Cobor din cer pe pământ cu serbare de îngeri. Cobor pe cărare de îngeri şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc, Fiul puterii, Care poate totul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Sunt o mulţime de oameni pe pământ care-şi zic lor şi unii altora că nu se poate să fie din cer cuvântul acesta, ploaia Mea de cuvânt, pe care o curg Eu peste voi cu îndestulare şi cu milă dumnezeiască, fiilor din Ierusalimul Meu de azi. Dar Dumnezeu este putere şi vine cuvânt pe pământ şi grăieşte cu omul credincios aşa cum am grăit şi cu Moise. Mereu, mereu grăiam cu el, mereu, mereu, fiilor, că-Mi ridicam un popor, a cărui sămânţă era să fie Avraam, Isaac şi Iacov, iar Moise n-a zis că nu sunt Eu, şi a fost ascultător şi credincios şi a împlinit lucrul cerului pe pământ cu Israel. Veneau îngerii în numele Domnului şi lucrau în calea poporului Meu, lucrau cu mărire cerească, dar cine n-a crezut, n-a crezut. Aşa este şi azi, căci s-a împlinit Scriptura Mea pe care am rostit-o pe vremea trupului Meu, că aşa am zis: «Când Fiul Omului va veni, va mai găsi credinţă pe pământ?». Lucrează, măi poporul Meu, lucrează, fiule, şi cu inima şi cu mintea şi cu cuvântul, tată, că iată, cel ce nu lucrează, acela are altceva în el; acela lucrează, nu stă; lucrează şi el, dar altceva.
Am adus pe pământ prin mijlocirea îngerilor, am adus legile Mele ca să creadă oamenii că sunt ale Mele şi că sunt din cer de la Dumnezeu, iar Moise era om cu duh tare, cu duh sănătos şi tare de înger, era bun şi blând cereşte, nu omeneşte. Legea Mea este dreptate, dar omul bun şi blând omeneşte, nu poate s-o împlinească cu dreptate cerească, fiindcă pentru împlinirea legii trebuie duh sănătos, duh tare, om tare de înger, iar oamenii sunt buni şi blânzi omeneşte, nu cereşte, şi de aceea toţi oamenii păcătuiesc asupra legilor Domnului, legi coborâte din cer prin slujirea îngerilor.
Când iubeşti pe Dumnezeu şi legile Lui, eşti un om atent la legile Domnului şi faci din ele viaţa ta, iar Eu îi spuneam mereu lui Israel să împlinească poruncile Mele ca să fie viu. Cine nu împlineşte poruncile Mele, acela este un om îngâmfat, neaplecat, neatent, iubitor de dreptate pentru sine, om alunecos prin îngâmfare, dar poruncile Mele sunt dulci şi sfinte pentru sufletul omului cel curat cu inima şi cu mintea, că nu poate un aşa om să le dea de la el, că ele sunt miere cerească şi sănătate de suflet şi de minte şi mângâiere pentru omul cel curat prin ele. Cel ce nu împlineşte poruncile Mele, acela se face om ascuns în sine, căci neîmplinirea lor se face ruşine peste om. Iar cel neascuns în sine, este omul care iubeşte pe Domnul şi legile Sale. Amin.
Rostesc duh de pace şi de putere pentru cărarea Mea pe care cobor de la cer. Mi-am făcut cărare de îngeri tari, şi pot tot ceea ce voiesc Eu, căci voia Mea supune voia omului când îmi împlinesc voia Mea peste pământ. Cobor din cer pe pământ prin slujirea îngerilor, căci slava Mea e slavă îngerească, nu omenească. Vin cu slujire de îngeri, vin în sărbătoare îngerească, şi am de o parte şi de alta pe cei doi slujitori ai Mei Mihail şi Gavriil, mai-marii cetelor cele fără de trup, iar când ei coboară pe pământ ca să fie văzută lucrarea cea venită din cer spre împlinire, îngerii Mei iau trupul Meu şi coboară şi lucrează, căci Eu lucrez prin slujire de îngeri, prin slujire de duhuri. Amin.
îmi întăresc cărarea prin slujirea îngerilor şi lucrez peste tine, poporul Meu cel binecuvântat de cuvântul Meu. Cel ce nu crede că Eu vin cuvânt pe pământ, acela nu ştie ce este Dumnezeu, acela nu împlineşte legile lui Dumnezeu ca să ştie şi să cunoască pe Dumnezeu prin împlinirea lor. Nimeni nu poate grăi aşa, nimeni decât Eu, iar Eu sunt Cel ce sunt şi grăiesc. Cel ce nu împlineşte poruncile Mele aduse pe pământ prin slujirea îngerilor, acela se face om ascuns în sine, iar neîmplinirea Mea în om, se face ruşine peste om, şi omul se ascunde ca să nu-i fie ruşine de ceilalţi oameni, şi aceasta este lucrarea îngerilor răi, care au căzut din cer. Vă spun vouă acestea, copii şi copilaşi ai poporului sfânt, ca să vă deprind cu neascunderea, tată. Cel neascuns este cel ce iubeşte legile Mele împlinindu-le cu atenţie şi cu iubire şi cu patimă, fiilor. Să fi fost patimă în om dorul de poruncile Mele, şi atunci omul căuta cu ele, căuta cu căutarea sa pe Domnul şi vorbea mereu cu Domnul şi se ruga Domnului pentru legea cea sfântă peste el. Cel ce iubeşte legile Domnului, acela strigă cu dor: „Vino, Doamne iubite, căci cuvintele Tale sunt miere dulce!”. Amin.
E vreme cu cădere, e vremea când moare credinţa în Dumnezeu, şi Eu nu mai ştiu ce să mai fac, poporul Meu iubit, ca să nu te pierd, tată, ca să nu te scap spre oamenii cei fără de credinţă, că nu mai are Domnul credinţă pe pământ pentru venirea Lui cea mare. Să ştii, poporul Meu, că Mi-e milă de tine. Tu te-ai născut în vreme grea, grea de tot, în vremea necredinţei cea de dinaintea arătării Mele, şi de aceea ţi-am dat putere să crezi şi să faci voia Mea, şi de aceea am venit cuvânt şi M-am aşternut înaintea ta ca să-ţi arăt calea spre cer, că pe pământ numai căi omeneşti sunt. Mi-e milă de tine, copilaş al venirii Mele, şi te-am hrănit atâţia ani ca să-Mi fii tu Mie bucurie zi şi noapte. Te-am ajutat mereu, fiule, căci duhul rău s-a luptat mereu împotriva credinţei tale ca să nu mai am Eu bucurie de pe pământ. Citesc sfinţii cerului Meu, citesc cuvântul Meu cel de pe masa voastră şi plâng sfinţii de mila voastră. Să nu fiţi, tată, nepăsători faţă de hrana cu care vă îmbucăturesc din cer ca să vă fac tari de înger şi să vă dau credinţă tare şi sănătoasă, că e vremea când se stinge credinţa pe pământ.
O, fiilor, vremea voastră e grea, tată. Căutaţi să fiţi buni şi blânzi şi smeriţi ca Mine, nu ca omul, că altfel, alunecaţi în căderi, fiilor. Blândeţea şi bunătatea omenească îl duc pe om la greşeli faţă de legea dreptăţii, faţă de legea pocăinţei, fiilor; îl duc pe om la căderi în păcate şi îi depărtează pe îngeri, şi rămâne omul cu duh slab de înger, şi omul nu mai ştie ce este iertarea şi rostul ei. Cel ce iartă pe un om greşit lui, o, nu e de ajuns această faptă. Omul care a greşit, trebuie îndreptat, nu numai iertat. Nu trebuie să-l înveţi pe om cu iertarea, ci trebuie să-l înveţi cu legile Domnului.
O, ce este mai frumos ca fraţii împreună? Fiilor, fiilor, dacă această Scriptură nu ştiţi s-o înţelegeţi, Eu zadarnic M-am trudit cu voi ca să vă fac fraţi între voi, şi cu Mine fraţi. Cine se numesc fraţi? Cei ce fac poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă unul din ei este greşit şi ascuns, acela aduce pe îngerul rău între fraţi, şi aduce războiul îngerilor peste fraţi, căci ascunderea este duh rău, înger rău.
Cine poate să-Mi răspundă între voi de ce se face ceartă între fraţii Domnului? O, fiilor, cel slab de înger, cel bun şi blând omeneşte, acela face greşeli împotriva orânduielii şi a dreptăţii, acela slăbeşte pe cel tare de înger care este lângă el, şi unde nu este lucrul îngerilor tari, acolo se lucrează dezbinare, îngâmfare, alunecare şi ceartă de cuvinte.
Fiţi mari şi atenţi, că învăţăm lucrarea îngerilor. Fiţi credincioşi şi fiţi cereşti, că îngerii se fac cuvânt peste voi aşa cum se făceau peste toţi slujitorii Mei prin care Eu M-am împlinit pe pământ între oameni. îngerii sunt cuvântul Meu şi numele Meu şi slujirea Mea. Eu fără ei nu lucrez nimic în cer şi pe pământ, iar prin cuvântul lor Eu sunt. Am ales pe Mihail şi pe Gavriil şi i-am făcut cuvântul Meu şi duhul Meu şi trupul Meu când Mă făceam văzut prin slujirea lor.
E serbarea îngerilor, şi Eu anunţ peste voi sărbătoarea lor. Se îngrămădesc îngerii pe lângă voi, ca să audă şi să împlinească.
O, arhangheli şi îngeri şi îngeraşi şi îngerei, luaţi cuvântul Meu şi duceţi-l până la toate marginile şi vestiţi venirea Mea şi lucraţi venirea Mea şi ajutaţi şi ocrotiţi şi întăriţi şi mângâiaţi pe poporul Meu şi împliniţi-vă în fiii cuvântului Meu, întăriţi-i pe ei cu tărie îngerească. Amin, amin, amin.
– Duhurile îngerilor grăiesc peste voi. Mângâiaţi-vă, copii ai Domnului! Domnul este cu voi. Amin. Binecuvântaţi să fiţi între neamul oamenilor, şi binecuvântată să vă fie credinţa voastră şi rodul credinţei voastre, că aţi născut pe Cuvântul cuvânt, prin credinţa voastră. Domnul este trup prin Fecioară, şi cuvânt prin credinţa celor credincioşi. Amin. Iar noi, îngerii Domnului, venim spre arătare cu Domnul la credinţa celor credincioşi. Fiţi tari de îngeri, căci puterea lui Dumnezeu nu are nimic amestecat în slăbiciunea omului care a fost îmbrăcat în puterea Domnului. Fiţi mari cu înţelepciunea, ca să nu folosiţi puterea Domnului în cele slabe ale voastre. E vreme grea pe pământ, căci oamenii care s-au îmbrăcat cu puterea Domnului lucrează cu ea în cele slabe ale lor, şi se luptă să nimicească mântuirea neamului omenesc, căci lăcomia i-a orbit pe aceştia, şi pun numele şi puterea Domnului în faţa dorului lor de viaţă trupească înaintea Domnului, dar trupul nu foloseşte la nimic, căci Duhul este Cel ce dă viaţă. Omul care s-a îmbrăcat cu puterea Domnului, acela poate s-o folosească şi în cele slabe ale lui, căci Domnul nu trece peste cel îmbrăcat în puterea Domnului, dar voi, fii ai dreptăţii să fiţi, şi să nu căutaţi ale voastre, ci ale Domnului.
Cel ce iartă pe un om greşit lui, nu e de ajuns, ci trebuie să-l înveţe cu legile Domnului şi nu e de ajuns iertarea. Cel ce greşeşte sufletului tău şi se întoarce cu părere de rău, iartă-l şi întăreşte-l apoi pe căile legii Domnului, dar pe nedrept să nu osândeşti numai pentru că ai puterea Domnului cu tine. Puterea Domnului s-o foloseşti numai pentru Domnul, nu şi pentru tine, căci trupul nu foloseşte la nimic, ci duhul are foloase. Dreptatea Domnului s-o cauţi, nu pe a ta, şi vei fi un om cu înger tare, care caută cele ale Duhului, care-şi trage lângă el pe îngeraşul cel bun, şi se face tare de înger împotriva duhului slab şi rău şi nedrept.
Iubiţi căile Domnului şi staţi pe ele ziua şi noaptea, ca să stea îngeraşul lângă voi mereu, că mulţi vor pieri prin băutură, prin desfrânare, prin necredinţă, prin hulă, prin viaţă lumească şi prin nepăsare de suflet. Toţi oamenii i-au făcut pe îngeri să plângă şi să nu mai vadă faţa lui Dumnezeu, ruşinându-se de Domnul pentru faptele celor vegheaţi de ei. Copii şi tineri şi bătrâni au alungat de lângă ei pe îngeri, şi nu are cine să mai înveţe pe oameni. Se duc tinerii la dans diavolesc, şi aceea este hrana sufletului lor, şi altă bucurie ei nu mai cunosc, şi îi întăresc pe diavoli prin desfrânările lor, că n-au altă hrană pentru suflet. Cine este să le arate calea Domnului? Cine se ridică să le spună că drumul pe care ei merg e veşnic pentru suflet şi vremelnic pentru trup? Ce poate fi arderea cea dinăuntrul trupului decât foc? Arde în om dorul de păcat, de desfrâu, de băutură şi de nepăsare. Păcatul, care l-a scos pe om din rai, arde în om, şi ia omul foc înăuntrul lui şi pleacă nebun după foc ca să-şi stingă focul prin foc, şi la apa vieţii nu mai caută nimeni. Nu mai sunt apostoli cu Duh Sfânt în ei şi cu trup curat şi cu hrană curată, căci cine se hrăneşte cu carne, acela face numai păcate.
O, oamenilor, strigă duhurile îngerilor la voi! Ce mâncaţi voi? Ce beţi voi? Ce mănâncă şi ce bea sufletul vostru? Carnea şi ţuica v-au lăsat fără îngeraşi păzitori. Până când mâncaţi şi beţi? O, voi aveţi şi suflet, nu numai trup. De ce vă place pâinea îngerilor răi, pâinea cea amară? îngerii răi vă îndeamnă să staţi fără Dumnezeu, fără îngerii cei din cer. Cine bea ţuică, acela nu mai are aproape pe îngerul păzitor, căci băutura este desfrânare. Ce altceva poate fi băutura cea tare? Ea este duh rău, şi cu ea se hrăneşte omul cel nepăsător de suflet.
O, oamenilor, îngerii cei răi, care v-au depărtat de Dumnezeu, vă duc la pieire veşnică. întoarceţi-vă de la faptele voastre cele ruşinoase şi lepădaţi-le pe veci, şi Domnul vă va primi prin pocăinţă. Luaţi cuvântul Domnului şi veniţi spre legile Domnului. Legea spune să nu ai alt dumnezeu, afară de Domnul Cel adevărat. Legea spune să nu iei numele Domnului în deşert, şi să-ţi aminteşti de ziua când Domnul S-a odihnit după ce le-a făcut pe toate, şi pe tine, omule pentru care Domnul a murit şi a înviat. Legea spune să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu loveşti pe aproapele tău pentru cele ce sunt ale lui. întoarceţi-vă, voi, cei căzuţi de la Dumnezeu, şi Domnul vă va primi prin spălare şi prin pocăinţă. Amin, amin, amin.
Iar tu, popor credincios în Domnul, îndreaptă-l pe cel greşit, că nu-i de ajunsă numai iertarea. Nu mai sunt apostoli cu putere cerească pe pământ, că toţi iubesc carnea şi băutura şi curvia şi necredinţa cea pentru venirea Domnului. Luaţi cuvântul Domnului şi suflaţi-l până la toate marginile, că noi, îngerii, lucrăm prin voi şi vă ajutăm şi împlinim cuvântul Domnului cel către voi trimis. Fiţi sămânţă sfântă pe pământ, ca să răsară pământ nou din sămânţă sfântă, iar cu păcatul să nu vă încercaţi, că păcatul l-a scos pe om din rai. Ajutaţi pe cei ascunşi în ei cu păcatul, dar luaţi seama la voi înşivă, urând păcatul şi trăgându-l pe om din iad. Cine nu-şi spune păcatul, aceluia trebuie arătat păcatul cel dinăuntru. Nu se poate să umble cineva cu păcura şi să nu se mânjească, dar îngerii vă şterg pe voi, căci fiecare doctor se murdăreşte pe mâini când sparge buba cea coaptă în om.
O, copilaşi ai Domnului, fiţi tari de îngeri şi nu păcătuiţi în ascuns, ca să nu cadă cei sfinţi pentru cele ascunse din voi, căci cei sfinţi dau socoteală de voi. E nevoie de multă iubire de Hristos, de multă învăţătură din Hristos, că altfel sufletul iubeşte altceva, mănâncă altceva, învaţă altceva, căci sufletul flămând nu stă. Trebuie multă trăire duhovnicească la cei tinerei ca să se îndeletnicească cu duhul statorniciei şi ca să-şi cunoască drumul, că altfel, ei sunt luaţi de valuri, iar după ce sunt luaţi, se fac nepăsători de viaţa cea veşnică.
Este în cer şi pe pământ o durere mare. A avut cerul sfânt un copil dintre cei din poporul Domnului, un copil care a lucrat necredinţă şi bârfă asupra locului ieslei cuvântului şi a celor ce sunt în grădina cuvântului. S-a lăsat hrănit de o inimă uşoară şi fără de minte şi răzvrătită, ba chiar de două inimi rătăcite de această lucrare, şi a dărâmat împlinirea planului lui Dumnezeu prin lucrarea cuvântului care curge în grădina Domnului, şi a dărâmat stâlpul cel mai tare şi l-a adus la necredinţă şi la lepădare de Dumnezeu şi a aţâţat preoţime împotriva adevărului cuvântului Domnului şi a frânat prin îngâmfarea lui mersul spre Domnul al copiilor lui şi au căzut copiii lui în necredinţă şi în nepăsare de suflet, şi îngerul Domnului l-a lovit, că mare e durerea în cer pentru cele lucrate de el cu duh de îngâmfare. Stă îngeraşul departe de el, că el nu se pocăieşte, dar Domnul va îndrepta stricăciunea cea făcută de el şi va ridica la loc stâlpul cel tare care a fost zdruncinat prin cei ce au fost necredincioşi şi hulitori din poporul Domnului. Este şi în cer şi pe pământ durere mare pentru cei ce s-au încercat să zădărnicească truda Domnului. Mai-marii arhangheli, Mihail şi Gavriil, dimpreună cu toate oştirile îngereşti, strigă la fiul cel lovit de durere şi de ispită: scoală-te spre pocăinţă, tu, cel ce te-ai vrut mai tare ca Domnul, Care trudeşte să-Şi împlinească cele proorocite în vremea aceasta. Scoală-te şi apropie-ţi îngerul păzitor ca să te ajute din partea lui Dumnezeu, căci Domnul ţi-a proorocit prin cuvânt lovire pentru faptele cele rele ale necredinţei tale şi pentru toţi cei care au căzut prin lucrarea îngâmfării tale. Scoală-te şi te fă sănătos cu duhul, căci duhul cel sănătos ridică trupul şi îl întăreşte. Scoală-te şi cheamă pe Domnul să-Şi aşeze mâinile peste tine, căci are Domnul mâini binecuvântate pe pământ. Amin.
Copii ai Domnului, fiţi tari de înger şi nu vă încercaţi cu necredinţa, că mulţi din cei care au fost în acest popor şi s-au lăsat spre îndoială, vor fi cercetaţi cu dureri, că greu se mai pocăieşte cel cu duh îngâmfat. Cel ce se bizuie pe duhul înţelepciunii lui, acela rămâne un om căzut din Dumnezeu prin semeţie ca şi Adam. învăţaţi să vă hrăniţi cu cele ale vieţii veşnice, că altfel vă prinde din toate părţile păcatul nepăsării. Acest păcat este hrănit din om, şi este hrănit de tot ceea ce-l înconjoară pe om cu ispita nepăsării. Omul nu mai e deprins cu pocăinţa. Numai omul cu frică de Dumnezeu iubeşte pocăinţa atunci când cade în greşale şi în păcate, iar omul care nu-şi arată pocăinţa, acela nu iubeşte frica de Dumnezeu, acela este părăsit de înger şi nu aude pe Domnul când strigă. Cel ce nu lucrează lui Dumnezeu, acela are altceva în el, altă lucrare.
Rugaţi-vă lui Dumnezeu să scoată lucrători la lucru, dar lucraţi voi ca să se ridice lucrători pentru Domnul şi pentru voi. Domnul alege lucrători nu că sunt buni, că nimeni nu este bun în afară de Domnul, dar scris este: «Nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au nevoie de doctor» ca să-i vindece prin lucrarea lor cu Domnul.
Rugaţi-vă în chip curat, iar cu Domnul să vorbiţi mai bine decât cu oricine, fiilor. E greu să mai vorbească cineva cu Domnul cu vorbire curată. Cine a văzut o slujbă de pe pământ, e greu să se mai deprindă cu vorbire adevărată, căci slujba pe pământ se face ca o datorie, şi vorbirea din ea nu ajunge la Domnul, că s-a învăţat şi slujitorul şi poporul lui să nu simtă ce spune, s-a învăţat cu rugăciune nepăsătoare. Glasul preotului trebuie să vorbească cu Domnul mai adevărat decât cu omul. Plâng îngerii de felul de grăire a omului cu Domnul. Dacă ar vorbi om cu om aşa cum grăieşte azi un slujitor cu Domnul, ar zice omul că îl ia în râs cel ce grăieşte cu el. O, cât de adevărat ar fi să grăiască omul cu Dumnezeu! Nici rugăciunea „Tatăl nostru” n-o zice omul cu graiul lui cel dornic după Hristos. Rugaţi-vă în chip curat, în chip adevărat, în grai simţitor, mai frumos decât cu omul. Rugaţi-vă Domnului cu trezie. Rugaţi-vă neîncetat Domnului. Rugaţi-vă pentru tot neamul omenesc, că nu se mai suie la cer rugăciune curată şi adevărată, care să bucure pe îngeri ducând-o la Dumnezeu. Rugaţi-vă ca Domnul Iisus Hristos. Amin.
Duhul îngerilor a grăit cuvântul Domnului. Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, parfum bine mirositor au vărsat îngerii prin cuvânt. Acesta este parfumul cel plăcut care vă însoţeşte pe voi în vorbirile Mele cu voi. Rugaţi-vă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, rugaţi-vă pentru tot neamul omenesc, ca să vină Duhul lui Dumnezeu peste oameni şi să vină oamenii la Dumnezeu.
Cel ce vine la Mine ca să trăiască creştineşte, acela să nu mai facă păcate, că păcatele aduc în creştin duhul cel mut şi surd şi nelucrarea legii Domnului şi alungă pe Duhul Sfânt din creştin şi îl lasă ruşinat şi mut şi surd. Au fost din cei ce au venit în această lucrare dumnezeiască şi au greşit şi după aceea cu păcat, şi iubirea lor s-a stins, şi seninul lor s-a pălit ca iarba şi au fost cuprinşi de duhul mut şi surd, şi aşa sunt şi azi. Iar alţii au venit, şi au păcătuit mereu, şi au plecat apoi zicând că nu e Dumnezeu lucrarea aceasta. Dar cei ce s-au lăsat spre sfinţenie împlinesc Scriptura care spune despre cel ce este sfânt, care se sfinţeşte mereu prin sfinţenie statornică. Amin.
O, copilaşi iubiţi, întăriţi peste voi îngeri tari, şi staţi în legile Mele, că ele sunt aspre pentru omul care nu le iubeşte, dar voi fiţi cu iubire pentru toate cele tari. Acolo unde sunt fraţii împreună, să se împlinească de către toţi legile Mele, căci dacă unul din toţi este greşit şi ascuns, acela aduce pe îngerii răi între fraţi, căci ascunderea este duh rău, înger rău, şi se face război între îngerii buni şi răi, şi se face dezbinare şi certuri de cuvinte. Fiţi tari de îngeri, iar între fraţi să fie dreptatea pe masă, care să dea gust bun vieţii împreună. O mâncare dulce are lângă ea o mâncare acră, aşa cum puneţi voi pe masă mâncare cu murături sau cu oţet lângă una dulce. E nevoie şi de cineva mai drept, mai aspru alături de dragostea dintre fraţi, căci dacă fiul cuiva ajunge judecător cu carte pe pământ, şi dacă cineva din casa lui greşeşte faţă de lege, legea se cere a fi ţinută pentru toţi, şi ea pedepseşte spre înţelepţire şi nu părtineşte. Blândeţea, bunătatea, mila, iubirea, sunt de două feluri: cereşti şi omeneşti. Aşa şi nădejdea, aşa şi credinţa. Luaţi-le pe cele cereşti, fiilor. Amin.
E sărbătoare îngerească. Sunt deasupra cu oştirile îngereşti, iar cei necredincioşi nu cred în coborârea Mea în cuvânt peste voi, dar cei ce împlinesc poruncile Mele în duhul şi în trupul lor, aceia cunosc că voi nu vorbiţi de la voi ceea ce le daţi lor, ci Duhul Meu şi al Tatălui Meu, Care este în Mine, Acela grăieşte din cer peste voi.
Daţi oamenilor cuvântul Duhului lui Dumnezeu ca să ia viaţă cerească în ei. învăţaţi, fiilor, învăţaţi ce înseamnă fraţi; fraţi împreună. Amin. învăţaţi această binecuvântare. Amin. Voiesc să fiu cu voi şi peste voi în vecii vecilor. învăţaţi să Mă ajutaţi să fiu. învăţaţi să Mă ajutaţi să vin să vă fac dreptate împotriva necredincioşilor care vă numesc pe voi fii rătăciţi pentru că nu vă supuneţi lor şi vă supuneţi Mie. Dar de ce nu vă supuneţi lor? Le spun Eu de ce: cei pe care Eu îi aleg ca să-i supun sub puterea Mea pentru împlinirea Scripturilor Mele peste pământ, aceia nu mai sunt ai lor, şi nu mai sunt ai nimănui decât ai Mei, căci am dreptul să am dintre oameni sub puterea Mea, ca să-i fac pe aceştia voie a Mea, faptă a Mea pe pământ, căci aşa binevoiesc Eu, şi nimănui nu dau socoteală de planurile Mele cele cereşti peste pământ. Amin, amin, amin.
21-11-1997
