Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu. Ferice de omul care dobândeşte prin stăruinţă şi prin credinţă lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea lui Dumnezeu.
Să fie străjerii atenţi, că Dumnezeu Cuvântul îşi lasă un picuţ glasul peste ieslea cuvântului, ca să fie şi cartea acestei zile de praznic ceresc pe pământ.
Eu vin să serbez cu voi, copii ai ieslei Mele din zilele acestea, căci în această iesle îmi găsesc plăcerea şi adevărata Mea lucrare de Duh Sfânt. Pace vouă! Luaţi cuvintele Mele, luaţi Duh Sfânt şi daţi şi poporului Meu Israel. Aşa am zis apostolilor Mei, suflând peste ei: «Luaţi Duh Sfânt!».
O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul şi prin harul Meu! Iată, şi azi îţi zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, şi înduhovniceşte-te cu Duhul Sfânt şi suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine şi te-am şcolit la această şcoală a Duhului Sfânt, şcoală cerească, tată. Pace ţie, poporul Meu Israel! Pace ţie, şi Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este fiinţă, tată, fiinţă a Treimii Dumnezeieşti. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. Eu peste oameni am lucrarea Mea de cuvânt, căci celelalte făpturi ascultă şi împlinesc întru totul lucrarea lui Dumnezeu, dar cu omul este altceva, şi din pricina învârtoşării omului s-au schimbat toate, şi toate suferă de şapte mii de ani, aşteptând pe cele neclătinate. Toate suspină aşteptând pe cele neclătinate, căci din pricina căderii omului din cele neclătinate, toate s-au clătinat, şi omului îi trebuie mare pocăinţă. Prin tine, Israele, poporul Meu, vreau să fac şi lucrarea acestei pocăinţe a omului. Fii înţelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăinţă pentru tot omul, de la Adam şi până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ şi de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale. Tu, poporul Meu, nu numai pentru păcatele tale trebuie să te pocăieşti, ci pentru toată făptura de la început şi până la sfârşit. înfricoşează-te de taina pe care o porţi, şi stai în lucrarea temerii de Dumnezeu, căci duhul temerii de Dumnezeu te va ridica pe tine spre lucrarea de Duh Sfânt peste făptură, Israele, poporul Meu.
Foc am venit să arunc pe pământ, focul Duhului Sfânt, că acesta este focul lui Dumnezeu. Focul care mistuie făptura este lucrarea mâniei, dar focul Duhului Sfânt este lucrarea curăţiei. Eu n-am venit să pierd lumea, ci am venit s-o mântuiesc, şi M-am născut din om, şi M-am lăsat spre moarte cu trupul, şi am înviat şi M-am dus la Tatăl, şi am trimis focul Duhului Sfânt pentru curăţire înaintea venirii Mele pe nori, şi voi înteţi acest foc peste fii şi fiice, şi le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, fii născuţi din cer, din Duhul Sfânt, Care vine din cer, spre naştere nouă, spre lume nouă. De aceea trebuia să merg la Tatăl. Nu M-am dus ca să părăsesc lumea, ci M-am dus ca să vin la ea întru Duhul Sfânt, purces din Tatăl Meu, din Care şi Eu M-am născut fără de veci şi fără de timp.
Israele, poporul Meu iubit, poporul Meu de azi, luat din neamul român, tu ştii, tată, cum a fost coborât Duhul Sfânt în ziua Sa de slavă? E mare lucru dacă ştii, dar mare lucru este cum să ştii să înţelegi şi să ai în minte această zi şi lucrarea ei, tată. Erau oameni adunaţi la Ierusalim din toate părţile lumii, şi Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi. Cum adică peste toţi? Eu îţi spun că aşa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli s-a arătat fiinţa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalţi în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel înviat şi înălţat la ceruri. Şi cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, şi aceia primiseră pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înţelegea ce vorbesc apostolii, înţelegea în limba lui fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, şi era numai o limbă, limba Duhului Sfânt, care era înţeleasă de tot omul în ziua aceea, şi lucrarea acelei zile a fost faţa cea desluşită a împărăţiei Mele peste oamenii cei credincioşi şi peste cei ce aveau să creadă prin cei credincioşi.
Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup şi în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbeşte azi în limba Duhului Sfânt la cei neştiutori, acela are nevoie să şi tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărţi, şi se va împlini Scriptura aceea despre naşterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înţelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.
Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semeţit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, şi omul nu are cum să mai desluşească nimic, şi se zbate om cu om, om peste om, şi nu mai este capăt de ieşire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, şi s-o vorbeşti, fiule, pe pământ, că mare stricăciune s-a lăsat peste pământ de la semeţia omului, care a voit să ispitească tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu, care a nădăjduit în cunoştinţa lui, şi scris este: «Cel ce vorbeşte de la sine, acela îşi caută slava sa», şi omul îşi dă slavă unul altuia, şi omul se bizuie pe om, şi iată încurcătură nedescurcată până azi şi până mâine, căci şcoala Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ. Numai în cer se poate învăţa această şcoală. Dar vei spune: „Cine se poate sui în cer ca să înveţe la această şcoală?”. Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăţa această limbă şi această şcoală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, şi de aceea vă spun mereu să staţi în cer, copiii Mei, şi să nu ieşiţi din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, şi de duhuri de limbi, şi nimeni n-ar crede dacă i-aş spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, şi să pun pe tine cerul, şi tu înţelegi această limbă cu care-ţi vorbesc, că tu înveţi în cer, fiule. Dacă Eu sunt lângă tine cu cuvântul Meu, unde se cheamă că eşti tu, de vreme ce locul Meu este în cer, de-a dreapta Tatălui Meu şi al tău, Israele, poporul Meu?
Măi iubiţii Mei copii, pe Avraam l-am scos din încurcătura limbilor de pe pământ, şi l-am deosebit, şi l-am binecuvântat, şi în el am binecuvântat toate neamurile, tată, şi de la el am ridicat un popor, şi am fost mereu cu acest popor, şi din neamurile pământului am avut acest popor, şi am stat în mijlocul lui şi am vorbit în limba Mea cerească, cea care era peste oameni până la încurcarea limbilor, până la naşterea Babilonului peste limbile cele încâlcite. Căci pe când se vorbea pe pământ numai un grai, oamenii cei de după potop s-au împrăştiat apoi pe toată faţa pământului, dar mai întâi au căutat să-şi zidească o cetate şi un turn în mijlocul ei, cu gândul să ajungă până la cer, şi ca să rămână mărturie această lucrare a lor, şi apoi să se risipească pe toată faţa pământului. Aceasta a fost lucrarea omului, tată, şi S-a uitat Domnul la cetatea zidită de fiii oamenilor, de fii ieşiţi cu mintea lor dintre ceilalţi oameni de pe pământ. Şi dacă Dumnezeu a văzut că oamenii nu se vor opri de la gândul lor semeţ, a coborât amestecarea limbilor lor şi nu s-au mai putut înţelege între ei, şi ei n-au mai mers înainte cu turnul lor, şi s-a numit Babilon lucrarea aceasta, cetatea aceasta, şi Domnul a împrăştiat de acolo pe oameni pe toată faţa pământului. Şi oamenii au rămas aşa, şi nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, şi aşa este şi azi, şi de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ, şi numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cereşti.
Este scris că cei ce calcă una din cele ale legii, aceia sunt vinovaţi, dar azi toate se calcă, toate poruncile cele pentru sfinţenie, şi cum să înveţe oamenii pe oameni, şi ca să mai fie bună această limbă când oamenii sunt vinovaţi faţă de cele sfinte, tată? învăţătorii care învaţă şi vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învaţă, şi când ei vor spune: „Doamne, am învăţat lumea prin pieţe şi am urmat Ţie”, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer şi care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta şi grăirea ei este fără de sfârşit pe pământ şi în cer, şi iată, cartea stă deschisă până la sfârşit, până la începutul cel dintâi, care iarăşi va să fie întru aşezarea celor neclătinate. Eu n-am fost cu învăţătura Mea numai până atunci, numai cât a fost scris atunci şi până atunci; Eu sunt în lucrare fără de sfârşit, şi iată, lucrez şi cuvintez din cer peste poporul lui Avraam şi Isaac şi Iacov, şi peste poporul lui Verginica, fiindcă tu eşti de la Avraam şi de la Isaac şi de la Iacov, şi eşti de la Verginica, măi poporul Meu făgăduit ca să fii şi să începi să fii, ca prin tine să vină toate neamurile pământului, să vină la Dumnezeu şi la şcoala Duhului Sfânt, după cum este scris: «Din muntele Sionului va ieşi legea, şi toate popoarele vor curge într-acolo». Muntele Sionului este tronul lui Dumnezeu, de unde curge această lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele, poporul Meu. Ia, tată, şi dă din ea, şi cel ce va crede şi se va boteza în ea, în apa aceasta a râului vieţii, în apa Iordanului cel care curge din tronul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi cel ce se va boteza în vasul acesta ceresc, acela va veni la Mine şi va fi primit şi va avea înviere şi zi de înviere. Dar vezi ce faci, Israele, vezi cum bei din apa aceasta şi vezi cum dai din ea. Ia cofiţa în mână şi ia apă în ea şi dă neamurilor pământului. Aşa cum te duci în ziua de Bobotează ca să iei apă sfinţită din Iordanul lui Iisus Hristos şi te duci la gospodăria ta şi stropeşti cu ea ca să se sfinţească toate, aşa să iei în cofiţa ta apa Duhului Sfânt şi să botezi în ea toată făptura, tată, ca să cunoască făptura gustul lui Dumnezeu, să guste şi să flămânzească după Dumnezeu.
Împărăţia Mea Eu am asemănat-o şi cu pildele cele fireşti, dar pildele fireşti nu sunt veşnice, tată, sunt doar închipuirea celor veşnice. Aţi văzut ce a făcut prinţul lumii, că l-a lipit pe om de cele văzute ale sale, ale prinţului lumii, măi copii. Şi acum, la sfârşitul său, prinţul lumii şi-a făcut o maşinărie şi a deschis o fereastră a celor văzute şi a încântat cu ea toată făptura, şi se uită omul la această fereastră şi uită de cer omul, şi se uită la încurcarea limbilor de pe pământ, care se văd prin această fereastră. Dar Eu îl voi păcăli şi voi întoarce această armă împotriva lui, că Mă voi folosi de arma lui şi de fereastra lui, şi voi strecura prin ea lucrarea Duhului Sfânt şi vederea vieţii cereşti pe care o lucrez peste tine şi o întocmesc peste tine, Israele, poporul Meu de azi. Iată, am venit să-ţi arăt prin fereastra aceasta, să-ţi arăt mărturia sărbătorii tale cu Mine la praznicul înălţării, la praznicul lui Verginica şi al satului lui Verginica. Eu am de întors pe toate spre cele ce nu se vor mai strica în veac, dar stai la şcoala Duhului Sfânt, măi poporul Meu, stai, fiule, şi învaţă bine, ca să iei coroniţă şi dar şi premiu de mântuire, Israele.
Nu găseşti pe pământ învăţătura Duhului Sfânt, şi o găseşti în cer, poporul Meu. Stai în cer, tată, stai cu Mine şi să nu ieşi de la Mine şi de lângă Mine, că afară sunt lupi cu trup şi fără de trup; afară sunt câinii şi vrăjitorii şi închinătorii la idoli şi mincinoşii şi desfrânaţii şi ucigaşii; afară este amestecarea limbilor, măi poporul Meu. Să intre înapoi la Mine şi cei ce au fost şi au ieşit de la Mine ducându-se în Babilon. Să intre pocăindu-se pentru ei şi pentru toată făptura, că afară e amestecarea limbilor, măi copii. Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curăţitor de moarte, şi toate se vor întoarce spre cele neclătinate.
Toţi oamenii care erau adunaţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toţi au fost cuprinşi de lucrarea Duhului Sfânt, toţi auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, şi ei credeau că vorbeşte mustul, măi copii. Apostolii Mei erau plini de mustul cel nou, de duhul cel înnoit, de vinul cel nou, beţie de Duh Sfânt peste pământ, veselie de Duh Sfânt peste oameni, duhul biruinţei lui Iisus Hristos, Cel înălţat la Tatăl, Cel înălţat prin moarte şi prin înviere. Toţi oamenii erau cuprinşi în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi.
Tot trupul tău, Israele, poporul Meu, tot trupul tău să fie botezat în toată vremea cu botezul Duhului Sfânt, cu focul Duhului Sfânt, şi să lucrezi, tată, de la apostoli şi până azi şi până mâine; de la început şi până azi şi până mâine, măi poporul Meu, că mâine Eu Mă voi odihni iar în om, în omul cel de la început, şi voi sărbători ziua odihnei Domnului.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, să-L iubeşti din toată inima, din tot cugetul şi din tot sufletul tău, şi vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, poporul Meu. Voi veni la tine, căci te voi aduna să vorbesc cu tine despre această poruncă în care se cuprinde toată împărăţia Mea întru tine, Israele.
Binecuvântat să fii, măi poporul Meu. Binecuvântaţi să fiţi, copii ai ieslei cuvântului, care luaţi cu trăistuţa şi duceţi poporului Meu. Luaţi şi daţi! Acesta este cuvântul Meu peste Israel. Luaţi Duh Sfânt! Binecuvântat să fie Israel, poporul Meu cel binecuvântat de Avraam şi Isaac şi Iacov şi de Verginica.
Iar vom sta în sfat ceresc, iar voi veni la tine, Israele. Voi lua pe fiii grădinii Mele şi îţi voi aduce de la Mine, şi fericit vei fi dacă vei lua de la Mine, dacă se va cunoaşte că iei de la Mine, că şi Eu te voi cunoaşte pe tine dacă tu vei fi cunoscut de Tatăl Meu.
Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, şi dacă şi ţie îţi este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, şi vom aduna pe cei risipiţi ai tăi, şi apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit şi vor veni după tine, şi vor veni după Mine, şi va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, peste robi şi roabe, şi va fi veşnică serbare de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, şi totul va fi nou şi în strai de serbare, poporul Meu Israel.
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, luaţi şi daţi Duh Sfânt, căci Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.
Cine te poate blestema pe tine, poporul Meu? Cine, Israele? Binecuvântat să fii; să fii veşnic binecuvântat! Amin, amin, amin.
19-06-1994
