Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti‚ a samarinencei

Cobor pe calea cărţii cuvântului tău, Verginico. Intru cu tine în Ierusalim. Intrăm la Israel ca să-l învăţăm, căci cel fără de învăţătură îşi pierde mintea, şi Noi trebuie să avem popor ascultător, măi Verginico. Mi-e dor şi Mie de cuvântul tău peste Israel, că tu vorbeşti aşa de frumos! Tu eşti trâmbiţa Mea cea cu glas dulce şi duios. Tu eşti mângâierea Mea cea de la sfârşitul timpului. Tu eşti cloşca cu puii de aur, Verginico. Strigă-ţi puii şi învaţă-i să mănânce şi să crească, şi să poată şi ei creşte pui din pui. Nu numai din cer trebuie să lucreze cuvântul cerului, ci şi de pe pământ, Verginico. Creştinii îşi dau unul altuia cu bucătura. Aşa să facă şi cu cuvintele cele din cer, căci scris este în Scripturi: «Mângâiaţi-vă unii pe alţii cu cuvântul cel din cer», cu cuvântul venirii Domnului la voi, fiilor. învaţă-ţi, Verginico, fiii. Dă-le mâncare la puişori, că tu ai cuvânt dulce şi duios. Amin.

– O, dă-le Tu, Doamne, dă-le Tu, de vreme ce vezi că le trebuie, că dacă vezi că le trebuie vezi şi ce trebuie să le dăm. Dă-le Tu, Cuvântule al vieţii veşnice, că Tu eşti Dumnezeu, Doamne. Eu sunt în Tine, dă-le Tu, că Tu eşti Dumnezeu.

Fiilor, îmi spune Domnul să vă dau mâncare. De ce-mi spune Domnul aşa? Fiţi atenţi şi înţelegeţi, că voieşte Domnul să răzbată în voi, şi foloseşte poarta cea din cer şi poarta cea de pe pământ. Poarta cea din cer sunt eu, că m-a folosit Domnul de uşă a Lui spre voi, iar poarta cea de pe pământ sunt fiii cei unşi în grădina cuvântului, măi fiilor. O, căutaţi vorbirea despre Dumnezeu, şi ea vă va căuta pe voi, că iată, ea vă caută şi voieşte să vă găsească acasă, să vă găsească în Domnul, să vă găsească, fiilor.

Dă-le Tu, Doamne, dă-le mâncare la puişorii mei, că sunt ai Tăi, fiindcă pentru Tine i-am crescut. Dă-le Tu, că Tu eşti Dumnezeu, iar eu sunt în Tine.

– O, Verginico, Mă fac masă şi hrană pentru Israel ca să crească fiii lui Israel şi să se hrănească unii pe alţii, şi pe mulţi să-i hrănească din cuvântul Meu. Amin.

Sunt venit cu hrană. Vin să te alăptez, poporul Meu, căci cel fără de învăţătură îşi pierde mintea; cel fără de hrană se ofileşte şi se îmbolnăveşte în sine.

Se întreabă omul din lume, se întreabă omul bisericii ce atâta vorbă lungă de la Mine spre tine, poporul Meu? Dar Eu îi spun celui ce spune aşa că vorba lui e şi mai lungă ca a Mea ca să-şi crească puii lui, căci fiecare îşi creşte puii lui, fiecare îşi îngrijeşte rodul lui. Aşa şi voi, fiilor, nu fiţi, tată, neroditori. Fugiţi de nerodire, fugiţi de moartea Mea din voi, că în voi trebuie să fiu viu şi roditor, fiilor. în fiii lumii Eu sunt mort. în fiii lumii Eu sunt înmormântat şi rece şi fără grai, dar voi nu fiţi neroditori ci căutaţi între voi vorbirea despre Dumnezeu, şi ea vă va căuta pe voi. Nu-i frumos să tacă inima şi guriţa voastră când aveţi atâta îndemn din cer, atâta vorbire din cer peste voi. Iată, Eu nu tac cu voi. Şi de ce, oare, nu tac cu voi? Ba încă şi mai mult aş sta cu voi în sfat dacă v-aş vedea pe voi şi mai mult împărţind între voi sfatul Meu. Dar asta nu se face mânat de sus sau de jos sau din lături, ci se face dinăuntrul tău, fiule hrănit cu Duhul Sfânt.

Omul din lume nu ascultă de Dumnezeu şi nu-i place vorbirea cu Mine, că el are multe de vorbit şi nu-i place vorbirea cu Mine şi nu ascultă de Mine, aşa cum nici Adam n-a ascultat ce i-a spus Dumnezeu, şi a fost rău de el şi de tot neamul omenesc. Dar voi, fiilor, să ascultaţi, tată, de Mine şi să faceţi ce vă spun şi ce vă cer, că neascultarea nu e bună. Neascultarea rodeşte în om neascultare dacă omul o ia în el. Adam n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ; nici în rai, nici în afara raiului. I-am spus în rai ce să mănânce şi nu M-a ascultat. I-am spus în afara raiului ce să mănânce pentru neascultarea lui, şi nici atunci n-a ascultat. Iată, şi vouă vă spun: mâncaţi cuvântul Meu şi hrăniţi-vă din roadele lui ca să fiţi veşnici, fiilor, şi să fiţi ascultători şi să luaţi plata ascultării de Dumnezeu. Amin. Din toate cuvintele Mele să luaţi şi să mâncaţi şi să împărţiţi veşnic între voi, dar din ale oamenilor să nu luaţi, ca să nu muriţi ca oamenii, căci voi aveţi laptele vieţii, şi Eu vă alăptez ca un tată bun şi ca o mamă bună.

I-am spus lui Adam în rai, i-am spus ce să mănânce şi cum să mănânce şi n-a ascultat. I-am spus aşa: «Iată, vă dau toată iarba cea verde care face sămânţă pe pământ, şi tot pomul care are rod cu sămânţă în el». I-am spus lui Adam în rai: «Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci dacă vei mânca vei muri în ziua aceea».

O, fiilor, ziua neascultării este moarte. Neascultarea este moarte, fiilor, căci în ziua când Adam a mâncat din cele oprite, a intrat în el neascultarea, care este moarte, tată; a intrat moartea în el, şi el s-a ascuns în el, iar când l-am scos din rai şi l-am pus pe pământ, aşa i-am spus: «Pentru că n-ai ascultat, blestemat va fi pământul pentru tine şi cu osteneală să te hrăneşti din el, căci spini şi pălămidă îţi va rodi, şi te vei hrăni cu iarba câmpului, şi cu sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, hrana ta, până ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat», şi l-am scos din rai ca să lucreze pământul din care fusese luat şi făcut.

Adam a fost făcut din pământ, şi pământul l-a recunoscut de stăpân pe cel făcut de Dumnezeu din pământ. Iar dacă Adam a căzut de la faţa Creatorului său, a căzut şi pământul sub blestem, căci din pământ a fost făcut Adam. Dar nici a doua oară nu s-a supus Adam lui Dumnezeu, că n-a ascultat ca să mănânce ce-i spusese Dumnezeu, şi omul a mâncat fiinţă vie. Omul a omorât fiinţă vie şi a mâncat, şi n-a ascultat ca să mănânce ce a spus Dumnezeu când a spus: «Te vei hrăni cu iarba câmpului, şi prin sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta».

Omul n-a voit să mănânce pâinea Mea, şi a voit să mănânce pâinea sa. O, fiilor, nu fiţi neroditori în ascultare. Rodiţi cuvânt din cuvânt şi daţi-l unul altuia, că iată, Eu nu tac între voi. Neascultarea rodeşte în om neascultare. Neascultarea se face mare în omul neascultător de Dumnezeu, şi Mă dă afară din om şi stă ea. Cine nu se hrăneşte cu cuvântul vieţii şi cu rodul lui, acela se hrăneşte cu neascultare, aşa cum s-au hrănit cei ce au plecat de lângă acest izvor, de lângă masa cuvântului Meu, şi s-au dus la masa neascultării de Dumnezeu. Omul trebuie hrănit cu învăţătura cea bună mai mult decât cu nădejdea, căci astăzi tot omul s-a învăţat să nădăjduiască în Dumnezeu, Care este bun şi Care-l iartă de tot răul pe care-l face. Omul, fiilor, trebuie hrănit cu învăţătură şi cu mustrare, şi fericit este cel ce rabdă învăţătura şi mustrarea, iar cel ce nu le primeşte pe acestea, acela este neascultător, şi neascultarea rodeşte în om neascultare.

Din toate cuvintele Mele să mâncaţi cu ascultare, fiilor. Dar ce înseamnă aceasta: să mâncaţi cu ascultare? O, Eu v-am învăţat, şi voi ştiţi ce înseamnă aceasta, pentru că Eu v-am dat şi cunoştinţă. Mâncaţi cu iubire, căci cine dintre voi nu mănâncă cu iubire, aceluia i se apleacă şi varsă ce mănâncă. Cum adică varsă ce mănâncă? Adică se ridică împotriva mâncării prin neascultarea lui.

Creştinul trebuie hrănit cu învăţătură. Creştinul trebuie să stea la învăţat. învăţaţi să staţi sub învăţătură, fiilor. învăţaţi să ascultaţi tot ce vă cer Eu, că Eu sunt Cel ce vă cer. Iar dacă voi veţi face tot ceea ce vă cer, atunci orice veţi cere voi de la Tatăl în numele Meu, veţi dobândi, dimpreună cu viaţa veşnică. Amin.

Nu fiţi muţi cu cuvântul Meu. Nu e de ajuns să vorbiţi cu Mine în voi înşivă, că nu aşa stă zidul bisericii în picioare. Limbile Duhului Sfânt se dau, şi sunt date unul altuia spre zidire, iar cel ce grăieşte de Mine în sine, acela nu zideşte biserica. Nu aşa se zideşte frate pe frate. Voi, fiilor, lucraţi după Scripturi, aşa cum Eu lucrez, căci nimic nu fac fără să nu fi fost vestit în Scripturi. Iată, sunt venit cu hrană la voi. Vin, tată, mereu la voi, căci cel fără de învăţătură îşi pierde mintea şi se îmbolnăveşte în sine. Fiţi ca albinuţele din stup, că ele, nici una nu stă; toate au lucrare şi zidire spre hrana lor şi a omului. Puneţi urechea voastră la uşa casei lor şi ascultaţi şi auziţi ce zumzet, ce lucru una pentru alta fac ele spre hrana lor şi a omului. Aşa să fiţi voi, fiilor. Eu, Domnul, vă spun: aşa să fiţi voi, şi să ascultaţi ce vă învăţ, ce vă îndemn Eu. Este scris: «Cine nu lucrează, să nu mănânce». Iată, Eu lucrez peste voi, iar voi să-Mi daţi din acest rod ca să pot să stau cu voi la masa lucrului Meu, fiilor. Lucraţi şi voi. Lucraţi şi mâncaţi. Mâncaţi şi lucraţi, îmbucăturindu-vă unul pe altul cu rodul cuvântului Meu, iar Eu să Mă hrănesc cu rodul ascultării voastre, fiilor. Fiţi harnici ca albinuţele. Nu fiţi fără de lucrare, căci cel fără de rod nu stă cu Dumnezeu. Fiţi harnici şi hrăniţi-vă unii pe alţii şi pe Mine din cuvântul Meu dat vouă spre hrană. Amin.

O, Verginico, l-am învăţat pe Israel; l-am învăţat să asculte şi cum să asculte; l-am învăţat, tată, căci cel neînvăţat îşi pierde mintea, măi Verginico. învaţă-l şi tu, şi dă-i îndemn de viaţă, căci viaţă înseamnă ascultare, iar neascultare înseamnă moarte. învaţă-l să creadă această Scriptură proaspătă, Verginico: ascultarea înseamnă viaţă, iar neascultarea înseamnă moarte.

– O, poporul meu, îmi spune Domnul să-ţi dau învăţătură. Omul din pricina neascultării a murit. Omul n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ, nici în rai, nici în afara raiului. Omului din lume nu-i place vorbirea cu Dumnezeu, nu-i place să asculte de Dumnezeu, căci neascultarea rodeşte în om neascultare. Fugiţi de neascultare, fugiţi de cârtire, fugiţi de mărirea de sine care îl face pe om să nu primească învăţătură spre zidire cerească în el. Mâncaţi cuvântul lui Dumnezeu şi hrăniţi-vă cu el, zi şi noapte hrăniţi-vă cu această hrană unul pe altul, căci cine nu lucrează nu mănâncă şi nu creşte. Cel ce nu lucrează nu creşte, fiilor. Acela rămâne chircit ca pomul fără ploaie şi fără soare, ca pomul lipsit de rod, fiilor.

Aş dori să ia foc între voi cuvântul acesta care vine la voi, că Domnul aşa a spus: «Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş voi să se aprindă!». O, tot cerul voieşte să se încălzească la focul acesta. O, fiilor, fiilor, focul nu arde până nu este aprins. Domnul aruncă focul şi dă să-l aprindă între voi ca să Se încălzească cu voi şi mulţi să se încălzească apoi, căci din focul acesta vor veni cei mulţi, fiilor. Daţi drumul celor mulţi să vină, şi să aibă la ce să vină. Faceţi foc, căci focul se vede de departe şi se adună mulţi ca să vadă ce arde în el.

Ţie, Doamne, mă închin şi mă rog: dă-i iubire lui Israel şi aprinde focul Tău în mijlocul lui şi foc din foc să se aprindă în Israel, Doamne, că Tu eşti foc mistuitor, Care arzi pe cele rele şi aprinzi pe cele bune care vor rămâne. Amin.

– O, Verginico, am venit cu hrană şi l-am hrănit pe Israel; l-am hrănit şi îl voi hrăni mereu, că inima Mea îmi arde ca focul pentru Israel cel de azi, pentru poporul Meu de azi. Amin.

O, Israele, inima îmi arde după tine. Fii, Israele, ca fiica aceea pe care azi o serbez în mijlocul tău. Ea a aprins focul Meu în cetatea ei, şi cetatea ei a luat foc din focul Meu, şi Eu am intrat în cetatea aceea şi M-am încălzit dimpreună cu cei din cetate.

Fii ca samarineanca, fiule de azi. Fii ca samarinenii. Astăzi serbez în tine sărbătoare pentru femeia samarineancă şi pentru cetatea Samariei. Foc din foc să se aprindă pe pământ, căci foc am venit să arunc pe pământ, şi voiesc să se aprindă, dar pe tine te am ca pe un amnar în mâna Mea, poporul Meu de azi.

Când o casă ia foc pe pământ, focul se vede şi adună pe mulţi. O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă.

Fiilor din Israel, steluţele Mele cu care luminez în noaptea cea de pe pământ! Voiesc să fac cer pe pământ, iar voi să luminaţi ca stelele cerului pe pământ, fiilor.

O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.