Cuvântul lui Dumnezeu lucrează un lucru nou, un rod nou, o împărăţie cerească pe pământ. Această împărăţie care se începe astăzi, este lucrată de Cuvântul lui Dumnezeu şi de zidarii care sunt tocmiţi pentru împlinirea înţelepciunii lui Dumnezeu.
Amin, amin zic vouă: la început a fost înţelepciunea şi toate s-au făcut prin înţelepciune. Iată cuvânt nou, coborât din tronul lui Dumnezeu. înţelepciunea lui Dumnezeu este o lucrătură prin cuvânt lucrată, şi iarăşi spun: la început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi toate prin Cuvânt s-au făcut. Amin.
Pace vouă! Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Eu sunt împărăţia lui Dumnezeu, şi iată, ea este în mijlocul vostru. Pace inimilor voastre, şi lucrare cerească peste înţelepciunea voastră, căci voi, iubiţii Duhului Sfânt, trebuie să faceţi acum alături de Dumnezeu ceea ce a făcut Dumnezeu prin înţelepciune.
Pace acestui binecuvântat acoperământ, căci astăzi îmi plec capul în casa celui ce caută pe urma Mea, aşa cum căprioara umblă prin munţi şi caută şi găseşte apa de izvor şi bea şi îşi umple golul setei sale. Pace ţie, binecuvântatul Meu şi al cerului Meu, că mult s-a uitat cerul ca să vadă ziua pecetluirii creştetului tău cu semnul şi coroniţa acestei coborâri de cuvânt ceresc, care curge în mijlocul României şi din care se vor adăpa însetaţii care vor înseta după cele ce vin şi curg din cer spre bucuria învierii care va umple pământul de zile de Paşti nou şi nesfârşită sărbătoare. Amin, amin zic ţie: toate cele scrise vin şi se arată şi se împlinesc, dar nu se putea să treacă ziua cea care era scrisă în cer pentru legământul Meu cu tine, căci am avut de făcut legământ cu tine şi am împlinit această taină aşteptată de cer, şi iată zi cerească.
Iubiţii Mei cei care aţi însoţit pe Domnul, Care a intrat în casa celui iubit, v-am dat poruncă cerească să lucraţi şi să binecuvântaţi semnul Meu şi sceptrul Meu, şi să veniţi apoi şi să puneţi această salbă pe pieptul celui ales din pântecele maicii sale. Această pecete este semnul Fiului Omului, Care iarăşi vine, precum este scris în Scripturi.
Iubitul Meu, apleacă-te, tată. Aceşti micuţi ai Mei îţi încununează pieptul tău cu semnul biruinţei care vine de la Mine peste lemnul cel binecuvântat al crucii. Această putere este zdrobirea capului morţii care s-a aşezat peste făptura Mea.
Mi-e dor, Mi-e tare dor să biruiesc încă o dată asupra puterii morţii, căci după ce Eu am călcat cu moartea pe moarte prin puterea lemnului crucii, după ce am biruit şi apoi Mi-am luat locul de-a dreapta Tatălui Treimii cereşti, a venit din nou umbra morţii şi a trecut pe deasupra făpturii Mele şi a acoperit-o cu vălul cel rău. Şi iată, iarăşi trebuie să calc peste moarte şi să-i nimicesc fiinţa ei, şi să rămână fiinţa Mea şi viaţa Mea peste fiii înţelepciunii cereşti, căci înţelepciunea l-a creat pe om, şi omul trebuie să fie fiul înţelepciunii, să fie fiul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este înţelepciune. Iată, Noi şi cu voi; cu voi, cei care zidiţi cu Mine locaşul cel ceresc al Ierusalimului nou, Noi şi cu voi trebuie să lucrăm cu înţelepciunea cea care este numai una, precum Eu Unul sunt.
Iubitul Meu, uită-te la cei peste care-Mi odihnesc Duhul Meu Cel Sfânt, uită-te cum s-au lăsat sub mâna Mea, sub sfatul Meu, sub cuvântul Meu şi sub împlinirile Mele care sunt scrise în carte pentru vremea aceasta. O, dulce este aluatul tău, dar această iubire care frământă aluatul tău va fi să fie de acum mai aleasă, mai strălucitoare, mai puternică şi mai minunată ca oricând, fiindcă ceea ce avem Noi şi cu voi de lucrat, nu s-a suit până acum la mintea omului. La mintea omului; voiesc să înţelegeţi ce vă spune vouă Dumnezeu în vremea aceasta, căci dacă cei ce dorm pe scaunul înţelepciunii Mele n-au cum să înţeleagă această Scriptură, iată, voi, cei care nu dormiţi, trebuie să înţelegeţi în locul lor ce înseamnă acest tron al înţelepciunii, acest rod al înţelepciunii. Ceea ce este de lucrat în vremea aceasta, nu poate mintea omului să priceapă, şi poate mintea fiilor lui Dumnezeu să priceapă această lucrătură. Aşa le-am spus şi celor puţini care umblau cu Mine pe drumurile lumii, care lăsaseră neamul lor şi ţara lor şi casa lor ca să meargă după Mine şi ca Mine şi pentru Mine apoi. Le-am spus şi lor ceea ce vă spun şi vouă acum: «Nu vă mai numesc oameni, nu vă mai numesc slugi, că omul sau sluga nu ştie ce face stăpânul, ci vă numesc prietenii Mei, fiii Mei, şi vă numesc una cu Mine, ca pe toate ale Mele să le ştiţi, şi să putem lucra împreună împărăţia cea nouă, care va fi dată fiilor ei». Iată, fiii îndoielii nu pot pătrunde până la adevăr, nu pot, şi se clatină şi sunt plini mai mult de ei decât de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate să Se desăvârşească întru duh de îndoială, nu Se lasă ispitit de fiii îndoielii, şi iată, iubitul Meu, uită-te bine, uită-te cu ochiul Meu peste înţeleptul şi peste cărturarul acestui veac, ca să vezi unde este faţă de locul în care sunt cei ce cred şi nu se îndoiesc şi nu ispitesc şi nu se smintesc întru Mine şi întru lucrările Mele. împlineşte-te desăvârşit prin înţelepciunea care curge din Dumnezeu şi uită-te cu ochiul Meu, uită-te şi vei vedea cuvântul Meu cel plin de înţelepciune cu care am vorbit atunci către apostolii Mei, căci apostolii Mei aşa M-au întrebat atunci: «Doamne, după ce îi vom cunoaşte pe cei care sunt cu Tine şi cu noi?». Iar Eu aşa le-am răspuns: «După roadele lor îi veţi cunoaşte pe cei ce rodesc întru Mine».
Mă întorc înapoi cu treizeci de ani şi scriu câteva cuvinte pe care le-am rostit în mijlocul fiilor poporului Meu, că iată ce le-am spus Eu lor atunci: «Fiilor, în lume nu Mă mai duc să mai dau învăţătură. Nu Mă mai duc nici la preoţi, nici la împăraţi, nici la cei învăţaţi, căci împăraţii M-au judecat, preoţii M-au condamnat la moarte şi lumea M-a batjocorit şi M-a hulit şi M-a scuipat. Şi acum, am venit la tine, poporul Meu, ca să stau cu tine de vorbă. Puţin, puţin, şi Mă voi înălţa întru slavă, la scaunul Tatălui Meu, şi voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu şi îi voi da din pomul vieţii, şi de aceea fac această lucrare cu tine, poporul Meu, ca să te deosebeşti de lume şi să nu spună lumea că şi tu ai făcut păcat, ci să plângă lumea după tine când te desprinzi din mijlocul ei; să plângă şi să-ţi sărute urmele, cum plângeau oiţele Mele după Mine, cum plângeau ucenicii Mei după Mine. Dar aveţi voi, fiilor, ucenici? Vă spun, măi fiilor, că nu aveţi ucenici, că voi aveţi prieteni şi prietene rele, care fac răutăţi, şi vă fac şi pe voi ca pe ei. Fă şi tu, măi fiule creştine, ce făceam Eu, Domnul, când eram pe pământ cu trupul. Fă şi tu ucenici de acelaşi lucru cu tine, cum era lucrul Meu şi al ucenicilor Mei, căci ucenicii Mei Mă însoţeau pe cale, Mă însoţeau în lucru. Când au văzut ucenicii Mei că este neghină în semănătura Mea, au grăit către Mine să le dau voie să smulgă neghina, dar Mie Mi-a fost milă de grâu, ca nu cumva să fie smuls şi grâul, căci grâul este scump de tot în faţa lui Dumnezeu. Dar te rog, fiule creştine, ia acest simbol cum că ucenicii Mei au cerut voie la Domnul».
Iubitul Meu, iată, tată, cum vorbeam Eu cu acest popor. Şi acum iată cum vorbesc cu cei cu care am mai rămas şi cu cei care-Mi măresc trupul Meu şi mărirea Mea şi numărul ucenicilor Mei. Iată cum vorbesc: fiilor, fiilor, amin, amin zic vouă, că a venit vremea să spunem cu cuvântul şi să se facă din moarte, viaţă, şi să se facă din neghină, grâu, iar cel ce nu va primi cuvântul acesta, acela va fi curăţit ca prin foc, şi va fi aceasta tot prin cuvânt. Dar am nevoie de ucenici, am nevoie să-Mi deştept bine lucrătorii şi să-i deprind bine cu lucrul secerişului cel binecuvântat, şi vom face strânsură binecuvântată, dar vom lucra iarăşi cum am mai lucrat atunci. Căci am trimis pe cei doisprezece şi pe cei şaptezeci de apostoli, iar cei doisprezece au fost însoţiţi de cei şaptezeci, şi peste tot doi câte doi au plecat, şi din timp în timp se întâlneau, şi din neam în neam biserica Mea aşa a lucrat; biserica Mea cea adevărată, iubiţii Mei. Dar ea, biserica Mea cea vie, n-a avut loc pe pământ, şi şi-a dus viaţa după viaţa Mea şi nimeni n-a iubit-o, şi ea stătea ascunsă şi era după viaţa Mea. Şi iată, am ajuns să vin văzut în mijlocul ei, să vin cu braţul plin de hăinuţe albe şi de cununiţe albe, căci va fi albă hăinuţa celor ce vor sta înaintea Mea şi a slavei Mele şi a slavei României Mele. Hăinuţa trupului va fi albă, iar hăinuţa vieţii şi a duhului va fi întreit albă, şi Eu voi rosti cele ce stau scrise să le rostesc pentru vremea aceasta: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, care aţi biruit între cele cereşti spre aşezarea mesei nunţii Mirelui Cel Sfânt şi a miresei cea cu nume de nou Ierusalim!”. Amin.
Această lucrare cerească din care Eu adăp pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare, această lucrare are ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut, cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud cântări de slavă vrednică peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: «Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa». Viaţa Mea este puterea cea din creştin, dar creştinul şi învăţătorul creştinului este gol de viaţa Mea, este gol de putere şi nu poate să spună muntelui să se mute, şi să se mute muntele la cuvântul celui cu viaţă întru el.
O, fii întru viaţa Mea, că voiesc să Mă văd întru tine, voiesc să Mă vadă lumea întru viaţa ta, întru trăirea ta, întru sfinţenia ta. Amin, amin zic ţie, că antichrist vede lucrătura cea dumnezeiască şi va întinde mâna spre scaunul Meu şi va umbla cu vicleşug şi va înfiinţa şi el un turn (Centrul Internaţional Ecumenic, la Vulcana-Băi, n.r.), ca să se dea apoi drept Dumnezeu, cu templul său cu tot, şi aceasta se va face prin lucrarea duhului rău, prin puterea duhului rău, lucrătoare prin fiii pierzării, care n-au primit iubirea adevărului. De aceea spun: staţi drepţi şi neclintiţi în tot lucrul cel bun, ca să nu aveţi a vă înspăimânta în război cu necredinţa şi cu cei ce vor rosti lepădarea de credinţă ca să se arate apoi întronat cel nelegiuit care voieşte să se înalţe mai presus de Dumnezeu. Este scris că înainte de venirea Mea îşi va face lucrarea lui cea rea potrivnicul lui Dumnezeu, dar voi fiţi tari, căci Eu îi voi lua pe neştire şi ca un fur voi veni şi voi răsturna turnul fărădelegii ascunse sub numele de Dumnezeu. Iată, iar vă spun, fiţi prevăzători, şi pe cel fără de viaţă întru sfinţenie, să-l luaţi drept potrivnic, căci zilele sunt grele şi marea este plină de sânge şi de ceaţă şi de noapte. Fiţi fii ai zilei, căci cei ce dorm, noaptea dorm, dar voi fiţi ai zilei, iubiţii Mei. Copilul Meu la care am intrat cu ai Mei, te-am dus peste faţa pământului şi te-am băgat cu Mine şi în adâncul cel întunecat ca să vezi ce lucrează duhul rău, şi apoi să ştim cu înţelepciune cum să tăiem capul duhului rău.
Nu vă temeţi! Când veţi vedea toate aceste răutăţi, bucuraţi-vă, că este aproape biruinţa voastră! Bucuraţi-vă! Suntem cu voi, cu tot cerul suntem în lucru alături de voi, dar fiţi destoinici, că pe frontul acesta, unde e unul nu e putere, iar unde sunt adunaţi doi şi trei în numele biruinţei Domnului, acolo este Domnul în faţă şi în spate şi în lături, şi lumina din voi va învinge întunericul, şi va fi lumină.
Iubiţii Mei, pace vouă! Nu vă smintiţi! Vă voi da să înţelegeţi cereşte cele scrise pe pământ. Voi sunteţi biserica Mea cea vie, cea lucrătoare, cea biruitoare, şi va fi mare turma Domnului. Biserica Mea este iubita Mea. Voi sunteţi biserica Mea, şi aşa vă numesc. Aşa îţi spun Eu ţie, biserica Mea cea încă ascunsă, cea încă nevăzută. Şi iată, iubita Mea, duhovniceşte să înţelegi această vorbire luată de pe pământ, căci Eu o fac cerească în ziua aceasta:
„Iubita Mea, să ne-aruncăm în mare,
împleticiţi în sare şi guvizi,
Să fie marea templul nunţii noastre,
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.
Iubita Mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot,
Pe marea sfâşiată de catarge,
Plutim râzând şi ne iubim înot”.
O, aceasta este lucrarea spre care acum ne ridicăm, căci marea lumii va primi pescarii cerului. Aşa am spus Eu celor cu Mine: «Voi sunteţi sarea pământului». Aşa spun şi pentru voi, căci voi sunteţi pescarii care veţi fi cu mrejele pline de roade cereşti, şi apoi vom face masă cerească şi va fi unit cerul cu pământul, sărutându-se sub curcubeul biruinţei, deasupra vârfurilor munţilor care străjuiesc marea şi lumea. Eu sunt în voi, şi voi în Mine, şi vom pluti pe deasupra mării şi vom sufla duh de înviere şi vom cânta cântarea cântărilor. Amin.
Binecuvântare şi ungere cerească să se aşeze peste acest foişor neştiut de nimeni în clipa aceasta, căci Eu şi cu ai Mei am cinat în ziua aceasta cină de înviere, cină de Emaus, spre sfârşitul vremii care aduce arătarea Mirelui Cel ceresc.
Pace vouă, şi nou Ierusalim, şi nume nou să se scrie pe creştetul României, numele celui uns al României! Şi veţi avea această putere peste mâinile voastre, şi apoi vom ridica piatra numelui cel nou peste biserica cea cu nume nou, căci aşa am spus, că din vârful acestei pietre voi rosti numele celui uns al României. Amin, amin, amin.
04-03-1992
