Deschideți Domnului, voi, cei ce stați de strajă pentru venirea Mea cuvânt peste pământ în vremea aceasta de întuneric! Vin să fac lumină, să scot la lumină voia lui Dumnezeu, căci Eu sunt lumina lumii, fiilor din cetatea cuvântului Meu. Mi-am făcut în mijlocul pământului român cetate și masă la voi și cu voi, ca să Mă împart peste tot cu nașterea din nou a lumii, căci se scoală sfinții să împlinească această Scriptură, că ei știu și văd că lumea s-a sfârșit de tot prin păcat și că dragoste de Dumnezeu nu mai este și e semn că vine Domnul și vin sfinții cu Mine în zeci de mii, precum este scris să se împlinească venirea Mea cu sfinții, și nimeni să nu se mai mire de lucrarea cuvântului Meu atât de multă, de grăirea Mea și a sfinților Mei, de cei mai vii decât cei ce-și duc trupul pe picioare și umblă cu moartea pe cale, cu păcatul, fiilor, iar păcatul este moarte, și nu se tem oamenii de păcat, ci de moartea trupului se tem, că ei nu știu și nu cred că omul nu se sfârșește niciodată și stă cât stă în trup și se mută apoi spre ceea ce și-a agonisit, ori cu Dumnezeu, ori fără Dumnezeu, și iată, fiilor, e praznic sfânt în ziua aceasta și vin Păstor să fiu și-Mi este de ajuns că-Mi deschideți voi să vin, că-Mi împart apoi prin voi cuvântul, și are putere cuvântul Meu, fiilor.
O, pace vouă, celor din cetatea cuvântului Meu, și vouă, celor strânși la sărbătoare ca să luați de la Domnul, fiilor! E praznic sfânt, cu nume mare, praznicul crucii lui Hristos, minunea aflării ei după multă vreme de la jalnica Mea răstignire pe cruce, fiilor.
Am tot semănat peste pământ sămânță sfântă, cuvânt de povață pentru semnul sfintei cruci și am îndemnat pe creștini și pe fiii oamenilor să caute după adevăr și să-și pecetluiască trupul și pașii și mersul și viața cu semnul sfintei cruci, dar s-a învățat creștinul să-și facă cruce din obișnuință și uită să aibă grijă să-l biruiască pe diavolul cu această armă sfântă.
E slabă de tot împlinirea cuvântului Meu cu care dau să-Mi ridic și să-Mi păstoresc un popor, pe care-l voiesc mai mare și tot mai mare, dar la Mine nu vin creștinii, o, nu vin mulți, că-și zic că e aspră viața celor ce se apropie să fie fii ai cuvântului Meu de azi. O, nu e aspră, ci e sfântă viața celor ce se dau Mie în zilele acestea, dar creștinului nu-i place sfințenia, ci voia liberă și odihna îi place, nu truda cea pentru mântuirea de după viața aceasta, nu viața cu Hristos.
O, ce frumoasă, ce frumoasă e viața cu Hristos! E frumoasă ca Hristos, e viață cerească pe pământ, e cale spre rai, dar cine se prinde să iubească așa viață? Puțini vin la Mine, puținei de tot. Ce să fac cu cei ce nu vin? Ce va fi să fac cu ei decât să le dăruiesc suferința prin care omul caută după Dumnezeu și cu Dumnezeu cu viața sa.
O, creștinilor, o, fiilor, faceți crucea dreaptă și însemnați-vă cu ea locașul sufletului vostru și faceți-o să se vadă dreaptă, căci altfel nu vă poate ea pecetlui trupul sufletului vostru și vă biruie diavolul când vă vede că nu aveți și viața dreaptă și răstignită față de lume.
Nu poate omul să nu fie fățarnic în fața lui Dumnezeu și a aproapelui său, și e bătrân acest păcat cu care omul își lucrează viața ca să nu-L lase pe Dumnezeu să i-o lucreze, o, și și-o lucrează el ca și Adam, care s-a smuls din mâna lui Dumnezeu.
O, fiilor, greu este de omul care nu are frică de Dumnezeu și se lasă lucrat de diavolul atât de mult cât nici nu-și mai dă seama! De aceea vă învăț mereu pe voi să nu vă lipsească smerenia și să nu uitați această povață a Mea, căci creștinul se dă de gol pentru lipsa smereniei prin purtarea cea urâtă a sa față în față cu aproapele său, și iată, creștine fiule, când îți lipsește smerenia inimii îți lipsește și cea a purtării între frați, căci purtarea și vorbirea limbii te descoperă când grăiești neplăcut și de partea ta, când nu primești pe celălalt să-ți măsoare purtarea și judecata lucrurilor, căci nu tu trebuie să-ți faci aceasta, o, că e mare rătăcire să iei din tine pentru tine, căci omul își ține parte dacă nu stă mic pentru ca să-l poată primi pe fratele său pentru sine, nu el să-și facă socoteala față de câte vin să-l lucreze pe om, pe cel care nu știe de unde să vină facerea lui cea de toată vremea, auziți voi? de toată vremea facerea omului, că altfel i se pare că el trebuie să-și facă peste el facerea sa, iar dacă face așa cade ca Adam, moare ca Adam, se desparte de facerea lui și de Făcătorul lui ca și Adam, care s-a ascuns ca să nu se umble la el și ca să rămână el străin de Dumnezeu, și iată, vai de cel ce-și este sieși făcător, și nu deschide razelor de soare să vină să-l crească pe el!
O, fiu creștin, dacă nu poți să te lași biruit, ascultă-Mă ce te povățuiesc: gândește-te la nevrednicia ta. Ea te va ajuta să fii aplecat mereu, smerit și nearțăgos când îți vine să faci aceasta, și vei sta mai spășit, mai rușinat, și-l vei simți pe celălalt mai bun decât tine, mai vrednic, mai de lăudat, și-i vei primi pe ceilalți peste pașii tăi, căci Domnul îți va da ție prin ei, și nu te va lăsa să cazi și să pieri greșind și tot greșind, dar numai dacă nu vei face ca Adam ca să te dezvinovățești, să te ascunzi în tine cu păcatul tău și să minți ascunzându-ți nevrednicia, căci Eu, Domnul, îți trimit pentru ea lecuire, curățire, veste de îndreptare, numai să nu te ascunzi spre nevindecarea ta, spre neîndreptarea ta și să rămâi lipsit de învierea din păcatul pedepsitor asupra ta, și e mai bine să deschizi soarelui când vine spre tine cu razele sale.
O, fiilor care cunoașteți pe Domnul prin acest cuvânt sfânt, v-am dat nu de mult povață să învățați să vorbiți fără de greșeală, căci omul greșește prea mult prin cuvinte, fiilor, și v-am spus, lucrând între voi, să vorbiți vorbiri sfinte, nu pământești, căci vorbirea este ori boală sau patimă, ori dar din fire, dar cel mai bine este să aveți vorbire prin darul cel de la Dumnezeu, și vă veți vindeca de voi înșivă când satana vă îndeamnă să vorbiți și să vă pitiți pentru adevărul cel despre voi, și care vă doare pe voi când el vă scoate din voi față în față cu semenii voștri.
Are omul răul obicei să-și acopere greșeala cu greșeala celuilalt, și iată ce greu este păcatul fățărniciei, aruncarea crucii, fiilor! O, nu scapă omul cu una cu două de acest păcat, de teama pentru care aruncă în celălalt cu vină pentru ca să-și ocrotească păcatul său prin neprimirea îndreptării, prin căinare, prin duhul de judecată sau nemulțumire, și iată, nu scapă creștinul cu una cu două de acești dușmani de suflet. O, uită-te la Mine când vine spre tine îndreptare, nu te uita la fratele tău, căci așa este dreptatea numărată: întâi Dumnezeu, apoi aproapele tău, și numai apoi tu, iar altfel dacă faci, nu ești plăcut lui Dumnezeu și ești încă fiul lui Adam, cârtitor, fricos, învinuitor, iubitor de sine și rece cu Dumnezeu, până la despărțirea de Mine apoi, și te duci și-ți pierzi capul de pe umeri și îl arunci în noroi, în mâna diavolului cel răzvrătit, în neascultare ca și lumea cea fără de cap, și numai cu picioare și în locul capului.
O, aveți grijă, fiilor, că vă învăț să scăpați de grăirea de rău împotriva aproapelui. Numai Dumnezeu știe pe aproapele tău, nu și tu, iar cel ce grăiește de rău pe aproapele, acela nu este curat, nu este adevărat, ci este făcător de minciuni și dușman pentru cel căruia îi încarcă mintea cu vorbirea lui de rău, cu patima vorbirii, fiilor. O, ce poți scoate de la cel ce grăiește de rău pe cineva? Trebuie să fii prea plin de iubirea de adevăr ca să poți înțelege ce rău dă să-ți facă ție cel ce grăiește de rău când vine spre tine să se povestească sau să povestească despre aproapele său.
O, nu se poate sminti cel plin de credință și de credincioșie, că acela are pe Dumnezeu în el de minte și de viață. Se smintește numai cel care asta caută sau asta merită, și se prăbușește apoi de pe stânca credinței și a credincioșiei și se ascunde de lumină căci este pătat, este greșit, iar dacă mai dă să se ridice nu poate.
Eu însă vin și îl învăț pe cel ce caută după învățătura Mea și-i dau de la Mine înțelepciune și duh și adevăr și caut să-l nasc de sus, ca să-i dau minte nouă, viață nouă, să-l țin sub mâna Mea părintească, o, că vreau să-Mi ridic un popor sfânt și să lucrez cu el înnoirea lumii și să lucreze el cu Mine ca un fiu ascultător, că iată, fiilor cu care-Mi sprijin mersul, v-am sprijinit pe voi și vă sprijin mereu ca să Mă sprijiniți și voi pe Mine, și v-am dat să lucrați cu ascultare așa cum am lucrat Eu pe pământ lângă tata Iosif, o, că nu se putea să vă amestecați cu lumea, cu mâinile fiilor lumii, și v-am dat să lucrați lucrul cu mâna așa cum Eu am lucrat, iar voi lucrați acum lucruri sfinte, cruci mari și mici, candele, pristolnice, îngerași, toate croite din lemn așa cum și Eu am lucrat, iar voi acum umpleți lumea de sfințenie și lucrați după planul Meu și umpleți pământul de binecuvântare prin ceea ce lucrați, și merg cruciulițele lucrate de voi peste tot pământul și este duhovnicește numită lucrarea mâinilor voastre și e vestire a Domnului și aduce ea iubire de Dumnezeu și o sfințire aparte în inimile celor ce iau de la voi lucrul mâinilor voastre, o, și mergem lucrând și ajutând mersul Meu cu voi, fiilor, iar în ziua aceasta de praznic al crucii răstignirii Mele pentru salvarea omului dau cuvântul binecuvântării cerești peste toate lucrările mâinilor voastre și merge această binecuvântare din loc în loc, de la margini la margini și lucrează peste pământ, iar Eu, Domnul, Mă bucur de voi că sunteți neamestecați cu cei străini de Mine cu viața lor, așa cum Eu v-am învățat să lucrați și să ascultați ca să fiți binecuvântați, și am de la voi mângâiere și vă rog să stați numai ascultând, așa cum Eu am stat și am lucrat pe pământ, fiilor. Ascultarea înseamnă veșnicie, iar neascultarea înseamnă trufie, și de aceea voi să lucrați ascultând așa cum Eu vă dau vouă să lucrați, și vă țin de mânuță pas cu pas prin cuvânt de sus și de jos și am grijă de voi, fiilor.
Acum vă cuprind în cuvânt la sfârșitul grăirii Mele și vă spun: pace vouă! Ascultarea aduce multă pace, iar neascultarea strică orânduiala cea cu pace, și de aceea așez mereu peste voi această binecuvântare și spun și tot spun: Pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.
27-09-2023
