În zi de duminică Mă vestesc pe Mine Însumi cuvântând prin biserică şi trimiţând carte scrisă apoi turmei creştine, turmei care calcă drept, şi care nu calcă drept pe calea poruncilor sfinte, turma ortodoxă, căci dreaptă este această cale, dar nu toţi cei care poartă acest nume prin botez sunt temători de Dumnezeu şi de poruncile Lui pentru cei binecredincioşi, pe care Tatăl Meu îi are între cei mântuiţi.
Eu sunt Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi grăiesc în numele Lui, căci Tatăl este întru Mine. Eu sunt Cel ce am întemeiat biserica Mea acum două mii de ani, după cincizeci de zile de la învierea Mea dintre cei morţi, căci am fost răstignit pe cruce şi am înviat după trei zile, după cum am făgăduit mai înainte, şi apoi au trecut patruzeci de zile şi M-am înălţat lângă Tatăl, unde Îmi este aşezarea, dar mai întâi de înălţarea Mea la Tatăl le-am spus ucenicilor Mei cei culeşi de Mine din lume, le-am spus să nu se depărteze de cetatea Ierusalimului, ci să stea să-i îmbrac cu putere de sus mai întâi, şi numai apoi să lucreze ei peste pământ cu această putere prin trimiterea Mea la toate neamurile cu vestea cea despre Mine şi despre împărăţia cerurilor, coborâtă pe pământ prin venirea Mea după om.
În această zi de duminică se însemnează trecerea primei săptămâni a postului cel mare, şi au aşezat sfinţii părinţi pomenirea şi păstrarea dreptei credinţe, zi în care creştinii şi apostolii bisericii îşi amintesc cum Mi-am pregătit Eu acum două mii de ani biserica Mea prin propovăduirea Mea, şi apoi aşezarea ei la lucrul cel cu putere de sus, putere cu care ei lucrau şi se arătau lucrând din loc în loc între oameni, ca să se alăture din loc în loc cei ce vedeau şi credeau apoi prin semnele şi minunile care se lucrau prin apostolii Mei, pe care cu mare iubire i-am ales şi i-am cules apoi ca să umble ei cu Mine, până ce voi fi vândut de unul dintre ei şi pus pe cruce spre batjocură, dar crucea Mi-a fost biruinţa cea de partea Mea faţă în faţă cu arhiereii care M-au dat la moarte pe cruce, căci Eu am înviat, şi sunt de atunci şi până azi mărturisit înviat când creştinii botezaţi întru această credinţă se vestesc unii pe alţii salutându-se cu salutul cel pentru Paşti: Hristos a înviat!
O, ce frumos, ce frumos Mi-am ales Eu ucenicii! M-am dus la Ioan, Botezătorul Meu, şi l-am găsit stând cu ucenicii lângă el şi le-a spus lor: «Iată-L pe Mielul lui Dumnezeu, iată-L, El este!», şi a plecat cu Mine Andrei, ucenicul lui Ioan, şi l-a luat şi pe Petru, fratele său, şi i-am aşezat prin cuvânt ucenici ai Mei, şi Mi-am tot făcut apoi ucenici, căci i-am ales apoi pe Filip, pe Natanail, şi căutam să le lămuresc mintea şi credinţa şi le-am spus apoi: «Mai mari decât acestea veţi vedea şi veţi auzi, căci de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului».
Am început apoi să-Mi arăt pe faţă mărirea Mea, ca să creadă în Mine ucenicii Mei şi să pot lucra Eu peste pământ prin credinţa lor, căci trebuia numele Meu şi mărirea Mea să se scrie pe pământ şi să mărturisească pe Dumnezeu întru a Sa venire după om. O, M-am dus cu ei apoi în Cana Galileii la nuntă, unde ca prin minune se terminase vinul de pe masă şi le-am făcut din apă vin şi s-au minunat nuntaşii toţi de gustul acestui vin, dar s-a minunat mirele nunţii aşa încât Mi s-a alăturat mirele şi s-a făcut ucenicul Meu alături de ceilalţi care Mă însoţeau, şi aşa se deschideau cerurile şi îngerii cei tainici lucrau cu Mine minuni între oameni, şi dreapta credinţă se aşeza în multe inimi şi le trezea dragostea de Dumnezeu şi de propovăduirea Mea, dar n-am putut să arăt aceasta până ce nu Mi-am făcut mai întâi ucenici, în care Eu să pun credinţă şi să-i numesc pe ei biserica Mea, biserica Duhului Sfânt, lucrătoare prin semne şi minuni, biserica lui Hristos, care aşa lucrează şi aşa se arată că este ea biserica Sa.
O, din vreme în vreme apoi a rămas peste biserica Mea acest duh lucrător de semne şi minuni prin ucenici credincioşi, şi pe care adunarea cea bisericească i-a numit apoi sfinţii părinţi ai turmei creştine până la sfârşit, iar ei din cer dintre sfinţi mijlocesc înaintea tronului slavei cu rugăciuni pentru biserică, pentru credinţă mai ales, şi pentru ajutor în nevoi peste turma cea credincioasă a Mea pe pământ. Iată, în fiecare zi de slujbă bisericească tot clerul slujitor de peste tot spune la încheierea fiecărei slujiri: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Biserica cea de jos rugându-se către biserica cea de sus, iată cerul şi pământul în unire prin rugăciune, dar, oare, câtă ascultare are biserica cea de jos de biserica cea de sus? Mai are ea, oare? Îşi mai păzeşte ea credinţa şi ascultarea? Mai are ea grijă să nu fie ea anatema prin călcarea ortodoxiei ei lăsată prin părinţii sfinţi? Mai iubeşte ea pe Dumnezeu? Mai ştie ea ce înseamnă iubirea aceasta? O, iubirea aceasta se poartă cu multă credincioşie, căci scris este: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema!», şi iată, trebuie credincioşie şi nu mai este ea, căci s-a călcat peste cele lăsate să se împlinească peste biserică, fiindcă, iată, slujitorii ei cei mari şi-au îngăduit să calce şi să facă ei alte orânduieli, prin care nu mai păzesc unitatea şi lucrarea Duhului, căci amestecarea despre care este scris să nu se îngăduie în biserică, iat-o, s-a arătat, şi se arată tot mai mult, iar Eu, Domnul, plâng în cer cu părinţii sfinţi şi Ne luptăm pe pământ să nu piară duhul şi ascultarea bisericii, să nu piară de tot şi peste tot, să nu piară în neascultare toată turma, ci să rămână sămânţă, să rămână fii cuminţi şi ascultători de Dumnezeu şi de părinţi, şi va odrăsli sămânţă nouă şi multă, şi ramurile ei se vor întinde şi vor aduce rod de mântuire, şi va lucra iarăşi ca la începutul ei biserica Mea cea de la sfârşit, aşa cum Eu lucram din loc în loc semne şi minuni în văzul şi în auzul ucenicilor Mei culeşi de Mine dintre oameni, şi aşa cum şi azi lucrez cu biserica Mea cea înnoită prin cuvânt şi aşezată pe piatra ei cea de la început prin însuşi cuvântul Meu cel de azi, prin care Mi-am ocrotit biserica şi sămânţa ei.
O, Mă doare adânc, Îl doare pe Tatăl, îi doare pe sfinţi, Ne doare pe toţi cei din cer când îi vedem pe cei numiţi ortodocşi slujitori în faţa turmei uniţi acum cu vrăjmaşii, cu cei despărţiţi prin duhul trufiei de duhul şi de unitatea lăsată scrisă de sfinţi şi de părinţi, ca să fie ţinute la locul lor orânduielile sfinte şi păstrate aşa.
O, iată ce fac capii turmei! S-au dat la bani, le face banul cu ochiul la toţi ca să-şi facă palate peste palate, în care ei să se mărească pe sine, şi nu pe Domnul. Duminica ortodoxiei, aşa au lăsat sfinţii părinţi să se numească această întâia duminică a postului mare, iar mai-marii bisericii au grijă mare în această duminică să se strângă bani cu căciula şi să se pună în hambar la un loc ca să fie bani, dar nu bani trebuie să se strângă, ci ucenici trebuie, căci Eu, Domnul, nu bani am strâns, nu palate am ridicat, ci ucenici am cules şi i-am ridicat la lucrul cel sfânt al credinţei.
O, de te-ai trezi măcar tu, oaste mică, turmă mică, turmă răvăşită şi ameţită pe deal şi pe munte şi pe şes, umblând de colo-colo nepăstorită şi neoblăduită şi nepansată la rană!
O, creştini ortodocşi, ţineţi-vă firea, fiilor, că e prigoană peste voi. Vouă vă trebuie salvare şi mântuire şi mângâiere, şi nimeni nu vă dă acestea dintre cei ce-şi zic arhierei şi preoţi ai turmei ortodoxe, ci doar vă jupoaie de tot ce mai agonisiţi voi pentru cele de trebuinţă zilelor voastre pe pământ.
O, fiilor, Mi-e tare milă de voi, oiţe fără păstor! Vin Eu din cer să vă dau mângâiere, să vă dau credinţă în Mine şi putere să umblaţi pe urma Mea, căci credinţa voastră trebuie să fie ca a sfinţilor părinţi, o, fiilor, nu ca a celor de azi care-şi zic părinţi peste voi. Vin Eu cuvânt pe pământ şi vă strig: Veniţi după Mine! Îmi cânt cântarea Mea de jale pe urma voastră şi vă chem la izvor ca să beţi. Cânt din fluieraş, cânt duios şi vă strig prelung: Veniţi la Mine, veniţi la izvor. Eu vă voi odihni, vă voi da lapte ca să creşteţi şi ca să-Mi fiţi fii! O, rugaţi-vă Domnului şi sfinţilor părinţi să scape turma creştină de vrăjmaşi îmbrăcaţi în piei de oi şi de păstori de oi. Rugaţi-vă plângând, că vremea e cu rătăcire mare de la adevăr. Deschideţi pravilele sfinţilor şi căutaţi în ele ca să vedeţi voi cât se calcă peste ele, şi treziţi-vă la veghe, căci cei ce-şi zic păstori nu vă veghează, ci vă duc pe neştiute spre păcatul lepădării de credinţă, credinţa cea din străbuni, o, fiilor, şi trufia este perna lor de odihnă şi dorul de slavă.
O, veniţi-vă în fire, voi, cei lăsaţi de izbelişte, şi ascultaţi cântarea Mea, care vă cheamă blând! Eu vă sunt Păstor, Eu sunt din cer şi vin din cer după voi şi vă chem la fântână ca să vă dau, şi vin cu apă după voi. Iată cum vin ca să vă dau. Luaţi şi beţi, şi nu vă lăsaţi pieirii, căci vremea este ascunsă şi e cu încercarea credinţei, ca să vă lepădaţi fără să ştiţi că vă lepădaţi. Eu, Domnul, nu vă voi lăsa. Vă voi păstori, vă voi striga, voi da să vă trezesc mereu la veghe şi voi cânta duios din fluieraş, iar voi când auziţi, luaţi şi mâncaţi din cer şi staţi pe stâncă, fiilor, şi feriţi-vă de păcatul lepădării de credinţă, căci Eu vă ajut. Amin.
O, pace vouă, celor ce auziţi glasul cuvântului Meu ca să-l împărţiţi peste turma cea încercată mult pentru credinţă în acest timp! O, pace ţie, popor al cuvântului Meu! Să ne rugăm Tatălui pentru credinţă sfântă în oameni şi pentru paza Tatălui peste cei binecredincioşi. Voi sunteţi ucenicii Mei. Cu voi Mă sprijin, cu credinţa voastră lucrez peste pământ, şi strig mereu prin acest izvor, strig peste tot şi peste toţi: Pace vouă!
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh am grăit cuvântul Meu peste biserica Mea în zi de pomenire a dreptei credinţe şi M-am odihnit cuvântând, căci odihna Mea este lucrul pe care-l săvârşesc pe pământ.
Iar voi, ucenici iubiţi, împărţiţi-Mi cuvântul, daţi-l de ştire de la margini la margini, căci voi sunteţi ajutorul Meu pe pământ, voi sunteţi sprijinul Meu şi al sfinţilor Mei, o, fiilor. Amin, amin, amin.
01-03-2015
