E zi de duminică, iar Eu, Domnul, Îl slujesc pe Tatăl Meu, Îi slujesc Tatălui şi casei Sale în cer şi pe pământ, căci Tatăl Meu lucrează pentru casa Sa, şi tot aşa şi Eu lucrez, căci toate câte Tatăl grăieşte şi face, la fel şi Fiul lucrează, şi numai din Tatăl lucrează Fiul tot ce lucrează.
E zi de duminică şi lucrez prin cuvânt, şi se face faptă cuvântul Meu, aşa cum şi la facerea cerului şi a pământului cuvântam şi se făcea faptă tot ce cuvântam.
Pace ţie, popor al cuvântului Meu! O, ce frumos, ce frumos este să am Eu popor şi să cuvintez peste el, iar el să facă faptă din cuvântul Meu şi să semene cu Mine în cuvânt şi în faptă poporul Meu, că iată, e mult şi e mereu de lucru pentru odihna lui Dumnezeu.
E zi de duminică, o, fiilor, şi povaţa Mea este peste voi. O, sculaţi-vă bine ca să lucraţi voi lucrarea Mea, că rostesc peste voi acum binecuvântare mare pentru încă zece ani de carte de cuvânt al Meu, şi pe care trebuie acum s-o ridicăm pe mâini în sus, spre Tatăl, şi apoi s-o împărţim, fiilor. La patruzeci de ani după punerea temeliei cuvântului Meu pe vatra neamului român prin trâmbiţa Mea Verginica am ridicat sus prima carte, în care am aşezat mult cuvânt al gurii Mele, cules în vreme spre a rămâne el scris şi spre a mărturisi peste timp că Domnul a grăit şi grăieşte peste pământ şi că are un staul zidit de El, un popor la care trage cu cuvântul Său când El cuvintează din cer pe pământ, şi aşa în anul 1995, după patruzeci de ani de cuvânt pe pământul român am ridicat în sus spre Tatăl prima carte, mult cuvânt din multa Mea grăire de patruzeci de ani. Au mai trecut apoi zece ani şi iarăşi, fiilor, am scos cu voi mai mult cuvânt din această fântână vie şi am zidit cu el carte mare şi am ridicat-o pe mâini sus spre Tatăl, căci am scos mult din râul Meu de cuvânt şi l-am dat de ştire peste pământ, iar acum, dacă au trecut iarăşi încă zece ani, ridicăm încă o carte şi scriem în ea de acolo de unde am rămas cu scrisul şi până azi, fiilor, iar cărţile cuvântului Meu lucrează peste pământ, căci merge cuvântul, merge pe calea pe care merge omul şi se întâlneşte cu omul, şi nimeni nu va putea spune că n-a ştiut, că nu ştie de Domnul, Care grăieşte din cer pe pământ în mijlocul neamului român, iar proorocul Daniel a spus încă din vremea sa despre cartea aceasta a cuvântului Meu că mulţi o vor cerceta amănunţit şi va creşte ştiinţa în mintea şi în inima omului, şi mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula la auzul cărţii cuvântului Meu şi vor auzi ei glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris, iar poporul cel credincios va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în această carte.
Iată, este scris în prooroci de acest râu de cuvânt din vremea aceasta de la sfârşit şi iese cartea cuvântului Meu deasupra, iese mereu, aşa cum izvorul unei apei iese din stâncă şi curge volburos şi se arată curgând şi mărturisind, şi mulţi se vor apleca şi se vor spăla în acest râu şi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, dar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi în faţa acestui susur de cuvânt, căci toţi cei fără de Domnul, fără de lege, toţi aceştia nu vor pricepe, şi numai cei înţelepţi se vor apleca şi vor înţelege pe Dumnezeu, precum este scris.
Eu, Domnul, binecuvintez acum lucrarea voastră de pregătire a ieşirii cărţii, fiilor, încă o carte de cuvânt, de acolo de unde am rămas cu cartea cea de acum zece ani, şi se va adăuga acum aceasta şi vom fi la zi cu lucrarea de mărturisire şi şaizeci de ani de cuvânt vom scrie acum pe pământ cu cartea cuvântului Meu.
O, strângeţi-vă mănunchi şi lucraţi, fiilor, că Eu, Domnul, voi lucra de sus şi de jos şi vă voi ajuta pentru fiinţa cărţii şi o vom ridica pe mâini în sus apoi şi vom bucura pe Tatăl şi-I vom mulţumi Lui, Celui ce ne iubeşte, măi fiilor, căci El este Cel ce M-a trimis pe pământ acum două mii de ani ca să Mă dau pentru viaţa lumii, şi tot El M-a trimis şi acum, tot pentru viaţa lumii M-a trimis şi acum, că-i tot o iubire Tatăl, iar Eu sunt rodul Lui, şi tot ca El lucrez, dar şi Eu vă am pe voi rod, iar voi trebuie să lucraţi ca Mine, fiilor, şi să dăm Tatălui toată iubirea, toată munca pe care în numele Lui o lucrăm pe pământ, şi se va ivi rodul acestei munci, care va aduce multă odihnă, multă bucurie, mult cer, măi fiilor, şi mulţi se vor scula spre această bucurie, aşa cum slăbănogul din Evanghelia pomenită azi bisericeşte s-a sculat la glasul Meu de peste el când am trecut pe lângă el, după ce mulţi ani la rând a mers el la scăldătoarea cea care vindeca prin înger, că doar, doar se va găsi cineva să-l ajute pe el să coboare în apă la venirea îngerului şi să fie vindecat, numai că mereu, mereu, altul era care intra în apă, iar el rămânea mereu pe mal şi aştepta. Treizeci şi opt de ani a stat acesta cu trupul slăbănogit, iar Eu i-am spus în ziua aceea: «Scoală-te şi umbă! Ia-ţi patul şi mergi la casa ta!».
O, câtă forfotă s-a stârnit între iudei în ziua aceea! Era sâmbătă în ziua aceea şi ziceau iudeii către cel vindecat că nu-i este îngăduit din pricina sâmbetei să-şi ia patul, dar el le-a răspuns: «Cel Care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis să-mi iau patul şi să umblu», şi toţi se întrebau: «Cine este omul care i-a zis lui aceasta?». L-am aflat apoi în templu pe cel vindecat şi l-am rugat să nu mai facă păcat, ca nu cumva să-i fie lui iarăşi şi mai rău. El însă M-a dat apoi în vileag iudeilor că Eu sunt Cel ce l-am vindecat, şi apoi iudeii Mi-au pus gând rău, învinuindu-Mă că fac sâmbăta ceea ce nu este îngăduit.
O, iată, fiilor, cei necredincioşi sunt mulţi şi azi şi sunt ei cei ce nu cred de la Dumnezeu. Dar cine sunt cei ce nu cred? Sunt cei ce lucrează fărădelegi, fiilor. Când vedeţi necredincioşi, voi să ştiţi că prin necredinţa pe care ei o arată îşi acoperă fărădelegile lor, neascultarea lor de Dumnezeu şi-o acoperă ei când spun că nu cred, dar îşi acoperă şi neînţelepciunea când nu ştiu altceva decât să spună că nu cred pe cele ce Eu le cobor astăzi din cer spre împlinirea lor pe pământ.
O, nu tot aşa este cu cei înţelepţi, şi aceia iau cuvântul Meu şi îl cercetează şi văd în el mâna lui Dumnezeu şi pricep pe Domnul şi pricep vremea aceasta şi se curăţă de tot răul din ei şi din jurul lor, şi vine Domnul la ei apoi şi cinează cu ei, precum este scris, şi aşa se împlinesc cuvintele Scripturii când vine vremea împlinirilor lor.
O, fiilor, binecuvântare las peste voi pentru lucrarea cărţii, care se adaugă acum râului Meu de cuvânt, râu care curge din cer şi se aşează la voi ca să fie pus în cartea sa. Fiţi plini de bucurie că lucraţi pentru Domnul pe pământ, fiilor! Fiecare din voi cu ce poate, aşa să lucraţi la zidirea aceasta, la lucrarea Mea cu voi, care este fiinţa cuvântului Meu între voi şi împărţită ea apoi pentru folos.
Fiţi plini de pace şi de hărnicie şi de cuminţenie şi de duh umilit şi de înţelepciune de sus în lucrul vostru cu Mine, fiilor! Aşa micuţi cum sunteţi, aşa puţini câţi sunteţi, Eu, Domnul, Îmi fac cu voi lucrarea, şi toată firea, toată, fiilor, din cer şi până pe pământ, de pe pământ şi până în cer, toată aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, a celor ce vor lucra cu Mine pentru răscumpărarea făpturii, precum este scris, o, fiilor.
Acum aşezaţi-vă şi daţi întâietate acestei lucrări şi mergeţi cu ea apoi la tipar şi ridicaţi pe mâini fiinţa ei spre Tatăl, iar Tatăl vă va bucura pe voi, căci se apropie tot mai aproape praznicul Rusaliilor şi vom sta cu cartea aceasta pe masă în ziua aceea, iar Tatăl ne va mulţumi, măi fiilor, şi vom scrie între pământ şi cer şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român şi vom face sărbătoare creştinească, cei din cer şi cei de pe pământ, şi vom sta cu zile de Duh Sfânt înaintea oştirilor cereşti şi va fi iubire ziua aceea, mare de iubire, iar Duhul Sfânt va pluti şi ne va învălui şi ce frumos va fi, o, ce frumos, ce frumos, fiilor. Amin, amin, amin.
03-05-2015
