Amin, amin zic vouă, fii ai Ierusalimului: se coboară din cer peste voi lucrarea Duhului Sfânt, ca să mâncăm din ea şi să creştem prin ea, că Eu, Domnul Iisus Hristos, de la naşterea Mea şi până la Tatăl Meu, am fost crescut cu hrana Duhului Sfânt, Care este din cer peste pământ, şi aţi văzut şi aţi auzit din Scripturi şi din cărţi cereşti cum am crescut şi cum M-am arătat pe pământ. Vine vremea, şi vremea este din ce în ce mai aproape, să te îmbrac, poporul Meu, în mare slavă văzută, şi de aceea cer Eu fiilor şi fetelor din popor să aleagă să fie ucenici şi uceniţe pentru Hristos, Fiul Cel din cer, Fiul Cel din Tatăl.
Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fii şi fete, copiii Mei, popor de nou Ierusalim! Măi fiilor, sunteţi înconjuraţi de mironosiţele Mele, de uceniţele Mele, care au fost atunci aşa cum voi sunteţi acum. Ele au fost atunci, iar voi, acum. Iată, şi Eu am avut femei cu Mine, şi erau ale Mele şi Mă îngrijeau şi îngrijeau pe apostoli şi pe ucenicii Mei, dar nu erau trupeşti, şi erau duhovniceşti. Erau un popor, aşa cum şi acum este un popor. Erau o familie cu toţii, aşa cum şi acum poporul Meu este o familie a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi unde le cădea sorţul lucrului, acolo lucrau. Lucrau unde era nevoie, şi nu-şi făcea nimeni nici o stare pe pământ, nici o casă pe pământ, nici un loc anume pe pământ. Pe tine, poporul Meu, nu te-am strămutat când te-am tras la lucrul Meu. Ai rămas la locul tău şi în starea ta, şi nici aşa nu te-ai dat Mie cât puteai să te dai. Nu te-am luat din familia ta ca să fii în familia Mea, aşa cum i-am luat pe apostoli şi pe ucenici şi pe mironosiţe şi pe mulţi care-şi alegeau iubirea cea pentru suflet şi pentru cer. Pe cine am mai strămutat dintre voi dintr-un loc în alt loc, n-am zis la nimeni să se despartă decât de păcat şi de cel împotrivitor acestei lucrări de curăţenie şi de înviere. N-am mers din ţară în ţară până acum, dar acum voi merge şi voi lua cu Mine pe ucenici din loc în loc. Amin.
Pace vouă, fiilor şi fetelor! Zic vouă ca şi mironosiţelor Mele: bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă de împărăţia cerurilor care vă este dată vouă! Bucuraţi-vă întru creşterea Mea peste voi, căci iată, v-am strâns ca la şcoala pământească şi fac lecţie cu voi, lecţie de sfinţenie şi de cuminţenie şi de ucenicie întru Hristos. Eu, Domnul Iisus Hristos, trebuie să am ucenici şi uceniţe şi mironosiţe, şi aceştia trebuie să Mă iubească, şi să ştie cum să Mă iubească. De ce să Mă iubească? Pentru că Eu sunt Iubirea, şi trebuie să iubească Iubirea.
O, iubiţii Mei ucenici, micuţii Mei ucenici, ce bine e să fie omul deştept, şi ce rău e să fie omul prost! Ce înseamnă deştept, şi ce înseamnă prost? Vorbesc aşa din râvna Mea cea mare, cea dumnezeiască, fiindcă vreau să vă înţelepţesc şi să vă îndeşteptăţesc, că dacă creştinul va rămâne prost şi neştiutor, acela Mă va pierde. Omul deştept este acela care nu trăieşte fără de Hristos şi fără voia lui Hristos în el. De unde poate şti omul care este voia lui Hristos ca să o împlinească?
O, fiilor şi fetelor, o, ucenicii Mei! Eu am venit atunci prin Fecioară şi M-am făcut Om, şi am lăsat povaţa Mea care este scrisă în Scripturi, şi am spus ce să facă omul ca să Mă aibă pe Mine şi ca să aibă viaţă veşnică, precum Eu am viaţă veşnică şi Mă numesc Cel fără de moarte. Omul care-L are pe Hristos, acela are ce trebuie dacă îl are pe Hristos, dar aici nu înseamnă o nimica toată şi atât, aşa cum a înţeles poporul Meu de până acum. Poporul Meu nu s-a uitat în Scripturi ca să ştie cum vine să fii ucenic al lui Iisus Hristos, căci cine se făcea atunci ucenic al Meu, acela vindea tot ce avea, ca să nu-l încurce cele ale lui, şi dădea la ucenicii lui Hristos cele ale lor, şi pe ei, şi intrau în familia Mea, al cărei cap eram Eu, Domnul, Eu, Fiul Domnului, şi mergeau din loc în loc cu Mine, şi eram şi Eu şi ei semănători. Ce semănam? Semănam împărăţia cerurilor în om şi peste om. Cei ce făceau aşa cu viaţa lor, aceia erau deştepţi, tată, şi câştigau împărăţia cerurilor. Să nu crezi şi tu, fiule de azi, că dacă de şapte mii de ani au murit cu trupul şi ucenicii Domnului, asta ar însemna că au murit. Asta nu înseamnă că au murit. De şapte mii de ani trupurile trec, pentru că Adam şi Eva au băgat moartea în trupuri, dar numai trupurile au trecut pentru o vreme, şi ai să vezi că pentru o vreme au trecut aceste trupuri sfinte, că ele se vor scula curând, curând, că ele se vor arăta curând, curând. Fiilor, credeţi voi că mironosiţele şi cei ce sunt acum cu Mine la voi sunt cu trupurile venite la voi? Sfinţii au puteri cereşti, şi au putere să-şi ia trupul, şi dacă au, şi-au luat trupul şi sunt cu trupul, dar trupul lor este ca şi al Meu după înviere. Eu după înviere am trecut cu trupul prin zid şi prin uşă închisă. Eu după înviere n-am mai folosit pasul pe cale, şi M-am mutat din cetate în cetate şi M-am purtat printre cei la care M-am arătat. Mi-am purtat trupul din loc în loc cu puterea Duhului. Trupul duhovnicesc nu este văzut de trupurile trupeşti, dar este văzut de cei duhovniceşti.
O, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Vai de omul care-şi pune nădejdea în Dumnezeu numai pentru viaţa aceasta!». Iată, omul, pentru viaţa aceasta o pierde pe cea fără de sfârşit. Viaţa duhovnicească este fără de sfârşit. Cine duce viaţă duhovnicească în trup, acela şi-o continuă dacă trupul trece în odihna lui până la învierea trupului cel nou. Dar cine duce viaţă trupească în trup, acela sfârşeşte viaţa trupului şi trece la plata cea pentru fapta trupului, trece la muncire grea, nu trece la viaţă duhovnicească lângă Domnul Iisus Hristos. Omul cel deştept ştie să-şi chivernisească viaţa şi îşi face rost de veşnicie duhovnicească. Omul prost nu ştie ce este viaţa. El crede că viaţa înseamnă numai vremea trupului, şi stă nepăsător şi îşi clădeşte ce vrea el, şi apoi termină, că îi moare trupul, şi apoi el vede că a fost prost şi că s-a înşelat. Ucenicii Mei n-au gândit şi nu gândesc aşa. Ei, tată, gândesc cu sfinţenie şi îşi aleg cerul pe pământ, şi Eu îi trec spre cele nemuritoare şi veşnic mângâietoare, pentru că plata vieţii lor de cer pe pământ acolo îi conduce. Omul prost îşi alege trupul şi pe cele ce se văd cu trupul. Lucrarea Mea cu voi vreme de patruzeci de ani a fost o lucrare de urcare spre cer, dar n-a vrut poporul Meu să fie deştept, şi a rămas cu trupul peste el, bietul creştin. Dar voi avea şi fii deştepţi, că bine este să fie omul deştept. Cel prost rămâne trup şi gândeşte ca omul trupesc. Cel deştept se ridică cu gândul şi cu inima la Omul Iubirii. Eu sunt Omul Iubirii. Eu sunt Cel ce dau omului iubire şi viaţă veşnică prin iubire.
Omul care are trupul întinat în poftă trupească, acela miroase urât înaintea cerului, şi cerul nu-i dă deşteptăciune unuia ca acela. Gândul unui astfel de om miroase urât, tată, iar duhul omului curat respinge duhul şi trupul omului întinat.
Mare lucrare este să fie omul deştept. Omul deştept se numeşte numai acela care îşi alege iubirea cerească şi care o creşte în el cu înţelepciune, aşa cum am făcut Eu şi urmaşii Mei până la voi. Şi iarăşi zic: ferice de omul prost, adică omul fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena, mironosiţa Mea cea iubită, mai iubită decât toţi şi decât toate din vremea aceea. Ea a iubit cu putere păcatul şi trupul, dar şi mai mare iubire a dat când a venit după Mine ca să Mă iubească pe Mine. Cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu păcătuieşte întru nimic. Cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu se mai iubeşte pe sine, acela nu-şi mai iubeşte faptele trupului, şi iubeşte faptele Duhului lui Iisus Hristos în trupul său.
O, ce mult am iubit Eu pe Maria, pe Maria cea din Magdala! De ce am iubit-o aşa de mult? Pentru că aşa ca ea nimeni nu M-a iubit mai mult, şi am hrănit-o cu iubirea Duhului Sfânt, şi s-a făcut mare în iubire şi M-a iubit de atunci şi până acum, şi veşnic Mă va iubi, şi e mireasa Mea Maria. Maria, fiica aceasta, s-a ridicat împotriva lui Pilat după ce Eu M-am aşezat lângă Tatăl. Ea n-a putut mult purta durerea aceasta ca să Mă ştie pe Mine cineva vinovat, şi M-a scos din vinovăţia cu care fusesem osândit şi M-a mărturisit Dumnezeu din cer. Iată iubire! Eu după înviere M-am arătat ei cel mai întâi, şi după aceea celorlalţi. Ea era sigură că Eu nu voi pieri şi că voi fi viu cu trupul. Ea credea ce i-am spus Eu, că Eu i-am spus că a treia zi voi fi iarăşi viu. Toţi s-au îndoit, dar ea nu s-a îndoit nici un pic, şi Eu la ea M-am dus întâi înviat.
O, ce plată mare are credinţa în cele ce Eu, Domnul, spun! O, fiilor, câte v-am spus Eu vouă prin cuvintele acestei lucrări! Iată ce vă arăt Eu azi! Vă arăt pe copiii din grădina Mea, care au crezut toate cuvintele lucrării Mele, şi de aceea am împlinit şi împlinesc prin ei, pentru că ei au crezut şi cred ce le spun Eu. Fiilor, fiilor, credeţi în cuvintele Mele şi nu vă jucaţi cu ele. Cine se joacă cu cuvintele Mele, acela va avea durere mare, şi ruşine mare îl va cuprinde pe unul ca acela. Acela va fi prigonit de îngeri şi de oameni. Fiilor, nu vă jucaţi cu cele ce Eu am cuvântat peste voi. Dacă aţi fost păcătoşi, faceţi ca Maria şi iubiţi pe Dumnezeu, ca să se înmulţească harul în voi, şi prin harul Meu în voi să Mă iubiţi pe Mine. înlocuiţi faptele trupului cu faptele duhului, că este deosebire între creştin şi între ucenic. Ucenicul nu se lasă condus de simţuri, dar creştinul se mai lasă, fiilor. Până acum ziceam creştin poporului Meu. De ce îi ziceam creştin? Că era sub legea trupului, legea însuratului şi a măritatului; era sub lege şi nu sub har. Dar acum poporului Meu îi voi zice popor de ucenici şi de uceniţe care-şi slujesc unii altora în iubire. De aceea am învăţat prin fiii grădinii Mele pe tinerii şi pe tinerele din popor să nu-şi aleagă pe careva la care să ţină cu sufletul, şi să ţină la toţi la fel, şi să ţină la Iisus Hristos, aşa cum a fost lucrarea celor dintâi ucenici ai Mei, care mergeau unde era nevoie în slujba Domnului şi nefiind legaţi de nimeni şi de nimic puteau răspunde lucrărilor cereşti.
Cartea Mea urcă cu poporul din treaptă în treaptă. Citiţi şi vedeţi câtă vreme am vorbit cu trupurile acestui popor, şi tot trup a rămas poporul, şi mulţi şi astăzi sunt trup. O, Mă întreb acum, de ce, oare, a făcut acest păcat cel ce a venit în poporul acesta dacă el n-a fost iubitor de Hristos, dacă a avut de gând să fie tot trup? Aceasta a fost mare sminteală, şi vai celui ce sminteşte pe cel micuţ la minte!
Vă roagă apostolii, vă roagă ucenicii Mei, vă roagă mironosiţele şi uceniţele Mele, care M-au iubit, fiţi ca ei şi ca ele în iubire şi nu vă mai înjugaţi cu jug străin de ucenicia întru Hristos. Eu sunt Domnul, Eu sunt Mirele tău, Eu sunt soţul tău, tânărule şi tânăra Mea din popor. Iată câte mirese am avut Eu. Aşa să lucraţi şi voi dacă vreţi să fiţi scrişi ucenicii Mei. Maria din Magdala, mironosiţa Mea, a slujit apostolului Ioan, a slujit Maicii Mele după ce Eu M-am aşezat lângă Tatăl, a slujit acolo unde era nevoie în lucrul lui Hristos. Toţi ai Mei au făcut aşa. Cine nu vrea aşa, acela să iasă dintre ucenicii Mei, ca să nu fie sminteală pentru cei micuţi ai Mei. Nu sta în poporul Meu dacă nu vrei cu Mine şi cu cerul. Nu sta, că sminteşti dacă te dai drept ucenic în poporul Meu fără să fii ucenic. Trage-te afară din popor şi stai ca lumea cea din afară, ca să nu creadă cei din poporul Meu că tu eşti al poporului Meu.
Fiilor, cei ce s-au tras în lume şi la trup, aceia n-au fost din poporul Meu. Aceia au păcătuit amar de tot dacă au intrat la această masă. Aceia au făcut şi fac ca Iuda, şi stau la cina cuvântului Meu şi iau bucăţica de pe masă şi apoi fug şi fac faptele trupului şi ale întunericului de trup. Nu vă smintiţi de cel bătut de vânt, de omul prost nu vă smintiţi. Omul prost este omul care se alege pe sine, care-şi alege voia inimii lui şi îndemnul cel trupesc. Vă spun vouă să fiţi deştepţi, tată. Cine iubeşte altceva în afară de Iisus Hristos, acela nu este om deştept. Am nevoie de fii deştepţi, tată. Măi fiilor, voi vreţi să fiţi deştepţi? Dacă vreţi, iată ce vă spun: bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă iubind pe Dumnezeu în vremea aceasta când oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu.
Cobor pe Duhul Sfânt peste copiii grădinii Mele şi trec prin graiul lor cu cuvântul învăţăturii cereşti.
Fiilor din grădină, Duhul Sfânt vă dă vouă astăzi limbă nouă. Ridicaţi-vă rând pe rând în serbare cerească şi daţi limba Duhului Sfânt peste ucenicii aceştia. Eu în voi, şi voi în Mine, întru lucrare de Duh Sfânt. I-am chemat lângă iesle pe fii şi pe fete ca să-i învăţaţi voi lucrarea de ucenici şi de uceniţe, ca să-i învăţaţi ce înseamnă bucurie, şi bucuraţi-vă cu ei, fiilor, şi faceţi ucenici din ucenici. învăţaţi-i să se ferească de păcat, prin iubire de Dumnezeu, nu prin lupta cu păcatul. Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu. Sculaţi-vă la lucru, fiilor. Luaţi Duh Sfânt şi daţi Duh Sfânt. Amin. Iată, păstorii stau şi se uită la voi aşa cum se uitau învăţătorii templului când Eu vorbeam în templu la doisprezece ani şi mai apoi. întâi învăţaţi, şi după aceea cântaţi. Binecuvântat să vă fie cuvântul Meu în voi; binecuvântat să fie Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, şi sunt în voi. Intru în voi, şi din voi intru în ucenici. Iată, prin uşi nevăzute intru şi ies, şi lucrez prin voi. Pregătiţi-vă, fiilor, că veţi sta în faţa mulţimilor şi le veţi învăţa iubirea de Dumnezeu şi învierea trupului şi a sufletului.
Binecuvântaţi să fiţi voi, apostoli şi ucenici şi uceniţe. Binecuvântaţi să fiţi voi, învăţători şi tălmăcitori ai cuvintelor cereşti. Binecuvântaţi să fiţi voi, priveghetori întru Duhul Sfânt. Binecuvântată să fie împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Hristos a înviat! Bucuraţi-vă, şi iarăşi zic: bucuraţi-vă întru Domnul vostru Iisus Hristos!
Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Pacea Mea v-o dau vouă, fiilor ai Ierusalimului nou! Amin, amin, amin.
07-05-1995
