În sărbătorile sfinților Mă așez în carte cu sfinții Mei, iar voi să-Mi faceți primirea, fiilor care-Mi vegheați venirea și cuvântarea Mea în sărbători la voi.
Suntem în zile de praznic de naștere, iar Eu, Domnul, vă vestesc pe voi să nu vă odihniți de griji, nu încă, fiilor, că peste zece zile trebuie să fiți gata cu gătirea praznicului Bobotezei și să deschideți porțile ca să intre popor la sărbătoare.
O, așa este lucrarea voastră cu Dumnezeu, iar voi purtați-o pe umerii voștri mici, că puterea vine de la Mine, fiindcă omul este mic, mic, ca să fie mare Dumnezeu, măi fiilor. În lume, însă, este altfel, căci fiii lumii, fiii oamenilor sunt plini de ei, nu vor să știe cât de mic este omul, și de aceea se dau ei așa de mari unii înaintea altora, o, și de aceea nu e frumos pe pământ, fiilor. Și cum să fie frumos pe pământ când oamenii se dau atât de mari și de tari ca să nu încapă Dumnezeu cu ei, când ei nu-și recunosc slăbiciunile și măsura cea atât de mică? O, că n-are omul în gând să se uite și să se vadă bine pe el însuși, că pentru asta trebuie să fii om deștept și înțelept cu multul, ca să te uiți tot timpul la tine, și să te vezi dacă te uiți, și să-ți recunoști neputințele toate și să te lași de duhul îngâmfării, duhul care-l sluțește de tot pe om, după ce omul nu știe să poată și să fie brav și să-l ia Domnul apoi în slujba Lui pe cel brav și să-i dea o folosință măreață, cu care să-i încununeze viața și faptele vieții, și apoi plata pentru fapte, plată și pe pământ, și în cer, fiilor.
Iată zi de sărbătoare de sfinți, și pe Mine la masă cu ei la voi, și masă de cuvânt așezăm în cetate, ca să ia de pe ea cei cu dorul după Dumnezeu în ei, fiilor! O, în neamul român sunt nume de oameni cu acest cuvânt în nume, numele dorului, și li se spune lor: Dorul, Dora, Doruțul, Dorin, Doruleț. O, ce frumos! Dar nu după nume doar ar fi să fie numiți așa oamenii, ci după felul sufletului lor față de Dumnezeu, după dorul din ei, plini de dor după Mine, că numai dorul acesta îl poate ține cu Dumnezeu pe om, iar cine stă cu Domnul fără de dor de Domnul, o, acela nu are putere pentru Dumnezeu, nu-l cunoaște Domnul pe el.
O, fiilor, numai dorul îl aduce pe om în stare să-L cunoască pe Domnul și să-L dorească pe Cel așteptat apoi și să-I cânte venirea și iubirea și dorul de El. Pe vremea când se lucra la zidirea bisericii lui Hristos a fost să fie aleși niște ziditori iscusiți, care să lucreze cu Dumnezeu la zidirea trupului bisericii, a turmei Domnului, la nașterea din nou a omului, și erau destui care se apropiau pentru facerea cea de sus. Și văzând apostolii cei doisprezece această râvnă pentru zidire, au numit pe șapte dintre cei iscusiți în ale Scripturilor sfinte de atunci și le-au dat lor această dregătorie, și era Ștefan cel plin de dor, de focul dorului de Hristos, și era pătruns de iubire, căci știa Scripturile și lucrarea lui Dumnezeu din ele cu părinții poporului Israel și avea grijă de Duhul Sfânt, Care Se cobora peste turma cea care se tot mărea, și care trebuia îngrijită cu cele de sus și cu cele de jos, și era destoinic foarte acest ucenic.
Dar, o, cum ar fi putut îndura duhul rău această înfrângere, și cum s-ar fi putut supune cărturarii și fariseii și saducheii vremii, cei plini de duhul slavei deșarte până în dinți? O, aceștia au plănuit numaidecât pierzarea lui Ștefan și s-au ridicat farisei și saduchei cu minciună lucrată și au plătit ei bărbați care să spună că l-au auzit pe Ștefan hulind pe Moise și pe Dumnezeu, și ca să-l poată pedepsi pe el apoi de blasfemie în felul acesta și să-l scrie pentru pedeapsă cu moartea. El însă, ajungând înaintea Sinedriului i-a înfruntat pe toți, și așa au putut aceia să ceară uciderea cu pietre a lui Ștefan.
O, iată lucrarea cea țesută a minciunii, a oamenilor mărunți ai duhului urii! Ștefan însă le-a spus lor cum Îl vede pe Hristos de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl și cerurile deschise deasupra privind nedreptatea lucrată de cei mincinoși.
O, cât munceau de mult cei aleși atunci dintre cei cu Duhul Sfânt lucrători și cunoscători cu multul ai Scripturilor așezate de Duhul Sfânt pe pământ! O, și cât de străini de duhul Scripturilor erau mai-marii Sinedriului și atunci, fiilor, și țeseau minciuni ca să curețe de creștini meleagurile lui Israel, și în neînțelepciunea lor dădeau la moarte pe cei plini de dor după Hristos, după Cel ce S-a arătat în vremea aceea în Israel, neamul lui Avraam, Isaac și Iacov!
O, tot așa lucra și lucrează Sinedriul de după aceea prin vreme, că au murit și mor ucenicii Duhului Sfânt dați la chinuri și la moarte pentru numele Meu purtat de ei, pentru dorul lor de Domnul, fiilor. Iată, în neamul român mulțime de mărturisitori ai înțelepciunii de sus, ai umilinței Mele lucrate de ei, au pierit în închisori și în munci grele, dați la moarte fără de cruțare, în vreme ce pe scaune împodobite cu scumpătăți stăteau și stau cei ai Sinedriului fiecărei vremi, iar Duhul Sfânt suspină în cei asupriți pentru numele Meu.
O, fiilor, dacă Eu, Domnul, cu toate suitele cerești n-am fi cu pază mare peste voi și peste lucrarea cuvântului Meu, o, ce n-ar fi încercat de peste tot cu minciuna țesută pieirea cărării cuvântului Meu peste pământ acum vreme de peste șaizeci de ani, de când Eu, Domnul, am lucrat din cer și Mi-am făcut cărare să vin să-Mi las cuvântul și sfatul și porunci asupra răului și binecuvântări pentru cele din cer pe pământ!
O, fiilor, sunt cu veghe mare pentru mersul Meu de azi. Fiți plini de grijă mare ca să stați sub mantia Mea, căci cine vrea să stea este ocrotit, fiilor, iar cei ce nu vor și nu stau, se fac potrivnici și-Mi umblă cu viclenie apoi la pașii Mei cu voi, și dracul le insuflă vedenii și vise și răutăți, căci vai celor ce nu se lasă ocrotiți de Dumnezeu, și care cad în ispita duhului rău ca să-i câștige el lucrători potrivnici pe ei!
Acum ucenicul Ștefan se așează în cartea venirii Mele cuvânt pe pământ și mărturisește de lângă Mine în ziua lui de serbare între sfinți, și e plin de dor ca și acum două mii de ani și intră el în cartea Mea acum.
— Binecuvintează-mi intrarea cu Tine cuvânt în cetatea cuvântului Tău și în carte, Doamne! Sunt numai dor și acum ca și atunci. Iar acum sfinții Tăi tânjesc cu noul lor dor după Tine, cu poporul Tău în sărbători de sfinți, Doamne. O, ne e dor de masa Ta de cuvânt, de glasul Tău cu cei de azi la masă pe pământ, de meleagul acesta în care strângi cerul tot ca și în cer, de frumusețile nepovestite lucrate aici, cu cei firavi ai Tăi de azi, cu care Te sprijini ca să-Ți împlinești venirea cea de după două mii de ani, Doamne. O, și e mare biruința aceasta, venirea Ta de azi, iubite Doamne, și cei din cer stau uimiți privindu-Ți biruința și cărarea și lucrarea așezată pe pământ după schița cea din Scripturi, ținută în taină mare ca s-o poți desăvârși deplin, și apoi s-o lași privirilor cerești și pământești ca să-Ți scrii înaintea lor biruința și ziua ei.
Le dăruiesc acestor micuți ai Tăi darurile Duhului Sfânt care mă înfierbântau pe mine atunci când Îți lucram peste oștirea creștină și pentru mărturisirea Ta peste cei necredincioși.
Vă doresc pe voi înflăcărați cu duhul, micuților de azi ai Cuvântului Iisus Hristos. O, scumpi ai Domnului, umpleți cupele și vărsați-le peste pământ, că a sosit această vreme proorocită, și care spune că fii și fiice, bătrâni și copii vor avea descoperiri sfinte și vise sfinte, vedenii sfinte și proorocii, și iată împlinirea lor! O, împărțiți în lung și-n lat toată lucrarea Domnului cu voi și împliniți Scripturile acestea, o, fii și fiice! Fiți plini de dor de Domnul pe pământ și stați sub mantia Lui, gândind la fel voi toți, simțind la fel, pentru slava Domnului nostru Iisus Hristos!
O, Doamne, ai deschis cerurile și cobori din dreapta Tatălui la ei și grăiești peste ei, iar ei împart de la Tine. O, slavă Ție pentru această slavă a Ta cu ei! Slavă ocrotirii Tale de peste ei! Slavă Ție de la noi și de la ei, căci slavă se cuvine să-Ți dăm!
— O, binecuvântată să-ți fie mărirea pe care o aduci Domnului tău și lucrului Său, mucenicule fericit acum! Te-am întâmpinat, ți-am ieșit înainte când ai trecut spre cei nevăzuți ai Domnului, ai cerului, ai cetelor cerești, iar acum vă iau cu Mine pe unde merg, o, și călătorim cu lucrul Tatălui, cu misiunea venirii Mele cu sfinții, că aceasta este vremea, și binecuvântată mult este această vreme și toată, toată lucrarea ei cea din cer pe pământ.
O, pace vouă, fiilor care-Mi sunteți sprijin! Eu, Domnul, vă ridic iarăși, și nu vă temeți că n-aveți odihnă, că numai trupului îi trebuie odihnă, dar nu și duhului, iar Eu, Domnul, vă întăresc acum duhul și trupul și spun: Binecuvântate să fie peste voi puterea și iubirea și înțelepciunea și ascultarea cea pentru pregătirea cea mare a praznicului Bobotezei, fiilor! Iar peste zece zile vă voi ridica și voi spune: Deschideți porțile ca să intre Împăratul slavei cu zi de praznic împărătesc, cu praznicul Bobotezei! Voi vă veți ridica și veți deschide porțile cetății și va intra popor la sărbătoare și vom așeza peste ape lucrare de har și vom pune pe masă ca să ia poporul și să bea, și ca să se spele tot timpul cu apa împuternicită prin cuvânt, și care taie puterea și lucrarea diavolului dușman pe Dumnezeu și pe om.
Binecuvintez iarăși calea și pașii și inimile celor ce pornesc de pe acum cu dorul spre izvor, aici!
O, cereți ca să primiți și ca să aveți de la Mine pentru pregătirea popasului praznicului de Bobotează, fiilor.
Binecuvintez duhul păcii aici, acum, și la serbare și mereu. Sunt cu privirea după voi și peste voi ca să vă ajut în toate, iar voi veți cunoaște tot sprijinul cel de la Mine cu voi, și care vă va întări în credință, în iubire și în dor, o, în dorul după Mine în voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.
09-01-2020
