Eu sunt Lumina lumii, Ierusalime. Vin şi îmi deschid porţile şi intru cuvânt în cartea Mea cu tine şi te învăţ să stai în lumina Mea, fiindcă te-am cules din lume şi te-am vindecat, ca să vezi apoi, şi ca să umbli în lumină, că peste tot e noapte, poporul Meu. Dar tu Mă ai pe Mine de călăuză, şi aşa tu vezi. Amin.
Vin din nou cu cuvânt de binecuvântare peste tine ca să te pregăteşti de sărbătoare cu Duh Sfânt în ea, cu mult, mult Duh Sfânt în ea, ca să ia din Duhul Sfânt duhul omului care va veni la sărbătoarea Mea cu tine, ca să dăm omului lumină, ca să-l deprindem pe om să vadă, poporul Meu. Pregăteşte-te, fiule, şi cu multă pace şi iubire şi hărnicie să lucrezi pentru gătirea zilelor Mele cu tine în mijlocul oamenilor pe care Eu, Domnul, îi voi strânge de la margini la margini în grădina întâlnirii Mele cu omul, grădină în care duhul celor adormiţi care aşteaptă învierea lor, are acum, la sfârşit de timp, locaş de sărbătoare, iar Eu i-am pus pe cei aşezaţi de Mine călăuză peste tine să le facă lor bucurii cu cuvântul Meu de peste tine, cuvânt pe care îl aud morţii din morminte, ca să le pregătesc învierea cu cuvântul, căci cu cuvântul Eu le fac pe toate. Amin.
O, Ierusalime român, cu cuvântul Meu din zilele tale te-am făcut şi pe tine, şi cu acest cuvânt vreau să-i ung omului ochii şi urechile şi mintea şi inima şi dragostea, ca să vadă şi să audă şi să înţeleagă, şi să creadă apoi, şi să iubească lumina Mea cu care Eu te călăuzesc pe tine prin întunericul cel gros al vremii de azi, şi în care nimeni, nimeni nu mai vede lumina. O, cum s-o mai vadă? Cum, când ei numesc întunericul lumină, ca orbii care nu au nevoie să vadă dacă aşa sunt ei învăţaţi, fiindcă nu văd şi că nu ştiu ce e vederea? O, cum să vadă orbii, care nu văd decât întunericul în care ei trăiesc? Au văzut iudeii lumina Mea când Eu, Domnul şi Dumnezeul lui Israel, l-am făcut să vadă pe cel orb din naştere? Viaţa cea fără de Dumnezeu, aceasta numeşte lumea lumină, şi aşa este lumea învăţată, şi nu are cine să-i spună că Duhul Meu Cel Sfânt a grăit prin prooroci şi a spus: «Vai celor ce numesc întunericul lumină, şi lumina întuneric, şi care zic amarului dulce, şi dulcelui amar, căci va veni Domnul şi munţii se vor clătina». Se vor prăbuşi cu capul în ţărână cei ce îşi zic că văd, căci cei fără Dumnezeu pe calea lor, aceia nu văd, şi sunt orbi şi au păcat când ei zic că văd, iar acest păcat rămâne asupra lor.
Eu, poporul Meu de azi, l-am făcut pe orbul cel născut orb să vadă, iar cei de frunte între iudei M-au judecat că le calc sâmbăta, fiindcă am făcut aceasta în zi de sâmbătă, în ziua de sărbătoare a lor, ziua de odihnă a lor. M-au judecat că lucrez, dar Eu am lucrat minune, nu lucru omenesc sau pământesc, iar pe cel care fusese orb şi care le mărturisea lor minunea vindecării vederii lui îl judecau şi îi spuneau: «în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?».
O, poporul Meu, era atât de orb poporul cel de atunci, care îşi zicea popor al lui Dumnezeu prin harul părinţilor lui de la început, prin Avraam, Isaac şi Iacov, şi prin Moise, ai căror ucenici ziceau ei că sunt! Era orb Israel şi îşi zicea că oricine se naşte cu meteahnă, se naşte din păcate şi în păcate. Cine să-i fi spus lui că nu e bine să judece omul în locul lui Dumnezeu? Dacă omul nu umblă în lumina Mea, cine să-i spună omului? Ucenicii Mei când l-au văzut pe orbul cel din naştere orb M-au întrebat: «Cine, Doamne, a păcătuit? Acesta, sau părinţii lui de s-a născut orb?». Iar Eu le-am răspuns şi am zis: «Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, că Eu trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze, iar Eu, atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Amin.
O, Ierusalime român, am venit acum, la sfârşit de timp, în mijlocul poporului român şi te-am luat lângă izvorul Meu şi ţi-am spus să te speli în el, şi ca să vezi apoi. Aşa te-am învăţat Eu pe tine să vezi întunericul lumii, pe care nu-l ştiu decât cei ce văd. Cum să se poată lăsa omul de păcat când el nu vede din Dumnezeu? Nimic nu înseamnă lumină decât Eu, Fiul lui Dumnezeu, trimisul Tatălui Savaot. Amin. Am venit în lume şi am spus: «Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Dar lumea nu Mă vrea. Nu M-au vrut nici cei de atunci, care au văzut minunea cea cu care Eu am făcut tina în care am scuipat ca să se moaie ca s-o pun pe orbitele celui fără de ochi, şi din care Eu am făcut ochi celui ce nu avea ochi. Nu Mă vrea lumea să-i fiu lumină, iar Eu, atât cât sunt în lume, atâta sunt lumina ei. Dar dacă lumea nu Mă vrea, ea este judecată, fiindcă Eu am zis când am făcut ochi celui ce nu avea: «Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd, să vadă, iar cei care văd, să fie orbi».
Tot omul care nu iubeşte învăţătura Mea, este orb. Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. Amin.
Ioan, ucenicul Meu cel iubit, a spus mărturisindu-Mă: «La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi Acesta era întru început la Dumnezeu şi toate prin El s-au făcut». Şi a mai spus apoi: «întru El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o». Amin. Şi iată ce-ţi spun Eu ţie, poporul Meu de la sfârşit de timp: la sfârşit, ca şi la început, este Cuvântul, şi Acesta este întru început şi întru sfârşit la Dumnezeu, şi toate prin El iarăşi se fac. Amin. Şi îţi mai spun: întru Mine este viaţa, şi viaţa este lumina oamenilor, şi aceasta trebuie să fii tu în mijlocul oamenilor, căci lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu o cuprinde pe ea. Tu însă poartă în tine viaţă, căci viaţa este lumina oamenilor, şi aceasta este ceea ce luminează în întuneric, şi pe care întunericul n-o cuprinde. Fii atent bine la învăţătura Mea de peste tine, căci cuvântul Meu poartă în el viaţă, poporul Meu. Amin. Eu am luminat în lume cu viaţa Mea trăită şi dovedită în mijlocul oamenilor, iar viaţa Mea avea în ea putere care depăşeşte vederea şi înţelegerea omului cel fără de viaţă şi fără de lumină în el. Viaţa Mea, plină de Tatăl şi de învăţătura Lui şi ascultarea de El, aceea era puterea şi lumina oamenilor, că viaţa este lumina cea din întuneric, şi aşa a putut Moise să se facă far şi călăuză şi om mai presus de omul fără de Dumnezeu în el în mijlocul lui Israel. Ce făcea Israel dacă Eu nu l-aş fi avut în mijlocul lui pe Moise cel credincios, şi prin care am călăuzit poporul cu minuni lucrate prin Moise? Căci Eu îi spuneam lui, iar el ridica mâna şi se împlinea aşa cum Eu îi spuneam să lucreze şi aşa cum Eu primeam lucru spre lucrare de la Tatăl Meu. Pe Moise l-am păzit mai înainte de a fi şi l-am adus în faţa lui Israel şi l-am făcut vas al Meu şi am stat în el cu Duhul Meu şi a fost Moise Duhul Meu, iar unde este Duhul Meu, acolo este viaţa. Aceasta înseamnă viaţa: Duhul Meu în om, poporul Meu, şi aceasta voiesc Eu să am în tine, în trupul tău, care este casa Mea şi viaţa Mea, fiindcă Eu de aceea te-am luat din lume şi ţi-am dat de lucru şi te-am învăţat să lucrezi lucrările Mele în mijlocul oamenilor şi să fii lumii lumină, poporul Meu, şi să vadă lumea viaţă la tine, iar viaţa este Duhul Meu în om. Amin.
Tu, poporul Meu, să nu iubeşti slava pe care ţi-o dau ţie oamenii, ci să iubeşti viaţa, iar viaţa este Duhul Meu în om. Şi dacă pe Acesta nu L-ai avea, n-ai avea viaţă. Dar tu trebuie să fii lumina oamenilor cu viaţa ta, şi să vorbeşti cu omul despre viaţă, nu despre cele de pe pământ, şi să rămână omul cu viaţă în el, nu cu tine în el, căci tu trebuie să fii ucenicul Meu în toate câte tu vesteşti omului spre lumina lui. Viaţa Mea în viaţa ta, Duhul Meu în duhul tău, aceasta îţi cer să ai şi să fii în zilele de serbare care vin acum din nou, şi când Eu iar Mă slăvesc în mijlocul oamenilor cu slava cuvântului Meu şi cu tine, că tu eşti poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ aşa cum M-am slăvit odinioară cu poporul lui Moise, Israele de azi.
Împrospătez peste tine binecuvântare mare şi îţi spun că voi aduce în grădina întâlnirii Mele cu omul pe mulţi care doresc viaţa, şi care trebuie s-o înveţe de la voi, copii ai slavei Mele de la sfârşit de timp. Fiţi harnici, fiilor, şi nu vă lăsaţi cu pregătirea sărbătorii mai aproape de ea, ci fiţi gata cu ea mai din vreme, ca să fiţi cu pace şi nu cu oboseală şi nu cu zdruncin, fiilor. O, ascultaţi de călăuza Mea din mijlocul vostru, că e mare şi multă lucrarea pe care o aveţi de pregătit şi de lucrat, iar duhul călăuzei este Duhul Meu. Amin.
Hai, fiilor! Vreau să vă arăt lumii prinţi şi prinţese, fii cereşti pe pământ, că nu cei prinţi pe pământ sunt prinţi, ci acei născuţi din cer sunt aşa. V-am spus cândva că voiesc să fac din voi feţi-frumoşi şi zâne şi să Mă legăn din leagăn în leagăn cu voi. O, numai în legănuţ v-aş purta, ca pe cei mici. Numai în cuvânt aş sta peste voi, dar să iubiţi cu multul cuvântul, fiilor mici, şi să creşteţi mici şi să vă uitaţi la creşterea celor pe care îi am Eu aşezaţi de Mine călăuză peste voi, că ei au crescut mici, şi mici stau chiar şi în faţa voastră, numai să învăţaţi şi voi să creşteţi mici şi să staţi prunci sub povaţa cea din cer şi de pe pământ, căci Duhul Meu este viaţă în om, fiilor mici. Amin.
Vă trimit tot ajutorul pentru ca să aveţi de sărbătoarea Mea cu voi şi cu cei ce vin aduşi de cuvântul Meu care cheamă pe om la izvor. Vestiţi sărbătoarea. Vestiţi-o bine şi în sătuţul Meu cu voi. Vestiţi, fiilor, şi lucraţi ca Mine, că aveţi între voi Duhul Meu. Amin. Nu uitaţi să cereţi la Mine vreme dulce, vreme caldă, vreme cu soare şi cu adiere de vânt şi cu cuvânt de Duh Sfânt, şi Eu aşa voi împlini. Amin. Cereţi să fie căldură şi răcoare spre mângâierea sărbătorii. Cereţi vreme dulce, fiilor, căci îngerii aşteaptă fiecare în dreptul stihiilor ca să lucreze pentru Mine şi pentru voi la cuvânt. Amin.
Şi iarăşi voi veni, şi iarăşi vă voi grăi şi voi întări binecuvântarea şi pacea şi ajutorul şi lucrul Duhului Sfânt din voi peste mulţimi. Lucraţi cu călăuză şi veţi vedea ce dulce curg toate câte sunt şi vor fi pentru zilele Mele cu voi în popas cu cei ce vor veni la izvor.
Pace vouă, fiilor mici! Eu, Domnul, vă îmbrac în duhul păcii cereşti, iar timpul va asculta de voi, şi voi, de Mine, fiilor, că şi Eu ascult de Tatăl Meu şi al vostru, fiindcă v-am dat putere să vă faceţi fii ai Lui. Amin. Viaţă din viaţa Mea vă dau. Aşa să vă arătaţi voi că sunteţi şi că aveţi, şi va vedea omul calea, adevărul şi viaţa, fiilor. Amin, amin, amin.
01-06-2003
