Iar acum spun poporului român în ziua a opta după sărbătoarea învierii Mele: Hristos a înviat, neam român! O, pace vouă, fii români, și faceți din voi copii ai lui Hristos Cel înviat, și să pot să vă spun și vouă: «Veniți copii, veniți de prânziți, veniți la masa Mea!»!
O, popor român, sunt cu sărbătoare de înviere deasupra, aici, că am pe România casa Mea de nuntă și masă pusă și pun pe ea din cer. Tu ești iubirea Mea dintâi când am luat pământ în mâini de pe plaiul tău și am zidit omul ca și pe Mine de frumos, o, și a rămas această clipă frumoasă pe creștetul acestui pământ, și nu pot uita ziua iubirii Mele pentru om, chiar dacă omul nu a rămas întru iubirea Mea apoi, dar am venit acum două mii de ani cu Scriptura răscumpărării omului și am spus celor ce M-au crezut și M-au urmat atunci, le-am spus lor: «Rămâneți întru iubirea Mea și vă voi trimite vouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să fie cu voi în veac și să vă dea de la Mine».
O, popor român, rămâi întru iubirea Mea, că vin cu ea la tine ca să-ți dau facerea cea dintâi, facere nouă și frumusețe sfântă să-ți dau, că a venit pe pământ la tine vremea iubirii dintâi ca să te întorci și să te uiți ce fericit eram pe pământul tău când am zidit omul ca iubire a Mea, o, și te voi învăța iubirea cea dintâi, țara Mea cea de atunci și cea de azi a Mea, căci tu ești cât facerea Mea și ești de atunci și până azi a Mea și nu poate Domnul uita iubirea Lui cea dintâi, o, și porți nume frumos, nume de mireasă țara Mea, România Mea.
M-am întors la tine, la începutul Meu cu tine pământ și neam binecuvântat prin facerea Mea cea dintâi, căci s-au înmulțit din tine popoare apoi pe pământ, și toate din rădăcina ta, din omul cel dintâi, zidit din pământul tău, o, și tu nu cunoști pe deplin taina ta, dar ți-o spun Eu ca să te bucur, ca să știi că ai cerul lucrând peste tine, și din tine peste neamurile de pe pământ, dintre care tu ești cea dintâi, cea de la început țară a Mea. Și acum, cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani îți spun: Hristos a înviat și pace ție, România Mea! Iar ucenicul Toma, cel azi sărbătorit ca mărturisitor mare al învierii Mele, iată, și el spune:
— Nu-i nimeni ca tine de mare la Dumnezeu, căci tu ești vârful pământului ieșit din ape mai întâi la facerea lumii. Tu ești țara Domnului atunci și acum, o, și să fii credincioasă, nu necredincioasă, că iată, Hristos Cel înviat îți împărtășește taina ta cea dintru început, iar tu să crezi în mărturisirea Lui, în cuvântul Lui de peste tine, că iată-L pe Domnul adăpând pământul cu râul cuvântului Său din mijlocul tău, din mijlocul neamului român, iar tu să-I dai slavă, că asta este soarta ta, să fii iubirea Lui și slava Lui să fii.
— O, ucenicule mărturisitor adeveririi învierii lui Hristos, o, iubiți apostoli ai Mei, din acest pământ binecuvântat ne tragem toți ca neam, și ca și Mine vă numiți, dimpreună cu cei de azi ucenici ai Mei, toți ne numim fii ai lui Avraam, ai lui David, ai lui Iosif, ai lui Hristos, toți din trupul pământului român, iubirea Mea cea de la început, prin cuvânt lucrată și așezată să fie, o, și nu pot uita începutul cel dulce al iubirii Mele, și este ea de atunci și până azi iubirea Mea cea dintâi, și legăm totul de început, de rădăcină, și-ți spun ție, neam român: întoarce-te la Mine, întoarce-te la dragostea dintâi, la ziua ta de naștere, când Eu te-am zidit la început și am luat din tine și l-am zidit pe om din pământul tău.