Cuvântul lui Dumnezeu Se face hrană, Se face mană care vine din cer. Cuvântul Se face pâine şi vin, Se face pâine Cuvântul Tatălui, căci Fiul este Cuvântul Tatălui. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om în al şaselea veac şi S-a sălăşluit între oameni şi S-a dus apoi la Tatăl, ca să poată veni înapoi la oameni. De nu S-ar fi dus, n-ar fi venit iar la oameni, dar a venit ca să-i suie la Tatăl pe cei ce cred în taina facerii prin cuvânt.
Ia aminte, Ierusalime, căci Cuvântul Se face iarăşi hrană. Ia şi culege această mană, ia şi mănâncă, poporul Meu, căci Eu sunt Cuvântul, Eu, Fiul Tatălui Savaot. Eu Mă vestesc, şi tu Mă auzi vestindu-Mă venind spre tine, Israele de la capătul timpului. Eu Mă vestesc din nori că vin, iar tu, popor mititel al grădinii Mele, deschide, fiule, ca să intru în grădină şi ca să intru în carte, ca să Mă vestesc lui Israel. Eu sunt pe nori. Eu sunt cu norii cei ce nu se văd. Eu sunt pe nori de stele. Eu sunt pe nori de soare. Eu sunt pe nori, şi norii nu se văd. Eu sunt pe nori de îngeri, pe nori de slavă, pe nori de heruvimi şi serafimi. Eu sunt purtat pe norii slavei Mele întru cele ce nu se văd, întru cele cereşti sunt. Israele, fiule al cuvântului Meu, să trăieşti, fiule, întru cele cereşti. Să mănânci, fiule, mana aceasta, s-o mănânci în fiecare zi, să mănânci şi ziua şi noaptea, să mănânci cu foame, fiule Israele. Să mănânci lapte şi miere din cer, căci cele ce nu se văd sunt nestricăcioase. Ia şi mănâncă din grădina celor ce nu se văd, ca să fii nestricăcios, poporul Meu, şi să faci ochi nestricăcioşi şi să vezi norii slavei Mele, şi pe Mine cu tine să Mă vezi, şi pe tine cu Mine să te vezi, şi să vezi, tată, pentru ce M-am trudit peste tine patruzeci de ani. Deschide-Mi ca să vezi, că orice cuvânt al Meu trebuie împlinit cu frică şi cu iubire mare, şi asta înseamnă să deschizi ca să vezi.
O, copilaş poporul Meu, mănâncă, tată, mană, şi să nu-Mi ceri carne, că nu-ţi mai dau. Dacă lui Israel i-am dat carne, ce bine i-am făcut? Că s-a întors în moarte Israel dacă i-am făcut voia. Ţie, Ierusalime, omul Meu cel nou, nu vreau să-ţi mai fac voia, şi vreau, fiule, să te deprind să vrei voia Mea. Nu te mai tot întreba pe tine, şi întreabă-Mă pe Mine, fiule, de ce-ţi zic Eu ţie Ierusalim nou? Pentru că tu eşti făcut de Mine om nou, şi omul nou are pe Duhul Sfânt sălaş în Care stă. Tu eşti înconjurat de Duhul Meu Cel Sfânt, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu în Tatăl şi în Fiul, din Tatăl şi din Fiul. Lucrarea Duhului Sfânt se numeşte Rusalii, se numeşte Ierusalim, iar tu eşti omul Meu cel nou, născut din Fiul lui Dumnezeu Cuvântul. Tu eşti Ierusalim nou, căci Cuvântul este Duhul Sfânt, este Dumnezeu în duh, Care vine şi face om nou din cuvânt. Mănâncă, Ierusalime, Duh Sfânt, şi să nu pofteşti carne ca Israelul lui Moise, că Israel de la Moise a cerut carne, fiindcă Moise era scula Mea pentru Israel. Am voit să-l fac pe Israel om nou şi să-l deprind să mănânce mană, şi apoi lapte şi miere. Da’ de unde, tată! că el n-a vrut, şi s-a întors iar la carne. N-a voit ca Mine, şi a voit ca el, ca omul lui cel vechi a voit omul lui Israel. Omul, Israele, n-a întrebat pe Domnul când a mâncat carne. Omul a mâncat, şi Domnul a văzut ce face omul. Mănâncă mană, Ierusalime, căci cuvântul este mană din cer. Mănâncă şi nu te plictisi ca Israel.
Pace ţie, poporul Meu! Mă aşez cu tine la sfat, cu tine la masă de cuvânt, că e sărbătoare, tată. Pace ţie, casa Mea! Pace ţie, Israele, odihna Mea şi aşternutul Meu! E sărbătoare, fiule, şi Eu vin să cinez cu tine. Mă rup şi Mă pun pe masă de sărbătoare, aşa cum M-am pus pe cruce ca să Mă dau jertfă omului. Poporul lui Israel aducea jertfă lui Dumnezeu carne de animal, iar Dumnezeu a pus jertfă pentru Israel pe Fiul Său Cel Unul. M-am pus jertfă pe cruce şi M-am fărâmat şi M-am pus omului pe masă spre hrană. Aşa cum pui tu pe masă hrană şi pâine ca să mănânci, aşa M-am pus Eu pe cruce, ca să ai tu ce mânca, tu, cel flămând de la sfârşit. Omul aduce jertfă din ceea ce are, iar Domnul a adus ceea ce are. Domnul S-a dat pe Sine, ca să aibă omul pe Domnul. Domnul S-a dat omului, şi omul a voit carne de animal şi de pasăre şi de alte vietăţi.
O, poporul Meu, popor al mângâierii Mele! M-am dat lui Israel spre hrană, şi s-a săturat şi M-a lăsat. M-am făcut pâine care cobora din cer pe nori până deasupra taberei lui Israel, şi el M-a schimbat cu carne. El carne a poftit, şi cine pofteşte moare. Când am făcut întâi pământul şi pe om, omul a mâncat carne şi nu L-a întrebat pe Domnul. Omul aducea jertfă Domnului, dar nu L-a întrebat pe Domnul. Domnul nu putea intra în pofta omului, căci omul poftea, şi apoi mânca, căci păcatul s-a făcut poftă şi a crescut în om. Când am făcut pământul cel de acum, omul a mâncat carne şi n-a întrebat pe Domnul dacă îi dă voie să mănânce.
O, poporul Meu, cel mai bine este ca omul să-L lase pe Domnul să spună, căci cine spune întâi, acela a creat cuvântul şi fapta cuvântului. O, când omul se face Dumnezeu, ce să mai facă Domnul? Israel, de bine ce a mâncat viaţă din cer, a voit apoi să mănânce moarte de vietate, carne a voit Israel. Noe după ce a ajuns la capătul potopului, după ce Domnul i-a spus să iasă din corabie el şi casa lui şi toate animalele ce erau în corabie, după aceea a făcut jertfelnic şi a jertfit animale pentru Dumnezeu. El a jertfit cu dragoste, dar cu dragostea lui din el, nu cu dragostea lui Dumnezeu în el. Nu i-am spus Eu lui Noe să aducă jertfă. Am luat dragostea lui şi am spus în inima Mea: «Să nu mai blestem pământul pentru pricina faptei omului, pentru că plăsmuirile gândului omului sunt plecate spre rele din tinereţile lui». Am zis în cugetul Meu să nu mai pierd, să nu mai nimicesc toate vieţuitoarele precum am făcut. Cugetul lui Noe s-a plecat spre a jertfi animale după ce a trecut potopul, şi dacă aşa am văzut, am lăsat tot aşa ca şi până în potop, că omul Mi-o luase înainte şi folosise tot jertfa lui. Aşa şi Israel, de bine ce ajunsese în Canaan a luat şi a adus jertfă lui Dumnezeu, dar fără să-i spună Dumnezeu. Ce să-i mai spună Dumnezeu omului care îşi alege ce să facă? De aceea zice Scriptura că jertfa plăcută Mie este duhul umilit.
Israele, Israele, fii deştept, tată, că ai înaintea ta plata omului care a voit ca el. Israele tată, duhul cel umilit primeşte de la Domnul, şi nu aduce Domnului. Duhul omului umilit aduce Domnului ceea ce-i cere Domnul să aducă. Omul umilit aduce ascultare. Omul umilit aşteaptă pe Domnul. Omul umilit nu ia îndemn din sine. Acesta este un duh umilit şi nu altfel. Cel umilit se roagă pentru voia Domnului în el, aşa cum am învăţat Eu pe ai Mei să se roage, că aşa i-am învăţat să spună: «Facă-se, Doamne, voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ».
O, Israele, mângâierea Mea de şapte veacuri! Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer. Copilul Meu, Eu când am venit din cer pe pământ, a trebuit s-o iau de la pământ, nu de la cer. Am făcut ca pe pământ şi M-am pus jertfă pe cruce, ca pe pământ, nu ca în cer. Am făcut voia omului, ca pe pământ. Am judecat voia omului, asta am făcut prin jertfa Mea de pe cruce. Noe plăsmuia în gândul lui să mănânce carne, să bea vin, iar Eu i-am încuviinţat aşa cum a voit el, şi cu mare smerenie am adăugat şi voia Mea lângă voia lui, că aşa i-am spus: «Mănâncă tot ce se mişcă şi ce trăieşte, precum v-am dat Eu toată iarba verde». Eu dădusem omului, dar omul îşi dăduse şi el. I-am amintit lui Noe ce am dat Eu omului spre hrană, dar voia lui Noe a fost mai întâi, şi apoi i-am amintit şi de rânduiala Mea.
O, Israele, Israele, cugetul omului şi plăsmuirile cugetului sunt aplecate spre rău din tinereţile omului, de la început, fiilor. Dar vine, tată, vremea omului nou, vine, şi a şi venit, căci Eu am venit. Am venit şi în trup, de M-am dat jertfă ca pe pământ, de M-am dat hrană omului, ca să înţeleagă omul ce trebuie să mănânce. Am venit şi în duh, şi iată, Mă fac mană cerească, Mă fac cuvânt, şi în curând Mă voi face saţ îndestulat întru mâncare nestricăcioasă, venită din cer pe pământ.
Poporul Meu, să-ţi fie crucea masă şi aşternut, fiule, masă pe care să stai tu înaintea Mea ca jertfă plăcută şi umilită. Crucea pe care o serbez Eu cu tine azi este calea pe care am venit la oameni. Am făcut din ea cărare a omului spre Mine. Crucea Mea a fost din lemn, iar a ta este din duh şi din trup. Trupul tău să fie cruce, şi Duhul Meu să fie pe ea. Să porţi Duhul Meu în trupul tău şi să-Mi fii Mie jertfă, poporul Meu, căci crucea, fiule, a fost prima masă de jertfă pe care M-am aşezat spre hrană omului care voieşte să fie nou. Eu pentru naşterea omului nou M-am pus pe cruce, ca să vadă omul cărarea spre om nou, ca să vadă învierea prin cruce. Eu când am venit în calea apostolilor ca să fac din ei om nou, am început de unde i-am găsit pe ei. De la pescuit am început cu ei, de la peşte am început, căci din cuvânt am făcut peşte, ca să prindă ei peşte făcut prin cuvânt şi să Mă poată apoi lua şi pe Mine în năvodul lor, şi să fac din ei năvod şi pescari de oameni pentru împărăţia cerurilor, cea nevăzută de omul cel vechi, dar văzută de om nou, care se întoarce la chip şi la asemănare cu Hristos.
Israele, să fii treaz la auzul cuvântului Meu, căci cel treaz împlineşte cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce nu-l împlineşte, acela doarme. Fii atent, poporul Meu, căci cel ce împlineşte este treaz, iar cel ce nu împlineşte doarme. Eu vin şi îl găsesc mereu dormind pe cel ce nu împlineşte. Aşa a făcut şi Israel. Când am venit, el a dormit, şi nu lăsa pe nimeni să se trezească. Dar tu, cel nou, să nu ai inimă de jidov, fiule, căci ţie îţi zic fiu. Se sfătuiră atunci iudeii cei din frunte, mai-marii templului se sfătuiră că dacă cineva din iudei va crede în Mine, acela să fie scos din sinagogă. Iată şi azi acelaşi sfat în biserica lumii. Mai-marii bisericii au hotărât pentru cei dintre ei care cred cuvântul lui Dumnezeu cel de azi, să fie ameninţaţi, să fie pedepsiţi, să fie puşi în lanţurile lor, şi iată, nici acum nu rămân cu cei prigonitori ai cuvântului Meu, aşa cum nici atunci nu am rămas. Am scuturat praful şi am ieşit, şi M-am alipit de cei umiliţi, de cei cu duhul curat, şi din ei am făcut sămânţă de vie nouă şi am început cerul pe pământ cu ei, cu cei înnoiţi. Aşa fac şi cu via de acum.
O, vie plină de aguridă! Agurida e acră, nu e dulce, nu e bună de mâncat, nu e bună de luat. Ai amestecat mana cu carnea în pântecul pământului tău, şi a ieşit aguridă; şi în loc de om nou, a ieşit idol, a ieşit chip cioplit, căci omul se închină chipului său cel cioplit.
Am venit, şi Mă fac cuvânt, şi am zis să Mă dau în dar şi să trezesc turma care doarme. Am venit ca şi atunci, ca să fiu dar ceresc de la Tatăl pentru omul care trăieşte din carne, şi vierii M-au scos afară din via lor şi M-au pus în teasc şi M-au zdrobit, şi din sângele Meu Eu am făcut vinul cel nou pentru cel ce crede în Dumnezeu venit pe pământ; şi trupul Meu s-a făcut pâine, şi M-am făcut mană din cer pentru cel credincios. Israel zicea că slujeşte lui Dumnezeu, şi când a venit Domnul să le plătească lor credinţa, a găsit aguridă în credinţa lui Israel. Biserica de azi zice că slujeşte lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul Se vesteşte întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, şi tot aguridă acră este în toată via de azi. Iată Scriptură împlinită: «Mânca-vor părinţii şi se vor strepezi dinţii fiilor». O, nu mai trebuia să fie aşa, că Eu M-am pus pe cruce pentru răscumpărare, şi iată, am fost iar defăimat de omul bisericii, sunt iar necunoscut de fii. Dar voi îneca toată necredinţa, căci apa râului vieţii curge, curge şi inundă peste tot. Cuvântul lui Dumnezeu odrăsleşte, şi apa râului vieţii se face cuvânt, şi este cuvânt apa râului vieţii, căci omul nu vrea mană. Omul vrea carne, nu vrea mană, nu vrea cuvântul lui Dumnezeu. Mana este ascultare, iar carnea este neascultare, şi este voie liberă în om.
O, ortodoxie, fiică a credinţei cea dintâi, pe care am dat-o s-o poarte apostolii Mei cu care am cutreierat pământul lui Israel! La Israel am venit cu trupul, şi la tine sunt venit cu duhul, după cum am făgăduit că vin. O, fiică a credinţei cea de atunci! Ai dus, tată, solia Mea până azi, şi când să-ţi dau plata şi strălucirea ta, şi sfinţenia când să ţi-o dau, ai făcut şi tu ca jidovii. Nu M-ai primit, nu M-ai cunoscut, nu Mi-ai cunoscut glasul şi cuvântul care vine cu Mine pe nori. Te-ai îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. Iată, Mă goneşti, Mă dai afară din sinagoga ta, şi Eu am venit să-ţi fac ţie bine. Nimic nu ţi-am cerut decât să te laşi de păcatele tale şi să fii curată, biserică a Mea, dar tu nu vrei să fii a Mea. Eu de aceea M-am aplecat spre tine, ca să te rog să fii a Mea, ca să-ţi dau mană din cer. De aceea am venit, şi am venit pentru că era scris că vin. Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să citeşti bine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, şi tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii din morminte că au auzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea.
O, fiică de azi, am voit să-ţi dau inel de piatră scumpă, tată, pe care este scris numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu. Am venit cu inel la tine, ca să te ştie toţi de mireasă peţită de Mirele Care vine. Şi tu, fiică a părinţilor tăi, nu-L ştii pe Cel ce vine, şi iată, El vine, vine mereu, şi tu stai închisă în calea Lui.
O, vie cu aguridă, M-am oprit în tine pe o colină şi am altoit o coardă din vie şi am pus-o la îngrijit şi la crescut şi la înmulţit şi am cules din ea struguri, tată, struguri împliniţi şi buni de pus pe masă. Am luat din tine, şi tu trebuia să te bucuri că am venit la tine ca să fac în tine rod, şi am cuvântat din via Mea cea îngrijită şi ţi-am spus să te întorci spre rodire şi spre îngrijire. Deschide, ca să vezi cu ce am venit. Nu vreau să-ţi iau ce e al tău, şi vreau să te laşi spre înnoire, spre viaţă veşnică să te laşi cu Mine. Deschide-Mi Mie, că lumea cea păcătoasă a călcat peste tine şi peste rochiţa ta şi a făcut din tine babilon. întoarce-te din robie, că au venit în palatele tale fiii babilonului şi te-ai pângărit cu ei, şi inima Mea văzând goliciunea ta s-a depărtat de tine, ca şi de sora ta, că fiii străini ţi-au luat haina şi au vândut-o şi te-au lăsat goală, şi iată, bei paharul surorii tale şi suferi pentru nelegiuirea ta. Vin străinii în tine, şi tu te găteşti pentru ei, şi îţi faci ochii cu dresuri, şi Eu am venit să te strig, căci tu Mă înşeli aşa cum înşeală o femeie pe bărbatul ei. Eu nu vreau ca tu să fii judecată după pravila cea pentru desfrânate, şi de aceea te strig: întoarce-te şi nu fă ce a făcut sora ta cea mare; nu fă ce a făcut Israel; nu fă cu Mine ce au făcut jidovii.
O, ortodoxie, am scos din mijlocul tău un foc, şi voi arde în el fărădelegile tale. întoarce-te la părinţii tăi cei sfinţi, cei care s-au jertfit pentru tine. întoarce-te, tu, sămânţă a lui Iuda, căci Eu din această sămânţă M-am ivit, şi am lăsat în ea preoţie şi proorocie, şi iată, nu mai este curat ce am lăsat, şi este vândut pe preţ de desfrânare ce am lăsat în via Mea. Cel ce calcă legea lăsată de Mine peste turma Mea, acela este orb, acela devine orb, orb cu duhul. Eu ştiu că tu crezi că Eu sunt în cuvânt şi că strig la tine, dar îţi pare rău când vezi că dau să te despart de voia ta cea rea. Ţi-e ruşine cu goliciunea ta şi ţi-e greu să te pregăteşti în sfinţenie, omule al bisericii lumii, că al Domnului nu vrei să fii. Ţi-e ruşine să-ţi pierzi scaunul pe care stai fără de chemarea Mea. Cine te-a ales pe tine să slujeşti pe Dumnezeu? Şi dacă te-au ales arhiereii tăi, de ce nu slujeşti lui Dumnezeu? O, şirul unşilor din uns în uns s-a rupt de multe ori, şi tu duci cu vorba pe om ca să creadă omul că eşti unsul Meu, că eşti alesul Meu, şi să-ţi dea omul zeciuială, şi iată, tu o cheltui pe pofte, aşa cum făcea şi Israel. îţi plăteşte omul ca să-l bagi în pământ, îţi mai şi plăteşte pentru asta. Eu când l-am înviat pe Lazăr n-am cerut plată. Eu l-am înviat, nu l-am îngropat, şi tot n-am luat plată. Aşa înseamnă alesul Domnului pentru oameni, nu să-ţi plătească omul că-l botezi, că-l cununi sau că-l împărtăşeşti cu Dumnezeu. Eu ce să-ţi mai plătesc dacă ţi-aş plăti că-Mi lucrezi Mie? Eu nu cu bani plătesc omului. Eu cu mântuire plătesc omului slujitor lui Dumnezeu, şi iată pilda viei care face aguridă. îmi sparg capul cei din vie când vin de la Tatăl să cercetez via, şi iată, Semănătorul Care seamănă sămânţă găseşte piatră şi cărare bătută şi pământ uscat, nu găseşte pământ bun de însămânţat, căci omul are mult de lucru şi nu are vreme de sămânţă din cer. Mă voi duce să strig la omul cezarului, Mă voi duce să-i spun că vin şi că-Mi fac cărare să vin, şi voi striga pe România şi voi lucra cu cuvânt dulce, ca un Dumnezeu.
O, Românie, fă-te, tată, ţara Mea. Românie, oare, tu nu vrei, tată, să fii creştină? Creştinii postesc de cele nebinecuvântate, de cele rele. Creştinii iubesc, iubesc umilinţa şi înfăţişarea lui Dumnezeu în ei şi sărăcia de duh ca să fie fericiţi. Creştinii iubesc lucrările Domnului pe pământ. Creştinii ascultă pe Dumnezeu şi se tem de Domnul şi ascultă.
O, Românie, poporul Meu pe care-l hrănesc în mijlocul tău cinsteşte pe cezarul cu cinstea ce i se cuvine cezarului, după cum scrie în Scripturi. Românie tată, Eu grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, dar omul bisericii, care ar trebui să Mă primească, nu Mă primeşte, zice că sunt mortul. Eu nu sunt mortul. Eu sunt Domnul; Domnul proorocilor şi al drepţilor şi al celor ce cred în Domnul. Biserica zice că sunt mortul care vorbeşte. Dar ea cu cine vorbeşte? Toată slujba pe care o vorbeşte cu Dumnezeu şi cu sfinţii înseamnă vorbire cu mortul? Sfinţii care au luat cerul şi pe Domnul de casă şi de ţară, aceia sunt mortul cu care vorbesc oamenii bisericii? Toate slujbele bisericii sunt cuvinte către Domnul şi către sfinţi, nu e vorbire cu mortul, căci sfinţii nu sunt morţi. Cei vii vorbesc cu sfinţii în rugăciunile lor şi îi trimit pe sfinţi la Mine ca să primească de la Mine pentru cei vii în trup. Dacă toate rugăciunile bisericii vorbesc cu Domnul şi cu sfinţii, dar Domnul şi sfinţii să nu vorbească cu omul? Numai omul poate vorbi Domnului? Domnul nu poate vorbi omului? Eu pot mai mult ca omul, că Eu sunt Cuvântul din veac şi până în veac. Eu sunt viu. Eu sunt fără de moarte şi fără de sfârşit. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt, şi grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, ţara Mea. Tu eşti ţara Mea, căci M-am întors, şi în tine M-am întors, şi în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Românie, am venit să-ţi pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine şi l-am plămădit din cuvântul Meu, şi am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, şi grăiesc peste el şi spun: pace ţie, ţara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moşii şi strămoşii tăi cei sfinţi, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se aşterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino şi mănâncă! Vino şi te naşte din Dumnezeu! Vino şi spală-ţi rochiţa în râul vieţii, şi spală-ţi şi cămăşuţa, tată, şi caută-ţi cămăşuţa dacă n-o mai ai, că fără cămăşuţă ţi se vede goliciunea prin rochiţă. Am venit la tine cu straie cereşti, din apă şi din duh. Vreau să fac din tine apă şi duh, cristelniţă de botez, în care să se boteze toţi cei ce vor lua calea învierii şi a vieţii veşnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creştetul tău, s-a împletit şi s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine şi tine. Dă-Mi solie de pace între Mine şi tine, Românie, ţara Mea dată Mie de Tatăl. înalţă-te înaintea popoarelor, tu, ţară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, şi se face cer nou şi pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.
Vino, Românie, să fii poporul Meu ales între neamurile pământului! Vino, tată, că poporul cel ales la început M-a pus pe cruce şi M-a lepădat, şi Eu te-am îmbrăţişat pe tine, că te-am găsit sub cruce şi te-am luat sub mantia Mea când am trecut pe lângă tine şi te-am văzut sub cruce. Vino să-ţi dau plata, să-ţi dau inelul cel de piatră scumpă! Dă-Mi mâna să-ţi pun inelul, căci pe această piatră scumpă este scris numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Vino spre zi de nuntă, ţara Mea, mireasa Mea, că asta este soarta ta! Vino, că Eu vin! Ascultă ruga Mea şi fii comoara Mea, şi fii cărarea Mea, că vin, şi M-am vestit că vin, ca să nu vin pe neştire când vin.
Duhurile Domnului se odihnesc deasupra ta. Duhurile sfinţilor sunt ca stelele deasupra ta. Duhurile îngerilor stau coroană peste tine. Duhul Sfânt îşi are tron şi cuvânt în tine.
Pace ţie, ţara Mea, pământ al praznicului Domnului, căci unde este stârvul, acolo se adună vulturii. Amin, amin, amin.
Binecuvântat să fie poporul Meu din tine, Românie, ţară a întoarcerii Mele, că mare taină este poporul Meu din tine. Poporul cuvântului Meu este ramură verde, este pom plin de roadă lângă izvorul vieţii, şi ramurile lui trec peste zid, şi Eu, Domnul, revărs peste el binecuvântările cerului, binecuvântările pământului, binecuvântările strămoşilor, binecuvântările înălţimilor cele veşnice. Aşa binecuvântări am pus pe creştetul celui ales din tine, ţara Mea.
O, popor luat din români, să fii binecuvântat înaintea neamului român şi să binecuvintezi înaintea Mea pe România şi să fii cuvântul Meu peste ea, şi ca un voievod să fii unul prin fiii şi fetele tale, poporul Meu cel din români. Aşa am luat şi din Israel un mănunchi de popor care a umblat cu Mine. Aşa am lucrat şi din români şi Mi-am luat popor, şi îl numesc începătură de veac nou, şi ca pe un voievod îl port înaintea Mea, şi îl numesc uns pe poporul cuvântului Meu, şi îl numesc miruitor de ungere nouă, de veac nou. Aşa îl numeşte Domnul pe cel ales, pe cel pus la plămadă ca să crească din el popor al întoarcerii Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii. Amin, amin, amin.
27-09-1995
