Eu vin cu norii şi Mă fac sărbătoare de cer nou şi de pământ nou peste tine, Ierusalime, poporul Meu. E sărbătoare, şi Eu vin la tine să-ţi bucur duhul ca să te am ca rod al bucuriei înaintea Mea. Să fie pace, să fie cer senin! Să-ţi slujească ţie cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele la întâlnirile Mele cu tine, căci te iubesc, poporul Meu iubit!
Sunt cu împărăţia Tatălui Meu în tine, Ierusalime. Tu eşti împărăţia lui Dumnezeu, căci Domnul împărăţeşte în tine şi Se face cuvânt peste pământ. Amin. Binecuvântată să fie în tine împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Eu sunt calea Mea spre tine, Eu sunt calea ta spre Mine, iar tu eşti calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea. Ne suntem unii altora cărare şi ne întâlnim, şi dragostea Mea se desăvârşeşte peste tine şi se face cuvânt de dragoste ca să iei tu dragostea Mea şi s-o dai oamenilor, şi oamenii să ia din ea şi să-Mi cunoască oamenii cărarea Mea care se face cuvânt spre oameni, şi să apuce oamenii pe cărarea Mea care duce spre împărăţia lui Dumnezeu şi să ia din ea duh de mângâiere, duh de mântuire şi de înviere.
Tu eşti împărăţia lui Dumnezeu, Ierusalime, iubitul Meu popor. Tu ai pe Domnul Împărat peste tine, iar Împăratul aşează masă cerească în mijlocul tău, şi la masa Lui cu tine se adună îngerii şi sfinţii şi toate oştirile cereşti, şi mănâncă din cele cereşti care se aşează pe masă, şi se bucură cerul în tine, Ierusalime, împărăţia Mea. Coboară cerul la tine cu sobor de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, şi fericite sunt serbările cereşti în tine. Tot omul aşteaptă zile de serbare şi de bucurie, iar cei din cer şi mai mult aşteaptă, dar bucuria cea cerească e bucurie adevărată, e mângâiere adevărată. Te mângâi, poporul Meu, cu mângâierea care vine din cer. Duhul Mângâietorul Îşi are sălaş în Tatăl şi în Fiul şi Se face Mângâietor peste fiii Săi, şi Se face Împărat Mângâietor.
O, Ierusalime, o, popor iubit de Dumnezeu! Duhul Sfânt Mângâietorul este Împărat peste tine, este cuvânt peste tine şi te mângâie, căci ce este mai dulce decât cuvântul mângâierii cereşti? Am şi Eu nevoie de mângâiere, poporul Meu, şi te mângâi ca să te fac mângâierea Mea, să fac din tine mângâiere pentru Mine, copile mângâiat. Copilul se mângâie cu mama lui, şi mama se mângâie cu copilul ei, că mare este taina mângâierii, iar duioşia Duhului Sfânt este dragostea cea desăvârşită pentru fiii Duhului Sfânt. Amin.
O, copilaşi pe care v-am numit Ierusalim şi fii ai Duhului Sfânt, v-am dat putere să vă faceţi fii ai Tatălui, căci scris este: «Celor care cred în Mine le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască din Dumnezeu ca să fie fii ai Tatălui». V-am dat putere, fiilor, să vă naşteţi de sus, din cer, din Tatăl să vă naşteţi, prin Mine să vă naşteţi din Tatăl, prin Mine, Care M-am născut din Tatăl mai înainte de vecii, iar Duhul Cel Sfânt al Tatălui M-a coborât apoi în trupul Fecioarei ca să Mă arăt din ea Om între oameni, Dumnezeu venit din Duhul Sfânt şi din Fecioară fiică a Tatălui Meu, fiică a credinţei şi a iubirii desăvârşite pentru om.
O, măi copilaşi, v-am adunat pe câţiva ca să însemnăm cuvânt de bucurie a Duhului Sfânt peste voi şi în voi căci împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh este în voi, şi se face cuvânt. O, fiilor, aproape este împărăţia lui Dumnezeu pentru cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. Mama Mea Fecioară a fost împărăţie a lui Dumnezeu. M-am sălăşluit Împărat din cer în ea ca să ies şi să păstoresc neamurile credinţei sfinte.
O, fiilor, n-are pe pământ cine să înţeleagă unde este locul împărăţiei cerurilor, şi iată, mare este taina credinţei sfinte, mare dar de la Dumnezeu are omul care are credinţă sfântă. Cine nu are credinţă sfântă nu pricepe taina împărăţiei cerurilor şi locul ei şi lucrarea ei. Dar cine este cel ce are credinţă sfântă? Fiilor, fiilor, credinţă sfântă are numai omul sfânt. Credinţa sfântă nu sălăşluieşte în mintea şi în inima omului care trăieşte în păcate şi în desfătări trupeşti. Grăiesc vouă despre credinţa sfântă ca să înţelegeţi de ce nu cred oamenii bisericii în împărăţia cuvântului Meu care curge peste voi şi din voi spre oameni. Împărăţia lui Dumnezeu din voi se face tălmaci pentru voi ca să ştiţi voi tainele ei, că nu mai are pe pământ cine să le înţeleagă pe cele adevărate. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni cu împărăţia cuvântului Meu, care este Duhul Mângâietorul, Duhul Învăţătorul, Care atrage la Tatăl pe toţi cei pe care Tatăl Mi-i dă ca să-i cuprind în taina împărăţiei cerurilor pe pământ. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni, dar antichrist, omul fărădelegii Îmi stă împotrivă. O, măi copilaşi, cei ce nu au credinţă sfântă Îmi stau împotrivă, căci antichrist nu-şi are loc şi nume decât numai lângă Mine şi în cele aşezate de Mine.
O, tată, se temeau oamenii, se temeau şi creştinii de omul comunist, că ziceau că stă împotriva lui Dumnezeu şi a celor credincioşi între oameni, dar acest om comunist nu ştia pe cele ale Mele decât numai de la omul antichrist care era lângă Mine şi lângă cele sfinte ale Mele, lângă cele aşezate pentru Mine şi pentru cei cu credinţă sfântă. Şi iată, omul comunist era servul omului antichrist care stătea lângă Mine ca să-Mi ia împărăţia şi ca să împărăţească el prin cele sfinte ale Mele. Nu putea fi mai mare şi mai rău cu Dumnezeu omul comunist decât omul antichrist. Duşmanul lui Dumnezeu e omul antichrist, şi după aceea omul comunist. Şi iată, cel comunist se pleacă spre tainele lui Dumnezeu care vin din cer pe pământ, dar omul antichrist nu se pleacă, şi greu se mai lasă dărâmat de la locul lui de lângă Mine, că el nu are grijă de lucrurile Mele, şi dacă are, are pentru ca să fie a lui averea Mea; a lui şi nu a Mea.
O, copilaşi ai credinţei sfinte, prin voi Eu vreau să-Mi câştig via Mea de sub robia lui antichrist, căci via Mea e via Mea, iar Eu sunt Dumnezeu. Antichrist nu voieşte ca Eu să fiu un Dumnezeu liber. El crede că voi sta mereu sub el ca să lucrez cum voieşte el, dar taina împărăţiei Mele e taină de necuprins şi de nepătruns, şi ea este cu locaşul ei în fiii credinţei sfinte. Ce-Mi foloseşte Mie împărăţie vopsită peste care să stea scris: împărăţia lui Dumnezeu? O, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei, nu este în hotarele omului antichrist. Ce face, fiilor, omul antichrist? El s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu haina Mea şi s-a aşezat în casa Mea şi a făcut din ea ascunzătoare pentru el şi pentru faptele fărădelegilor lui şi pentru ucenicii lui care ţin lumea în robie, că nu poate omul antichrist să ducă la împărăţia lui Dumnezeu pe om. Le-am spus ucenicilor Mei când am văzut pe antichrist că se aşează peste cele aşezate de Mine; le-am spus: «Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, ci temeţi-vă de cei ce ucid sufletul ca să-l arunce în gheenă, să-l arunce în necredinţă şi în neveghe şi în nepăsare de suflet». Aşa şi azi, omul nu trebuia să se teamă de omul comunist, ci de omul antichrist, care Mi-a luat căsuţa şi hăinuţa şi cărarea Mea spre oameni.
Iată, fiilor, cărarea Mea care ducea omul spre Mine s-a făcut cărare omenească pentru ca să ştie oamenii cărarea spre cei ce Mi-au luat via şi casa şi masa şi haina şi cărarea Mea spre oameni, şi oamenii nu mai ştiu cărarea spre împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu mai învaţă pe oameni calea împărăţiei lui Dumnezeu. Ea nu este o cale de străbătut cu piciorul şi cu mersul trupului, căci împărăţia lui Dumnezeu este în om, şi omul o caută în afara lui, căci aşa l-a învăţat omul antichrist care se luptă să-i ţină în robie pe fiii lui, şi se luptă să-i robească şi pe fiii împărăţiei Mele care ştiu de la Mine locul împărăţiei Mele în om. Nimeni, tată, nu mai poate găsi calea spre împărăţia cerurilor, căci ea nu se poate găsi pe pământ. Scris este: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele», şi aceasta este împărăţia şi odihna Mea. Şi pentru ce am făcut Eu cerul şi pământul? O, fiilor, pentru om le-am făcut, ca să fiu Eu Dumnezeul omului şi ca să fie omul locaş al împărăţiei Mele, scaun de domnie şi aşternut să-Mi fie. Dar omul antichrist învaţă altfel pe fiii lui, nu-i învaţă cum învăţ Eu, de vreme ce fiii lui caută altfel împărăţia lui Dumnezeu care se dă în dar şi nu pe bani. Dar astăzi, bisericile stăpânite de cei ce stau împotriva Mea prin oamenii lui antichrist, au ajuns mijloc de câştig nedrept pentru omul antichrist. Mântuirea nu se cumpără. Ea este de la Dumnezeu, Care Se dăruieşte oamenilor ca să-i mântuiască şi să-i facă fii, iar Domnul nu este un împărat care ia bir de la fii. Locaşurile de biserici care Mă au pe Mine în ele, au ajuns ca o alimentară unde Se vinde Hristos şi iertarea lui Hristos şi slujbele închinate lui Hristos, iar în locul care este numit Sfânta Sfintelor, acolo unde trebuie să locuiască Trupul şi cuvântul Meu se strecoară banul, măsura cezarului, fiilor. Iată ce este pe pământ.
O, măi copilaşi ai credinţei sfinte, omul comunist nu este atât de vrăjmaş Mie cât este omul antichrist, iar biserica Mea, adevărata Mea biserică este omul credinţei sfinte şi mulţi dintre aceştia întâlnindu-se în numele Meu, ca acolo unde sunt ei, să fiu şi Eu, iar Eu sunt cu ei, căci omul credinţei sfinte nu este înghiţit de omul bisericii din lume care stă împotriva Mea prin faptele lui şi prin necredinţa lui.
Omul care nu are credinţă sfântă este om necredincios. Nimeni să nu vă amăgească pe voi cu cuvinte deşarte, căci cine nu are credinţă sfântă ca să fie om sfânt, acela grăieşte în deşert prin cuvintele lui chiar dacă grăieşte în numele Meu, chiar dacă ia din învăţătura Mea în cuvintele lui. Lăsaţi-i pe aceştia; sunt călăuze oarbe, fiilor, că nu au vederea credinţei sfinte şi Mă ţin pe Mine ascuns şi Mă pun pe Mine în vistieriile lor ca să Mă vândă şi ca să ia bani şi ca să-i cheltuie în faptele fărădelegilor lor. Dar voi, fiilor, fiţi fiii credinţei sfinte, fiţi sfinţi, tată, că scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă până la venirea Sfântului sfinţilor». Amin. Hrăniţi-vă cu sfinţenie. Aceasta să fie hrana voastră. Faceţi-vă vrednici de cele sfinte ale Mele, că durerea cerului e fără margini pentru cele sfinte care se aruncă pe jos. Mă uit în bisericile din lume când ies preoţii în mâini cu cele sfinte şi zic: „Să luăm aminte, căci cele sfinte se dau sfinţilor!“; aşa zic, şi apoi mănâncă cele sfinte. Aşa au învăţat să zică, dar ei nu ştiu ce zic, de vreme ce nu sunt sfinţi, că sfinţii sunt smeriţi şi zic: „Unul este sfânt“. Dar să ştiţi, măi fiilor, că dacă cele sfinte nu te sfinţesc ca să te facă sfânt apoi, atunci ele nu aduc în om împărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu se face slavă în omul care o are, şi omul acela se cunoaşte ce are în el. Şi iată, împărăţia lui Dumnezeu nu-i prieşte omului care iubeşte fărădelegea, şi vă pune nume de batjocură vouă, celor ce aveţi în voi împărăţia lui Dumnezeu.
Credinţa sfântă face omul sfânt cu viaţa şi cu mintea şi cu inima şi cu iubirea, fiilor scumpi. Am venit la voi să vă fac credincioşi prin sfinţenie, fiilor, că altfel omul nu este credincios. Am venit cu mama Mea Fecioara, căci serbăm serbare sfântă în sobor de sfinţi. Serbăm serbarea înălţării la cer a mamei Mele, fiilor, că am venit şi am ridicat trupul ei în picioare şi i-am spus să intre întru cele cereşti care nu se văd de ochii pământeşti. Ea este cu trupul în cer şi pe pământ. Ea vă mângâie pe toţi cu mânuţele ei mângâietoare. Ea este mama Mea, mama Mângâietorului lumii şi este mama mângâierii, iar Eu sunt Cel dintâi între fraţii Mei, căci mama Mea Fecioara şi i-a făcut fii ai mângâierilor sale pe toţi cei înfiaţi de Tatăl prin Mine. Amin.
O, mamă, o, mama Mea, e pământul fără mângâiere, iar fiinţa lui plânge şi nu ştie de ce plânge. Fiinţa pământului e omul, dar omul a uitat drumul mângâierii. Ne facem cale cu mângâiere şi venim spre oameni cu Duhul Sfânt Mângâietorul, că mila Noastră e mare şi n-are hotar pentru ca să mângâiem pe cele create de Dumnezeu şi pe omul care a pierdut casa mângâierii, casa oaspeţilor cereşti pe pământ.
O, iubitul Meu popor, grăiesc cu mama Mea Fecioara ca să auzi tu grăirea Mea cu ea şi să te mângâi, fiule de azi, fiu al credinţei sfinte. Mama Mea Fecioară te mângâie pe tine, poporul Meu, rodul Meu cel sfânt. Mama Mea e mama ta, şi aşa îţi spune:
— O, poporule copilaş, eşti ca un singur prunc, şi Fiul meu te ţine ca pe un prunc în faţa Tatălui ca să-ţi dea Tatăl tot laptele mângâierilor Sale, toată bucuria, toată veşnicia, poporule copilaş. Te mângâi şi eu, că nu mai am stare până ce-L voi vedea pe Fiul meu venit desăvârşit întru împărăţia Sa. Eu ocrotesc cu mare veghe şi cu mare iubire ţara română, că este ţara de nuntă a Fiului meu, ţara dată Lui de Tatăl pentru venirea Lui în cuvânt până se va împlini numărul neamurilor. Dar pe tine, popor al Fiului meu, care primeşti pe Fiul meu cuvânt peste pământ, te ocrotesc cu o iubire despre care nu s-a mai pomenit în cer şi pe pământ, că pe tine toţi sfinţii te-au aşteptat să te iveşti, te-au aşteptat ca pe cel mai mic, ca pe moştenitorul cel mic care împarte tuturor fraţilor dinaintea lui, ca pe mezinul pe care-l pune Tatăl să-I rostuiască împărăţia pentru toţi fraţii, pentru toţi fiii Tatălui. Fiul meu, Iisus Hristos, curând, curând Se va lăsa văzut cu tot ce are El de slavă a Sa şi cu toţi fiii şi fiicele slavei Lui şi cu toţi îngerii, poporule copilaş, că Fiul meu te-a iubit, şi a pus mâinile peste tine şi te-a binecuvântat cu mare binecuvântare, pentru că eşti mic şi eşti copilaş, şi copilaşii sunt cei plăcuţi, aşa cum şi din cele ale firii se învaţă această pildă de iubire. Dar cei mari care zic că se dau slujitori şi veghetori pe lângă Fiul meu, zic ei, dau să te depărteze de Fiul meu, dar Fiul meu strigă şi le spune: «Lăsaţi pe cei mici să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a lor este împărăţia lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.
Cei mici ştiu să creadă, ştiu să preţuiască, ştiu să fie plăcuţi, ştiu să iubească. Cei mici sunt iubire şi stau lângă iubire ca pruncul lângă mamă. Cei mari sunt mari şi nu sunt mici, şi rău e de cel mare, şi tot omul caută să fie mare, caută mărire, caută să iasă de sub Tatăl său, ca să fie şi el mare. Cel mare nu mai ascultă. Cel mare nu mai este ocrotit de părinţi, că pleacă şi se face mare, dar cel mic stă lângă ocrotitorul său şi este binecuvântat şi are veghe peste el cel mic.
O, poporule copilaş, te mângâi şi te binecuvintez din Fiul meu, Care este locaşul tuturor celor din cer. O, poporule copilaş, să crezi în cele ce vor fi peste tine cu Fiul meu, Care vine cuvânt la tine. Să crezi cu mare iubire în Fiul meu Cuvântul, să crezi până se vor împlini numărul neamurilor, că Fiul meu voieşte la credinţa ta să aducă mântuire multora, poporule copilaş. Toată iubirea oştirilor cereşti o iau în mâinile mele cereşti şi o pun peste tine şi mă fac în tine sărbătoare a mea, dimpreună cu Tatăl şi cu Fiul, întru bucuria Duhului Sfânt Mângâietorul. Iubirea mea de mamă din cer te acoperă şi te păzeşte în duhul credinţei sfinte ca să fii tu locaş al împărăţiei Fiului meu, poporule copilaş. Fiul meu nu are primire decât în tine, şi tu L-ai primit ca să ospăteze cu tine şi să pună masă mulţimilor.
Binecuvântată să-ţi fie credinţa ta cea sfântă, poporule copilaş al Fiului meu şi al meu. Amin, amin, amin.
— O, mamă, iată-Mă cu poporul Meu de pe pământ. Mi-am făcut împărăţie pe pământ şi Mi-o desăvârşesc în cuvânt în faţa neamurilor de pe pământ, că mai e puţin şi Mă arăt în slava Mea cu poporul Meu cel sfânt. Amin.
Voiesc să te am mereu în bucuria venirii Mele, poporule Ierusalime. Eu sunt calea Mea spre tine. Amin. Eu sunt calea ta spre Mine. Amin. Iar tu eşti calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea de la cer la pământ. Duhul Sfânt să curgă din Tatăl peste tine şi din tine spre oameni. Duhul Sfânt să aducă neamuri multe spre tine ca să ia de la tine credinţă sfântă şi înviere şi cuvânt de mângâiere. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară peste tine slava Ierusalimului nou care este scrisă în Scripturi şi multe neamuri vor sluji slavei Mele cu tine şi vor lua înfierea prin credinţă sfântă.
Fiţi plini de Duhul Sfânt, fiilor din Ierusalim, şi scuturaţi din El peste pământ ca să facă oamenii roade de Duh Sfânt şi să învieze. Amin, amin, amin.
28-08-1997
