O, neam român, grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu. Mama Mea Fecioara este acoperământul tău şi ocrotire mare ţie, după cum voia Tatălui a fost. Grăiesc cu mama Mea pe vatra ta în zi de praznic de naştere a ei pe pământ, dar grăiesc cu tine în această zi. Naştere din nou, naştere de sus îţi hărăzeşte Dumnezeu ţie. Tu nu poţi, dar poate Domnul să aşeze peste tine voia Sa, că îţi trebuie acum trezire mare, o, ţara Mea de azi. Eu, Domnul, voi lucra peste tine şi te voi conduce voia Mea s-o faci, chiar dacă auzi, chiar dacă nu auzi sau nu crezi cuvântul Meu de peste tine. Eu am lucrarea Tatălui s-o desăvârşesc în mijlocul tău şi peste tine în zilele acestea, iar tu eşti acum la răscruce, eşti pândită de duhul şi de lucrarea fărădelegii celor fără de milă de Mine şi de tine, a celor ce dau să răstoarne voia Mea pentru voia lor şi să strige apoi că ei sunt cei mai mari peste toţi.
O, tu trebuie să ieşi de sub această apăsare, ţara Mea română, şi-ţi trebuie veghe din cer în mijlocul tău, şi iată-Mă cuvânt în tine. Pază cerească înăuntrul tău şi de jur-împrejur aşează cerul acum pentru tine. Mama Mea Fecioara merge de jur-împrejur pe hotarele tale şi pecetluieşte cu semnul ei peste tot. Ea vede şi ştie lucrarea Mea cea multă pe vatra ta, căci cei de sus văd totul, văd mereu, şi are mama Mea Fecioara lucrarea pazei ei peste această ţară, ţara venirii Fiului ei cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp.
O, avem acum de răsturnat voia omului cel trufaş şi a toate slugile lui, mamă. Lucrare amănunţită trebuie să lucrăm, căci omul cel potrivnic cerului pe pământ, dă să lucreze acum chiar şi prin biserică păcăleala pe care o are el în sânge pentru propăşirea lui pe scaun înalt, şi duhul minciunii este lucrarea lui, mamă, dar Noi, împreună cu poporul cuvântului Meu stăm cu veghe şi cu rugăciune înaintea Tatălui cerurilor ca să biruiască Domnul şi nu omul acest timp greu, că vreme de încercare este acum peste neamul român, mamă.
Dăm de veste şi de poruncă îngerilor în cete-cete cu lucrarea lor să vegheze peste tot pentru împlinirea voii Domnului pe vatra neamului român, că vine ziua tragerii la sorţi pentru scaunul de sus al cârmuirii pe mai departe a acestui neam. O, nu e de joacă pentru această alegere şi trebuie să aleagă Domnul, trebuie căutat în inimi, căci trebuie o inimă cu iubire în ea şi cu dreptate şi cu milă şi cu veghe în ea pentru soarta acestui neam, iar cine caută numai mărirea lui între cei ce s-au ridicat pentru acest sorţ, aceia să se depărteze şi să fie îndepărtaţi de îngerii Mei, căci Eu, Domnul, hotărăsc aceasta ce spun.
Hai, mamă, hai cu glasul tău acum peste neamul român, că tu eşti de-a dreapta Mea şi este scris despre Mine şi despre tine: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale şi fiice de împărat Te slujesc, şi stă împărăteasa de-a dreapta Ta cu haine prea înfrumuseţate, că ai dorit frumuseţea ei, şi toată slava ei este înăuntrul ei». Amin.
— O, slava mea este înăuntrul meu, şi Tu eşti tot lăuntrul meu, Fiule Doamne. Tu eşti toată fiinţa mea, şi m-am făcut Ţie aşternut şi cale de venire a Ta la oameni, şi până să Te fi sălăşluit Tu între oameni Te-ai sălăşluit în mine cu toată fiinţa Ta dumnezeiască, o, Doamne, şi mi-ai fost Fiu şi Domn mi-ai fost, şi mare este slava Ta în toată vremea, Fiule scump al meu.
E vremea să spun că Tu m-ai aşezat de mare ocrotire peste pământul şi neamul român, peste ţara venirii Tale acum pe pământ, Fiule Doamne. Nori de sfinţi şi de îngeri se poartă cu mine înăuntru şi de jur-împrejurul pământului român, că aici Îţi ai aşezată lucrarea Ta de biruinţă asupra diavolului şi asupra lui antichrist, Tu şi poporul cuvântului Tău, popor din români, Doamne. Stau în mijlocul lui cu duhul rugăciunii pentru ţară, căci ţara noastră acum este România, şi în ea suntem şi lucrăm şi împlinim biruinţa cea mare împotriva stăpânitorului acestui veac: duhul lumii.
Cu mare şi sfântă rugăciune trebuie, Doamne, să veghem acum între Tatăl şi poporul român, că e la mare răscruce acest neam şi sunt mulţi vrăjmaşii şi îşi ascund faţa pe dinăuntru, dar hidoşenia duhului lor iese deasupra şi le vădeşte pe cele dinăuntru ale lor, căci n-au cuvinte mari vrăjmaşii, dar au duhul trufiei, din care ei sug şi-şi hrănesc hidoşenia şi se fac respingători prin ea mereu, mereu. O, iată, Doamne, ce fac aceştia: adună oameni de peste tot, îi iau de la spate prin cei slugarnici şi se arată cu ei de partea lor, dar nu sunt de partea lor cei traşi cu forţa să vină să se arate cu ei. O, cel împins pe scaunul de sus este stăpânit de cei slugarnici la vedere, de cei ce vor cu orice preţ puterea toată peste neamul român, dar această fărădelege a lor pune degetul pe ei şi sunt daţi de gol aceştia de înseşi fărădelegile lor, o, Doamne, şi sunt ei vrăjmaşii neamului român. Stau la veghe şi văd peste tot lucrarea lor vrăjmaşă, dar odată cu ei lucrează cerul de sfinţi şi de îngeri, iar eu cu mână de mamă mângâi pământul român şi am lucrarea de pază sfântă peste el, Fiule Doamne, şi-i spun neamului de pe el, îi spun aşa:
O, neam român, veghează şi te scoală la veghe sfântă, căci cei din cer sunt la veghe mare peste tine acum, în vreme de cumpănă peste tine. Duhul Sfânt te va umbri şi puterea Celui Preaînalt te va călăuzi ca să faci tu voia Lui acum, spre salvarea ta cea de azi şi cea de mâine, căci împărăţia lui roşu dă să te cuprindă şi-şi flutură steagurile roşii deasupra capului tău, dar tu nu uita din ce strâmtorare te-a scos Domnul, o, nu uita, ca nu cumva să te laşi înşelată, ţară a Fiului meu Iisus Hristos, ţară a Domnului acum, la sfârşit de timp. Iată, roşul este vrăjmaş, după cum ţi-a spus ţie Domnul şi ţi-a spus să nu iubeşti, să nu porţi culoarea cea roşie, că la roşu trage blestemul, trage vrăjmaşul tău.
Vai de locaşurile de biserici care sunt îmbrăcate în roşu, că iată-le cum sunt, şi cine trage la ele! Haina Domnului este albă, este sfântă, este curată, iar hlamida roşie este haina vrăjmaşului Domnului, şi cu ea a fost Fiul meu Hristos batjocorit de mai-marii vremii. Dar tu îmbracă-te în alb, popor român, şi fii veghetor ziua şi noaptea pentru cămăşuţa ta, că iată, ţi-a furat omul roşu semnul poporului tău, cămăşuţa românească, şi aşa ştie să te păcălească hoţul cel roşu, dar el este hoţul, nu este fratele tău, o, nu.
Vin cu cuvântul veghii şi-ţi spun minciuna sub care se piteşte omul roşu peste tot ca să-ţi calce sub picioare mărirea ta cea din străbuni, neam român, şi sufletul, pe care ţi-l strânge în căngi pentru slava lui, o, popor ales de Domnul la sfârşit de timp, dar scoală-te cu sfinţii la rugăciune pentru soarta ta, că ai străbuni sfinţi care stau de veghe la hotare şi sunt vii la veghe, şi nu sunt morţi străbunii tăi cei sfinţi, ci lângă tine sunt şi cu tine sunt, şi văd ei toată fărădelegea care te strânge sub ea, şi nu te lasă străbunii tăi să mori, dar scoală-te ca să nu mori, o, neam român.
E ziua mea de serbare această zi de praznic sfânt. Heruvimi şi serafimi împânzesc peste tot văzduhul tău şi te veghează, ţară română. Iar Ţie, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu iubit, Îţi doresc biruinţă pentru acest neam şi împărăţie a Ta să faci din el, voia Ta să faci cu el, şi tot aşa şi el, o, Doamne. Eu stau de veghe înăuntru şi la hotare, iar cuvântul Tău să poată acum peste toată fărădelegea, că e vremea Ta, Fiule Doamne, e vreme să lucreze Domnul, precum este scris. Amin.
— Slava Mea şi a ta stă pe vatra neamului român şi cuvintează cuvânt, mamă. Slavă iubirii tale pentru neamul, român, neamul Meu şi al tău în zilele acestea, mamă! Suntem purtaţi de nor de heruvimi şi de serafimi şi de poporul cuvân tului Meu, mamă, şi grăim peste pământ cuvânt. Îngerii şi sfinţii sunt în lucrare cu Noi pentru soarta neamului român, în mijlocul căruia Ne avem aşezată lucrarea slavei Domnului, masa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ, mamă.
O, neam român, auzi tu glasul Domnului? O, auzi-l, şi te aşează sub ocrotirea lui, că dă război cu tine duhul cel vrăjmaş, duhul cel de la început, care s-a răzvrătit. O, pace ţie, neam român! Eu, Domnul, voiesc să te despart de vrăjmaşii care mişună pe lângă tine, şi voiesc să-ţi aduc pacea şi duhul mângâierii. Eu, Domnul, lucrez să te păzesc de toţi vrăjmaşii care dau să se încerce cu tine şi nu vor să ştie că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul puterilor, Domnul Cel tare în război.
O, pace vouă, popoarelor! Pace, şi nu război să voiţi! Băgaţi sabia în teacă şi fiţi cuminţi, căci Eu, Domnul, am început să împărăţesc pe pământ şi sunt Cel nebiruit ca şi acum două mii de ani când M-am ridicat arătându-Mă biruitor înaintea celor ce au gândit că M-au doborât, dar nu, Eu M-am sculat, şi a fost judecat atunci stăpânitorul acestui veac, antichrist, şi iarăşi este judecat şi biruit, căci Eu, Domnul, împărăţesc, şi Mi-am scris şi-Mi scriu cuvântul peste pământ, şi drept este cuvântul Meu, precum este scris. Amin.
O, pace vouă, popoarelor! Eu sunt Cel ce sunt. Cine scoate sabia va pieri în sabia lui. Cine ridică năframa albă va fi scris ca fiu al păcii. Pace şi dragoste este împărăţia Mea pe pământ, iar războiul sau dragostea desfrânată nu este cu Domnul şi cu ai Săi, ci este lucrarea duhului lumii, lucrarea vrăjmaşă, împotriva căreia Eu, Domnul, biruiesc.
Pace ţie, neam român în mijlocul popoarelor de pe pământ! O, pace ţie, ca să ia de la tine popoarele! Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, şi din tine peste popoare şi peste văzduh, pe unde Mă port cu sfinţii Mei în cete-cete şi veghez.
Eu, Domnul, sunt purtat în văzduh de nori de heruvimi, iar pe pământ sunt purtat de poporul cuvântului Meu, pe care l-am ridicat să stea înaintea Mea şi i-am dat cuvânt de rugăciune să ridice către Mine pentru ţara română acum, iar din mijlocul lui merge cuvântul Meu peste pământ şi peste popoare, merge pe vânt şi străbate văzduhul din margini în margini şi strigă aşa:
Cei ce vă răzvrătiţi între popoare, pace vouă vă spune vouă Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă spun aceasta.
Sunt Dumnezeu Fiul şi am nume minunat acum, la sfârşit de timp. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu şi-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Cu numele Meu cel nou vin iarăşi de la Tatăl pe pământ şi Mă fac cuvânt, şi apoi îl împlinesc pe el. Amin, amin, amin.