Iată călătorie cerească de la cer la pământ şi de la pământ la cer. Eu vin din cer la voi, şi voi de pe pământ căutaţi spre cer, şi ne întâlnim şi sărbătorim sărbătoare de cuvânt ceresc şi de botez ceresc întru numele Meu.
O, popor ceresc, vezi tu, Israele, de ce te-am rugat să te laşi cu cerul, de ce te-am rugat să fii ceresc? O, n-am vorbit cu nimeni până acum aşa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine, că M-am coborât din cer la tine întru trâmbiţa lui Dumnezeu. După cum era scris în Scripturi, aşa M-am coborât la tine. M-am coborât să vorbesc cu tine cum vorbea Avraam cu îngerul lui Dumnezeu care se ducea să prăpădească Sodoma şi Gomora. Aşa am făcut şi cu tine, Israele, copilul Meu cel făgăduit lui Avraam. M-am pornit să nimicesc fărădelegea de pe pământ şi M-am oprit de vorbă cu tine în călătoria Mea, aşa cum am făcut vorbire cu Avraam. Tu crezi că Avraam n-ar fi putut să nu creadă? Ar fi putut să facă şi el ca tine, dar n-a făcut ca tine. El a crezut că Eu sunt Cel ce vorbesc cu el. El a cunoscut coborârea Sfintei Treimi şi a zis: «Doamne, dacă am aflat har înaintea Ta, intră şi la mine», şi a pus masă lui Dumnezeu, Avraam, şi s-a scris în dreptul lui Avraam dreptate şi neprihănire. Şi Avraam ar fi putut spune că nu sunt Eu, dar el a fost cu credinţă şi i-a rămas numele de părinte al celor credincioşi.
Iată călătorie cerească. Fiul lui Dumnezeu Se apropie de scăldătoarea cuvântului Său, aşa cum S-a apropiat la Iordan, de i-a ieşit în cale lui Ioan ca să înceapă botezul pocăinţei în numele Lui şi cu El. Eu, măi fiilor, M-am lăsat însemnat de botezul lui Ioan ca să întregesc taina botezului cu apă, căci la botezul Meu în Iordan am fost botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt, că M-a acoperit Duhul Sfânt în chipul Său trupesc, cu chipul porumbelului, măi Israele, botez cu apă şi cu Duhul Sfânt. Ioan M-a botezat cu apă, şi Tatăl M-a botezat cu Duhul Sfânt în chip văzut, ca să fie la Iordan Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.
Iată-Mă cu ceruri deschise deasupra ieslei cuvântului Meu, deasupra scăldătoarei Siloamului cel nou, deasupra râului vieţii, Ierusalime, căci din cer curge Iordanul vieţii. Râul vieţii curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire şi cuvânt de Bobotează cerească: Se binecuvântează şi se sfinţeşte cu Duhul Sfânt apa râului vieţii şi apa izvoarelor din grădina râului vieţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Acum două mii de ani aşa i-am spus lui Ioan la Iordan: «Lasă aşa acum, că Nouă Ni se cuvine să împlinim toată dreptatea», iar acum Eu botez cu Duhul Sfânt şi cu foc, după cum a fost proorocia cea de la Ioan Botezătorul. Şi cum cu Duh Sfânt şi cu foc? Tu trebuie să ştii să răspunzi, Ierusalime, copil hrănit cu Duhul Sfânt. Ce înseamnă cu Duh Sfânt şi cu foc? înseamnă grâu şi pleavă. Grâul se botează cu Duhul Sfânt, şi pleava se botează cu foc. Ce este grâul, şi ce este pleava, măi fiilor? O, bine este să fie omul grâu şi să nu fie pleavă, dar e pleavă toată lumea, şi nu ştie ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc. Aceste două taine sunt una la un capăt, şi alta la celălalt capăt. Botezul cu Duhul Sfânt este pentru cei ce cred şi împlinesc legea cerului sfânt, de unde vine Duhul Sfânt. Iar botezul cu foc este pentru cei ce s-au despărţit de voia cerului şi de legea Domnului, şi aceia sunt botezaţi cu foc, după cum este scris: «Se vor mântui ca prin foc». Şi, iarăşi, scris este: «Domnul are lopata în mână ca să cureţe aria Sa şi ca să adune grâul Său în jitniţe, iar pleava să o ardă cu foc nestins». Aşa a spus Ioan: „aria Sa şi grâul Său”, că nu toată aria şi nu tot grâul sunt ale Domnului, pentru că unii numai din fire fac cele ale ariei şi ale grâului, dar nu şi din credinţă în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căci scris este: «Eu sunt Lumina lumii»; şi, iarăşi, scris este: «Fiţi fii ai zilei, căci lumina a fost numită ziuă». Ziua vine de la Mine, din Mine este făcută, căci Eu sunt ziua. Nu de la soare vine ziua. Soarele acoperă taina zilei, dar ziua este din ea însăşi, din Mine, fiilor, din lumină, căci numele Meu este Lumină şi este Cuvânt. Voi, cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele, vouă v-am dat cuvântul Meu să-l suflaţi peste poporul Meu şi peste lume.
Israele, am în tine fii născuţi de sus, din cuvânt şi din credinţă şi din Duhul Sfânt. Aceştia s-au lăsat născuţi şi pecetluiţi de cuvântul Meu ca să iasă înaintea ta cu Mine şi să-ţi dea cuvântul Meu. Te caut, fiule, te caut, Israele, şi te chem să vii să cuvintez peste tine. Te chem să crezi cuvântul Meu, că asta înseamnă să vii. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, că asta nu înseamnă că vii. Să nu mai vii aşa. Aşa a fost şi atunci când se ţineau mulţi ucenici după Mine, şi să vezi ce păţanie s-a petrecut şi atunci! Se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam: «Eu sunt pâinea care se coboară din cer, şi cine va mânca din ea, va trăi prin Mine». Cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. Mulţi ucenici care auzeau aceasta, ziceau: «E greu cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?», căci şi ucenicii Mei cârteau împotriva Mea dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu, şi atunci le-am spus: «De ce vă sminteşte aceasta? Dacă Mă veţi vedea suindu-Mă acolo unde eram mai înainte?». Iată, Israele, cuvântul Meu era Duh, iar ei erau trup. Scris este în cuvântul Meu că Duhul este Cel ce dă viaţă, şi trupul nu foloseşte la nimic. Trupul fără viaţă, fără Duh, nu foloseşte la nimic. Erau între aceia şi din cei care credeau, şi de aceea am spus lor: «Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl». Dar cei trupeşti n-au înţeles, şi atunci mulţi dintre ei s-au retras şi n-au mai umblat cu Mine, şi am rămas numai cu cei doisprezece, care au înţeles de la Mine cuvintele vieţii veşnice, şi aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Cel viu.
Vezi, măi Israele, de ce ţi-am amintit Eu lucrul Meu de atunci? Ca să vezi că aşa a fost şi atunci. Mulţi au venit să asculte cuvântul Meu, dar a fost greu pentru mulţi, greu de împlinit dacă ţineau la trup, şi iată, trupul nu foloseşte la nimic. Aşa şi acum, cu lucrarea Mea de cuvânt. O mulţime de trupuri au venit să audă, şi venind nu veneau, şi auzind nu auzeau şi nu împlineau cuvintele vieţii. Şi iată de ce-ţi spun Eu ţie azi, Israele: dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, să nu mai vii aşa. Dacă vii şi nu vrei să împlineşti cuvântul Meu, să nu mai vii. Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum două mii de ani? Făceam aşa, ca să sortez grâul de pleavă. Făceam aşa, ca să plece cei ce nu credeau, cei ce erau trup fără credinţă, adică fără duh. Aşa fac şi acum, şi voi aduce cuvinte de taină tot mai greu de înţeles pentru cei ce n-au voit să-şi dea trupul deoparte. Aşa am să fac, ca să pot rămâne cu aria Mea şi cu grâul Meu, ca să mai pot lucra, tată, că nu se mai poate să mai lucrăm ca până acum. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, iar Eu voi împlini acest cuvânt al Meu. Cine crede, acela împlineşte cuvântul Meu fără nici un fel de vorbă. Cine crede, acela înţelege. Cine nu crede nu înţelege cuvintele Mele. Ierusalime, nu vezi, fiule, că acestea sunt cuvintele Mele? îţi spun şi ţie aşa cum am spus acum două mii de ani, că aşa le-am spus celor de atunci: «Dacă nu credeţi în Mine, credeţi în cuvintele acestea ale lui Dumnezeu». Şi ţie îţi spun azi: dacă tu nu crezi că Eu sunt Cel ce grăiesc de deasupra ta, crede măcar în aceste cuvinte dumnezeieşti căci sunt dumnezeieşti, şi nu omeneşti. Cuvintele omeneşti sunt altceva decât acestea, Israele. O, în zadar te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poţi dezvinovăţi în faţa Mea. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, iar dacă vii şi crezi, să vii şi să stai supus aşezării Mele, iar altfel să nu stai şi altfel să nu vii, altfel să nu mai vii. Nu cumva să mai vii şi să mai ţipi la Mine. Ajunge, tată! Eu închid uşa pentru cei ce ţipă la Mine şi umblă la aşezarea Mea ca să judece de pe pământ.
Măi Ierusalime, uită-te ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum două mii de ani. Când a fost să rostesc mântuirea omului prin răstignirea şi prin învierea Mea, am lucrat mai întâi cu vestea pocăinţei, şi cine se aşeza întru pocăinţă şi întru credinţă şi întru sfinţenie, acela era botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt apoi. Cel ce alege să lucreze pocăinţa primeşte după aceea botezul cu apă, şi după aceea, botezul cu Duhul Sfânt. Israele, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. Ai auzit că am venit şi vorbesc pe pământ, şi ai venit să Mă auzi, şi Eu te-am învăţat să te pocăieşti de toate relele tale, şi tu n-ai făcut aşa. Cei din vremea lui Ioan care veneau la botezul pocăinţei întrebau pe Ioan: «Noi ce să facem?». Veneau mulţimile, şi el zicea: «Pui de vipere, care fugiţi de mânia ce va să fie, faceţi roade vrednice de pocăinţă, şi să nu ziceţi că aveţi de tată pe Avraam, căci din pietre se vor ridica fiii lui Avraam». Veneau vameşii şi soldaţii şi întrebau: «Noi ce să facem?», şi la toţi le spunea Ioan să facă dreptate, să nu asuprească, să se mulţumească doar cu ce au, şi dacă au mai mult, să dea şi celui necăjit care umblă după Dumnezeu întru necazul său. Şi tu veneai şi Mă întrebai ce să faci, dar nu întrebai de pocăinţă, şi întrebai ce să faci cu treburile tale trupeşti şi pământeşti, şi apoi ziceai că asculţi pe Domnul ce-ţi spune. Şi de unde, tată, că tu îmi spuneai Mie, şi Eu îţi ziceam „da”. Dacă veneai să Mă întrebi de botezul pocăinţei, erai acum pecetluit cu cuvântul împlinirii şi cu Duhul Sfânt, şi erai împărţitor de Duh Sfânt. Vezi tu, Israele, mai întâi este botezul pocăinţei, şi tu n-ai făcut aşa. O, taina pocăinţei este înaintemergătoare sfinţeniei şi credinţei, şi Duhului Sfânt apoi. Acum biserica nu mai lucrează aşa, că dacă vine cineva cu un prunc ca să-l boteze în numele Meu, ca să Mi-l încredinţeze Mie, acela minte când vine, că nici el nu este pocăit şi sfânt şi credincios şi nici pe prunc nu-l face să vină la Mine şi după Mine aşa cum a făcut Cornelie cu toată casa sa când s-a botezat de mâna apostolului Meu. O, nu mai este, tată, pocăinţă la lume, dar nici la tine, Israele, nu este, căci pocăinţa lucrează sfinţenie şi atragere de Duh Sfânt de la Cel ce botează cu Duh Sfânt. Spune tu, poporul Meu, dacă se cunoaşte botezul de la Dumnezeu peste oameni. Nu se cunoaşte, tată. O, şi ce vor răspunde cei ce botează în numele Meu pe cei ce nu sunt cu Dumnezeu, pe cei ce nu rămân cu Dumnezeu după botez? O, să Mă crezi ce-ţi spun, că totul a rămas numai un obicei şi atât. Dar tu, poporul Meu, să înţelegi, tată, calea Mea, şi cum se merge pe ea, şi de unde trebuie să începi. Aşa trebuia să începi, cu pocăinţa trebuia.
Eu când am fost încercat de duhul veacului acesta M-am mărturisit Tatălui Meu de faţă cu ucenicii Mei şi am spus tot ce am păţit de la duhul veacului acesta şi n-am ascuns nimic. Aşa trebuie să lucreze cel ce se mărturiseşte; trebuie să spună tot în faţa fraţilor, aşa cum am făcut şi Eu. Pe toate le-am făcut spre pildă celor de după Mine, dar omul n-a făcut ca Mine. Cine nu face ca Mine, Eu nu sunt învăţătorul aceluia. Acela n-a venit la Mine, acela nu are învăţător pe Iisus Hristos.
Israele, de aceea ţi-am spus Eu ţie să fugi de omul necunoscut de tine. Iată ce cuvânt las Eu azi pentru lucrătorii Mei din Ierusalim: Fugiţi voi, lucrătorii Mei, fugiţi de cel pe care nu-l cunoaşteţi voi, că pe acela nici Eu nu-l cunosc. Cine nu se lasă cunoscut de voi, nici de Mine nu este cunoscut. Cum adică vine aceasta, fiilor lucrători? Iată, cel ce nu face cum am făcut Eu în faţa ucenicilor Mei spre pildă vouă, acela nu este cunoscut de voi. Cel ce nu se descoperă vouă, acela este necunoscut de voi şi de Mine, acela nu este aria şi grâul acestei jitniţe, acela nu poate intra la râşniţa aceasta ca să fie prelucrat şi frământat şi copt şi folosit pentru hrana Mea, pentru cuvântul Meu, căci hrana Mea este cuvântul Meu. Fugiţi de oricine zice că este fiu al acestei lucrări şi care nu se descoperă vouă aşa cum M-am descoperit Eu apostolilor Mei. Eu eram învăţătorul lor, şi tot M-am descoperit, iar ei sunt ucenici, şi tot nu se descoperă, şi nu sunt ucenici acei care nu se descoperă.
Iată ce fac după patruzeci de ani de lucru cu Israel. Fac un popor nou, căci cel de până acum n-a fost nou. Cine vrea să rămână la trupul poporului nou, acela să se lase cunoscut bine. Cine nu vrea, iată, iar zic pentru acela: dacă vii şi nu crezi acest cuvânt de cunoaştere între ucenici, să nu mai vii, fiule străin, căci cel ce este ascuns, este străin şi fur. Să nu vii ca străin şi ca fur, şi să cunoşti legea inimii şi legea lui Dumnezeu în inimă. O inimă născută din Dumnezeu este totdeauna deschisă, căci nu lucrează răul de care să se ascundă. Din pricina răului din inimă se ascunde şi se închide o inimă, dar o inimă frumoasă şi luminoasă nu se ascunde cu lumina ei. Lumina nu ascunde, şi, din contra, vădeşte. întunericul ascunde prin însăşi firea lui, căci la întuneric nu se văd cele făcute la întuneric. Eu sunt Lumina, şi vă voi spune o taină mare, tată, şi la mulţi din voi le va fi grea. Şi vă voi mai spune şi altele, şi vă voi spune lucrarea Mea şi lucrarea omului, şi vă voi mai spune că omul pune lucrarea sa pe seama Mea, şi nu se poate aşa.
Iată, azi serbăm sărbătoare de Bobotează şi iar rostesc: Se binecuvintează şi se sfinţeşte râul cuvântului vieţii şi apa izvoarelor Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, izvoarelor grădinii cuvântului Meu. Stropiţi peste tot, şi să învieze duh de sfinţenie şi dor de sfinţenie peste oameni. Luaţi, fiilor, în sticluţe, peste tot pe unde mergeţi, şi picuraţi din apa aceasta peste tot şi mereu, şi să fie apa aceasta spre vindecarea sufletelor făpturii, ca să se boteze făptura cu botezul pocăinţei şi al credinţei şi al Duhului Sfânt apoi.
E mare sub cer acest petecuţ de pământ. E mare taina acestei grădini cereşti, şi va fi s-o priceapă în curând toată lumea de pe pământ.
Azi e sărbătoare de Bobotează a Fiului lui Dumnezeu, şi apoi e sărbătoarea naşului Meu de botez, şi iar voi lucra, tată. Stăm un picuţ şi iar lucrăm, că am să aduc taine peste voi, cuvinte de taină, măi fiilor, cuvinte adânci şi mari.
Ierusalime, e sărbătoare de la cer la pământ; e sărbătoare de Bobotează, tată. Să fii un popor botezat cu Duhul Sfânt, Ierusalime, popor al Duhului Sfânt. Vreau să văd pe Duhul Sfânt mărturisindu-te pe tine. Vreau să vadă omul necredinţei că tu eşti fiul Duhului Sfânt, născut din Mine întru voia Tatălui Meu.
Pace vouă! Pace ţie întru serbare de Bobotează, Ierusalime, iubitul Meu popor! Pace fiilor tăi, cei ce stau sub izvorul Duhului Sfânt! Amin, amin, amin.
19-01-1995
