Eu sunt Cel ce sunt, și sunt învăluit în cuvânt și stau pe nori deasupra și binecuvintez cetatea cuvântului Meu de pe pământul român și pe cei ce veghează în ea pentru venirea Mea ca să-Mi așeze ei în carte cuvântul când îl grăiesc din nor.
Cuvântul Meu este păstor, este învățător, și cine învață din el are de sus înțelepciune și crește mare pentru Dumnezeu și pentru lucrările Sale între oameni, și așa Îmi zidesc Eu în zilele acestea pe pământ un popor peste care Îmi așez împărăția Mea, și cu care Mă împart peste pământ cuvânt ca să păstoresc cu el, ca să fiu Învățător celor ce-Mi primesc povața și se pregătesc să-Mi fie fii ascultători, și e ca la școală, și unii nu se silesc să învețe și să iasă mari pentru cer și pentru Dumnezeu, iar alții învață frumos și mult și cresc și iubesc să crească, iar Eu, Domnul, îi așez la lucrul Meu de trebuință ca să am cu cine să-Mi împlinesc Scripturile care mai sunt, și lucrez așa cum am lucrat acum două mii de ani, de Mi-am ridicat cu slava învățăturii Mele pe ucenicii Mei de atunci și am așezat cu ei împărăția Mea pe pământ și a crescut ea în mulți apoi până azi prin cuvântul Meu de Păstor și am spus atunci: «Fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el». Amin.
Grăiesc atât de apropiat în zilele acestea, cum niciodată n-am lucrat așa de blând, așa de aproape, așa de duios, așa de cald, mai Păstor decât oricând ca să-Mi pot pregăti pentru venirea Mea pe cei ce ascultă cuvântul Meu și îl păzesc pe el, o, și sunt frumoși cei crescuți cu slava Mea de cuvânt, și cu care Eu Îmi împlinesc și Îmi așez pe pământ Scripturile cele de apoi, căci Îmi trebuia credință ca să fac aceste împliniri mari și așa de mari, și așa am lucrat și acum două mii de ani peste ucenicii Mei, care au crezut în Mine pic cu pic, pas cu pas, și am lucrat cu ei lucrarea Mea de atunci, cu care Tatăl M-a trimis ca s-o așez pe pământ, și totul prin credință.
În zi de praznic împărătesc Mă apropii cu slava Mea de cuvânt și-Mi las grăirea peste cei care au de vegheat turma creștină ca să nu fie ea sfâșiată fără de veste de lupi, de vrăjmașii dreptei credințe, și-i rog pe ei să se aplece la glasul Meu de Păstor și să-Mi deschidă să-i păstoresc pe ei, căci s-a stârnit furtună mare și tot mai mare și se tot apropie amenințare din partea celor fără Dumnezeu, și cu lucrare de lup care-și ascunde pielea și glasul ca să nu se știe că e lup, și dau aceștia să-Mi tragă turma dreptcredincioasă afară și să piardă ea cărarea și împărăția Mea și a ei, căci duhul geloziei e mai amar ca moartea, precum este scris, dar Eu sunt Păstor trimis de la Tatăl Savaot în vremea aceasta de ură mare a omului antichrist, care nu mai are odihnă de mult, de mult, și stă gata să-Mi zădărnicească venirea și să-Mi dărâme de la temelii toată zidirea, toată așezarea împărăției Mele, toată truda Mea și a celor lucrători cu Mine prin vremea celor două mii de ani de turmă creștinească, după datini viețuitoare ea, și iată, iau puterile cerești și, stând în mijlocul acestei slave, grăiesc și așez în scris grăirea Mea și-i fac trimitere spre cei ce au lucrare de veghe peste turma creștină și-i înștiințez ca să Mă audă că le grăiesc și le spun lor așa:
În zi de praznic împărătesc stau pe norul slavei Mele ca pe Tabor acum două mii de ani și-Mi spune Tatăl să vă grăiesc vouă, iar voi să ascultați de cuvântul Meu așa cum a lăsat El cuvânt ceresc atunci și a spus: «El este Fiul Meu iubit, de El să ascultați!».
Așadar, deschideți voi Scripturile și citiți în ele și vedeți cu ochii mari vremea lui antichrist și vremea voastră, după cum lucrează el peste voi, și vedeți și plata cea rea a lucrării antichristului, căruia tot timpul Eu, Domnul, îi tot ucid cu suflarea gurii Mele planurile și obrăznicia cu care el se întinde până la scaunul lui Dumnezeu și-i spun lui și acum: Ajunge!
Papa de la Roma, acest nume și cap străin, fugarul cel de acum o mie de ani din turma bisericii Mele, o, să nu fie numit acesta cu nume de tată, el și urmașii lui numiți așa, că nu e cu dreptul să fie numit așa, căci Scriptura spune să nu numiți pe pământ tată pe nimeni, căci Unul este Tată, și este în cer Tatăl, iar cei de pe pământ să se numească frați, așa este scris, nu altfel.
Voi, cei care aveți lucrul veghii peste turma creștină, fiți părinți iubitori de turmă, nu trădători, nu furi, nu lupi, așa vă învăț, așa vă păstoresc să lucrați. Nu căutați să vă deprindeți cu această lucrare vicleană, nu vă luați după satana, după tatăl minciunii, după vrăjmașul vostru și al turmei Mele. Nu vă luați după niciun cap de pe pământ, căci voi aveți în cer părinți sfinți, străbuni bravi, care v-au lăsat moștenire sfântă, și pe care voi s-o păziți de lupi apoi. Vegheați și iar vegheați ca nu cumva să pățiți și voi ca patriarhul român care n-a vegheat acum o sută de ani și s-a lăsat înșelat de antichrist și a fost culcat la pământ gardul viei Mele, căci a venit antichrist și l-a momit pe patriarh să scoată zile de sfinți din calendar și să răstoarne sărbătorile sfinților cerului și să le mute după placul lui, o, și voi nu știți soarta celui ce n-a vegheat atunci, dar o știu Eu, Domnul, și vin la voi să vă înștiințez că vă paște și pe voi prăpastia în care a fost îmbrâncit soborul bisericii de acum o sută de ani când a biruit antichrist cu pasul lui păgân și a tot biruit apoi pic cu pic, iar acum dă iar să strice și mai mult așezarea cea din părinți a bisericii Mele și să faceți frăție cu el. O, nu! Voi nu aveți Dumnezeu? Voi n-aveți strămoși și părinți sfinți? După ce cap să vă luați și să dărâmați fără de veghe?
Să știți că turma e îngrijorată pentru ceea ce dați să vă învoiți după placul vrăjmaș, căci voi vreți să dați pe Dumnezeu deoparte și să slujiți planului potrivnic, și care nu știți de unde vine, căci dați să faceți ce spun solii lui antichrist, iar voi îngăduiți aceasta când el stă pitit de voi și vă trimite vouă prin soli ceea ce ar fi să faceți. O, de ce nu vă treziți? Treziți-vă, vă spun! Lepădați din inimă și din minte păcatul trufiei, lucrarea care nu vă lasă să vă aplecați și să ascultați de la Dumnezeu.
Vă păstoresc, nu vă mustru, o, nu. Trufia voastră însă e prea multă ca să vă aplecați mintea și inima apoi, căci vă credeți cu nume mari între slujitori și nu aveți voie să vă aplecați de mari ce ați fost așezați de oameni peste oameni ca să-l girați pe cel mai mare ca voi peste voi și peste gloata oarbă cu credința și cu înțelesul adevărului lucrurilor.
Mustrarea Mea spre voi este iubirea cu care Mă aplec să vă vindec de trufia din minte, de păcatul cel mai greu, care vă ține în moartea păcatelor de moarte, șapte la număr, și pe care voi le știți așa de bine dacă sunteți așa de învățați cu ele zi de zi în orice loc ați fi și ați sta, căci trufia este lucrarea atâtor suflete care doar atâta au învățat să facă și să poată, și doar disprețuirea de sine v-ar mai putea trezi pe voi ca să doborâți prin lucrarea ei trufia din voi, și care Mi-ar da Mie loc și ființă în voi apoi.
Iată ce vă spun: Dacă voi vă veți apleca și veți schimba iarăși ca și acum o sută de ani rânduiala serbărilor sfinte, de data aceasta Paștile Domnului și toate serbările care țin de acest praznic sfânt, o, vă veți scrie singuri vina și plata ei, dar Eu, Domnul, voi repara stricăciunea prin cei de după voi, și care vor lucra după planul Meu cel tainic, iar voi veți purta rușinea cea de veci pe pământ și în cer pentru îndrăzneala de a-L birui pe Dumnezeu pentru antichrist, pe Hristos pentru Baraba, pe vrăjmașul care vă împinge pe voi acum din umbră să răsturnați temelia bisericii Mele mai mult decât a răsturnat acum o sută de ani patriarhul vremii de atunci, și care, vai, vai lui și soartei lui de veci, că voi nu aveți de unde să știți ceea ce știe doar Dumnezeu!
În zi de praznic împărătesc vă povățuiesc cu iubire și cu milă, căci lucrarea Mea este cuvântul cu care am făcut cerul și pământul și lumea. Nu se poate să nu lucreze Dumnezeu. Dacă omul nu stă din lucrul său, Eu, Domnul, mai mult nu stau. Credința nu este a tuturora, așa este scris, iar dacă vouă nu vă este dat să credeți, iată, vă împietriți auzul și inima, și de aceea vor veni semnele lui Dumnezeu ca odinioară peste egipteni și peste faraon, sau ca acum două mii de ani peste Caiafa și mai-marii vremii de atunci și vor lucra semnele lui Dumnezeu precum este scris, căci România este țara venirii Mele a doua oară de la Tatăl ca să lucrez în ea pe pământ prin cuvânt, iar voi, cei ce aveți scaune de veghetori, sunteți împietriți, necredincioși pentru venirea Mea de azi, așa cum a fost și arhiereul cetății Târgoviște acum treizeci de ani, și care s-a luptat cu viclenie și a lovit în fiii cuvântului Meu jurându-se cu cuvânt rostit că el nu va crede cuvântul Meu nici dacă și-ar pierde amândouă picioarele, iar după ce și le-a pierdut, așa cum a proorocit cu însăși limba sa, l-am adus de pe tărâmul celălalt ca să-și mărturisească necredința și plata ei și mila Mea cea pentru el, după ce a venit strigarea la cer pentru iertarea lui cea de la Mine și pentru mărturisirea lui de lângă Mine a lucrării cuvântului Meu din vremea aceasta peste pământ, și pe care el n-a dat s-o primească și să creadă cât a stat pe pământ.
O, vindecați-vă, dar, de duhul trufiei din voi, că nu e de glumă cu dreptatea lucrurilor, și haideți spre căință pentru necredință și disprețuiți-vă pe voi înșivă, nu pe Mine, nu pe cei care Mă poartă cu viața lor în ascultare de cuvântul Meu din vremea aceasta, o, dar știți voi această virtute creștinească, după ce vă dați așa de mari cum că aveți atâta carte învățată, atâta cunoaștere ca să știți cum să loviți mai cu ură în venirea Mea cuvânt peste pământ, peste om și peste voi, și iată, chiar dacă voi vă dați mai mari ca Mine de parcă știți voi cine este Dumnezeu și unde, și că nu sunt Eu Cel ce vin spre voi cuvânt acum, când a venit vremea să vin și să păstoresc omul, căci voi doar îl duceți la groapă nepăstorit până atunci! Iată, vai vouă, cu milă vă spun! O, ar fi să ziceți și voi ca niște cuprinși de păcatele trufiei: „vai nouă!”, dar voi nu dați să știți de voi, ci doar lucrați acest păcat și acest vai și vi-l pregătiți fără să știți ce faceți când credeți că lucrați binele cerului de deasupra voastră, locașul lui Dumnezeu și al puterilor cerești, precum este scris.
Așadar, în zi de praznicul schimbării la față pe Muntele Tabor a Domnului Iisus Hristos înaintea ucenicilor părtași acestei descoperiri a slavei Mele atunci, v-am scris această scrisoare vouă, celor ce lucrați fără Dumnezeu și împotriva cărării spre cer a bisericii Mele, de două mii de ani așezată de Mine pe piatra ei cea dintâi, și apoi de ucenicii Mei din unii în alții, până ce a fost împlinită toată așezarea ei pe pământ prin sfinți și prin prooroci.
Luați acum aminte la cuvântul Meu de azi, și veți lua aminte vrând-nevrând, căci cuvântul Meu este adevărul Meu. Amin.
Acum, în zi de praznic al slavei Mele văzute atunci pe Tabor, vă povățuiesc și pe voi, fii ai poporului cuvântului Meu, ca și pe ucenicii Mei de atunci, iar voi luați numai de la Mine, fiilor, și nu luați de la oameni oricât s-ar arăta ei de buni și de mari și de sfinți. Eu sunt mai mult decât oamenii, o, fiilor, și e bine voi să vă hrăniți din cer cu hrană proaspătă, mestecată în gura Mea, căci oamenii amestecă pe cele ale lui Dumnezeu cu cele din mintea lor, din vederea lor, și cu cele de pe pământ, și au viclenie, oricât s-ar da ei că nu au, și nu uitați învățătura Mea, căci am spus că și proorocii lui Dumnezeu nu au de la Mine să știe unii ce știu alții, căci fiecăruia i s-a dat și i se dă după măsura măsurată de Mine, după împărțire cerească, nu omenească. Aici la voi însă sunt Eu în toată plinătatea cuvântului Meu, cântărit de Mine pentru trimiterea lui spre oameni, sunt Eu cuvântul acesta, și am așezat să fie scris cuvântul Meu, și așa Îmi ocrotesc calea și venirea cea tainică, și crede numai cel căruia îi este dat să creadă, iar celui împietrit nu-i este dată credința în cuvântul Meu, și numai Dumnezeu știe de ce aceasta.
O, fiilor, nu căutați, o, nu căutați îndreptățire să vă lucrați, că dragostea cea din fiii ei nu caută aceasta, nu se trufește cel ce are dragostea de lucrare, nu caută ale sale cel ce are dragostea, ci suferă pentru ceilalți cu răbdare sfântă. Disprețuirea de sine vă poate ajuta să puteți așa, și aceasta te coboară și îl ridică pe fratele tău dacă ai pentru el prețuire. O, să nu se mai fi auzit în veac dragoste ca aceea dintre voi, dragoste roditoare pentru cer, fiilor, și pentru care Eu, Domnul, atât de mult vă păstoresc și vă țin de mânuță păstorindu-vă de sus și de jos, iar voi să nu fiți nepăsători pentru povață, fiilor.
Iată cum să lucrați voi pentru greșalele cele asupra dragostei dintre frați: Nu se iartă greșeala din mers, ci numai prin umilință mărturisită, fiilor. În clipa de greșeală asupra dragostei, scoateți dintre voi pe cel ce tulbură dragostea și odihna ei între frați și puneți-l deoparte ca să-i fie rușine și să-și înțeleagă nevrednicia, și nu trebuie să mai lucreze, ci să stea deoparte, așa spune Scriptura, căci altfel se îngâmfă diavolul în el și nu-l lasă să se aplece și să se cumințească apoi.
Trebuie vegheat cel care tulbură dragostea și lucrarea ei, și de aceea voi să nu căutați cu dinadinsul să fiți și să stați singuri, decât după ce greșiți dragostei și să fiți puși deoparte ca să vă fie pedepsită greșeala și să vă fie vegheată apoi îndreptarea cea spre căință mărturisitoare, după ce căința se așează în inimă spre ridicare iarăși și spre îndreptarea dragostei.
Fiule, fiule, să nu te crezi prea aproape de veghetorul de peste tine, să nu-i calci peste cuvânt, să nu cauți cu îndrăzneală spre el ca să dorești și tu să fii mare, căci dragostea nu se trufește, o, fiule călăuzit și păstorit atât de mult prin cuvântul gurii Mele și prin veghetorii de peste tine. Să fii mic ca să fii mare, căci numai cel ce stă mic își lucrează mărire, nu cel îndrăzneț în cuvânt și în lucrarea sa, iar altfel nu poți intra la nunta Fiului lui Dumnezeu, unde numai cei ce stau mici au bucuria acestei minuni, din pricina curățeniei inimii lor.
Nu uitați pilda lupului și a câinelui, nu uitați, fiilor! Învățați din această pildă care vă vorbește de supunere și de nesupunere, de stat în ascultare și în știre peste tine, sau de umblat aiurea fără astâmpăr, și veți fi cei învățați de Dumnezeu dacă veți dovedi notă mare și strai de nuntă, fiilor.
Acum, iar și iar așez peste voi binecuvântare pentru mersul înainte cu zidirea și frumusețea grădinii de la Maluri zi de zi tot mai sus, tot mai aproape de slava ei toată, când vom face serbare mare și vom vesti-o pe ea lucrare a lui Dumnezeu din povestea Mea cea de o sută de ani a cuvântului Meu pe plaiul pământului român, și ne vom înfățișa cu această poveste mărturisită peste pământ, și tot mai mulți se vor îndulci cu adevărul Meu și cu poporul Meu și cu minunea Mea, și tot mai mulți pe pământ vor învăța numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu în țara românilor, cuvântul Meu de Păstor peste voi, dar și pe voi, cei care Mă împărțiți cuvânt, și povestea sa peste pământ, fiilor, și la care voi lucrați acum s-o așezați la vedere ca într-o vedenie de dincolo de cele văzute ale lui Dumnezeu, căci Eu, Domnul, din cele nevăzute am luat și am lucrat cu ele aproape de pământ prin statul Meu cel de șaptezeci de ani în mijlocul unui popor care Mi-a cules cuvântul și mersul Meu cel greu și durerile de pe cale și credința celor care au avut parte cu Mine în acest măreț timp al slavei Mele peste pământ, în acești ani măreți ai tainei Mele în vremea aceasta, vremea venirii Mele de la Tatăl cuvânt pe pământ, și iată-vă martori ai Mei, voi, și povestea Mea cu voi și cu cei de până la voi din această poveste, dulcea poveste la care voi lucrați acum s-o așezați la vedere înaintea celor de pe pământ, povestea lui Iisus Hristos pe vatra neamului român, acum, la capăt de timp, și binecuvintez acum peste voi și pregătirea praznicului Maicii Mele, o, fiilor. Amin, amin, amin.
19-08-2024
