În zi de sărbătoare de sfinţi biruitori, Eu, Domnul, plâng cu Tatăl, plânge Dumnezeu pentru strâmtorarea de pe pământ, pentru vreme de cumpănă, când cei ce împărăţesc peste popoare îşi arată puterile şi uită că sunt oameni, şi uită că deasupra lor este Dumnezeu, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor chiar dacă aceştia nu țin seamă de adevărul acesta.
Pace vouă, fiilor care primiţi pe Dumnezeu Cuvântul și aşezaţi în carte grăirea Sa peste pământ! Cobor puterea Mea peste voi, iar voi supuneţi-vă şi aşezaţi-Mi pe pământ cuvântul, căci şi aici, acum, în neamul român e vreme de cumpănă, iar cei din cer văd cu ochii veghetori ai Duhului şi se scoală oştiri de sfinţi la veghe. O, dar şi tu, popor român, să nu stai neputincios când trâmbiţa cerească sună și-ți spune că ești sub vreme de încercare, când cei de peste tine dau să te supună iar şi iar sub puterea lor, dar scoală-te ca un viteaz şi așează-te sub crucea mântuirii și cere cu durere biruinţa Domnului și a oştirilor cereşti ca să intre în luptă pentru tine şi să trezească temerea de Dumnezeu în cei ce uită că sunt oameni vremelnici și că le vine rândul să dea socoteală pentru faptele lor, căci vai celor puternici prin slujba cu care stau peste ţară fără să aibă iubire şi jertfă de iubire pentru cei stăpâniţi de ei!
O, neam român, ţara Mea cea de azi, sun din trâmbiţă peste tine, iar oştirile cereşti sunt gata ca să te sprijine în aceste zile de apăsare şi de ameninţare pentru ziua ta de mâine. Toată mila cerului stă gata deasupra ta, şi sunt serbaţi azi între cetele de sus doi luptători bravi, pe care îi trimit spre tine cu oştirile lor, căci au fost biruitori în numele Meu peste cei necredincioşi, peste împăraţii păgâni din vremea lor, iar biruinţa lor s-a suit în cer cu ei şi stau ei în slujba creştinilor care se reazemă pe oştirile de sus în vremi de strâmtorare.
Muceniţa Ecaterina, fată de împărat, cu creştere sfântă prin mamă creştină, a avut putere şi cuvânt cu care a ruşinat neînţelepciunea împăratului din vremea ei şi a celor ce îl slujeau pe el înţelepţi lângă el, dar mărturisitoarea Mea i-a copleşit cu darul ei şi i-a umplut pe ei de înţelepciunea adevărului de sus şi au fost atraşi de ea să mărturisească şi ei pe Dumnezeul ei, și iată biruinţă mare a celor ce mărturisesc peste necredincioşi pe Dumnezeul Cel adevărat!
Lângă această luptătoare de partea cerului e scris în calendarul zilei serbare în cer şi pe pământ pentru voievodul cel neînfricat în luptă, Mercurie, creştin tainic, care a primit din cer sabie de luptă şi a tăiat cu ea ca pe iarbă pe duşmanii neamului lui, dar împăratul n-a fost drept cu el până la sfârşit pentru vitejia lui, că numai ce a aflat al cui oştean tainic este el, 1-a şi trimis la Mine, la oastea cerească a sfinţilor biruitori, și aceşti sfinţi stau în ajutorul celor apăsaţi sub stăpâniri pământeşti, până azi şi până mâine aceste stăpâniri, care iau dreptul supuşilor, căci aşa e pe pământ: cei din frunte îşi pierd mintea, căci îi orbesc rangurile pe care se ridică să stea şi să nu mai cadă și să nu-i mai doară decât de ei şi de cei ce joacă şi cântă ca ei.
O, dar trimit Eu, Domnul, oştiri biruitoare şi ajut din cer, numai să stea treaz sub amenințarea de peste el poporul român, că iar şi iar mai-marii de peste tine dau să te țintuiască și să nu mai mişti de sub voile lor, neam român, dar tu eşti fiu din fii măreţi cu credinţa și cu inima, o, şi nu te lăsa, şi luptă-te la veghe, şi să vadă cei din cer că le stai alături în luptă pentru viaţa ta, pentru dreptul tău pe acest pământ român, pe care Eu, Domnul, Mi-am făcut aşternut și-Mi scriu cartea cuvântului Meu pe această vatră, cartea venirii Mele cuvânt pe pământ, precum este scris să vin, dar am venit la tine cu venirea Mea, nu la alt popor, nu pe alt meleag, căci Tatăl Meu Mi te-a ales a Mea, El, şi nu Eu, o, ţara Mea de azi, iar Eu te gătesc de biruinţa zilei Mele, de strălucirea Mea din tine, când vor vedea popoarele soarta ta cea de la Dumnezeu. Acum însă scoală-te și stai de veghe, ascultă-Mă şi stai sub steagul biruinţei, țara Mea cea de azi!
Şi am să-ţi mai spun, ţara Mea, că ai în tine în zilele acestea zile de doliu, căci îngerul Meu Mihail deschide poarta cerului şi aduce acasă pe unsul Meu, pe regele Mihail, care a dorit cu dor ars în inimioară după ţara lui, după ce trădătorii de ţară l-au gonit de pe scaunul de veghe al ţării ca să ia ei ţara, şi iată-i, domnesc de atunci şi până azi, iar acum dau să se liniştească, zic ei, dar Eu, Domnul nu, nu stau, ci lucrez cereşte şi cu oştiri de sus, căci durerea e mare în cer şi pe pământ, şi pornesc Eu cu oştiri de sfinţi spre cei îndureraţi şi dăm să ajutăm în zile de durere.
Acum Mă aplec cu tot cerul neamului român și cu toți sfinţii cerului, care privesc acum lumina Mea de pe pământul român. Ne sculăm cu duhul mângâierii şi deschidem celui nemângâiat, unsului Meu Mihail al României, fiului cel pribeag atâta vreme, din pricina celor care i-au furat ţara şi slujba, ca nişte dușmani ai neamului acesta ales de Domnul pentru lucrul Lui cel sfânt de la sfârşit de timp, dar durerea acestui popor va fi încununată cu podoabe cereşti, precum este scris de cea iubită, de cea oropsită, şi pe care o voi numi şi o numesc cetatea Domnului, căci așa este scris.
O, intră întru odihna Domnului tău, rege al României! Îţi mulţumesc pentru credincioşia şi pentru răbdarea ta cea lungă. Mirul Meu de pe creştetul tău te-a păstrat şi te-a ocrotit peste tot pe pământ. Ai fost fără mângâiere şi ai suferit cu suspin pentru ţara ta şi a Mea şaptezeci de ani şi mai bine. De copil ai suspinat îndurerat şi ai aşteptat vremea păcii şi a răsplătirii răbdării. Sufletul tău blând şi mult duios ţi-a dat putere şi iubire mare şi răbdare fără de hotar, şi puterea iertării. Te-am iubit, şi am păstrat pentru tine coroana română cea din străbuni în toată vremea pribegiei tale şi a casei tale. Ai stat înaintea Mea cu stăruință mare și cu gând dulce şi duios pentru acest popor român, tu, nu alţii, nu cei ce au oropsit şi oropsesc încă acest neam. Ai fost în toată vremea capul întors spre Domnul pentru soarta poporului român, căci ungerea Mea te-a însemnat pe creştet pentru această misiune. Om al durerii și al duioşiei fără de margini, rege mare prin aceste daruri ai fost, iar acum, iată, iată ţara, priveşte-o de sus, de lângă Mine! Iată frumoasa Mea, aleasa Mea! Ziua Mea de slavă peste pământ este ea, căci M-am făcut în ea munte de cuvânt. Cu cuvânt duios te-am mângâiat acolo în depărtare, trimiţând la tine mângâierea Mea, dar țara ta nu știe cu câte cuvinte te-am mângâiat şi ţi-am împodobit răbdarea pentru depărtarea ta de ţară, şi ţi-am mângâiat lacrima şi au rămas scrise toate cuvintele Mele spre tine, şi iată locul râului Meu de cuvânt, de unde a izvorât duhul mângâierii şi al nădejdii cea cu răbdare pentru tine, până ce am venit înaintea ta însoțit de oştiri cereşti şi te-am adus acasă, fiule uns, fiu încoronat din copilărie rege al celei binecuvântate pentru acest timp. O, priveşte acum de lângă Mine, de sus, locul din care ţi-am trimis mângâieri, şi cere-Mi acum, cere-Mi, şi ţi se va da pentru acest neam, pe care l-ai iubit şi ai trăit cu dorul după el. Poporul român are acum fii adevăraţi în mijlocul lui cu zile de iubire pentru tine ca şi cei din cer. Tu n-ai fost un oarecare rege, ci ai fost regele neamului român, neamul Meu cel de la sfârșit de timp, pe vatra căruia Eu stau cuvânt încă din anul 1955 şi lucrez tainic împlinirea Scripturilor pentru vremea aceasta şi bucuria ce va să vină pentru cei Mie credincioşi.
O, pace ţie între cei din cer, dar şi în inimile care te-au iubit mult, și care au fost și sunt adevăraţii fii ai acestui neam! O, pace ţie, inimioară duioasă şi îndurerată! Intră acum întru mângâierea Domnului tău Iisus Hristos, pe Care L-ai iubit şi L-ai urmat cu lacrimi pe obraz, şi Căruia credinţă I-ai păstrat în viaţa ta durută pe pământ. Amin.
— Iar eu, îngerul Tău, Doamne, îngerul Mihail, însoţesc spre Tine pe unsul Tău, aşa cum în toată vremea lui pe pământ i-am fost alături din partea Ta, iar acum oştiri de îngeri în sărbătoare creştinească şi românească ne însoţesc ca să aşezăm înaintea Ta pe cel ce vine la Tine, Mihail, regele românilor. Amin.
— Împreună cu oştirile îngerilor ridicăm, Doamne, oştirile mucenicilor şi pornim în ajutorul neamului român, noi, cei sărbătoriţi în ziua aceasta în cer şi pe pământ, mucenicul Mercurie şi muceniţa Ecaterina.
Binecuvintează, Doamne, ajutorul nostru adus acestui neam, şi sunăm peste el trâmbiță de deșteptare la veghe lângă cei din cer lucrători, căci sunt zile de durere şi de încercare pe vatra poporului român. Tu ai pregătit sfinţi mari şi i-ai îmbrăcat sus cu putere pentru cei de pe pământ. Porunceşte acum oştirilor noastre, căci Tu eşti împăratul împăraţilor, iar noi, Doamne, suntem oştenii Tăi. Amin.
— Ridicăm oştire cerească, o, sfinţi iubiţi. Asez puterile cereşti la lucru sfânt pentru ocrotirea pământului şi a neamului român, numai să strige la Domnul şi la sfinţi acest neam binecuvântat. O, de nicăieri nu vine izbăvirea, decât de la Domnul, iar adevărul, el este cel ce va birui pentru cei credincioşi, care se bizuie pe Domnul.
Sunt zile de tristețe, de încercare și de durere peste tine, popor român, iar tu ce faci? O, ridică-te la veghe cu inima spre cer, că lupta este grea. E satana îndârjit şi e nerăbdător prin servii lui ca să te ţină neputincios şi cu capul aplecat. O, cheamă-Mă, cheamă pe cei din cer, că nu mai este adevăr pe pământ, şi nici sprijin!
Eu, Domnul, sunt sprijinul tău în vreme de durere, popor român, dar nu uita, cheamă-Mă!
O, cheamă-Mă, fiu român, că și Eu te chem! Îţi stau aproape în orice clipă, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.
