Acest cuvânt este darul Tatălui Dumnezeu, Tatăl Meu, Care-Și trimite iarăși Fiul pe pământ în glas de cuvânt, ca nu cumva blestemul cel de la păcatul oamenilor să lovească din plin peste tot, chiar și peste rămășița aleasă prin har, și care așteaptă pe Fiul lui Dumnezeu să vină cu izbăvirea lor pe pământ, dar și a celor care cu Domnul au trecut, și așteaptă să vină răsplata lor, a celor ce au răbdat așteptând ziua Domnului, și iată glasul Meu, glasul Domnului, glasul care strigă peste pustiul de pe pământ ca să-i despartă pe oameni de blestem, de păcat să-i despartă mai înainte de pieirea celor ce nu se căiesc de păcatele lor multe și grele, și care atrag blestemul, precum este scris, dar pentru cei ce au răbdat și rabdă așteptând, iată, trimite Tatăl pe pământ glasul Fiului Său Iisus Hristos, ca să se întoarcă de pe calea cu păcat toți cei care aud și caută glasul Meu spre ridicarea lor din păcat, căci păcatul este despărțirea dintre om și Dumnezeu, este perdeaua care trebuie să cadă curând, curând, precum este scris, și apoi Se arată Domnul pentru cei care așteaptă să vină izbăvirea lor.
E zi de praznic împărătesc această zi pe pământul celor credincioși și creștini după adevăr, după fapte, după har. E zi cerească pe pământ această zi, când Eu, Domnul, Mi-am lăsat slava să se vadă o clipă înaintea ucenicilor Mei acum două mii de ani, și care n-au putut privi fără să se înspăimânte și să cadă la pământ sub strălucirea slavei Mele, fiilor.
O, pace vouă, celor ce așteptați pe Domnul să vină să curețe țara de blestem și să izbăvească pe cei care se pregătesc pentru împărăția cea din cer pe pământ! Pace vouă, celor din cetatea cuvântului Meu pe plaiul neamului român! Cu voi Îmi port mersul între cer și pământ, fiilor. Glasul Meu de peste voi este cules de voi ca să-Mi puneți pe cale cuvântul și să meargă această veste venită în cetate la voi și trimisă de voi să fie împărțită pe pământ, căci scris este: «Un glas din cetate! Este glasul Domnului acest vuiet, acest glas», iar voi sunteți această cetate, fiilor, și Mă aplec Tatălui cu recunoștință mare că a făcut această împlinire a Scripturii și că voi culegeți glasul gurii Mele, cuvântul care dă să întoarcă la căință pe cei de sub blestemul cel de la păcate, ca nu cumva să vină pieirea peste ei, ci, din contra, să vină duhul căinței și al deșteptării, semnul trezirii la viață, să vină dragostea care acoperă păcatele celor ce se căiesc înlăcrimați și își croiesc cale nouă, viață nouă, dragostea cea de sus, frumusețea care așteaptă să-i întoarcă pe cât mai mulți în lumina salvării, în sfințenia care îi face vrednici pe cei care au păcătuit îndelung și care se deșteaptă din păcat și vin spre slava Domnului, spre glasul cuvântului Meu, care cheamă și înmulțește neamul celor răscumpărați prin venirea Mea cuvânt peste pământ în acest timp.
Am însoțitori pe Moise și pe Ilie, cu toată taina și lucrarea acestei zile de praznic sfânt, de amintirea cea de acum două mii de ani când am dat să-Mi ridic tot mai sus ucenicii, descoperindu-Mi fața slavei Mele pentru o clipă înaintea lor ca să-i încredințez că sunt Fiul lui Dumnezeu după tot adevărul, iar pentru această deslușire i-am descoperit și pe cei doi martori cu care sunt însoțit în toate lucrările Mele dintre cer și pământ, pe Moise și pe Ilie, pe cei care au rămas tot timpul lucrători spre mărturia tainei lui Dumnezeu, taina care cuprinde viața cea în trup pe pământ și viața cea de după vremea trupului, și care se adeverește prin descoperirea ei, căci Moise și Ilie au lucru mult de lucrat și de mărturisit și îi am mărturisitori celor de pe pământ și celor din cer, o, și se miră cei din cer de taina Mea cu omul pe pământ și în cer apoi, și fi-va să deslușesc tot mai în lumină nedespărțirea dintre cer și pământ a lui Dumnezeu și a omului, până ce această deslușire și bucuria cea de la ea va cuprinde pe tot mai mulți și îi va aduce la lumina cea de sus a cunoștinței, așa încât încet, încet se va descoperi oamenilor că nu este despărțire, că nu e departe cerul, și că nu trebuie să stea omul departe de cer pe pământ, pitit de Domnul și de cei din cer, căci Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeu Cel întru Treime lucrător, Își are lucrarea pe pământ și locuiește în ceruri, iar cerurile sunt cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu, dar nu sunt mai departe de pământ, nu sunt în altă parte, o, și omul nu știe despre Dumnezeu, și omul păcătuiește împotriva sa însăși și împotriva lui Dumnezeu și împotriva a tot ce înseamnă cer și pământ când el nu înțelege nimic, nimic, și stă departe de tot ce este atât de aproape, atât de adevărat și de nedespărțit, așa încât să poată el, bietul de el, să facă ce voiește cu viața lui și să nu știe că Dumnezeu nu lipsește de pe nicăieri și că omul nu se poate piti de Dumnezeu ca să nu fie văzut tot timpul de Cel ce vede totul.
O, fiilor, în zi de praznic sfânt Mă deslușesc cu tainele cerurilor peste oameni, căci oamenii pe pământ nu știu și nu dau să știe că viața lor lucrează față în față cu Dumnezeu tot ceea ce lucrează bine sau rău, sfințenie sau păcat, și că toate se aleg la stânga și la dreapta, spre răul sau spre binele fiecărui om de pe pământ. Aștept cu tot cerul, aștept să înțeleagă tot mai mulți oameni de pe pământ pe Dumnezeu și pe ei înșiși și să aleagă ceea ce va rămâne și să depărteze din viața lor de pe pământ ceea ce trece ca părerea și nu mai este apoi.
O, de aceea, măi fiilor, hai să lucrăm, Noi, cei din cer, și voi de aici, din cetatea Mea, că iată, avem să bucurăm pământul cu cele din cer și necunoscute de oameni, căci oamenii se îndeletnicesc cu cele care nu rămân, și sunt goi de tot, și trebuie să le facem cămășuțe din har, o, că numai harul ceresc va aduce înnoire în mințile și în inimile oamenilor,
O, și n-aș mai sfârși de cuvântat, n-aș mai sfârși, fiilor, dar acum voi mai zoriți și la întâlnirea cu cei de pe pământ la Maluri, la locul începutului cuvântului Meu din anul 1955, o, că mai este un picuț de zorit, ca apoi să deschidem porțile grădinii de rai de la Maluri și să facem întâlnirea cea dulce a cerului cu pământul prin glasul cuvântului Meu, care cheamă spre trezire neamul omenesc și pe toți mai-marii de peste popoare la masă cu Domnul, ca să punem la cale mersul pe mai departe a cerului și a pământului împreună în lucrare, iar rătăcirea minții să fie vindecată de Dumnezeu în toți cei de pe pământ care-și pierd viața în cele ce nu rămân, și pe care duhul diavolului le tot ține în mintea oamenilor spre depărtarea lor de Dumnezeu, dar vine îngenuncherea acestui satan beat de duh de om, vine Iisus Hristos, Care a biruit acum două mii de ani pe stăpânitorul acestui veac, și iarăși îl va birui acum pe veci de veci. Amin.
Fiilor, fiilor, nu uitați îndemnul sfânt: cu toții în stânga, cu toții în dreapta pentru tot ce mai este de săvârșit în grădina de la Maluri. Auziți? Eu Domnul, vă dau puteri de sus, vă dau, fiilor, căci sunteți puținei de tot pentru atât de multă trudă, și trebuie să lucrăm cu măsură omenească, dar și cu cea îngerească, dacă vreți voi, numai că măsura omenească are plată mare, că este dragostea și puterea și credința omului, și orice trudă sfântă pentru Domnul face minuni și pentru cei din cer, dară pentru cei de pe pământ, care se tot minunează când trec prin dreptul grădinii la Maluri și dau de frumusețea ei din zi în zi mai întreagă, mai fermecătoare pentru vederea celor atât de obișnuiți ca pe pământ, și care nu știu tainele cerurilor între oameni, în lumea oamenilor, o, fiilor.
Și acum opresc glasul Meu și vă îndemn să lucrați și în ziua aceasta la întocmirea cărții cuvântului Meu cu încă zece ani de cuvânt cules în carte, iar mâine sculați-vă în zori, și cu zor în inimi și în brațele mâinilor și cu multă bucurie să zoriți la lucrul din grădină, și iată, apropiem ziua cea atât de așteptată să vină și să deschidem porțile pentru sărbătoarea Mea cea de șaptezeci de ani de cuvânt pe pământul român, și se va scrie și pe pământ și în cer această întâlnire a cerului cu pământul aici, la voi și cu voi, iar voi sunteți ai Mei, ai cerului, și toate s-au ivit și se ivesc la voi prin credința voastră în cuvântul Meu, care iarăși cuvintează și împlinește ca și la început, fiilor.
Vă strâng acum aproape de pieptul Meu de Păstor și vă dau din Mine vouă ca să fiți cei bogați de Hristos, ca să-L mângâiați pe Tatăl prin Mine și ca să fiți voi taina lui Dumnezeu între pământ și cer, acum, la sfârșit de timp, și iarăși, la început de timp ceresc cu voi aici pe pământ, cu Mine și cu voi și cu slava Mea de peste voi în zilele acestea pe pământul român, o, fiilor. Amin, amin, amin.
19-08-2025
