Mea pe urma ta, poporul Meu, şi iată, îţi spun că mai este o bucurie pe care o aştept de la tine; mai e încă o speranţă de bucurie. îţi voi lăsa o mână dată ţie. Şi cum va fi aceasta? Aceasta este starea ta pe care o ai acum, pe care o vei avea acum. Eu de aceea am venit la cetăţile Mele din Israel. Am venit ca să pricepi vremea şi să te aşezi în cele bune, ca să fii găsit bine. Dacă n-ai fost niciodată bine, măcar să fii găsit bine în vremea aceasta, fiule.
Am scos cuvinte de bucurie şi am dat la cel ce n-a răstignit cuvântul Meu, la cel ce n-a cunoscut că Eu vorbesc cu un popor pe pământ. Poporul Meu a răstignit cuvântul Meu, a răstignit pe Duhul Sfânt, şi zice că s-a ascuns. Nu s-a ascuns. Este în cartea sa poporul. în sfânta Scriptură este Israel cel de atunci, şi în cartea de azi eşti tu, cel de acum Israel. Şi cel de atunci şi cel de acum M-a chinuit şi M-a răstignit. Să se fi răstignit pe el copilul acestei profeţii, şi Eu i-aş fi scris înviere prin cruce. Eu prin cruce am înviat, şi tu tot aşa trebuia să fii. Tu trebuia să fii un popor curat Israel chiar dacă ai născut fii. Să fi născut copii fără poftă, aşa cum au născut părinţii de demult, Zaharia şi Elisabeta, Ioachim şi Ana, Avraam pe Isaac, şi mulţi copii născuţi fără de poftă, şi să fi fost curat acest popor.
Dacă omul a voit carne, Eu i-am zis să mănânce carne, şi a ieşit că i-am zis Eu. Eu am zis pentru că a zis omul. Dacă tu ai voit prunci, Eu am zis să-ţi faci prunci, şi iată, iar îmi pare rău că l-am făcut pe om, că omul cel tânăr al poporului Meu s-a dus la potop apoi, iar cel bătrân al său s-a dus după cel tânăr, şi iată ce potop a căzut peste poporul Meu. Lui Israel i-am zis atunci când l-am pornit spre Canaan, i-am zis să omoare pe tot neamul străin din cale şi să-şi facă loc spre Canaan. Şi ce a făcut Israel? Israel şi-a luat femeie şi bărbat din neamurile din cale şi a fost măcelărit de neascultare până la unul. A fost omorât pentru că a luat trup de pe cale, iar el era popor sfinţit de Mine. Aşa a făcut şi azi Israel, şi n-am avut cu cine să intru în Canaan. Dar Eu am spus ţie, Israele, că fac Canaan, şi fac Ierusalim văzut, şi fac grădină sfântă, ca să intri în ea cu Mine. Iată, Eu n-am minţit, şi îţi aduc aminte că de aceea ţi-am cerut să fii sfânt. Cum adică sfânt să fii? Nu te scutura la acest cuvânt, nu te mânia, nu te fă judecător de cuvânt dumnezeiesc. Să Mă scutur Eu, că Eu ţi-am spus să fii sfânt, şi tu n-ai vrut aşa, şi acum te baţi în piept că eşti cu Mine sau că ai fost cu Mine, şi îl duşmăneşti pe cel mai mic care a venit la Mine ascultând, care n-are păcatul neascultării de cuvântul Meu, că M-am rugat de tine patruzeci de ani să fii sfânt şi nu pământ, şi să-ţi spun Ierusalim. Ierusalim înseamnă popor al Duhului Sfânt în sărbătoare de Rusalii. Dacă ai fi vrut tu aşa, Israele, îţi dădeam toate bunătăţile ca să le ai şi să te odihneşti în ele cu trupul sfânt. Ce nu ţi-aş fi dat Eu ţie dacă ai fi iubit să ai trup sfânt şi să-Mi fii Mie templu?! O, nu te supăra, nu te mai mânia pe cei mici care s-au născut în urma ta şi care au ascultat ca să stea cu trupul sfânt. în zadar te mânii, şi ai păcat îndoit dacă faci ce au făcut copiii lui Iacov fratelui lor cel mai mic. Ţie nu-ţi place aşa, dar iată, ce a fost iarăşi este. Cel mai mic care a venit în urmă din Egipt, a luat cuvântul Meu şi l-a pus la inimă şi s-a sfinţit şi n-a cârtit, şi voi ridica un neam mare din cel mic, din lucrarea credinţei şi a ascultării celui mic. Decât să te răzvrăteşti, mai bine este să fii cuminte şi mulţumit, că n-ai de ce să te îngâmfi, n-ai de ce, că voi scoate într-o zi şi apa cea amară, şi ai să vezi că n-ai de ce să te răzvrăteşti, că Eu mult am suspinat ca să fi fost tu după voia Mea. Am scos apă dulce şi am dat la mulţimi şi am spus mulţimilor că Eu am un popor, şi de aceea vin la tine, poporul Meu, şi mereu te rog să fii tare cu Mine şi să fii ca Mine, căci precum căsătoria va merge pe pământ până la sfârşitul de acum, tot aşa cuvântul Meu cel dulce şi cel amar va merge până la sfârşit, până la pragul celor ce sunt nesfârşite.
Eu aş fi vrut ca tu să fii stea cerească, dar tu M-ai judecat când ţi-am spus să nu mergi cu şcoli de pe pământ, că nu pământul are nevoie de tine. Pământul n-are nevoie de nimeni, decât de cei din cer, fiule, şi de aceea aş fi voit Eu să fii tu stea cerească şi să nu cauţi să ai strălucire pământească. Tu nu trebuia să mănânci din mâna nimănui învăţătură, şi trebuia să iubeşti şcoala cea cerească, cea care începe cu sfinţenia şi care se termină cu plata ei şi cu cerul coborât pe pământ.
Ce bine era să nu mai fi avut iudă în poporul Meu! Dar Eu sunt Dumnezeu şi ştiu bine cum este fapta lui Iuda. Fapta lui Iuda este neascultare de cele rânduite de Dumnezeu. Fapta lui Iuda este să stai la mijloc ca să iei şi să dai. Fapta lui Iuda este ca să cumperi de pe piaţă şi să răspândeşti în poporul lui Dumnezeu, şi ca să iei din poporul lui Dumnezeu şi să duci afară la fur. Un creştin care nu este iudă, acela este plin de seninul Duhului Sfânt, plin de pace şi de iubire şi de ascultare şi de umilinţă în mijlocul poporului Domnului. Iuda se cunoaşte după faţă, şi tu nu vrei, fiule, să nu fii iudă, pentru că nu crezi cum este fapta lui Iuda şi purtarea lui Iuda. Cel ce are buzunarul lui, acela este Iuda. Cel ce are de la Mine şi de la tine şi ia cu umilinţă, acela este frate în turmă.
O, copii şi copile, am spus aşa la început: «Să iubeşti pe Dumnezeul tău din toată inima şi cugetul tău»; din toată inima am spus. Cine se iubeşte pe sine, acela face voia sa şi pofta sa şi nu se cheamă că acela iubeşte pe Dumnezeu. Cine se iubeşte pe sine, acela lucrează păcat în trup. Să ştii, măi Israele, că azi îţi spun ceva, măi tată. îţi spun că nu ştii să fii credincios, şi te faci că nu ştii ce este păcatul. Păcatul pleacă în trup de la inimă, nu de la trup. Nu trupul este de vină, şi nici firea trupului, ci inima naşte păcatul, căci mintea ta este în inima ta, şi îţi cobori mintea la inimă, şi atunci ai făcut păcatul în trup, şi după aceea urmează fapta lui în trupul tău.
Vezi tu, Israele, de ce am spus Eu să iubeşti din toată inima pe Dumnezeu? Inima când e ocupată toată cu Dumnezeu, atunci nu mai rămâne loc şi pentru păcat în ea. Cugetul şi inima nasc păcatul, şi păcatul apoi se aşează în trup. Am venit, tată, să te smeresc, ca să vezi tu cum nu-L iubeşti pe Dumnezeu. De aceea nu scapi tu de păcat, pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima. De aceea eşti tu aşa de necăjit pe pământ. Fără Dumnezeu e greu pe pământ, fiule. Cu Dumnezeu eşti atunci când îl iubeşti cu tot cugetul şi cu toată inima, nu când te temi de El, ci când îl iubeşti cu totul. Nu ai priceput tu, fiule, că nu poţi să fii şi tu şi Dumnezeu, iubit de inima ta. Tu când te iubeşti pe tine, de aceea te iubeşti, ca să-ţi faci voia. Tu când îl iubeşti pe Domnul, de aceea îl iubeşti, ca să-I faci voia. Vezi tu, tată, de ce nu scapi de păcat? Iată ce te învăţ Eu azi. Te învăţ să-L iubeşti cu tot cugetul şi cu toată inima pe Dumnezeu, ca să scapi, tată, de păcat, ca să scapi de greu, fiule, şi ca să nu mai fii dat păcatului, căci din nou îţi spun: nu fapta păcatului este păcatul, nu de acolo începe păcatul. Păcatul începe de la cuget şi de la inimă, fiule. Tu nu eşti forţat să-L iubeşti pe Dumnezeu. Tu alegi ce vrei, dar îţi spun să nu mai spui că-L iubeşti pe Dumnezeu dacă mai trăieşti tu în tine. Cine iubeşte pe Domnul, acela iese din sine, acela se leapădă de sine şi are în el împărăţia lui Dumnezeu. Cine dă cer tuturor celor din jur, acela are pe Dumnezeu cu împărăţia Sa în el. Să nu Mă faci mincinos, tată. Eu adevăr grăiesc despre cel ce împarte cer: acela împarte ce are în el, şi de aceea împarte. Cine are în el altceva, împarte altceva, şi îmi face dezbinare în trup şi tulburare în trupul cel închegat al poporului Meu. Cine nu poate lăsa pentru Dumnezeu totul ca să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, acela nu s-a lepădat de sine, acela este întru sine, şi iată, n-a plecat ca să-Mi urmeze Mie.
Dacă nu te-aş iubi, poporul Meu, n-aş fi aşa milog pe urma ta. Te iubesc pentru că ai pecetea Mea pe tine, pecetea acestei lucrări, fiule. O ai din părinţi sau de mai încoace, şi o ai pe tine din ziua când am vorbit cu tine.
Iată, va veni la tine omul şi îţi va spune că nu este din Dumnezeu această carte pe care Eu am scos-o acum şi pe care o voi da ca merinde vie la sărbătoarea Mea de patruzeci de ani cu tine, poporul Meu. îţi va spune omul că scrie în Scriptură să nu mai adauge şi nici să mai scoată nimeni din cartea aceea. Eu, Domnul, vin şi îţi spun ce este cuvântul acela. Cuvântul acela este pentru cartea lui Ioan, pentru cartea Apocalipsei, nu pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu se va sfârşi în veac. Acolo este vorba de profeţia lui Ioan, de profeţia sfârşitului lumii şi de venirea Mea, nu este vorba de sfintele Scripturi, care nu se vor sfârşi, şi vor fi cu Domnul în veac. Este vorba de cuvântul Apocalipsei şi de numărul scris în ea, şi să vezi ce-ţi mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, şi citeşte cu Mine în ea şi vezi că s-a împlinit scoaterea şi adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea şi au adăugat în ea; au schimbat cuvântul şi numărul profeţit, şi vor păţi aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele şterse de el în profeţia cu naşterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea.
O, fiule, omul din lume ştie mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit şi nu e prost, şi încearcă să-şi lungească statul şi veacul lui. Dar Eu vin şi îţi spun să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, şi din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, şi să nu zici că Domnul nu mai vine, şi tu să fii pregătit bine, că dacă eşti gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ţii să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni. Nu vreau să tragi acolo unde nu-Mi place Mie, că Eu acolo nu Mă duc; nu Mă duc în lume. în lume este Ilie cu curăţirea pământului, că multă râvnă are el de Dumnezeu, şi de aceea el este cu trupul. Ilie n-a voit să moară cu trupul, şi dacă n-a voit, Eu am împlinit, şi iată ce mare este acest sfânt. Enoh n-a voit să moară cu trupul, şi dacă n-a voit, nu a murit. Aşa şi tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieţii, căci fructul vieţii este curat, curat, tată, şi tu nu eşti curat, şi nu pot sta la masă cu tine ca în cer, şi stau ca pe pământ. Mi se frânge inima că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine darul pe care l-am coborât Eu în grădina Mea. în această grădiniţă am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinţi ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări şi au ungerea lor peste fiii grădiniţei Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, şi nimeni nu poate umbla la această lucrare aşezată de cer.
Mereu ţi-am spus: «Israele, am multe să-ţi spun, şi tu nu le poţi purta», şi de aceea nu te am în curţile Mele, în tainele Mele, căci tainele Mele sunt purtate de trupuri curate, şi de aceea ţi-am spus să Mă iubeşti cu toată inima ta, ca să semeni cu grădina Mea, şi să rup din ea şi să te sfinţesc cu cele din grădina Mea, aşa cum am făcut cu Verginica la început. E mare taină această grădiniţă, e mare ungere peste fiii grădinii Mele, şi tu, poporul Meu, nu poţi duce această taină, şi de aceea îţi spun: pregăteşte-te bine, poporul Meu. Tu zici că ştii, dar nu ştii. Ce ştii tu e ce ştii tu, nu e ce ştiu Eu. Această grădină Mă poartă pe Mine, şi în zadar zici că ştii, şi Eu îţi spun că nu ştii, şi îţi spun că eşti ispititor. Şi dacă faci aşa, Eu nu te scriu cu cei curaţi la inimă. Cine a umblat aşa, acela a rămas cu pipăitul, şi Eu nu mai cred în acela.
Eu îţi spun, Israele, să te pregăteşti bine cu trupul şi cu sufletul şi să mergi la scaunul de pocăinţă, şi să mergi fără păcate, că mult Mă înţeapă duhul rău în coasta Mea durută şi sângerândă când te aude pe tine că încă ai mai avea păcate. Aş vrea să nu mai ai păcate, tată, şi am dat de la Mine un om ca să te hrănească cu Trupul şi Sângele Meu, ca să nu mai fii tu amestecat cu cei care Mă răstignesc, că preoţii bisericii lumii, toţi Mă răstignesc, Mă răstignesc greu, că au mâinile pline de păcate, şi au trupurile pline de plăceri şi de carne, că ei nu mănâncă seminţe şi mustul din seminţe ca tine. Ei mănâncă untdelemn mort, nu untdelemn viu; mănâncă ungere moartă, şi la Mine toate au viaţă, fiule. Sămânţa are viaţă în ea, iar mirul ei unge viaţa şi sufletul şi inima, dar mirul acesta când e pus pe foc ca să facă cu el ce face cu alcoolul, acel mir ucide şi sufletul şi trupul, şi nimeni nu mai ştie că de mult s-a atins antichrist de untdelemn şi de vin. Ţi-am adus un slujitor care stă curat cu trupul şi i-am zis să stea cu tine şi să te hrănească pe tine întru curăţenie şi întru cuminţenie, ca să te smulg pe tine din braţele străinilor tăi, care nu sunt din această lucrare. Omul care îl ia pe Iisus Hristos trebuie apoi să nu mai facă păcate, ca nu cumva să-L bage pe Domnul în mădular stricat şi mort mereu. Ai văzut, tată, sămânţa se dă o dată jertfă, şi după aceea îşi face un trup nou şi ţi se dă ţie spre hrană. Aşa şi trupul omului păcătos, să-şi lase păcatele şi să-L ia pe Domnul, şi după aceea să nu mai facă păcat în trupul său şi cu mădularul său, că acela se face mădular al lui Iisus Hristos.
Am fost cu mare îngăduinţă două mii de ani, şi de atunci numai în mormânt am stat şi numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoţi cu viaţă curată în trup şi în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, şi am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, aşa cum au fost şi mulţi dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, şi ai avut preot străin de poporul tău şi de viaţa ta, şi n-ai avut ce-ţi trebuie. Am luat un martor din biserică şi i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, şi cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, şi l-am păstrat în lucrarea Mea şi l-am purtat prin cuvânt şi l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme şi lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Şi am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, şi am ridicat piatra legământului cel curat, şi am pus la temelia ei chipul Meu şi legea Mea cea sfântă, şi am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Şi la această aşezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, şi a fost cu trupul curat, şi l-am adăugat atunci poporului Meu şi l-am făcut martorul Meu, şi iată, el mărturiseşte de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând şi cu paşii legaţi, căci l-au duşmănit arhiereii cei trupeşti şi i-au oprit pasul şi glasul, dar Eu am lucrat prin el şi cu el ce am avut astăzi de lucrat şi ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, şi iată, ţipă duhul cel potrivnic, ţipă de durere şi nu ştie cum să-şi mai facă loc, dar în zadar îşi face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, şi ea mărturiseşte, şi acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios şi să-i cadă lanţurile celui închis de arhiereii de azi. Eu, tată, numai înainte voi da de-acum, şi am bătut la poarta ta ca să te pregăteşti de împlinirile cele profeţite vreme de patruzeci de ani.
Israele care eşti bolnav de mărirea din tine, nu te mai supăra, tată, pe lucrătorii cei puşi peste tine. Nu mai umbla cu descusutul şi cu pipăitul şi cu împărţitul. Vino-ţi, fiule, în fire şi adună-te, că tare eşti tu risipit cu inima şi cu credinţa, măi fiule, şi iată, faci mereu lacrimi Duhului Sfânt. Nu mai sta ca un străin în poporul Meu, că poporul Meu trebuie să fie un duh şi un cuvânt tot poporul Meu. Şi dacă nu este aşa, nu este din pricina Mea sau din vina sa, ci din vina ta, cel ce nu stai curat şi deschis la masa cuvântului Meu, şi îmi pare rău că trec în carte mărturii cu durere, că mai am pe câte unul în poporul Meu, care-Mi face durere, că tu, fiule, nu vezi îngeraşii care trec prin faţa ta şi te cercetează şi te scriu la numărul de azi al cuvântului Meu, la fiecare masă te scriu îngeraşii cum vii şi cum stai şi ce faci şi ce ai în tine, şi cartea va mărturisi, că Eu i-am rupt peceţile, şi ea va cuvânta. O, cât a plâns cartea vremii de azi, cât a plâns închisă! Dar a venit vremea să o deschid şi să vorbească pentru sau împotriva ta. Tu n-ai crezut vreme de patruzeci de ani, şi iată, Eu astăzi împlinesc, şi nu te poţi ascunde nicăieri, fiule. Aşa este şi în Scriptură vorbirea Mea cu Israel şi istoria Mea de până atunci. Tot aşa de dureroasă este şi cartea aceea, şi iată, scriu încă în ea, scriu şi vorbirea Mea cu tine, şi după ce scriu, lucrez. Acum e încă rost de înviere, dar nu înviere amestecată cu păcat, că aceea nu se scrie înviere.
Israele tată, lasă-te spre înţelepciune, măi fiule, că de aceea te-am rugat să nu mai ucizi ca să mănânci, şi să mănânci fără să mai ucizi. Să mănânci seminţe şi rod de seminţe, şi să ai înţelepciunea ca să pricepi cele cereşti, şi să stea peste tine cele cereşti. Să nu se supere cel ce s-a făcut de atâtea ori vinovat faţă de cuvântul Meu din vremea celor patruzeci de ani, că dacă te-ai făcut vinovat faţă de lucrarea Mea, nu pot, tată, să te pun lucrător acum. Şi de ce nu pot? Pentru că este scris în carte mărturie rea despre tine. Şi cine a scris în carte, tată? Iată, tu eşti cel ce ai scris, nu Eu. Eu doar ţi-am arătat ce ai făcut nepotrivit lucrării lui Dumnezeu care te purta prin ceaţa vremii.
Să te pocăieşti, Ierusalime, că mare îţi este numele între neamuri, şi nici unul din poporul Meu nu poate fugi din carte. E prins în carte tot fiul care a crezut măcar o dată în lucrarea cuvântului Meu. De aceea îţi spun Eu că Mi-e dor de tine, poporul Meu, şi că te aştept de patruzeci de ani, tată. Ţi-am spus, de patruzeci de ani îţi spun mereu că cel ce bea o picătură de ţuică se topeşte din faţa Mea şi este luat prin învinuire, prin călcare de cuvânt profeţit. Şi să vezi ce-ţi mai spun Eu azi, Israele, că am fii în tine care s-au dus la fund la capătul drumului, şi bea ţuică cel ce a vorbit cu Dumnezeu. O, fiule, gâtul şi inima nu te-au usturat, dar ochiul te va ustura mult de tot, că Eu voi da cuvântul pe faţă, şi vei fi strivit de cuvântul cărţii şi vei fi vădit că ai călcat peste cuvântul lui Dumnezeu.
Eu vin să fac întâlnire cu tine, Israele, ca să vin să-ţi spun să fii tu un popor fără de păcate. Eu rostesc acum peste tine din nou: iartă-ţi-se ţie păcatele, Israele, dar nu te mai ţine de ele, că nu eşti bun de nimic dacă faci aşa. Să nu uiţi, Israele, ce te-am învăţat Eu astăzi, căci te-am întâmpinat cu o învăţătură adâncă şi ţi-am spus că păcatul se face cu inima şi cu cugetul, şi numai după aceea se coboară în trup şi îşi face loc în trup. Tu să nu dai vina pe trup, să nu te îndreptăţeşti, că am în poporul acesta trupuri care au păcatul în carne şi nu ştiu sau nu vor să ştie că acesta este păcatul. Trupul dacă nu ar avea inimă vie şi minte vie nu ar mai face nimic.
Israele, să-ţi faci inima locaş iubirii de Dumnezeu, şi dacă ai să faci aşa, te vei cunoaşte pe faţă, fiule. Omul până nu se învoieşte cu gustul păcatului nu vine fapta păcatului. Scoate, fiule, rădăcina, ca să nu mai dea din ea.
Sunt cu duh de bucurie în sfat cu Israel. îţi mulţumesc, poporul Meu, că ai venit în întâmpinarea Mea, şi aş voi să fii şi tu mulţumit în duhul tău. Aş vrea, tată, să te vindec de toate neputinţele tale, dar îmi trebuie loc şi scaun în tine. în tine, fiule din Israel, să nu găsesc mormânt pentru Mine, şi să găsesc scaun de domnie pentru împărăţia Mea în tine. Vine, şi se vede bine, vine plânsul pe pământ, şi ţie îţi trebuie aripioare, şi iată, iar îţi spun: dacă nu poţi, dacă nu vrei să fii curat cu inima şi cu trupul, nu e bine să-Mi încurci statul Meu în poporul Meu. Eu M-am săturat de trădători, tată. Eu M-am săturat de aşteptat. Sunt lângă arătare, dar rău îi va fi celui ce a fost în cartea aceasta, în ogorul acesta, şi s-a dus apoi să nu facă ce i-a spus Dumnezeu să facă. Vine usturimea peste cei ce au călcat în picioare această învăţătură.
încercaţi voi, cei vii, şi spuneţi vestea pocăinţei la cei ce au căzut din leagănul acesta, din bărcuţa aceasta de lucrare cerească. Nu le zic să vină la masa cuvântului Meu, dar le zic să caute cu viaţă sfântă, aşa cum cer Eu celui ce va scăpa. Şi fiţi atenţi la otrava de pe piaţă, la învăţătura de pe piaţă, să nu luaţi nici cu gura, nici cu ochii, nici cu urechea să nu luaţi. Vai vouă, tată, dacă nu veţi asculta de acum ca să nu mai căutaţi să ştiţi ce păţeşte lumea! Dacă nu veţi sta în această ascultare, vai vouă! Nu vă jucaţi cu acest cuvânt, fiilor. Nu mai ascultaţi la lume. închideţi ferestrele spre lume, închideţi uşile şi porţile, închideţi ochii şi urechile şi nu vă mai uitaţi peste lume. Este păcat de moarte ceea ce vă spun. Pe cât puteţi, pe cât vă stă în putinţă împliniţi aceste cuvinte. Citiţi de la Domnul, ascultaţi de la Domnul, uniţi-vă cu cerul, că iată, n-aţi ascultat la vreme ca să ieşiţi din lume. Cel ce nu vrea, Eu, Domnul, îl rog să se dea deoparte din turma Mea, că Eu trebuie să am o turmă fără de vină. De mult timp îţi spun: dacă nu crezi, dacă nu vrei cum vreau Eu, dacă stai cum vrei tu, să nu stai în poporul Meu, că-Mi atingi poporul de neascultare. Am fii doborâţi de la faţa Mea pentru că n-au ascultat şi au făcut altceva, şi fac şi acum tot aşa. Acum duhul cel înşelător se făleşte cu ei, şi o să le dea cu piciorul duhul cel rău, îmbrăcat în haine de creştin, şi aceşti creştini neascultători vor rămâne goi şi învinuiţi de neascultare. Nu Mă tem de duhul omului, dar îmi pare rău de creştinii Mei care s-au lăsat murdăriţi şi doborâţi de cei ce au plecat din Mine.
Ca să stai în această lucrare nu este aşa cum zice oricine; este aşa cum zic Eu, Domnul. Eu, tată, am tras mereu de inima ta ca să te iau în Duhul Meu, iar tu te-ai ascuns de toată aşezarea Mea, dar de Mine n-ai putut să te ascunzi, şi Mă uit la tine cum stai răzleţ şi ameţit de cei fără de statură, şi Mă uit la alţii care au plecat din lucrarea Mea de frica omului cel clătinat, şi Mă uit unde s-au dus; Mă uit şi le arăt şi fiilor Mei ce văd Eu, ca să ştie şi ei cele ascunse de cei cu inima ascunsă. Eu am căutat mereu cu vindecare, dar cine a fost prea vinovat împotriva acestei raze de lucrare cerească, acela a luat plata inimii sale, că inima aceluia n-a mai căutat spre întoarcere şi s-a dus din turma aceasta, şi aceştia nu sunt nicăieri. Ei sunt în cartea aceasta, şi din altă parte Eu nu-i ştiu. Aceştia pe nicăieri nu Mă vor mai găsi, decât în staulul Meu de lucrare cerească în vremea aceasta. Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, şi nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, şi cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, şi în lume nu Mă mai duc, şi stau cu tine şi suflu peste tine şi te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine şi să-ţi fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, şi nu-ţi poate fura ţie nimeni această lumină.
E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, mireasa Mea; e dragostea dintre Mire şi mireasă. Un mire şi o mireasă sunt curaţi câtă vreme sunt miri. Aşa iubire să fie între Mine şi tine, Ierusalime, mireasa Mea de azi, şi să nu doreşti căsătorie, tată, adică pofte, adică idoli, adică voie după voia ta. Rămâi mireasă, Ierusalime, că mireasa este curată şi nu este întinată. Vine lumea, tată, şi Mă întreabă de tine; vine în curând, şi va fi să-ţi arăţi veşmântul şi statura şi lucrarea ta. Vine omul cel înşelat de cele ale veacului acesta; vine ca să se uite la tine şi ca să facă ce faci tu, şi ca să facă ce fac Eu; vine să înveţe lecţia vieţii fără de moarte. E dragostea Mea cu tine, e cartea Mea cu tine, cartea drumului Meu cu tine, şi tu va fi să spui ce a spus Pavel apostolul după ce s-a trezit din sine, după ce M-a prigonit pe Mine şi pe fiii bisericii Mele.
Vor veni preoţii şi arhiereii să le dai şi lor ce ai tu şi să stea sub slava ta, dar fii mireasă curată, poporul Meu din urmă. Te-am îmbrăcat frumos, tată. Vezi să nu te pătezi, vezi să nu te agăţi, vezi să nu-ţi pierzi veşmântul. Furtuna e mare şi vremea e ceţoasă. Vezi să nu te ia vântul, fiule. Vântul, tată, ascultă de Mine dacă tu vei fi cu Mine. Dacă vei fi cu tine, vântului nu-i este teamă de trup.
Eu te cuprind în dragostea Mea, în mantia Mea, şi n-ai să mai auzi pe nicăieri cântarea aceasta de dragoste. E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, şi vreau să ai faţă după chipul şi asemănarea Mea.
Pace vouă, copii şi copile din poporul Meu! Ce bine e să fie copil poporul Meu, să fie copil, aşa cum Eu am profeţit. Dar cine nu este copil, se vede că nu este copil. Iubiţi duhul de copil în voi. Copiii nu ştiu ce este teama. Fiţi copii ai Tatălui şi ai Fiului şi ai Sfântului Duh, şi veţi pluti pe deasupra.
Vine primăvara Mea şi a ta, Ierusalime. Vine, tată, pajiştea cea nestricăcioasă, că mult aşteaptă firea descoperirea fiilor lui Dumnezeu, care o vor salva pe ea din stricăciune. Eu rostesc vindecare peste tine, poporul Meu Israel. Vindecă-te de tot ce te doare şi aleargă sănătos spre cele ce nu se vor mai sfârşi. Cele nesfârşite vin odată cu Mine şi sunt făcute pentru tine, poporul Meu cel moştenitor. Vino, tată, să moştenim cele ce nu se văd, şi ochii tăi să se desfacă. Amin.
Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Ascultă această poruncă, fiule, poporul Meu. Eu sunt cuvânt peste tine, şi lumea nu ştie cum sunt Eu cu tine. Am spus la lume despre taina Mea cu tine, şi lumea va vedea pe poporul Meu. Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Pace ţie! Pace prin cuvânt, şi cuvântul să fie cu viaţă peste tine! Eu am sărbătoarea Mea deasupra ta, am cerul cu Mine deasupra ta. Amin, amin, amin.
15-02-1995
