Suflu cu duh de Bobotează peste ieslea Mea de coborâre a cuvântului. Suflu cu duh tare şi mult cât de la cer şi până la pământ. Suflu cu toate cetele îngereşti ca să-Mi întăresc porţile şi să intru biruitor în Ierusalim, în tine, poporul Meu cel micuţ, cel plăpând, ca să te mângâi cu duh de Bobotează şi să-ţi întăresc puterea şi paşii pe drumul venirii Mele la tine cuvânt pe pământ. Amin.
O, fiilor care-Mi sunteţi porţi de intrare a Mea în Ierusalim ca să-l cresc şi să-l împodobesc pentru ziua Mea de venire la mireasa Mea, la poporul Meu de azi şi de mâine! O, copii înmărmuriţi de dureri, de peste tot dureri! Eu, Domnul Cel Atotputernic am în voi putere, şi cu ea vă întăresc trupuşoarele şi inimioarele şi statul vostru înaintea cuvântului Meu ca să-l luaţi şi să-l aşezaţi în carte. în duh de Bobotează vă cuprind şi suflu peste voi cu puteri şi cu îngeri, căci am de întocmit cuvânt în carte peste ziua Mea de serbare, ziua Bobotezei cea de acum două mii de ani când Eu, ca un Fiu ascultător de Tatăl şi de om, M-am aplecat ca să fiu botezat în Iordan de Ioan, naşul Meu de botez.
V-am spus cu putere că iubirea voastră Eu o văd mereu foc nestins, şi focul ei vă arde inimioarele, suferind în ele pentru Mine că nu pot cuprinde în focul iubirii Mele din voi pentru om pe mulţi şi pe tot mai mulţi de pe pământ, ca să facă omul voia Mea, fiilor purtători de Dumnezeu şi de cuvântul Său peste pământ când el vine la voi să-l aşezaţi în cartea sa. V-am spus vouă să fiţi cu tărie în inimi şi să vă feriţi de neputinţe şi de dureri şi de săgeţi şi să staţi lângă Mine ca să pot pune peste voi cuvântul Meu pentru poporul Meu, ca să-l am fiu al Meu. Eu prin voi îmi deşert slava Mea peste poporul Meu, iar fără voi Eu nu fac nimic, căci sunt Fiu ascultător de orice orânduială pusă de Tatăl Meu peste voi ca să slujească planului Său care-Mi pregăteşte slava venirii Mele.
întăriţi-vă inimioarele, căci cuvântul Meu vine pe pământ cu duh de Bobotează peste poporul Meu, şi cu vorbiri în limbi de Duh Sfânt apoi, aşa cum sunt ele purtate în taina botezului pe care Eu, Domnul, l-am întărit pe pământ prin Ioan, cel ce boteza cu apă, şi prin Mine, Cel botezat de el în apă, şi Care port în fiinţa Mea de Fiu al Tatălui Savaot botezul cu Duhul Sfânt, taina care cuprinde în ea pe Cel botezat cu botezul lui Ioan, cu botezul pocăinţei, căci el aşa striga la Iordan: «Pocăiţi-vă, pocăiţi-vă, pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!». Amin.
Dar ce este aceasta, împărăţia cerurilor? Aceasta înseamnă Dumnezeu cu omul, şi iată-Mă în mijlocul tău, Ierusalime, şi iată-Mă cum îţi grăiesc, ca să pot prin grăirea Mea de peste tine să deschid ochii celor orbi şi urechile celor surzi şi mintea celor tari la cerbice, ca să înţeleagă aceştia ce înseamnă Dumnezeu cu omul, împărăţia cerurilor. Amin, amin, amin.
Întăresc cuvântul Meu în mijlocul tău, poporul Meu, că Mi-am întărit cu Duhul Sfânt porţile Mele de intrare în Ierusalim. Orice furtună, orice durere, orice necaz care bate spre tine se sparge în porţi, nu în tine, Ierusalime, iar tu eşti ocrotit, dar porţile sunt în suferinţă şi în durere, căci mare şi greu de purtat este această lucrare cu care Eu te nasc şi te cresc şi te ocrotesc pe tine ca să te am al Meu, poporul Meu. Împărăţia cerurilor şi cuvântul ei intră prin porţi spre tine, iar Eu te învăţ mereu să fii străjer cu veghe mare dinăuntrul tău, poporul Meu, căci din afara ta sunt Eu străjer. Amin.
Nu e om pe pământ care să înţeleagă ce este împărăţia cerurilor. El ştie şi visează că ea este pe sus, prin cer şi nu se vede de pe pământ. Nu-şi pierde omul vremea să înţeleagă mai mult taina cea cu care striga din tot sufletul acum două mii de ani la Iordan Ioan, zicând: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, iar Cel ce vine după mine vă botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi iată-L, Acesta este; este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică pe umerii Săi păcatele lumii».
O, Ierusalime, o, poporul Meu micuţ, am făcut din păcatele lumii o cruce şi am luat-o pe umerii Mei ca să o duc, dar omul, văzându-Mă atât de îndurerat, de două mii de ani îndurerat, nu a voit şi nu vrea să ia de pe umerii Mei crucea păcatelor lui. Tot omul îmi îngrămădeşte pe crucea Mea păcate după păcate, durere peste durere, dar mângâiere pentru crucea Mea cea grea de la om nu are omul să-Mi dea.
O, Ierusalime, e grea, e tot mai grea crucea Mea cea de la sfârşit de timp, cea de la venirea Mea la tine, fiule mic. Mi-o împart cu cei cu care o duc şi o aduc de la pământ la cer şi de la cer pe pământ ca să Mi-o vadă omul. Mă duc cu ea în spate la Tatăl şi am sub ea pe cei cu care o port, şi vin apoi cu ea înapoi pe pământ ca să-Mi audă omul plânsul Meu cel de sub cruce şi mila Mea pentru cei cu care-Mi port crucea Mea cea grea de la sfârşit de timp. Păcatele lumii sunt crucea Mea cea grea, şi din ea fac cuvânt, ca să Mă audă omul, iar când Mă fac cuvânt, sunt greu de purtat cu el de la cer la pământ, greu ca şi crucea Mea cea grea, şi Mă doare în cei cu care-Mi port crucea venirii Mele la tine, popor călăuzit de Dumnezeu prin întunericul de azi al lumii care nu ştie ce este şi cum este şi unde este împărăţia cerurilor. Ea înseamnă Dumnezeu cu omul; Eu şi cu Ioan la Iordan, venind spre oameni ca să le ridic păcatele şi să le iau pe umerii Mei şi să le dau din viaţa Mea, din gura Mea, aşa cum am şi făcut, de am ieşit din apa Iordanului, din apa botezului, şi M-am purtat pe pământ cuvântând şi lucrând semne şi minuni, şi cuvânt din cuvântul Tatălui, Care dă viaţă oamenilor prin Fiul Său Cel iubit, căci Tatăl de deasupra apei Iordanului a rostit cuvânt şi a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit», iar Duhul Sfânt, Cel cu chip de porumbel, a adeverit împlinirea cuvântului Tatălui Meu, Care a stat deasupra Mea şi întru Mine deodată, şi rostind cuvânt din cer ca să Mă mărturisească cine sunt şi să audă noroadele adunate la Iordan pentru botezul lui Ioan. Amin.
Curând, curând vor curge mulţimi după mulţimi aici, la râul cuvântului vieţii, la Iordanul vieţii, şi vor bea din apa lui, căci va seca apa de pe pământ, va seca cu totul, ca să se vadă minunea cuvântului Meu din mijlocul tău, Ierusalime român, popor botezat mereu din cer cu apa râului vieţii, cu cuvântul care îi face pe fiii care iubesc taina cea de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, şi din mijlocul cărora Eu cuvintez şi adeveresc împărăţia cerurilor arătând-o la tot omul care voieşte să audă şi să vadă şi să creadă taina împărăţiei cerurilor pe pământ, Dumnezeu cu omul cuvânt, căci Eu am spus despre duhul şi adevărul pe care îl vor primi adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu. Amin.
O, fii ai oamenilor, în zadar vă uitaţi spre locul în care Eu am fost răstignit de poporul cel de atunci. în zadar vă duceţi acolo ca să vă lăudaţi că aţi fost; în zadar, o, fii ai oamenilor, căci iată-L pe Mielul lui Dumnezeu venind cuvânt în mijlocul neamului român în care îşi are El sălaş şi împărăţie acum, la sfârşit de timp. Aplecaţi-vă şi botezaţi-vă în apa râului vieţii, căci învăţătura Mea este aşteptată de multe noroade, dar ele auzind nu aud, şi văzând nu văd, şi pricepând nu înţeleg, căci sunt tari la cerbice, ca nu cumva să se întoarcă de la căile lor cele rele şi Eu să îi primesc pe ei. O, fii ai oamenilor, vă arăt cu degetul Meu arătător taina împărăţiei cerurilor, Dumnezeu cu omul pe pământ, cuvântul Lui în mijlocul neamurilor pământului pe pământul român.
În duh de Bobotează rostesc de deasupra, Eu, Fiul Tatălui Savaot, Cel născut din Fecioară şi Cel botezat în Iordan de Ioan, şi zic prin fiii cuvântului Meu din vremea aceasta: Se binecuvintează şi se sfinţeşte apa cea de Bobotează a fântânilor grădinilor Mele de nou Ierusalim, cu puterea, cu venirea şi cu lucrarea Duhului Sfânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cu toate puterile cereşti, cu toată slava cea văzută şi nevăzută a Treimii Dumnezeieşti, şi se împarte spre iertarea păcatelor celor ce se pocăiesc pentru împărăţia cerurilor care vine, şi iat-o cum a venit, căci vine vremea, şi a şi venit, să aşez la loc împărăţia lui Israel, împărăţia cerurilor, facerea din nou a lumii, omul cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, om nou, născut din cuvântul acesta care curge ca râul din gura Mea peste poporul Meu şi peste pământ. Amin.
Vă strâng la piept, că sunteţi tare firavi. Vă strâng la pieptul Meu durut după voi, fiilor din porţi, că Eu, Domnul, Cel mărturisit Fiu al Tatălui în zi de Bobotează acum două mii de ani la Iordan, v-am cuprins în duhul puterilor cereşti şi am suflat cu putere mare peste voi şi în voi de v-am aşezat să staţi în faţa cuvântului Meu şi să-l primiţi în carte şi să-l daţi poporului Meu cel durut pentru Mine şi pentru voi, şi să-l daţi lumii care nu ştie ce este taina durerii după Dumnezeu, şi ca să înţeleagă ea venirea Mea la ea şi să Mă aştepte ea, apoi să vin şi să Mă odihnesc de crucea Mea cea grea, căci păcatele ei sunt crucea Mea cea grea, şi cu voi o duc, ca să vă dau din viaţa Mea, din durerea Mea cea de la om, din durerea Mea, copii care iubiţi durerea şi puterea ei, căci voi numai de dureri sunteţi mângâiaţi, şi altă mângâiere de pe pământ voi nu aveţi, şi Mi-e tare milă de voi şi de durerile Mele din voi. Mi-e milă şi Mă doare, dar nu Mă aude nimeni ca să fac din om alinarea cea pentru voi.
Fiţi binecuvântaţi cu binecuvântare de Bobotează, că Eu şi cu Tatăl Cel din Mine şi cu Duhul Sfânt, Care mărturiseşte prin gura Mea peste voi, vă strâng la pieptul Meu durut şi vă mărturisesc lumii ca pe cei cu care Eu îmi port crucea durerii Mele cea de la sfârşit de timp, şi zic peste toate neamurile pământului aşa: aceştia sunt cei întru care Eu acum, după două mii de ani de la venirea Mea, binevoiesc pentru întoarcerea Mea de la Tatăl, ca să aşez din nou împărăţia lui Israel, împărăţia lui Dumnezeu cea de la început, în duh de Ierusalim nou pe pământ cu oamenii acum, la sfârşit de timp. Amin.
Pace vouă! La toate puterile potrivnice, la toate duhurile întunericului care dau să vă încerce pe voi, Eu, Domnul, Atotcunoscătorul şi Stăpânul a toate, le poruncesc cu certare înfricoşătoare să tacă! Să tacă, le zic! căci pe voi vă am Eu în braţe, că sunteţi lumina poporului Meu pe care Eu îl învăţ mereu, mereu taina cea de fiu după chipul şi asemănarea Mea, căci Eu sunt Fiul Tatălui şi îl ascult pe El, precum şi voi Mă ascultaţi ascultându-Mă, fiilor, căci Eu, să Mă ascultaţi voiesc. Tatăl în Mine, şi Eu în Tatăl, şi voi în Fiul Său Cel iubit, iar Eu în voi, căci întru voi Tatăl binevoieşte pentru Mine. Amin.
Fiţi toţi, toţi ca unul, dar ca să fiţi aşa, fiţi întru Unul, Domnul vostru Iisus Hristos, că iată-Mă mereu în mijlocul vostru dându-vă viaţă din viaţa Mea, durere din durerea Mea, ca să fiţi voi după chipul şi asemănarea Mea. Pace vouă! Şi din pacea Mea cea din voi şi de peste voi să ia lumea care vă iubeşte în numele Meu, căci apostolii din lume sunt iubiţi de lume, dar voi nu sunteţi din lumea aceasta şi de aceea nu vă cunoaşte lumea, fiilor. Pe ei lumea îi iubeşte, dar pe voi vă urăşte pentru că Eu din mijlocul vostru mărturisesc că faptele ei sunt rele ca şi ale învăţătorilor ei care se dau învăţători peste ea în numele Meu.
Pace vouă! Duh de Bobotează peste duhul vostru! Inimă cerească, voie cerească în voia voastră, căci voi nu sunteţi ai voştri ca să faceţi voia voastră, ci sunteţi ai Mei, şi aşa să ascultaţi mereu, ca să fiţi mereu fii, fiilor.
Pace vouă! V-am dat călăuză tare din mijlocul vostru, că fără călăuză Eu nu vă pot vedea. Nu este popor fără păstor şi nu este păstor fără popor. Ascultaţi de glasul care vă călăuzeşte din partea Mea din cer şi de pe pământ, căci glasul cel dintre voi care Mă dă pe Mine vouă grăieşte şi în cer şi pe pământ cuvântul Meu, iar cerul ascultă, şi aşa face, căci în cer este ascultare şi credinţă în tot ce înseamnă orânduială dumnezeiască pe pământ ca şi în cer, în cer ca şi pe pământ, poporul Meu.
Pace vouă! Mult, mult vă cuprind în acest cuvânt. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Duhul cel nou al Bobotezei cuprinzându-vă în el, lăsaţi-vă cuprinşi, şi fiţi cerul Meu cel de odihnă pe pământ. Pământul celor drepţi să fie pământul de sub voi, ca să fie sfinţii cu voi în chip văzut, aşa cum voi sunteţi văzuţi de sfinţii Mei. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Pacea ta este călăuza Mea din mijlocul tău, glasul Meu din fiii cei luaţi din tine ca să fii pe pământ ca şi în cer şi nu ca pe pământ, poporul Meu, căci oile ascultă de glasul păstorului şi merg după el şi îi cunosc glasul. Aşa să paşti tu, Ierusalime, că Eu nu voi înceta să te învăţ să fii fiu şi să stai în taina cea de fiu. Amin.
O, fiilor din porţi, să asculte de voi întunericul şi lumina, şi fiecare din ele să-şi cunoască lucrarea şi să împlinească acestea după voia Mea pe care Eu o pun în voi ca să se facă ea cuvânt, că fără voi Eu nu pot să fac nimic.
Să fie lumină, fiilor! Să fie! Amin. Lumina biruieşte întunericul, iar voi rămâneţi lumina care biruieşte, că fără lumină este întuneric, iar lumina luminează în întuneric. Amin, amin zic vouă: umblaţi în lumină! Umblaţi în lumină! Umblaţi în lumină!
Am pus în faţa ta călăuză, poporul Meu, fiindcă te iubesc. Pace ţie, Ierusalime!
Ioan, naşul Meu de botez, aşteaptă la porţi. întăresc intrarea Mea cu el prin porţi, căci prin porţi se intră în cetate, prin porţi şi cu voia Mea, fiilor din porţi, şi luaţi aminte cu pace numai la Mine, numai la Mine, şi fiţi voia Mea păzind din porţi turma Mea, păzind-o de lupii cei sfâşietori, care nu cunosc voia Mea din mijlocul vostru.
Pace vouă! Eu pe toţi vă cuprind şi vă păstrez în duhul păcii Mele. Pace vouă, fiilor unşi în numele Treimii cereşti cu ungere arhierească, şi ca să fiţi voi un singur cuvânt, o singură voie, o singură inimă şi o iubire vie în inima Mea, căci viaţa voastră este Dumnezeu, fiilor unşi. Amin.
Binecuvintez cu voi apa cea de Bobotează şi o împuternicesc cu putere de Duh Sfânt şi cu duhul luminii, care luminează în întuneric şi pe care întunericul nu-l cuprinde, fiilor. V-am cuprins cu mult cuvânt în pacea Mea cerească şi, mângâind pe poporul Meu, aşa am grăit. Amin, amin, amin.
19-01-2003
