Ierusalime, poporul Meu, să se ridice porţile tale şi să intre Domnul la tine, că astăzi e sărbătoare a Domnului Dumnezeului tău, şi mereu astăzi este El peste tine, că tu trebuieşti ocrotit de sus şi de jos şi din părţi, ocrotit de Dumnezeu trebuie să fii, că omul nu te poate ocroti dacă tu eşti poporul Domnului, că scris este: «De n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar s-ar osteni cei ce o păzesc pe ea». Amin, amin, amin.
Curând, curând te vor întâmpina popoarele ca popor al Domnului, Ierusalime, că acestea vor vedea mântuirea pe care Eu, Domnul, o gătesc în mijlocul tău: «lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Meu Israel de azi», precum este scris. Amin. Curând, curând va fi să nu mai ţin pe loc slava Mea cea din mijlocul tău, dar am de întărit pământul de sub tine, şi le poruncesc îngerilor sfatului şi ai tăriei şi ai luminii să stea mereu, mereu în mii de mii în preajma ta spre lucrarea Mea care o am de împlinit peste tine, şi de la tine peste pământ apoi, poporul Meu.
Tot omul mare de pe pământ se bizuie pe mulţimea carelor şi a călăreţilor lui, dar om pe om se sfărâmă atunci când el nu are pe Dumnezeu din cer peste el ca Stăpân. Numai că tot Eu sunt Stăpânul, şi fără Mine nici un fir de iarbă nu se mlădie, şi om peste om se ridică, după cum este scris: «Se va ridica neam peste neam», iar «şarpele cel veninos va lovi piciorul calului ca să cadă călăreţul, şi el va judeca pe poporul său», pe tot omul care se închină omului şi nu Domnului. Amin.
Voiesc să te ridic tot mai mult spre mărturisirea râului vieţii, care curge din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului Său în mijlocul tău, şi de la tine peste pământ, Ierusalime nou. Această slavă a Mea cu tine e mare cât cerul şi pământul, dar Eu o ţin sub văl şi în mijlocul tău şi peste hotarele tale. Fi-va însă să se împlinească văzut slava Mea cu tine, şi vor vedea neamurile pământului cum Eu vin la tine pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă, cu mult, mult cuvânt, care va fi ca mreaja pe care nici un ţinut de departe sau de aproape n-o aşteaptă pe ea, fiindcă Stăpânul călătorind departe în taină, El vine când slugile nu se mai aşteaptă că El va veni.
Voiesc, Ierusalime, să-ţi dau mereu, mereu poveţe, iar tu să fii mic ca să le poţi primi, şi să foloseşti multă, multă umilinţă înaintea Mea, iar ea să-ţi fie chiar dragostea ta pentru Mine, că omul de pe pământ care crede că Mă iubeşte nu ştie ce este dragostea lui pentru Mine; nu ştie, că el e om şi atât, şi nu este fiu al Meu cel ce nu-Mi sfinţeşte cu viaţa lui numele Meu de Tată, Care are fii cu împărăţia Lui în ei, nu în afara lor, nu prin faptele lor măreţe în numele Meu înaintea oamenilor, ci prin viaţa lor în viaţa Mea, iar Tatăl este în Mine când Eu grăiesc omului în numele Lui şi când El Însuşi grăieşte cu grăirea Mea odată. O, ce mult aş vrea să faci aşa şi tu cu vorbirea ta în numele Meu şi să nu mai ştii când grăieşti tu şi când grăiesc Eu în tine şi din tine! O, ce mult aştept unirea Duhului Sfânt cu duhul tău cel credincios aşa cum şi Eu îi am înaintea ta pe cei ce-Mi sunt călăuză peste tine, stâlp de cuvânt de foc, care caută să te lumineze, să te însenineze, să te hrănească, să te păzească, să te crească până ce tu vei fi mângâierea Mea cea deplină, împlinirea Mea în fiinţa ta, poporul Meu, că asta este mângâierea pe care Eu o aştept de la tine, nu altă mângâiere aştept Eu de la fiii tăi. Mângâierea este altfel în cer, nu e ca aceea de pe pământ. Mângâierea fiilor lui Dumnezeu pe pământ, trebuie să fie viaţa Mea trăită de ei, harul Meu în ei, puterea Mea în ei, şi toate întru toată umilinţa purtate, că nu este nici o mângâiere a duhului mai presus decât umilinţa care-L lasă pe Domnul să stea în om cu toată slava Lui, cu toată venirea Lui la om, poporul Meu.
O, ce mult aştept unirea Duhului Sfânt desăvârşit cu tine în lucrare văzută, limbi dulci şi râuri de cuvânt de Duh Sfânt, fiinţa Mea în fiinţa ta, în duhul tău cel umilit înaintea Mea, că omul cel de la început făcut de mâna Mea, nu a ştiut de umilinţă, fiindcă Eu pe ale Mele pe toate le pusesem deoparte, în pomul din care Eu i-am spus omului să nu mănânce. El a uitat că e om făcut de Dumnezeu, şi dacă s-a semeţit ca un dumnezeu, atunci au căzut peste el numai roadele cunoştinţei răului din pomul cel pus deoparte, căci roadele binelui erau ale Mele, şi cu ele trebuia să-L păzească omul pe Dumnezeu în el dacă ar fi voit să nu se semeţească dorindu-se Dumnezeu peste toate, mai mare ca Cel Preaînalt Dumnezeu. Umilinţa era şi ea în cele ale cunoaşterii binelui şi răului, dar cele bune ale cunoaşterii nu s-au mai luat după omul cel zidit de mâna Mea, fiindcă semeţia din om îl depărtează pe el de cele din Dumnezeu, de cele bune care înseamnă viaţa lui Dumnezeu în om.
Mângâierea este altfel în cer, nu e ca pe pământ, poporul Meu, iar omul dacă n-a luat din ea la facerea lui cea din neascultare, cea din pomul cunoaşterii, el nu ştie acum roadele mângâierii, roadele umilinţei, harul Meu în om, ca să fie omul plin de har apoi. Nu este nici o mângâiere a duhului mai presus decât umilinţa inimii, care-L lasă pe Domnul să stea în om cu toată slava Sa, cu toată venirea Lui la om. Aştept, Ierusalime, râurile Duhului Sfânt, care să curgă din fiii tăi în limbi dulci şi pline de har, şi de aceea te-am aşezat la şcoală cu învăţător până ce va veni vremea să curgă de la tine mărirea Duhului Sfânt, iar Eu, Domnul, să Mă slobozesc de dorul Meu cel după om, de suspinul Meu cel tainic, purtat pe pământ între Mine şi om pentru omul care întârzie să vină să-Mi urmeze Mie prin lepădare de sine, şi apoi prin duhul umilinţei, cea mai dulce jertfă adusă de om lui Dumnezeu. Amin.
Voiesc, Ierusalime, să-ţi înmulţesc lucrarea cea adusă de tine înaintea Mea. Voiesc în chip tainic încă să merg cu tine pe pământ, să petrec cu tine între oameni aşa cum petreceam acum două mii de ani cu ucenicii Mei, dând oamenilor împărăţia Mea, botezul cel cu Duhul Sfânt, Care vorbeşte în limbi dulci peste mulţimi ca să vină şi să vadă ele slava Mea, să vină din ţinuturi îndepărtate, şi să Mă vadă în mijlocul vostru popoarele şi limbile şi neamurile de pe pământ şi împăraţii lor, că aceasta este Scriptura pe care Eu voiesc s-o împlinesc din tine în duhul lui Ioan, căruia Eu, Domnul, i-am arătat-o ca să fac cunoscută venirea Mea de azi aşa cum am făcut-o şi prin proorocul Daniel înainte cu şapte vremi de venirea Mea trup născut din Fecioară pe pământ, ca apoi să fac legământ nou, de naştere nouă a omului şi, iarăşi, iată încă un legământ de naştere din nou a lumii, lucrare lucrată cu voi, cei de azi ucenici ai Evangheliei împărăţiei cu care ea vine pe pământ după om; înnoirea lumii, după cum scrie în Scripturile Mele cu ucenicii Mei cei de atunci şi care stau acum în numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel judecându-le pe ele cu acest cuvânt al Meu, cuvântul împărăţiei care se face acum prin cuvântul acesta, spre slava Mea din mijlocul tău, poporul Meu de azi.
Curând, curând ţara română se va arăta peste popoare şi va străluci de slava cuvântului Meu peste pământ, iar voi veţi odrăsli ca iarba cu inima din voi, care va tresări atunci de slava bucuriei Mele cu voi. Eu sunt Cel ce făgăduiesc şi împlinesc, iar voi veţi fi bucuria Mea, şi Eu a voastră în muntele Meu cel sfânt, din locul din care curge cuvântul Meu peste pământ. Amin.
Tot omul mare de pe pământ se bizuie cu mulţimea carelor şi a călăreţilor lui, dar lauda şi slava ta este Domnul, poporul Meu. Stăpânirea Mea este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Mea şi a ta nu va fi nimicită niciodată. Amin, amin, amin.
Te-am mângâiat, Ierusalime nou, cu glasul cuvântului Meu, şi te mângâi şi din mijlocul tău prin cei ce sunt călăuză a Mea peste tine, pentru tine şi pentru Mine cu tine, poporul Meu. Pacea lor este biruinţa Mea şi a ta în mijlocul neamurilor de pe pământ. Pacea Mea o dau lor, iar ei o dau ţie după potriva ta, după puterea umilinţei tale care aduce cerul pe pământ pentru tine, cel umilit înaintea Mea. Nu uita că nu este nici o mângâiere a Duhului Sfânt şi a duhului tău mai presus decât umilinţa ta, care Mă lasă pe Mine să stau în tine cu toată slava Mea, cu toată venirea Mea, cu toată voia Mea în mijlocul tău, popor al venirii Domnului acum, la sfârşit de timp când Eu cu tine am început veacul ce va să fie şi viaţa lui pe pământ; Eu cu tine în mijlocul popoarelor, poporul Meu. Tu să stai umilit sub mâna Mea cu viaţa ta, căci poporul Israel a stat semeţ între popoare pentru slava Mea de peste el, iar semeţia lui s-a stins şi se stinge odată cu el dinaintea Mea, dar rămăşiţa lui se va mântui prin apostolii Mei cei din iudei, şi care vor strânge de la toate marginile pe cei scăpaţi din Israel pentru slava Mea cea de azi, şi care va străluci şi peste Israel cel după trup, ca să vină după Mine şi să se mântuiască, după numărul lor cel scris în Scripturi pentru mântuire, şi apoi, după mijlocirea voastră cea pentru el înaintea Mea, căci cine din iudei vă va da vouă un pahar cu apă în numele Meu cel de atunci şi cel de azi, Dumnezeu Cuvântul, acela mare se va chema înaintea Mea între fiii lui Israel cel după trup în zilele acestea. Amin.
O, fiilor care-Mi sunteţi porţi, Eu v-am întâmpinat cu cuvântul Meu de peste voi, iar voi cu deschiderea porţilor Mele spre poporul Meu şi al vostru ca să intru Eu cuvânt în Ierusalim. Gătim slava cea văzută a cuvântului Meu, Eu şi cu voi şi cu sfinţii din cer şi cu îngerii în mii de mii, fiilor, iar Eu voi face să se adune popoarele şi să bea din apa Mea, căci apă nu va mai fi pe pământ pe nicăieri, iar râul Meu cel de viaţă dătător, va umple lumea cea însetată după apa cea care ţine omul în viaţă şi nu oricum apă. Şi voi veţi fi împărţitorii care Mă împart pe Mine cuvânt de Duh Sfânt peste pământ, iar cei ce vor veni să bea vor fi primitorii bunei credinţe şi vor umbla aceştia cu credincioşie înaintea Mea. Şi ne vom mări în lung şi în lat, după hotarele care vor cuprinde între ele slava Mea cea prezisă de Scripturi, căci vălul de pe ea va fi de mâna Mea luat, că e vremea ca ţara venirii Mele să Mă întâmpine toată, şi apoi să fie ea cunoscută întâia, fiilor, fii ai lui Dumnezeu, descoperiţi de sub vălul de pe voi, căci făptura care suspină de şapte mii de ani, suspină aşteptând ca voi să fiţi pe pământ, fiilor, spre înnoirea lumii, spre răscumpărarea făpturii, şi apoi spre viaţa veacului ce va să fie pe pământ fără de timp. Amin.
Staţi sub cuvântul Meu, că bine este să nu mai ieşiţi de sub el, şi tot mai mult să Mi-l primiţi spre slava lui cu voi, şi a voastră cu el, spre puterea împlinirii lui peste pământ şi peste cer, fiilor care-Mi staţi poartă de intrare a cuvântului Meu. Mângâierea luaţi-o din Mine, că Eu de mânuţă vă port prin îngeri şi vă arăt pe voi sfinţilor şi Mă mângâi cu voi când Mă iubiţi nemaiiubind nimic în afară de Mine şi de lucrul Meu cu voi peste pământ.
Intraţi sub pacea Mea pe care v-o dau mereu, şi daţi din ea la toţi cei iubitori de Duh Sfânt, şi luaţi din rodul ei, fiilor. Amin, amin, amin.
15-02-2003
